M-ar interesa ce carti ati mai citit, eventual un mic review al acestora. In felul acesta ne putem sfatui ce sa mai citim de calitate; putem astfel raspunde la intrebarea: ziditoare sufletesti sunt cuvintele sau sentimentele din cuvinte? Astept grabnic raspunsuri si cu deosebit interes.

A fost a 3 a ediție la Lecturi urbane. Pentru mine a fost prima. Andrei a fost data trecută, la a 2 a ediție, și știa cum stă treaba. M`am înarmat cu aparatul foto, și am plecat la drum. Am ajuns la Unirii, unde pe peron am văzut o pancartă pe care scria “Lecturi urbane” .. Mi`a fost clar că am nimerit unde trebuie.

Ora 19. Eram o mână de oameni. După 10 minute, ne`am făcut mai multe mâini și picioare. Câțiva copilași au plecat după cărți.

Când am fost toți pregătiți de “luptă” ne`am îndreptat către peron.

O tanti [cerșetoare bănuiesc, că altfel nu cerea bani] cu copilu’ în brațe întreabă dacă nu am un ban .. Nu am, da’ nu vrei o carte ?

Am avut 3 cărți :

* Elevul Dima dintr`a șaptea – Mihail Drumeș [una din cărțile mele preferate]

* Siegfried – Harry Mulisch

* Daisy Miller și alte nuvele – Henry James

Andrei a vrut să facă un mic sabotaj și avea așezat strategic în geacă un ziar , iar când am intrat la metrou, a dat de alte ziare pe scaun ) Cred că e ceva stăpân al ziarelor )  Până la urmă, trebuie să încurajăm oamenii și cititul în public ..

Am dat  toate cărțile în final .. Au mai strâmbat câțiva din nas, pentru că nu știau despre ce era vorba, și nici nu aveau răbdare să asculte, alții care le citiseră, și tot așa .. Dar am fost în final victorioasă

Nu mi`am imaginat că o să mă simt atât de bine. Abia aștept următoarea ediție.

Au mai scris despre Lecturi Urbane :

* Andrei Pavel

* Valul Literelor

* Misaki

* Corydalis

* Gabi Macovei

* Badita Florin

]]> http://raizenangelo.wordpress.com/2009/12/15/144/ Tue, 15 Dec 2009 22:42:00 +0000 raizenangelo http://raizenangelo.wordpress.com/2009/12/15/144/ http://raizenangelo.wordpress.com/2009/12/15/bla/ Tue, 15 Dec 2009 22:20:34 +0000 raizenangelo http://raizenangelo.wordpress.com/2009/12/15/bla/ http://sssfinxxx.wordpress.com/2009/12/15/lecturi-urbane-the-3rd/ Tue, 15 Dec 2009 19:35:15 +0000 sssfinxxx http://sssfinxxx.wordpress.com/2009/12/15/lecturi-urbane-the-3rd/ http://raizenangelo.wordpress.com/2009/12/14/masoneria-romana/ Mon, 14 Dec 2009 17:59:09 +0000 raizenangelo http://raizenangelo.wordpress.com/2009/12/14/masoneria-romana/ http://raizenangelo.wordpress.com/2009/12/10/instaurarea-regimurilor-comuniste-in-statele-din-europa-de-est-mecanisme-institutii-forme-de-manifestare/ Thu, 10 Dec 2009 10:30:57 +0000 raizenangelo http://raizenangelo.wordpress.com/2009/12/10/instaurarea-regimurilor-comuniste-in-statele-din-europa-de-est-mecanisme-institutii-forme-de-manifestare/ http://raizenangelo.wordpress.com/2009/12/10/insula-prosta/ Thu, 10 Dec 2009 10:21:14 +0000 raizenangelo http://raizenangelo.wordpress.com/2009/12/10/insula-prosta/ http://raizenangelo.wordpress.com/2009/12/04/cum-se-fabrica-un-barbat-perfect-%c2%bf/ Fri, 04 Dec 2009 00:39:49 +0000 raizenangelo http://raizenangelo.wordpress.com/2009/12/04/cum-se-fabrica-un-barbat-perfect-%c2%bf/ http://copiiiiubirii.wordpress.com/2009/11/25/te-rog-deseneaza-mi-o-oaie/ Wed, 25 Nov 2009 21:28:03 +0000 DianaEmma http://copiiiiubirii.wordpress.com/2009/11/25/te-rog-deseneaza-mi-o-oaie/

Fraza asta mi-a venit in minte azi, dupa ce mazgalind pe o hartie de plictiseala la un curs le-am cerut fetelor sa-mi desene o oaie sa-i tina de companie ratoiului meu. Nu au vrut. Oana i-a dat de mancare o rama. Monica a facut clasicul ei elefantel cu urechi uriase si Catalina a furat foaia.

Si mi-am reamintit de una din cartile mele preferate, “Micul print” de Antoine de Saint Exupery.

O carte care trebuie citita cu inima de copil si cu minte de adult. Pentru ca metaforele din spatele ei dun superbe. De aceea e poate una dintre cartile mele preferate.

Inca mai tin minte imaginele din cartea rasfoita de atatea ori… dar citatele, citatele raman intiparite in mintea de adult si sufletul de copil.

—————————————————————————————————————————————————————————————————————–

“Limpede nu vezi decat cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi vazut cu ochii. Fie ca e vorba de o casa, fie de stele, fie de pustiu, ceea ce le da frumusete ramane nevazut.”

”Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodata si e obositor pentru copii sa le tot dea intr-una lamuriri.”

“Deocamdata tu nu esti pentru mine decat un baietel care seamana cu alti o suta de mii de baietei. Nu am nevoie de tine. Nici tu nu ai nevoie de mine. Pentru tine sunt doar o vulpe ca alte o suta de mii. Dar daca ma domesticesti, vom avea nevoie unul de altul. Vei fi unic in lume pentru mine. Voi fi unica in lume pentru tine… [...] Viata mea e monotona. Eu vanez gaini, oamenii ma vaneaza pe mine. Toate sunt la fel, toti oamenii sunt la fel. Deci ma cam plictisesc. Dar daca ma domesticesti, viata mea se va insenina. Voi cunoaste un zgomot de pasi diferit de toate celelalte zgomote. Ceilalti pasi ma fac sa ma ascund sub pamant. Pasii tai ma vor chema afara din vizuina, ca o muzica. Si apoi, ia priveste! Vezi campul acela de grau? Eu nu mananc paine. Graul este inutil pentru mine. [...] Dar tu ai parul auriu. Atunci totul va fi minunat cand ma vei domestici! Graul auriu imi va aminti de tine. Si-mi va placea cum bate vantul in lanul de grau…”

“Decalogul dupa Hess”

Alina Nelega

Rudolf Hess este un batran de 93 de ani, autointitulat ultimul nazist, ce isi continea de multi ani existenta intr-o celula plina de dispozitive de inregistrare. Stia de ele, cum stia ca o data la 6 luni erau schimbate casetele, vizionate si reciclate.

17 august 1987

1. Sa nu ai alti Dumnezei inafara de mine.

Inainte de a fi nazist, Hess fusese un om credincios. La inceput, il simtise pe Dumnezeu mereu aproape de sine, orice facea. Apoi, treptat il simte departandu-se, nu il mai vede decat in altii, nu si in sine. Incearca sa ii vorbeasca, dar nu ii mai simte prezenta, oricat s-ar ruga in momentele grele.

“Am crezut ca si tu ma iubeai si eram fericit. Pe urma, fara nici un motiv, ai inceput sa te schimbi. Era din ce in ce mai greu sa te gasesc.”

“Cum era sa stiu ca esti mut? Ma gandeam eu ca esti surd? Ca vorbesti prin semne? Ca doar de-aia zicem toti: Doamne, da-mi un semn. Si semne erau destule. [...] – de unde era sa stiu care sunt de la tine? Pai ce insemnau niste semne nesemnate? Anonime? Si-atunci mi-am zis: dar ia stai putin, poate ca asta nu stie sa se semneze. Daca nu aude si nu vorbeste, e clar ca nu scrie si nu citeste. E analfabet.

Si atunci m-am hotarat sa pun capat acestei relatii care ma obosea. Prea venea numai de la mine. Eu te rugam, te imploram, te visam, te vedeam peste tot. Te iubeam. Asta era. Te iubeam prea mult. Iar tu? Unde era partea ta? Nici un semn de prietenie, pur si simplu nu ma vedeai. Poate erai orb. Lumea era condusa de un analfabet orb, surd, mut, care face semne. Si nu tot timpul. Doar din cand in cand.”

Dezamagit de propriu Dumnezeu, va imbratisa in tinerete cauza nazista, vazand in Hitler un dumnezeu al semnelor palpabile si semnate. Insa nu va inceta niciodata sa il caute pe Dumnezeu.

2. Sa nu-ti faci chip cioplit

Hess vede a fi chip cioplit nu doar idolii, ci si orice incercare de a defini chipul lui Dumnezeu, altfel decat ceea ce este.

El va cauta chipul real al divinitatii, iar la primul sau contact cu pilotii de avioane, va vedea in ei ingerii ce pot strabate cerul pana la Dumnezeu. Visul lui devine sa fie pilot; va reusi, iar cu fiecare ocazie va incerca sa isi depaseasca limitele, sa ajunga cat mai sus. Se catapulteaza de la altitudini impresionante, pluteste deasupra norilor, dar tot nu il gaseste pe Dumnezeu.

3. Sa nu iei numele Domnului in desert

“Noi eram cu adevarat ingerii tai. N-ar fi trebuit sa ne lasi sa cadem. Noi trebuia sa ajungem primii pe Luna si de-acolo supravegheam pamantul si ne ingrijeam sa nu-ti ia nimeni numele in desert.”

“Uita-te si tu in jur: toti iau numele Domnului in desert. Noi am fost singurii care te-am respectat. Daca ne dadeai lumea noua, azi era mai buna. Mai curata. Mai usor de inteles.”

Hess priveste cu dispret Europa de dupa caderea nazismului, o lume corupta, imbacsita de imigranti ce distrugeau mostenirile nationale, americanizata si globalizata pana la pierderea propriei identitati.

4. Sa te odihnesti in ziua a saptea

“In ziua a saptea m-am odihnit.”

5. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta

Mama lui murise inainte sa apuce sa o cunoasca, iar tatal era un antreprenor sever care vroia sa fiul sa ii calce pe urma. Copilarise in Alexandria si fusese rebel, fugind mereu noaptea de acasa pentru a se imbata si a se droga.

La 14 ani, impreuna cu 2 prieteni, este prins de contrabandisti. Afla ca tatal sau se ocupa de afaceri ilegale.

Pentru ca acei contrabandisti, parteneri de afaceri ai tatalui, sa nu ii spuna parintelui ce facea copilul, accepta participarea pasiva la torturarea prietenilor sai. Astfel, se asigura si ca acestia nu ii vor da de gol tatal.

Dupa o saptamana, tatal il va trimite la studii in Germania.

“Nu l-am facut de rusine niciodata pe tata. Niciodata.”

5. Sa nu ucizi

Hess se considera la fel de vinovat de crimele sale precum pescarul, vanatorul care curata padurea de animalele bolnave, gradinarul ce smulgea buruieni, medicul ce ucide bacterii sau virusi.

In opinia lui, blamarea Holocaustului e o prostie, avand in vedere ca in ultimii 47 de ani au murit mai multi evrei de cancer, SIDA, in accidente de masini, feroviare, aviatice, de inima rea, decat ucisi de nazisti.

7. Sa nu prea curvesti

Hess era un misogin convins; considera femeile fiinte inferioare pe toate planurile, cu rol exclusiv in procreere. Considera ca trebuiau tratate ca animalele, tinute in rezervatii pana cand se putea procreea, apoi folosite in acest scop pana la 30 de ani, apoi date celor sterili, sa se bucure si ei. Iar dupa 40 de ani trebuiau eutanasiate.

“Femeile nu se deosebesc intre ele. Nu conteaza ce alegi pana la urma tot acolo ajungi. De aceea, n-are nici un rost sa preacurvesti.”

8. Sa nu furi

“L-am invatat pe fiul meu sa nu furi. Sa respecti Zidul.”

Zidul Berlinului era pentru Hess Marea Certitudine, desi nu il cunostea decat din descrierile fiului sau.

“Nu fura, i-am spus. Si el mi-a zis: nimeni n-o sa mai fure niciodata, tata, fiindca Zidul se inalta de la este la vest, de la nord la sud, dinspre centru spre margini. Inconjoara Vilele celor bogati si cartierele saracilor, desparte scolile portocalii de scolile verzi, bisericile de moschei, e indestructibil, ne-a intrat pana si in sange, unde separa globulele albe de globulele rosii. Zidul e vesnic. Zidul nu va muri niciodata, nici voi n-ati fi reusit mai bine, tata! Nimeni n-o sa mai fura, nimic, niciodata.”

9. Sa nu minti

Hess spune despre sine ca nu a mintit niciodata. Si mai mult decat atat, a avut grija si ca ceilalti sa spuna mereu adevarul, chiar si prin mijloace de tortura din cele mai inventive.

10. Sa nu poftesti lucrul altuia

Porunca aceasta e singura ce a incalcat-o in opinia sa. Vazand rand pe rand cum animalele ce i se aducea in celula pentru companie se sinucideau, isi dorea acest lucru din ce in ce mai mult.

Si se va sinucide.

]]> http://copiiiiubirii.wordpress.com/2009/11/08/prea-multi-oameni-au-hotarat-sa-aleaga-mila-in-locul-generozitatii/ Sun, 08 Nov 2009 12:34:28 +0000 DianaEmma http://copiiiiubirii.wordpress.com/2009/11/08/prea-multi-oameni-au-hotarat-sa-aleaga-mila-in-locul-generozitatii/

“Caderea”

Albert Camus

“Caderea” lui Albert Camus nu este un roman despre care sa povestesti. Pentur mine a fost o magie a cuvintelor, a citatelor.

Pe scurt, insa, este vorba de Jean-Baptiste Clamence, un judecator-penitent sarac, ce isi consumase averea acceptand cazurile nevoiasilor si nevinovatilor, in favoarea celor bine platite de bogatasii plini de vicii. Generozitatea lui era pur ideologica, el fiind ateu convins.

Desi era aproape barbatul perfect: sanatos, aspectuos, muncitor, om se societate, manierat, bun dansator, etc. in viata lui lipsea o femeie constanta, o mare iubire. Pentru ca la el generozitatea si afectiunea erau pur cerebrale… inima lui nu tresalta la nimic, nu putea fi cuprinsa de niciun sentiment.

Mintea personajului si gandurile sale m-au fascinat… de aceea tot ce voi face e sa transcriu niste citate care m-au emotionat.

“Dar eram de partea celui nevinovat si constiinta mea era impacata. Sentimentul ca esti in dreptul tau, multumirea de a avea dreptate, bucuria de a te stime pe tine insuti sunt, draga domnule, tot atatea resorturi puternice care ne ajuta sa rezistam sau sa mergem inainte. Dimpotriva, daca-i lipsesti pe oameni de aceste sentimente, ii vezi cum se preschimba in caini furiosi.”

“Cu prietenia nu-i la fel. Se dobandeste greu si numai cu timpul, dar cand, in safrsit, o ai, nu mai poti scapa de ea cu una cu doua si, vrand-nevrand, trebuie sa ii faci fata. [...] Vedeti dumneavoastra, mi s-a povetsit candva despre un om al carui prieten fusese bagat la inghisoare, iar el se culca in fiecare seara de-a dreptul pe dusumea, nevrand sa se bucure de o bunastare de care nu avea parte cel pe care-l iubea.

Cine, draga domnule, cine se va culca pe dusumea pentru noi?”

“Ati observat ca numai moartea ne trezeste simtamintele? Cat de mult ne iubim prietenii ce tocmai ne-au parasit, nu-i asa? Cat de mult ne admiram dascalii care-au amutit, cu gura plina de tarna? Omagiul se lasa rostit atunci in chipul cel mai firesc, omagiul pe care l-au asteptat poate intreaga lor viata. Dar stiti de ce suntem intotdeauna mai drepti si mai generosi cu mortii? Pentru o pricina foarte simple! Nu le mai suntem datori cu nimic. Ei ne lasa deplina libertate, putem sa procedam in toata voia.”

“Stiu, iubirea adevarata e lucru cu totul exceptional, ea nu se intalneste decat cam de doua ori la 100 de ani. In restul timpului, iubim din vanitate sau din plictiseala.”

“De pilda, niciodata nu m-am plans cand prietenii uitau data zilei mele de nastere, toti se minunau chiar, cu o nuanta de admiratie in voce, de discretia mea in aceatsa privinta. [...] Cu cateva zile inaintea glorioasei date, atat de bine cunoscute mie, pandeam atent sa nu-mi scape nimic din ceea ce ar putea destepta atentia sau memoria celor care nadajduiam ca ma vor uita (intr-un an, am fost chiar pe punctul de a truca un calendar de birou).”

“Credeti-ma, religiile inseamna atunci cand ii mustra pe oameni zvarlind, printre tunete si fulgere, porunci. Nu-i nevoie de Dumnezeu nici pentru a crea vinovatia, nici pentru a pedepsi. Semenii nostri, ajutati de noi insine, ne sunt de-ajuns. [...] Caci am cunoscut lucrul cel mai rau: judecata oamenilor. Pentru ei nu exista circumstante atenuante si chiar in buna intentie vad o crima [...] Pentru ca sa dea la iveala aceasta capodopera [nota: prin capodopera se refera la cele mai crude mijloace de tortura inventate de om] n-au avut nevoie de Dumnezeu.”

——————————————————————————————————————————————————————————————————————————

Cel mai mult m-a impresionat citatul din titlu… pentru ca poate e doar un personaj… Dar Jean-Baptiste Clamence nu cunostea mila, doar generozitatea.

Asa cum ar trebui sa simta si oamenii, nu mila, ci generozitate. Mai ales in dragoste. In iubire, prietenie, familia, mila nu isi are rostul. Doar generozitatea. Si capacitatea de a dormi pe dusumea pentru persoanele la care tinem.

Si voi? Ati dormi pe dusumea pentru cineva? Ati renunta fara niciun regret la orice fel de fericire doar pentru a fi alaturi la greu de persoana la care tineti? Ati face gestul prietenului din poveste in multe alte forme?

Sau ar dormi cineva pe dusumea pentru voi?

Am vazut acest top si nu m-am putut abtine sa nu verific cate am citit.

Cele bolduite au fost deja lecturate de catre mine.

1. “Razboi si pace” – Lev Tolstoi, 1869
2. “1984” – George Orwell, 1949
3. “Ulise” – James Joyce, 1922
4. “Lolita” – Vladimir Nabokov, 1955
5. “Zgomotul si furia” – William Faulkner, 1929
6. “Omul invizibil” – Ralph Ellison, 1952
7. “Spre far” – Virginia Woolf, 1927
8. “Iliada si Odiseea” – Homer, secolul al VIII-lea inainte de Hristos
9. “Mandrie si prejudecata” – Jane Austen, 1813
10. “Divina Comedie” – Dante Alighieri, 1321
11. “Povesti din Canterbury” – Geoffrey Chaucer, secolul XV
12. “Calatoriile lui Gulliver” – Jonathan Swift, 1726
13. “Middlemarch” – George Eliot, 1874
14. “O lume se destrama” – Chinua Achebe, 1958
15. “De veghe in lanul de secara” – J.D. Salinger, 1951
16. “Pe aripile vantului” – Margaret Mitchell, 1936
17. “Un veac de singuratate” – Gabriel Garcia Marquez, 1967
18. “Marele Gatsby” – F. Scott Fitzgerald, 1925
19. “Catch-22” – Joseph Heller, 1961
20. “Beloved” – Toni Morrison, 1987
21. “Fructele maniei” – John Steinbeck, 1939
22. “Copiii din miez de noapte” – Salman Rushdie, 1981
23. “Minunata lume noua” – Aldous Huxley, 1932
24. “Mrs. Dalloway” – Virginia Woolf, 1925
25. “Native Son” – Richard Wright, 1940
26. “Despre democratie in America” – Alexis de Tocqueville, 1835
27. “Originea speciilor” – Charles Darwin, 1859
28. “Istorii” – Herodot, 440 i.H.
29. “Contractul social” – Jean-Jacques Rousseau, 1762
30. “Capitalul” – Karl Marx, 1867
31. “Principele” – Niccolo Machiavelli, 1532
32. “Confesiuni” – Sfantul Augustin, secolul IV
33. “Leviathan” – Thomas Hobbes, 1651
34. “Istoria razboiului peloponeziac” – Tucidide, 431 i.H.
35. “Stapanul inelelor” – J.R.R. Tolkien, 1954
36. “Winnie-the-Pooh” – A.A. Mine, 1926
37. “Sifonierul, leul si vrajitoarea” – C.S. Lewis, 1950
38. “O calatorie in India” – E.M. Forster, 1924
39. “Pe drum” – Jack Kerouac, 1957
40. “Sa ucizi o pasare cantatoare” – Harper Lee, 1960
41. Biblia
42. “Portocala mecanica” – Anthony Burgess, 1962
43. “Lumina de august” – William Faulkner, 1932
44. “The Souls of Black Folk” – W.E.B. Du Bois, 1903
45. “Intinsa Mare a Sargaselor” – Jean Rhys, 1966
46. “Doamna Bovary” – Gustave Flaubert, 1857
47. “Paradisul pierdut” – John Milton, 1667
48. “Anna Karenina” – Lev Tolstoi, 1877
49. “Hamlet” – William Shakespeare, 1603
50. “Regele Lear” – William Shakespeare, 1608

Din cate am numarat, am citit doar 19.

Oarecum dezamagitor pentru mine si dovada ca trebuie sa ma tinserios de lectura in continuare.

(O scrisoare intre doi prieteni, pe teme de tot felul, datand din 27 august 2009, proaspat descoperita in casuta postala)

Draga M.,

Privirea mi-a cazut astazi peste reeditarea, in conditii grafice superbe, a romanului de tinerete cu titlu autoreferential apartinand unuia dintre idolii adolescentei mele, dupa cum presupun si a intaiei tale tinereti, Mircea Eliade. Tocmai despre mirajul autoreferentialitatii, pe care Eliade il cultiva cu ardoarea unui mistic, as vrea sa iti vorbesc aici.

Amintirile personale pe care le mai am cu privire la Romanul adolescentului miop sunt imbibate de prima mea adolescenta. Pentru mine, Eliade a reprezentat, la o alta scara, fireste, cam ce a fost Papini pentru Eliade insusi: un al eu insumi, care ma indispunea prin intaietatea ontologica. Nu stiu daca mai pastrez pe undeva prin casa caietul-jurnal al propriei mele adolescente, pe care, la un moment dat, l-am parasit, l-am lasat nervos de izbeliste, din presimtirea ca scriu o pastisa printr-un simplu imprumut inconstient de idei, de stari afective similare, de frustrari comune. Se pare, si o marturisesc cu parere de rau, desi s-ar putea sa ma insel, ca adolescenta poate fi lipsita de originalitate atunci cand serveste acelorasi zei.

Intre Papini, care pozeaza mult intr-un Un om sfarsit, scriind insa o carte a carei valoare stilistica, de simpla executie literara, o depaseste pe cea a autenticului prozaic Eliade (intotdeauna am considerat stilul narativ al lui Eliade ca fiind unul bulevardier, de roman politist, de best seller a la Cezar Petrescu – n-ai decat sa ridici din spranceana – acest scriitor care isi cioplea textele cu dexteritatea unui jurnalist beneficiind de mare succes la public, public pe care nu l-a nesocotit niciodata), de al carui talent literar ma indoiesc (in ciuda unui lirism difuz, a unei proze intimiste care priveste rama obiectelor, linia fiintelor cu o ingaduinta sentimental-psihologica a carei expresie desavarsita o intalnesti in capodopera altui stralucit reporter-gazetar-romancier din epoca interbelica, de data aceasta in Franta, anume Andre Malraux in Conditia umana, mostra a lirismului empatic-fragmentar, fragil, aproape de portelan, insa, fara indoiala, intretaiat de brutalitatea zbuciumului istoriei, de secventialitatea evenimentelor anodine) si, sa zicem, Zbor in bataia sagetii, avem de-a face cu aceiasi cultivare grandioasa a eului, cu un egocentrism ce rapune lumea sau este invins de lume, producand insa un testimon al ego-ului (des)umflat.

De fapt, si scuza-mi asprimea, Papini, Eliade, Patapievici – nu iau aceste nume la intamplare, dupa cum nici alaturarea lor consecutiva nu ascunde vreo posibila descendenta – realizeaza un tip de scriitura autobiografica care se vrea a fi, cu orice pret, literara. Ei sunt toti niste memorialisti revoltati pe genul in care sunt constransi sa scrie. Si, tocmai de aceea, reusesc, pe cai nebanuite, sa iasa din limitele sale, producand o literatura cu identitate incerta, un hibrid modern, alambicat aproape, o meta-literatura, prin meta intelegand natura liminara a experimentului lor. Sunt, in esenta, niste veleitari care naufragiaza pe tarmul unor insule necunoscute. De aici, originalitatea lor. Dar sa continui.

Papini exprima aceleasi intentii ale ascetului-eroului-nobilului-alesului intru cultura pe care Eliade si Patapievici le vor prelua. Este inutil sa reiau aici tezele, motivele, obsesiile cartilor lor autobiografice, de fapt, niste Bildungsbucher, daca nu neaparat implinirile unui Bildungsroman propriu-zis, din moment ce oricum iti sunt cat se poate de cunoscute.

Pe mine ma intereseaza mai curand raportul dintre eu si lumea in care este imersat fara voie acesta din urma si, indeosebi, temporalitatea acestui eu, cat rasufla in Papini, Eliade, Patapievici – care pretind, in delimitarea lor de ceilalti, de a se ocupa numai de sine – spiritul epocii lor.

O luam pe rand si, incet-incet, iti vei da seama cu exactitate la ce ma refer. Papini descinde din epoca romantismului activist al generatiei lui Manzoni, al agresivului nationalism italian specific “secolului natiunilor” al lui Garibaldi, iar emfaza idealurilor papiniene, stilul exgerat de sentimental si excesiv pestrit de pe alocuri (tradand o vitalitate stilistica pe care doar romanticii, chiar si cei tarzii, o cunoasteau), corespund gustului malais-lui de fin de siecle. D’Annunzio, in patetismele sale retorice din Triumful mortii, are multe in comun cu Papini din Un om sfarsit. Nihilismul declarat, inclinatia spre anarahie, vitalismul pre-fascist, egocentrismul aparent etans, pretinsa anahoreza culturala, simbolismul livresc, sunt mode ale timpului la Papini. In ciuda vocii personale, Papini, defalcand din realitatea celorlalti doar ce aparent ar interesa eul sau, scrie, simte, se labarteaza pe pagina cu ingaduinta circumspecta a obsesiilor ce macinau societatea vremii sale. Departe de a se instraina intr-o devenire culturala a exceptiei, a culmii Supraomului nietzschean, Papini reuseste ca, departandu-se de lumea sa, sa scoata in relief tot ce avea aceasta mai specific, mai original. Papini decanteaza realitatea, nu se elibereaza de aceasta in cadrul propriului eu, cum s-ar crede ca ar fi intentionat prin romanul sau. Distantandu-se, ansamblul epocii capata un contur regulat si limpede, imprimandu-se in textura frazelor, in rotunjimea cuvintelor, in vertijul ideilor demolatoare.

Nu in alt mod procedeaza Eliade. Venit cu o generatie mai tarziu, una trecuta prin carnagiul transfigurator al primului Mare Razboi, si avand in vedere varsta frageda a naratorului, este limpede de ce Eliade din Romanul… sufera de o saracie diletanta a stilului (Eliade matur va scrie, ce-i drept, mai sigur pe sine, dar nu va depasi cu mult retorica din primul sau roman: Gaudeamus, pandant Romanului… si facand parte din acesta, demonstreaza observatia mea de mai sus), compensand printr-o remarcabila capacitate de a lua pulsul, de a-l eterniza vitalist pe hartie, adolescentei. Este poate cel mai egocentric, cel mai instrainat de lumea sordida, cel mai fanatic credincios al propriului Eu dintre cei trei. Dar si cel mai prozaic, descins de-a dreptul din atmosfera superficial-degajata a deceniului al treilea. Cultul Vointei de a fi, apoteoza posibila a Sinelui, egocentrismul care nu numai ca selecteaza din realitatea doar ce-i convine, dar chiar falsificarea la nevoie a intaiului text al jurnalului (exegeza recenta a demonstrat ca “romanele indirecte” ale lui Eliade, inclusiv Maitreyi, au suferit prelucrari din jurnalele originare, disparute ulterior sau pastrate fragmentar; Eliade isi romanta viata, de fapt, existenta insasi; prin urmare, avem de a face cu o opera de fictiune literara, dublata de un biografism la mana a doua) sunt marci ale personalitatii indelebile a lui Mircea Eliade. Respingerea lumii banale, stupide, a fetelor superficiale, a baietilor stersi si patrunsi de febra hormonilor este cicumstantiala, atunci cand nu ascunde invidie, frustrari, ranchiuni. Simtim ca Eliade, solitarul erudit constras la solilocviile unui maniac al Eului, ravneste, cu o pofta comparabila cu febra cunoasterii, la dulceata coapselor acelor fete superficiale, la hainele curate, la gesturile la moda si mondene, la piruetele de dans ale tinerilor cu chipuri curate, fara greutatea ochelarilor, fara povara fruntii late, fara cosuri, timiditate sau complexe fizice. O vointa de a poseda toatea acestea, dar fara a le dori, consta in ambivalenta ego-ului eliadesc. Nu se poate vorbi de o prapastie intre generatia lui Eliade, pe care acesta si-o asuma sub titulatura de “sef” al ei, si chemarile devoratoare, hiper-egocentrice, egoiste ale adolescentului miop. Iar, cum istoria literara a interbelicului o atesta, nici intre Eliade si inclinatiile colegilor sai de generatie, cei mai apropiati intelectual de altfel, nu putem afirma decat cu mare greutate ca ar fi existat o lipsa de comunicare, o incompatibilitate a proiectelor, sau chemari puternic distincte intre membrii Kriterionului. Destinul celor mai talentati din acesti tineri va semana intr-o oarecare masura, mai ales in esecul implicarii in viata politica, pastrandu-si insa fiecare individualitatea. Urbanitatea din romanul Accidentul o regasim, in spirit, in unele romane ale lui Eliade din vremea maturitatii timpurii: Intoarcerea din rai, Nunta in cer, Huliganii sau Domnisoara Christina. Eliade este, intr-un cuvant, draga M., si sper sa nu te fi obosit cu prolixitatea mea de pana acum, un copil al timpului sau. O progenitura aleasa, dar crescuta in crisalida acelor vremuri, a limbii si trairilor acelor oameni, astazi, disparuti in negura amintirilor. Jeni Acterian, de care mi-ai povestit, mai apropiata de proza personala ce nu tinteste a sfarsi ca literatura, ci mai degraba ca memorialistica de buna calitate, este, de nu ma insel, o prezenta feminina afina cu aspiratiile unuia ca Eliade, neinstrainat de tentatiile istoriei pe care a trait-o.

Al treilea caz, cel al intelectualui aflat sub jugul distrugator al istoriei, reprezinta nadirul raporturilor existente intre scriitor si societatea moderna propriu-zisa, cu anti-limbajul sau public (aici trimit la Dupa Babel). Desi poate cel mai dornic de a se angrena social, de a gasi parteneri de discutie pe masura, izolat nu de un sine egocentric (mai curand, in Zbor…, ne confruntam cu un ego ce se tamaiaza zilnic, adica un eu arogant, snob, mult prea constient de greutatea propriei insemnatati), ci de o lumea cu valori si temeri diferite, Patapievici este un erudit constrans la spatiul strict al bibliotecii, al scriptoriumului plin de miasmele buchilor vechi, legate in piele de bou, pictate pe marginea paginilor pergamentoase de mana grijulie, benedictina, a unor calugari medievali, cel care joaca cel mai prost, dintre cei trei, rolul autodevenirii culturale, al exceptiei spirituale. Zic prost pentru ca, fata de Papini si de Eliade, nu exista elan demonic, fierbere a pulsatiilor adolescentine (Patapievici rememoreaza cu sangele domolit al varstei de 30 de ani o adolescenta deja incheiata), nebunie a chemarii, jerbe ale focului sacru in scriitura sa, rece, pedanta, chirurgical de stiintifica in terminologia ei abstrusa si in intentiile sale de a descrie ratiunii si nu de a impresiona simturile, care, pentru un nestiutor, repugna prin duritatea neliterara a vocabularului. Sintaxa este clasica, simpla, digerabila, fara artificii retorice, aproape epurata de stil. Dorinta de a realiza o captatio benevolentiae este nula. Publicul este necesarmente unul cultivat, elitist, redus, chiar temator la mefienta joasa, grobiana, pe care restul societatii ar avea-o fata de autor si putinii oficianti ai sectei Culturii. Asistam la autogratificarea etapelor unei personalitati constituite, definitiv inchegate. Lirismul este unul siropos, nostalgic, contactul cu realitatea, cu spiritul generatiei sale, aproape complet absent. Cotidianul este unul sordid si respingator: episodul experientei de viata capatate in timpul executiei stagiului militar obligatoriu pare a sugera si a fotografia rolul nivelator, oprimant al societatii in ansamblu. Individul nu se mai dezvolta impreuna sau in raspar cu lumea, ci in afara vietii de toate zilele; el este dornic sa o submineze prin neparticipare, escamotand intr-o Castalia a anilor ’80 dintr-un regim politic apasator ca o presa hidraulica. Ceva artificial-histrionic, asemenea unui membru proaspat smuls din ansamblul trupului, tremurand pavlovic si mustind de o activitate decuplata a nervilor inerti, este emanat din intreaga devenire a lui Patapievici. Dar chiar si aici, existenta acelor celule ascunse in faldurile societatii, celule de insi cultivati (niste ingeri anti-revolutionari, opusi Demoniilor dostoievskieni), tinand treaza flacara traditiei spirituale, extincta in cadrul corpului social mai larg, denota o posibila evadare, o lenta, uzurpatoare, devenire intru fiinta (Noica, trebuie sa recunosti, si-a pus amprenta pe prepozitiile limbii romane, atunci cand doresti sa trimiti la sensuri mai inalte). Patapievici comunica in subterana, in samizdat, intr-o limba codificata de eruditie seaca, cu semenii sai, presarati, alugati alandala in lume, jidovi ratacitori in cautarea Alexandriei pierdute.  

Si iata-ne ajunsi in timpul nostru, drag preopinent. Cum iti imaginezi tu ca stam noi la 80 de ani de la debutul generatiei Kriterion? Cum arata eul hipertrofiat al omului cultivat de astazi si ce relatie mentine acesta cu corpul sau politic si social? Sa fim niste epigoni, niste fatarnici fata de inaintasii nostri? Sa ne simtim, si chiar sa fim, mai izolati, mai atacati, mai neluati in seama de indiferenta gregara, mai putini capabili sa ne integram social decat Papini si Eliade? Dupa cum vezi, in temerara lor incursiune de a scrie despre sine, au depus o marturie despre posibilitatile latente fiintand nu numai in ei insisi, ci si in spiritul epocii lor. Nu poti sa-ti eludezi epoca, nu este permis sa iti desconsideri solipsist secolul! Cum ne vom imbratisa noi veacul si ce vom face din noi insine fara ca, vreo clipa, sa risipam ceea ce ni s-a oferit, asemenea unui dar nepretuit, imposibil de estimat, de catre parintii, bunicii si stramosii nostri? Cum sa practicam un nonconfomism de elita astazi? Si ce aducem noi in plus? Iata ce intrebari imi ard constiinta si nu imi dau ghes.

In speranta ca mi-am incheiat scrisoarea acolo unde rabdarea ta s-a saturat sa adaste, iti doresc sa ne reauzim cu bucurie.

Prietenul tau,

D.

P.S. Reflectand mai adanc la miez de noapte, am realizat ca singura specie literara, care, gestata in socialism, a izbucnit navalnic in libertate, cotropind rafturile bibliotecilor, este cea descinsa din memorialistica.

Imi imaginez linia sinuoasa, intrerupta si apoi reluata, a jurnalelor de calatorii – e adevarat: lipsite de luciditate, scuturate de spasmele unui subiectivism capricios, neverosimil – pe care le-au scris Russel, Gide, Sartre, etc. in urma vizitelor potemkiene prin URSS, apoi a romanului Intuneric la amiaza, apoi a literaturii victimelor, care a inceput sa iasa la suprafata imediat dupa 1945, culminand, din punctul meu de vedere, in opera lui Soljenitin, si, in sfarsit, lasand la o parte sutele de marturii (incadrabile in demantelarea, deconspirarea trecutului personal, sufocat de istorie), speciile superioare ale biografiei, care la noi si-au facut simitita prezenta, inregistrand chiar un succes de piata, inainte de 1989. Jurnalul Fericirii, Jurnalul de la Paltinis, Epistolarul, Jurnalul de la Tescani, si apoi intreaga fascinatie liiceana pentru memorii, pentru insectarele timpului, isi are originea in acea epoca. Traim inca in siajul obsesiilor de sub totalitarism.

Pe de o parte un regim de penitenciar, ce amprenteaza dureros societatea, dezindividualizind-o in corpore, pe de alta parte, o adancire in propriul eu, in cautarea gradinii celeste pierdute. Totalitarismul naste un tip de raportare fata de sine pe care blandetea societatilor liberal-democratice l-a exclus, l-a invalidat. In Est s-a trait intens, trebuie sa recunosti! In Vest, din cauza ritmului monoton si inerentei previzibilitati a evenimentelor, dar mai ales, din pricina lipsei acelor limite care dinamizeaza fiinta, descoperind-o, dezvaluind-o siesi, nu s-a putut produce o explozie, similara in intensitate si in marturisire, a biograficului, asa cum s-a petrecut in Est.

Poate ca doar la inchisoare incepi sa pretuiesti fiecare gura de aer pe care o respiri. Nici un trup zdravan nu stie ca traieste.

Nu cunosc ratiunile dupa care un autor isi alege titlurile cartilor, dar tind sa cred, oricat de insidios ar suna, ca o semnificativa parte din credit revine editorului. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa dau peste titluri senzationalist-superficiale care ascundeau carti profunde, sau coperti pestrite, de tipul celor care vand carti de duzina, peste opere clasice. Dar in bucataria editoriala cartea este inainte de orice un obiect comercial, achizitionabil, “cu priza la public”, de asta sunt sigur.

Sa trecem direct la subiect. Despre autorul despre care am de gand sa vorbesc in cele ce urmeaza s-au scris rauri de cuvinte, s-au taiat paduri pentru hartia tiparita, dar, cu cateva exceptii, toate acestea eforturi au rezultat in producerea ori de maculatura, ori de platitudini irelevante. Autorul este Constantin Noica, iar cartea Sase maladii ale spiritului contemporan, desi, – iar prima mea aluzie capata in sfarsit sens – cum vom vedea, maladiile nu sunt chiar morburi pur patologice si nici macar cu precizie contemporane. Sau, ma rog, pesemne ca Noica le-a vrut numite astfel.

In ciuda subtirimii, volumul de nici 200 de pagini mi-au produs o lectura delectabila, antrenandu-ma si oferindu-mi bucurii intelectuale totodata. Scris undeva la finele anilor 1970, premergand Devenirii intru fiinta si Scrisorilor despre logica lui Hermes, Sase maladii… este una dintre cartile lui Noica in care legatura sa din tinerete cu matematica se resimte in jongleria logica, sistemica, a “maladiilor”, caci despre ele este vorba pretutindeni (in carte si in lume, daca am putea sa le separam).

Maladiile spiritului ne sunt “constitutionale” (p. 7). Despre maladie propriu-zis stim cate ceva : “Iar dincolo de maladia cronica a fiintei umane – daca maladie este – de-a fi masurata in timp, ar iesi la iveala maladiile adevarate ale omului, de fiinta in timp si negasindu-si masura in sanul timpului.” (p. 9). De fapt maladiile spiritului sunt “ontice”, definesc fiinta incapsulata in mundan, “reflectand sase situatii posibile sau precaritati ale fiintei”. (p. 28). Dar ce se vrea a fi aceasta notiune medicala de “maladie”, cu radacini in rau? Pe pagina imediat urmatoarea, Noica ne raspunde in ecou:

“Dar, daca se ramane la sensul obisnuit al maladivitatii, cat ne nepotrivit suna vorba aceasta despre om! Caci nu doar omul este bolnav intru fiinta, ci totul se dovedeste a fi asa, stand chiar – spre deosebire de om – sub negativul maladivitatii ontologice. (…) Zeii s-au dovedit bolnavi (…) un fel de naturi prea generale, fara chip si fire; (…) n-au stiut sa-si dea determinatii sau si-au dat prea multe, ca zeii indieni. – Zeii sunt bolnavi.

Cerul este bolnav. (…) Lumina este si ea bolnava. S-ar putea sustine chiar ca omul este singura fiinta sanatoasa, sau susceptibila de insanatosire, pe lume, tot restul fiind imperfect si bolnav, mai degraba decat ca omul singur ar fi “fiinta bolnava” din univers.” (pp. 29-31).

“Maladie” din titlu este o vocabula inselatoare, la Noica avand un statut de dereglari ale fiintei spirituale a omului (dar si a nedesavarsirii naturii) si tocmai “dezordinea omului este izvorul lui de creatie”. Remedii la aceste maladii nu exista, insa putinta de a capata “un plus de fiinta”, “de a spori in omenescul ei [al fiintei umane]” face din maladiile fiintei “stimuli ontologici”. Prin urmare nici o conotatie vulgar negativa. Zacem in maladii de cand lumea, dupa cum latura lor “benefica” nu ar trebui subapreciata, iar calitatea de “contemporane” a maladiilor este una imprecisa, ele existand de cand sunt culturile si civilizatiile.

Suntem departe de sugestiile diletante ale titlului cu Noica!

Lamurind o mica parte din problematica ontica (pentru om) si ontologica (pentru obiecte si fiinte nereflexive) a maladiei, incheiem primul capitol si trecem la al doilea. Trebuie precizat ca de fiecare data cand Noica desfoara maladiile in fata noastra, lucru pe care il realizeaza pana si in primul capitol (aspect pe care l-am evitat intentionat), tot la o realitatea livresca, de gradul al doilea, se duce: die Weltliteratur. La fel de bine ar trebuie adaugat aici ca Noica intrebuinteaza trinomul, uzitat in ontologia si logica sa consecutive din anii ’80, individualitate-generalitate-determinatii. De n-ar fi pentru aceste trei instrumente, insasi cele sase maladii nu ar putea fi smulse corespunzator din curgerea timpului.

Sensul lor va lua contur odata ce am defini maladiile. Amanunt important: trei maladii se pozitioneaza simetric fata de celelalte trei si viceversa.

Prima dintre maladii se cheama “catholita – de la katholou care inseamna “in general”, dar e folosit chiar in greaca si drept substantiv – anomaliile produse de absenta generalului, la lucruri si la om.” (p. 33) Catholita vine din pornirea omeneasca de a fi ceva, “in urmarirea a ceva de ordin general”, dar “fara a se finaliza in nimic.” “Generalul prezinta la om conditia aceasta deosebita, de a fi specific; de a parea chiar sa fie individual, in orice caz propriu. Trebui sa iesi din conditia individuala si in acelasi timp s-o confirmi. Trebuie sa gasesti generalul anumit.” (p. 35)

Exista pe de o parte o catholita in care dorinta de a fi in general este inconstienta, iar pe de alta parte lucida. Don Juan este suferind de primul fel de catholita: « nevoia oarba de actiune », ca pe Napoleon de altfel, il defineste. Pletoric, traind experienta « verbului pur », a nemarginitului « posibil », acumuland spornic, bolnavul de catholita nu stie ce vrea. Totul este ridicat pe un vid al proiectului general, vaduvit de substanta.

Apoi il avem pe catholitul constient de nimicnicia care se casca sub fervoarea sa de a-si numai determinatii, de a fi individual, dar fara a atinge generalul. Carenta generalului o intalnim pe treapta sa superioara la Nietzsche si in existentialism.

A doua maladie se numeste todetita – “este maladia pricinuita de carenta individualului, carenta mergand efectiv pana la lipsa “acestui lucru anume” (tode ti, din greaca veche) prin care sa se implineasca atat sensul general cat si determinarile acestuia.” (p. 52).

Aici se intampla ca individualul este devorat literalmente de “constiinta”: “il desfiinteaza ca atare, reducandu-l la lege, ba inca mai mult, la o simpla expresie de ordin matematic.” (p. 55). Citez: “Activa intotdeauna in randul maladiilor incercate de om – ca izvorand in trecut din constiinta incoruptibilului si a perfectiunii supreme, in versiunea moderna, din constanta mai stinsa, dar nespus mai rigida a nevoii de rigoare si exactitate, iar in versiunea omului obsinuit sub constiinta idealului –, activa la omul luminat sub constiinta naturii teoretice din el, care detine legi de incorporat in lume, todetita exalta pe om, facandu-l sa clatine realul.” (p. 69). Cel suferind de todetita “are adesea surpriza de a vedea inadecvatia in jurul sau si fantomaticul in tot ce face el, sau de a se vedea pe sine predat statisticii, laolalta cu lucrurile”. (Ibid.) Fanaticii religiosi si ideologici cad de obicei sub spectrul todetitei, dar nu numai.

A treia denumire poarta numele de horetita, adica dereglarea determinatiilor. “De horetita sufera, pe linia vointei, fie marii nerabdatori, fie marii induratori si gloata rabdatorilor lumii.” (p. 70). Fe ca vorbim de horetita acuta, a lui Don Quijote (“geniala orbire de sine, precipitarea determinatiilor, substituire a celor reale printr-altele doar posibile, imaginare, artificiale, de falsa plinatate, iar pe plan istoric manifesta creativitate in gol, staruinta indarjita, spirit spartan, anistorism”, p. 85), fie de cea cronica (determinata de “stationar”, “melancolie”, “acedie, neincredere in sine”, “sentimentul plictisului”), din horetita nu pot sa iesi dar nici ramane.

Pana acum, cele trei maladii au fost, intr-o oarecare masura, maladii involuntare, neasumate. Ultimele trei insa sunt reversul primelor: omul/civilizatiile se imbolnaveste/imbolnavesc singur/e refuzand determinatiile, individualul sau chiar generalul.

Ahoretia, sau dereglarea determinatiilor liber ne-asumate, este intovarasita de o fisa clinica (subtil scrisa, istoria reala este descifrabila ca intr-un palimpsest) a lui Noica insusi, considerandu-se bolnav de aceasta maladie “nascuta sub un rapt sufletesc ori intelectual, ducand la o brusca iluminare sau luciditate de constiinta, ce face pe subiect sa-si interzica participatia, sa-si domine determinatiile, sa vada pozitivul non-actului si al negativului, acceptand infrangerea, asimiland-o si intrand in indiferenta, iubind tot ce se desprinde de lume ca atare, de la asceza si poezie pana la matematici si spectacolul revolutiei tehnico-stiintifice, punand viata si istoria sub ordinea ratiunii, care desfiinteaza noul si proclama rodnicia non-calatoriei.” (p. 108). Abia cu libertatea de determinatii “oarbe” ale lumii pe care ti-o poate oferi doar batranetea, ahoretia “isi da masura” (Ibid.)

Atodetia, a doua maladie a neacceptarii stapane pe sine, cuprinde negarea de catre un general dat si determinatiile sale a individualului. “Este o lume a cunoasterii sau macar a credintei in ceva general, si ca atare a sacerdotiului in numele acestui general, dupa cum este una a reglementarii ceremoniale potrivite.” Popoarele stagnante ale Asiei, imobila India sau totalitarist-ideologizata China, sunt victimele atodetiei. “Decadenta rafinata” a culturii franceze din ultimele decenii ale secolul XX – acceptand orice individual nu crezi in nici unul, dupa Noica – este iarasi o indicatie a diagnosticului atodetiei. In planul concentrat al insului obisnuit, atodetia inseamna un consum apasat de “generaluri”, “posibilul” apare mai important ca realul, “consideratiile teoretice primeaza asupra actiunii” (p. 132), “cand comentariul vietii devine mai interesant decat viata, modalitatea si adverbul mai de pret decat substanta tematica si verbul”. Individualul statistic si individualul virtual, deopotriva cu “un neant al cunoasterii si desfatarii”, pana la “sensul tragic al experientei de cultura”, atodetia destrama si topeste individualul intr-un general indistinct. Muzica de serie moderna, ritmul mecanic standardizat, altfel formulate, atodetie la lucru. Relatia dintre lege si hazard, intru libertate, este discutat cu simtire pe Noica in capitolul penultimei maladii.

Refuzul generalului, maladie a civilizatiei, se ascunde sub acatholie. Cand refuza generalul, acatholia, in manifestarea sa europeana, implica “inteligenta goala si iluminismul, deopotriva cu inteligenta practica, odata cu empirismul si nominalismul anglo-saxon, ducand la o neasteptata lume a tehnicii si masinismului, dar si, pe nivel superior, la un intreg sistem de valori, cele anglo-saxone, care s-au impus lumii moderne, in mare parte.” (p. 154) Plod al negotului, existand in imediat, traind intr-o pluralitate debusolata, civilizatia acatholiei cultiva siguranta exactitatii stiintifice, de inspiratie logic matematica. Doar artele ecranului sporesc in acatholie, intr-o societate totusi “cimentata” a demnitatii personale si a respectului reciproc.    

Volumasul se termina cu un capitol suplimentar, in maniera lui Noica, dedicat pseudo-sibilinic “cumpatului vremii si spiritului romanesc”. Dezvoltand rationamente cu care suntem familiarizati din Sentimentul romanesc al fiintei, dar nu numai, Noica conchide, aplicand schema de mai sus, ca noi, romanii, nu am suferit si nici nu suferim de vreuna dintre maladii in doze critice, doar pentru a afirma ca, daca fiecare epoca din cultura apuseana a stat sub primatul unei parti de vorbire (substantivul in Evul Mediu, adverbul in epoca clasica, adjectivul la superlativ si comparativ intre secolele al XVIII-lea si al XX-lea, conjunctia pentru “tehnica electronica” si “cibernetica”), “contributia romaneasca”, cea prin care “spiritul romanesc ar putea sa coboare universalul”, este nimeni alta decat “prepozitia” cabalistica “intru”. “Intru ceva”, ferm si modest, dar autentic romanesc intr-o lume a maladiilor ce nu duc la altceva decat la “conditia sinelui innebunit”.

Pe langa ingeniozitatea constructiei, a combinatiilor rezultate din jocul I-D-G, Constantin Noica sondeaza cu acuitate in adancimi, irecurperabile altfel, ale sinelui si lumii in diversele sale incompletitudini ale fiintei.

Un aspect al cartii, ce conditioneaza o anume perplexitate, este limba eleganta, dar cu reverberatii folclorice, de sezatoare inteleapta la sat, in care cel mai batran sade pe un butuc incapator si povesteste cate in luna si in stele celor de alaturi. Noica aluneca intr-un colocvialism discreditabil dintr-o perspectiva stramt academica. Presupunand ca Sase maladii… ar fi fost tradusa simultan cu publicarea sa in Romania undeva la o editura din Occident, nici un specialist nu ar fi luat-o in seama. Desi profund conceputa, Sase maladii… ar trezi simpatia publicului larg, filo-eseist, si mult mai putin atentia cercurilor filosofice academice. Dialogicul striveste orice element de jargon profesional, frizand amatorismul gratios.

Din perspectiva personala, paginile cele mai uimitoare mi-au parut cele tratand chestiunea libertatii, alaturi de hazard si lege (pe urmele lui Jacques Monod), inteleasa dialectic si nu intr-o logica binara, dualist reductiva. Adevarata libertate cade sub armonia celor trei variabile cheie: individualul, determinatiile, generalul.

Indubitabil ca in Sase maladii… gasim atatea si atatea altele asupra carora merita sa staruim a medita, aprofundandu-le cu masura.

Noica este ultimul filosof roman care a luat spiritul in serios.

Un prim indiciu al culturilor mici si sugrumate de propria lor mediocritate este acela ca nu se poate vorbi de o continuitate a traditiilor intelectuale. Romania este meleagul in care, in lumea spiritului, se exercita o tiranie de non-sequitur inca de acum un veac si jumatate. La noi marii creatori sunt imediat dupa moarte fie fosilizati, fie mumificati, fie sanctficati, fie mitologizati, fie uitati (pe cand in timpul vietii au fost mai degraba calcati in picioare de unii si de altii), oricum, niciodata cititi cu vioiciune, pornind de la adevarul plat ca au fost la randul lor oameni, cu mari calitati, dar si ineluctabile cusururi umane. Incerc sa-mi imaginez ce ar fi avut de spus pamfletarul Eminescu daca, printr-o minunata calatorie in timp, ar fi poposit intr-un liceu, intr-o scoala generala din Romania anilor 1960, 1970, 1980, 1990, 2000, etc. la ora de limba si literatura romane (sic!), exact la una dintre lectiile-slujbe ale “Luceafarului poeziei romanesti”. Probabil ca ar fi simtit o presiune in fundul gatului si tamplele i-ar fi luat foc de manie vazand halul de prostie in care numele lui este terfelit, batjocorit, redus la o psalmodiere mortuara, culmea!, spre comemorarea sa ca poet. Dupa cum s-ar fi ingretosat total observand cum numai 10 poezii ale sale sunt recitate cu o simtire autosugestionata de toti junii patriei, imberbi si hiperhormonali, care, in timpul lor liber, nu citesc nimic altceva decat manualul, pe care, de fapt, il frunzaresc.

Dar sa il lasam pe Eminescu in plata Domnului!

Am sub ochi una dintre lucrarile de capatai ale culturii noastre, pe care as putea paria ca nu ati vazut-o nicaieri in librarii in ultimul deceniu. Este vorba de Teoria istoriei, de A.D. Xenopol, aparuta intr-o editie eleganta la Editura Fundatiei Culturale Romane in anul de gratie 1997. Vorbim de prima traducere si editie a acestei carti – publicata in Franta in anul 1908! – in limba romana. No comment!

Alaturi de lungul ciclu de volume din Istoria romanilor din Dacia Traiana (1888-1893), Teoria istoriei (care cuprinde si Principiile fundamentale ale istoriei) constituie operele de recunoastere internationala ale lui A.D. Xenopol in comunitatea academica europeana a epocii sale. Respectabilitatea lui Xenopol, ca filosof al istoriei, acum o suta de ani se situeaza dincolo de orice indoiala, mai ales in lumea culturala franceza, unde ocupa un loc respectabil in cadrul Academiei de Stiinte Morale si Politice din Paris.

Cartea de fata se deschide cu un studiu, apreciabil ca dimensiuni si continut, elaborat de academicianul si istoricul contemporan Al. Zub din Iasi.

Imi vine greu sa pornesc la drum dupa lectura unei asemenea lucrari. Intai de toate, fiindca scriitura lui Xenopol are o coerenta interna si o logica matematica de o rigoare fantastica. Nu veti gasi contradictii in capitolele Teoriei.., nu veti intalni un jargon abstrus si voit dificil, ca pentru a nelamuri, la Xenopol, ci mai curand o modestie, o temeinicie, un echilibru al rationamentelor, o slefuire mata a frazelor, o grija pentru fiecare detaliu, o apreciere constanta a vocilor critice, intr-un cuvant, o cumsecadenie ireprosabila a unui savant in ale istoriografiei. Poate din cauza limpezimii si a argumentatiei solide, dar de bun-simt in definitiv, nu este luat in seama astazi A.D. Xenopol. Sau se poate discuta si despre alte cauze subiacente ale acestei neglijari, ce vor fi amintite la locul potrivit.

In al doilea rand, cateva precizari contextuale: la sfarsitul secolului al XIX-lea, Xenopol, asemenea multor spirite cultivate ale veacului, resimtea statutul istoriei ca stiinta amenintat din doua parti la fel de puternic angrenate in batalia pentru cunoastere. Una dintre parti consta din campul stiintelor exacte, cum le numim in prezent (gresit dupa Xenopol), ce, datorita prestigiului public pe care il capatasera, influentau metodologic disciplinele socio-umaniste (iarasi, eronat denumite astfel conform lui Xenopol), nevoite sa-si dovedeasca stiintificitatea prin caracterul lor de emitatoare de legi. In a doua jumatatea a secolului al XIX-lea, pozitivismul, din pricina succesului repurtat de practica stiintelor naturii in revolutia industriala, teroriza mintile celor mai multi cercetatori, indeobste din disciplinele Spiritului (opuse celor ale Naturii). Al doilea atac sustinut venea din partea unor discipline noi la acea vreme, cum ar fi sociologia, statistica, economia, antropologia, etc., care isi adjudecasera, pretinzand un grad mai ridicat de apartenenta la stiinta moderna (inteleasa pozitivist) decat vechea istorie, un teritoriu larg din domeniul circumscris istoriei pana in acel moment. Pe acest fundal critic, Xenopol ofera un raspuns acestor dezbateri zgomotoase prin volumul Teoria istoriei, salvand, pe cat i-au permis puterile, prestigiul disciplinei in care se remarcase.

Xenopol este mai mult un epistemolog decat un istoriolog in Teoria..., insa trebuie sa avem constant in minte gradul relativ imatur al epistemologiei secolului al XIX-lea. Suntem totusi inaintea apartiei unor Wittgenstein, Cassirer, Russel, Popper, W.V.O. Quine, Kuhn, Lakatos, Lyotard, Feyerabend, etc., insa ceva din spledoarea cuceritoarea a acestor ganditori este anticipat in tentativele de clarificare a domeniilor stiintifice si a naturii stiintei prin generatia premergatoare, cea a lui Xenopol.

Inca din primul capitol, si apoi de nenumarate ori de-a lungul volumului, Xenopol distinge intre stiinte ale repetitiei si stiinte ale succesiunii.

Stiintele repetitiei se construiesc pe o frecventa ridicata, dar nu absoluta, a unor fenomene universale in natura inconjuratoare, fenomene, ce, dovedindu-se nearbitrare printr-o repetitie indiferenta la spatiu sau/si timp, pot fi teoretizate sub forma de legi ale naturii. Acestea poarta denumirea de stiinte teoretice, fundamentul lor fiind acela al fenomenelor de repetitie. Repetitia permite inferenta unor legi stiintifice, recongnoscibile atat in stiintele teoretice ale materiei (fizica, chimia, astronomia, biologia, fiziologia, etc.), cat si in cele ale spiritului (matematica, psihologia, logica, etc.).

De cealalta parte avem stiinte ale succesiunii, cele in care conditionarea spatio-temporala este decisiva, de aici rezultand si deosebirea fata de unformitatea stiintelor de repetitie. Fenomenele ce se succed in timp si spatiu, luand in calcul sirul de transformari pe care le suporta, patrunde in sfera de influenta a stiintelor succesiunii, istorice pana la urma. Iata cum jumatate din gandirea stiintifica intra sub incidenta istoriei, inteleasa pe larg! Avem, de asemenea, stiinte istorice ale materiei, precum geologia, paleontologia, teoria descendentei (genetica mai are de asteptat 50 de ani pana ce va prinde viata), dar si ale spiritului, printre care enumeram istoria religiilor, artelor, limbajului, moravurilor, moralei, etc., dar si istoria matematicii, fizicii, chimiei, biologiei, etc., sau chiar istoria conceptiilor istorice (istoriografia). Daca stiintele de repetie functioneaza pe baza de legi ale naturii, cele ale succesiunii dau nastere la serii istorice. Aici avem de-a face cu originalitatea lui Xenopol ca epistemolog, anticipand Scoala Analelor.

Cat priveste cauzalitatea celor doua ramuri, tratata intr-un capitol separat, Xenopol atribuie un statut ceva mai nobil stiintelor de succesiune, argumentand ca acestea din urma pun la dispozitie “nu doar cum s-au petrecut lucrurile, ci si de ce”, pe cand stiintele de repetitie rareori dau raspuns la intrebarea “de ce”.

Seriile evolutive istorice, individualizate, sunt “categoria fundamentala a stiintelor succesiunii” si nu valoarea, cum au crezut o multime de istorici, mai ales germani, ai perioadei.

“In timp ce legea exprima raporturi constante si universale, seria istorica are ca obiect fapte succesive, individuale, ireductibile.” (Al. Zub, p. XXI). Fiecare serie creste, stagneaza si dispare prin inaugarea unei noi cauzalitati a inelelor din lantul de serii al istoriei. Pot exista serii ale unor epoci creatoare si serii decadente, insa impulsul inglobant al istoriei este unul evolutiv, constand din desprinderea omului in devenirea sa de animalitatea ancestrala. Inferenta este metoda, distincta oarecum de inductie la Xenopol, prin care se ajuta la “descoperirea necunoscutului individual cu ajutorul cunoscutului (tot) individual.” Inferenta la Xenopol este pusa in legatura cu timpul, rezultand fie intr-un “raport ascendent (cand faptul necunoscut e anterior), descendent (posterior) sau lateral (cand coexista cu cel cunoscut)” (p. XXII). Fiecare tip de inferenta este sprijinit de un exemplu clar din istorie, iar fara inferenta nu se pot stabili seriile istorice. Un dram de genialitate strict personala exista in fiecare istoric original.

Cand vine vorba de factori istorici, Xenopol implica dinamica devenirii in timp intr-o imuabilitate a factorilor “constanti de natura sufleteasca”, precum rasa, caracterul national si continuitatea intelectuala, plus mediul natural. In acest punct, la care vom reveni in final, Xenopol nu depaseste varsta conceptelor istorice ale secolului al XIX-lea.

In capitolul dedicat “auxiliarelor evolutiei”, Xenopol nu uita sa adauge ale elemente-unelte constitutive stiintelor succesiunii: mediul intelectual (religie, morala, moravuri, etc.), instinctul de conservare (activat in situatiile limita ale supravietuirii fizice), imitatia (tot timpul ducand la originalitatea copiei), individualitatea si hazardul. Nu putem vorbi de legi ale istoriei, “fiindca legea presupune reproductibilitatea identica a fenomenelor, in timp ce istoria se ocupa numai de fapte singulare, irepetabile” (p. XXIII, Al. Zub). Ar fi doar legile abstracte, ale progreslui, imitatiei, a evolutiei spirituale, suficient de vagi pentru a spune totul si nimic simultan. Nu putem vorbi de predictibilitate in stiintele succesiunii neavand legi, cum, de altfel, au incercat – iar aici Xenopol este critic intr-o maniera popperiana, anti-istoricista – statisticienii, sociologii, marxistii, etc., secolului al XIX-lea. “Faptele istorice sunt cu atat mai neasteptate, mai contingente, cu cat sunt produsul unei actiuni individuale, si cu atat mai constante cu cat se inalta pe o baza mai larga.”

Cum fapta si seria sunt realitati interconditionate, obiectul istoriei este “evolutia omenirii”, situatie in care “nimic din ce poate contribui la cunoasterea vietii individuale sau colective nu trebuie lasat la o parte”. Abia istoria politica (“plenum al dezvoltarii umane”) este cea mai in masura sa expliciteze ansamblul complicat al seriilor istorice, consecutive sau/si simultane (p. XXIV).

Logica istoriei este cea a succesiunii, cautand adevarul si fiind de aceea stiintifica, insa despre aceasta logica interna a istoriei nu stim prea multe.

Exista un capitol IV, intitulat sugestiv “Opinii eronate cu privire la scopul istoriei”, in care Xenopol, pe langa sublinierea unor slabiciuni de ordin personal in tratarea istoriei (slabiciuni morale, logice, etc.), autorul Teoriei… nu infirma posibilitatea ca istoricul sa se foloseasca in meseria sa de instrumente retorice sau de o metoda intentionala pentru a isi convinge, cu dovezi insa, cititorii de valabilitatea seriilor descoperite. Prefer sa ma hazardez zicand ca Xenopol lanseaza o opinie care va fi ridicata la rang de teorie interpretativa solida in lucrarea lui Hayden White, Metahistory: The Historical Imagination in Nineteenth-Century Europe, aparuta in 1973.

Cat despre scaparile Teoriei… lui Xenopol, scaderi ce o dateaza istoric, cateva elemente ar trebui totusi mentionate:

i) Conceptul de rasa, utilizat in capitolul al V-lea, Factorii constanti ai istoriei, sidereaza prin statutul de construct intangibil in realitate. “Daca popoarele au temperamente particulare este din cauza ca ele difera unele de altele prin structura lor mentala, prin constitutia trupeasca a indivizilor care o compun, intr-un cuvant prin rasa.” (p. 136). Cum verificam temperamentele popoarelor si in ce constau ele, stiintific vorbind? Si sa intelegem de aici ca rasa este o expresie a poporului, a viitorului stat-natiune, inventie, de altminteri, a secolului al XIX-lea? Da, deoarece “caracterul national nu este deci decat fondul rasei in mers sub presiunea evenimentelor”. (p. 146) Aflasem mai devreme ca “fondul rasei este cu adevarat ireductibil, nu se schimba niciodata, decat sub influenta unor cauze foarte adanci” (p. 137), desi ne intrebam de unde si pe baza a ce are Xenopol atatea certitudini apriorice? In final, aflam chiar, in spiritul aristocratului Gobineau, ca exista o ierarhie a raselor (ghiciti care?), in care rasa alba e urmata de cea mongoloida, pentru ca la urma, pe treapta cea mai joasa a evolutiei, sa ii gasim pe negroizi. In ce masura, ne intrebam, s-a detasat A.D. Xenopol de Zeitgeistul care determinase asemenea ipoteze la multi istorici ai vremii?

ii) Desi a incercat sa caute calea de mijloc intre pozitivismul, pragmatismul, intuitionismul, psihologismul decelabile in taxonomia istoricilor apuseni ai generatiei sale – tentativa in mare masura incheiata cu brio –, Xenopol ramane un copil al etapei istoriografiei de acum doua secole. Sursele sale bibliografice sunt decompozabile in trei focare epistemice: franceza, germana, britanica. Enumaram autorii amintiti si folositi cu predilectie in Teoria...: H.T. Buckle, W.E.H. Lecky, W. Draper, F. Guizot, A. Comte, H. Steinthel, M. Lazarus, L. Bourdeau, G. Simmel, P. Lacombe, K. Lamprecht, H. Rickert, P. Barth, Ed. Meyer, O. Lorenz, Droysen, H. Paul, Cournot, Reclus, G. Tarde, A. Labriola, H. Berr, etc. Intrebarea mea este una lipsita de orice aluzii malitioase : cati dintre savantii de mai sus nu apartin unei faze incheiate din evolutia istoriografiei? Si de ce nu am risca afirmand ca la randul sau Xenopol construieste o teorie a istoriei infuzata de metodele acelor timpuri, in clipa de fata depasite?

iii) Mai sunt cateva ipoteze critice demne de luat in considerare, dar refuz sa le tratez aici, deoarece se regasesc in pagina a XXV din studiul excelent al istoricului Al. Zub.

Este posibil ca meritul exceptional al lui Xenopol in Teoria istoriei, considerand lucrarea in lumina temporalitatii, e acela de a fi scris o lucrare de o seriozitate si sobrietate formidabile in care reuseste sa ia pulsul intregului domeniu al epistemologiei, la nivelul la care acesta se afla in jurul anului 1900. Nu incape vorba ca Xenopol este un istoric de referinta.

Despre George Steiner nu poti vorbi decat cu acea veneratie desueta pe care doar vechea scoala umanista te invata sa o resimti si sa o arati atunci cand se ivea cazul. G. Steiner este un nume consacrat al criticii literare moderne, dar ar fi obtuz sa-l reducem pe acest carturar eminent, poliglot profund, om de o eruditie inspaimantatoare pentru mintile noastre nemuncite cu studiu, la rolul unui specialist, incorsetat de ingustimea propriul domeniu, in literatura comparata sau in domeniul traductologiei. Dimpotriva: George Steiner respecta si continua traditia criticului clasic, cel care depaseste barierele specializarilor umaniste, dovedindu-se deopotriva magistral in pledoaria sa umanista pentru rotunjimea omului instruit atat in stiintele tehnice, cat si in cele ale filologiei sau ale stiintelor sociale. O marturie in acest sens o reprezinta lucrarea sa semi-autobiografica, Errata, pe care insa recunosc ca nu am citit-o inca, dar care se afla la dispozitia oricui este dornic sa o lectureze.

Dar poate o mai buna marturie a deschiderii sublime pe care o are Steiner fata de campul cunoasterii, deschidere refuzata astazi de etica rigida a expertului gata sa te taxeze de diletantism cu orice ocazia, o dovedeste cartile sale.

In romaneste avem, pe langa Errata, lucrarile Dupa Babel (editura Univers, 1983) si Moartea tragediei (2008), dar nu neg posibilitatea sa existe si alte carti traduse din Steiner, dar care nu mi-au fost aduse pana cum la cunostinta. Opera completa a lui George Steiner numara cel putin 35 de volume (Grammers of Creation o puteti gasi online), se intinde pe jumatate de secol, a fost premiata de nenumarate ori de catre foruri academice de inalta apreciere, si cuprinde o larga gama de genuri: de la eseuri pana la povestiti, nuvele, romane, memorii tratand istoria ideilor din campul literaturii, a politicii recente (cu aplicare pe identitatea evreiasca a lui Steiner intr-o lume post-Shoah cum este a noastra), a identitatii culturale, a functiei limbii in general, Steiner nu pare sa uite nimic relevant din cadrul domeniului larg al istoriei culturii. Nu ar trebuie evitat faptul ca in activitatea sa de student si de cadru academic, Steiner socheaza printr-un cosmopolitism care refuza stationarul: absolvent de BA la University of Chicago in 1948, MA la Harvard University in 1950, apoi cercetator la Institute of Advanced Study din Princeton, New Jersey, PhD la Oxford University in 1955 (cu lucrarea Moartea tragediei), profesor cu bursa Fulbright in Innsbruck intre 1958-1959, fellow al University of Cambridge din 1961, profesor la University of Geneva din 1974 pana in 1994, pentru ca apoi, la varsta pensionarii, sa revina la Oxford University si Harvard pentru cateva semestre. Lasand la o parte alte realizari in cariera (cum ar fi acea de a fi lucrat pentru The Economist timp de 3 ani), George Steiner ramane un critic savant care nu obnubileaza faptul esential ca o parte din vocatia oricarui expert al artei literare consta in aceea de a fi inzestrat cu har artistic la randul tau. Ceea ce este mai mult decat prezent in cursivitatea eleganta a stilului steinerian de a depana argumentatii si naratiuni istorice.

Moartea tragediei (1961) reprezinta un studiu de referinta pentru oricine este interesat de mutatiile epistemice ale civilizatiei occidentale intrepretate prin intermediul genului dramatic in special, particularizand, datorat speciei tragediei. In ciuda numarului relativ redus de pagini, avand in vedere grandoarea si intinderea temporala a subiectului, Steiner compenseaza printr-o rafinata sinteza orice slabiciune documentara. De altfel, Steiner nu tinteste exhaustivitatea zdrobitoare, ci eseul bine inchegat si excelent construit. Ideile sunt la Steiner pietrele edificiului si nu laborioasa constructie de referinte si surse bibliografice infinite, avand greutatea plumbului, cum se intampla adesea.

In primul capitol, Steiner explica originea tragediei antice in sistemul religios al civilizatiei elene. “Poetii tragici greci sustin ca fortele care ne calauzesc sau ne distrug vietile actioneaza in afara domeniului ratiunii sau dreptatii. Mai rau inca, in jurul nostru se afla energii demonice care ne chinuie sufletul si il cufunda in nebunie sau care ne otravesc vointa, facandu-ne sa comitem crime ireparabile impotriva noastra insine si a celor pe care ii iubim.” (p. 20). La vechii greci, “tragedia este ireparabila. Ea nu poate duce la o compensatie materiala justa la tragediile din trecut.” (p. 21) Nu acelasi lucru il intalnim in Vechiul Testament, unde tragedia ebraica nu este niciodata altceva decat un act de pedeapsa, din cauza unei nedreptati trecute, exercitat de Iahve cel necrutator: Iehova judeca aspru sau daruieste cu opulenta (de pilda, povestea lui Iov imbina ambele posibilitati) pe baza unor legi rationale (vezi analiza similara din primul capitol al monumentalei Mimesis a lui Erich Auerbach in privinta retoricii realiste din Vechiul Testament) pe care poporul ales si le-a insusit si le respecta. Sferele ratiunii, justitiei si ordinii activeaza ca o frana in universul organizat al iudaismului, incapabil sa nasca tragedia. Exact situatia inversa o regasim la Eschil, Sofocle si Euripide, primii tragedieni ai civilizatiei occidentale.

In al doilea capitol, Steiner se apleaca asupra celeilalte familii creatoarea a tragediei, anume literatura engleza, prin “afirmarea teatrului englez in epoca Tudorilor si triumful lui in epoca elisebetana” (p. 25). Deja in aerul renasterii europene plutea conceptia neoclasica, ce “avea de partea ei precedentul antic, forta exemplului lui Seneca si o solida teorie critica.” (p. 29), insa, “marele public gusta mai mult vigoarea si varietatea teatrului shakespeareian decat forma nobila a <adevaratului poem dramatic>.” (p. 29) Neoclasicismul ca moda domina totusi modelul acceptat si oficializat al tragediei. Merita citat un paragraf in intregime pentru a observa coplesitoarea transformarea a tragediei per se:

“Dramaturgii elisabetani au incalcat toate preceptele neoclasicismului. Ei au renuntat la cele trei unitati, s-au dispensat de cor si au imbinat actiunile tragice cu cele comice, tratandu-le cu aceeasi forta. Scena lui Shakespeare si a contemporanilor sai este el gran teatro del mundo. Nici un sentiment, nici un element din creuzetul experientei nu ii erau straine. Dramaturgii epocii elisabetane si cei ai epocii lui Iacob I l-au jefuit pe Seneca. Au luat de la el retorica, fantomele, moralitatea sententioasa, flerul pentru oroare si razbunare sangeroasa; dar n-au luat si practicile austere, artificiale, ale teatrului neoclasic. Tragediei grecesti sau, mai degraba, versiunii inferioare, latine, a geniului ei, Shakespeare i-a opus o forma tragica de o conceptie noua, tratata intr-un stil care rivalizeaza in splendoare cu cel al modelelor antice.” (p. 31). Rezonante medievale, augmentate de misterele, fantasticul si imaginatia clarobscure ale universului medieval de fapt, sunt depistabile la tot pasul in dramaturgia elisabetana. Anticipand, Steiner subliniaza faptul ca atunci “cand, in cursul secolului al XVII-lea, noua imagine, rationala, a lumii a uzurpat locul vechii traditii, teatrul englez a intrat intr-un lung declin.” (p. 32). Tragedia elisabetana atinge culmi ale desavarsirii care pune in umbra vechea reprezentare, clasica, greco-romana, a speciei. Tot restul capitolului se concentreaza pe o exemplificare erudita a geniului unic din tragedia elisabetana.

Abia in al treilea capitol Steiner demonstreaza cum tragedia neoclasica da roade perfecte artistic. Acum suntem in veacul al XVII-lea cand teatrul francez ii naste pe Pierre Corneille si Jean Racine, intrupari ale desavarsirii neoclasice. Racine este curteanul ideal: “spatiul actiunii din dramele lui Racine este acea parte din Versailles care se afla in imediata apropiere a regelui. Aici, buna-cuviinta, retinerea, stapanirea de sine, ritualul si o atentie absoluta sunt obligatorii. Nici cea mai mare durere sau speranta nu trebuie sa tulbure cadenta limbajului si gestul oficial. Dar chiar in spatele usii, viata recade in obisnuita ei grosolanie si spontaneitate. Racine este istoricul camerei regelui.” (p. 73). “Cele patru mari piese ale lui Racine sunt studii asupra unor femei: Berenice, Ifigenia, Fedra si Atalia.” (p. 75). Corneille are spontaneitate si o energie a stilului care sunt atenuate de conventionalismului neoclasic, insa vocea sa artistica, alunecand in baroc, razbate dincolo de neoclasicism. Steiner nu conteneste sa scoata in evidenta trasaturile distinctive ale celor doi mari tragedieni cu maxima dexteritate critica, nelasand nimic important deoparte.

In cel de-al patrulea capitol, G. Steiner abordeaza tragedia engleza in perioada romantismului de la inceputul secolului al XIX-lea. Zeci de pagini de analiza minutioasa, pedanta pe alocuri, se inalta pe o idee simpla: “Romanticii, dimpotriva [fata de neoclasicii secolului al XVIII-lea], s-au cufundat in limbajul shakespeareian, in speranta ca prin aceasta vor reda teatrului englez gloria lui pierduta. De intrigile lor melodramatice si de fanteziile lor egoiste ei au atarnat lungi panglici de cuvinte imprumutate de la Marlowe, Shakespeare, Webster sau Ford. Rezultatul este un talmes-balmes ingrozitor. A cita mai mult de unul sau doua exemple caracteristice ar fi un exercitiu de persiflare.” (p. 125) Traditia elisabetana dizolva orice atitudine originala din drama moderna a romanticilor, devenita epigona.

In capitolul al cincilea, “drepturile pasiunii [romantice] impotriva celor ale moralitatii conventionale si ale castelor” (p. 145) submineaza lent tragedia romantica, asa cum o regasim la Goethe si Schiller, care aproximeaza pe alocuri arhetipul tragediei, rareori implinindu-l desavarsit (cazul Maria Stuart). “Optimismul rousseauist”, liberal, al lui Schiller afecteaza samanta spiritului tragic. Dumnezeul crestin-milostiv ii salveaza pe Faust de la tragedia prin sansa redemptiunii. Cat despre Goethe, citez: “Nu incape indoiala ca tragicul a fost un mod de intelegere a vietii pe care Goethe l-a luat in considerare, dar l-a subordonat unor valori mai pozitive si mai tonice. Chiar si personajul in care a incarnat raul, Mefisto, e inzestrat cu un fel de veselie sinistra. Focul iadului nu-l arde; el isi incalzeste mainile la flacarile lui.” (pp. 144-145).   

Odata cu capitolul al saselea, piatra unghiulara a cartii, teza sa, se delimiteaza limpede. Primele indicii ca tragedia este fie la apus, din pricina rationalismului si utilitarismului (apoi a pozitivismului si a progresismului), fie in pragul unei revolutii fundamentale sunt prefigurate in pasaje precum: “Concepte ca gratia divina, damnatiunea, purificarea, blasfemia sau lantul existentei, care in tragedia clasica si in cea shakesperiana sunt permanent subintelese, isi pierd vitalitatea. Ele devin abstractii filozofice, cu o semnificatie particulara si problematica, sau simpli termeni ai practicilor religioase, ce purtau in ei din ce in ce mai putina credinta activa. Dupa epoca lui Shakespeare, spiritele conducatoare ale constiintei europene nu mai sunt vizionarii orbi, profetii sau Orfeu cantand in infern. Ele sunt Descartes, Newton si Voltaire. Iar cronicarii ei nu mai sunt poetii dramatici, ci romancierii.” (pp. 163-164) Doar carti arhicunoscute ca Sfera publica a lui J. Habermas si Criza constiintei europene a lui P. Hazard confirma si sustin ipoteza lui Steiner. “Din epoca lui Shelley si a lui Victor Hugo pana in cea a teatrului de la Bayreuth, visul realizarii unei sinteze intre geniul sofoclean si cel shakesperian a insufletit ambitia tuturor poetilor si compozitorilor. El n-a putut fi indeplinit, caci conventiile carora romanticii incercau sa le dea viata nu mai corespundeau realitatilor gandirii si sensibilitatii. Dar din aceasta tentativa s-au nascut cateva opere stralucite, care fac trecerea de la perioada romantica timpurie la epoca noua, a lui Ibsen si Cehov.” (p. 164) Alfieri, Kleist, Grillparzer, toti principalii dramaturgi de tranzitie, sunt disecati cu gratie si esentializati la maximum.

In capitolul al saptelea, Steiner se ocupa pe larg, cu minutia caracteristica, de raportul existent in tragedia shakespeariana, dar nu numai, intre pasajele in versuri si cele in proza (prozaicul este suferinta in stare pura: natura dezlantuita impotriva omului, eminamente in scena furtunii din King Lear) si constanta prezenta a violentei prozei (viscerala ca intreaga evolutie a romanului) de la jumatatea secolului al XIX-lea incoace. Abandonarea versificatiei traditionale sporeste efectul tragicului si redimensioneaza inspre modernitatea insasi tragedia. Prin Georg Buchner, amalgamand comicul cu seriosul intr-un teatru simultan buf si sinistru (creand “un efect de cosmar”), anticipand absurdul, tragedia este inlocuita cu “melodrama istorica romantica” intr-un limbaj nou, inedit, dezbarat de artificiosul dramelor lui Hugo si Musset.

Inceputul capitolului al optulea este concentrat pe veleitatea operei, ca gen muzical, in secolul al XIX-lea de a prelua atributiile tragediei (prin librete), vidate si epuizate de continut tocmai prin absenta unei legaturi cu setul de reprezentari mitologice si metafizice, inexistente in societatea moderna industrializata si scientista, al societatilor pre-moderne. Ibsen, Strindberg si Cehov deschid portile unei noi lumi. “Piesele lor nu apartin nici traditiei clasice, nici celei shakespeariene, si nu incearca sa uneasca aceste traditii in sinteza artificiala a unei forme totale.” (p. 234). Insa, Steiner continua, referindu-se la Stalpii societatii, Casa cu papusi, Strigoii si Un dusman al poporului: “Dar aceste piese, oricat de durabile s-ar dovedi prin vigoarea lor teatrala, nu sunt tragedii. In tragedie nu exista remedii laice. (…) Tragedia nu ne vorbeste despre dileme lumesti, care pot fi rezolvate prin inovatii rationale [i.e. drama], ci despre inclinatia constanta spre cruzime si distrugere existenta in mersul lumii.” (p. 235). Cehov uneste intr-o compozitie muzicala fara precedent comedia si tragedia, iar, in final, pentru toti trei dramaturgii mentionati mai sus “ar trebui sa anulam toate traditiile genului dramatic.” (p. 244)

Prin capitolul al noulea aflam ca daca Cehov si Ibsen au fost “revolutionari” ai dramaticului, continuatorii lor de la inceputul secolului trecut au preferat sa deshumeze traditii apuse. Yeats, Hofmannstahl, Cocteau si T.S. Eliot reiau conflictul dintre teoriile prafuite (initiate tocmai de John Dryden pe la 1700) ale celor doua tipuri de tragedie, clasica si elisabetana, lasand de izbeliste lectia scandinava-slava, aglutinata tardiv, din cauza inaccesibilitatii si marginalitatii culturale a celor doua limbi in secolul al XIX-lea: suedeza si rusa, in atanorul creativ occidental. Fortele prozei moderne au fost partial, daca nu definitiv, secatuite de romancieri ca Flaubert, Joyce, Proust sau Broch. A miza pe vers in orice specie dramatica astazi este tot una cu a-ti ucide publicul si a da nastere unei fapturi de laborator, incapabila sa respira decat prin aparatul decuplabil al livrescului. Dramaturgia lui T.S. Eliot sucombeaza prin dizolvarea contactului vital cu publicul modern, deschis exclusiv la music hall si cinematograf. Poezia nu are valente publice. Liricul belongs to the private space, to intimate emotions. Limba scade in pontentialul sau artistic, degradandu-se intr-un jargon contabil al intregii lumi. Yeats esueaza admirabil in tentativa de a crea o mitologie moderna, dar rupta de pulsatia societatii, capabila sa sustina tanguirea tragica. Pactul intre autorul dramatic si public s-a rupt. Fundalul comun, fantomele dansand rasfrante pe peretele pesterii platoniciene, nu exista. Resuscitarea parodic-absurda a mitologiei eline, recitirea moderna a tragediilor clasice grecesti – un adevarat fashion dupa 1918 in dramele lui George Bernard Shaw, Jean Giraudoux, Eugene O’Neill – este un capat de drum al tragediei insasi. O tragedie moderna, imbinand escatalogia marxista si necesitatea inexorabila a sortii crude, pare a fi Mutter Courage a lui Bertolt Brecht, aceasta “alegorie a irosirii absolute” (p. 276) Camus si Sartre nu s-ar zice ca ar scrie teatru: “Forma teatrala este aproape fortuita; piesele sunt eseuri sau manifeste declamate si subliniate prin gesturi expresive. In aceste piese auzim voci, nu personaje.” (p. 279). Beckett scrie “antidrama”, pecetluind criza dramaticului modern si disparitia tragediei. Probabil ca Ionesco, Mrozek, Gombrowicz, Genet, Pinter, Adamov, etc. se situeaza undeva intre cele doua inclinatii: teatrul parabolic si absurdul mut, dar Steiner nu mai apuca sa ne indice si asezarea acestor noi dramaturgi in taxonomia sa, sui generis, a genului dramatic.  

In ultimul capitol, cel de-al zecelea, dupa travaliul atator pagini sclipitoare, degajate, dar abundente in lecturi, George Steiner oscileaza intre vindicativul “Dumnezeu s-a saturat de cruzimea omului” (p. 281), facand o aluzie la carnagiul monstruos, ireprezentabil artistic, altfel spus “tragic”, al celor doua razboaie mondiale, si posibilitatea unei recrudescente a tragediei prin “mitologia” marxistoida a Chinei socialiste. Bineinteles, “activitatea unei comune agricole chineze” si resorturile sale tragice, intru cinstirea mortilor rapusi de dusmanii japonezi, seamana cu o aluzie la derizoriul nostru antimetafizic.

Sunt cu siguranta nuante si straluciri ideatice, aluzii adanci cu bataie lunga, in Moartea tragediei pe care, indiscutabil, le-am evitat constient sau le-am omis din graba si neatentie, dar nu trebuie uitat ca doresc sa invit la lectura si nu sa o substitui.  

Ar mai fi doua lucruri de spus pentru a incheia cum se cade: in primul rand, contextualizarea cartii lui Steiner in peisajul domeniului criticii literare in anii 1950-1960. Steiner urmareste diacronic spiritul tragediei in cultura literara a Occidentului, avand o metoda de lucru bazata pe o logica a bunului-simt, tipic anglo-saxona, fara sa-si propuna sa ne socheze, ci mai curand sa ne indice descendenta unei specii in cadrul duratei lungi a dramaturgiei europene. In aceiasi perioada, voga studiilor literare de pe continent (Franta) consta din adoptarea structuralismului in studiile literare ca metoda de lucru originala si indrazneata. Structuralismul amestecat cu putin avangardism hermeneutic tel-quelist ni i-a dat pe Roland Barthes, Maurice Blanchot, Jacques Derrida, Umberto Eco, Tzvetan Todorov, Gerard Genette, etc., ganditori opusi metodologic lui G. Steiner. Steiner are in comun cu acestia doar vasta eruditie carturareasca, nefiind nici stangist, nici antiumanist, nici relativist.

Al doilea punct pe care as dori sa-l subliniez este aplicatia transferului conceptual (conceptual transfer), care, in cazul tragediei in intelesul oferit de Steiner, nu ar trebui sa depaseasca sfera destul de clar trasata a literaturii si a auxiliarelor sale exegetice, metaliterare. Daca tragedii mai pot avea loc, si certamente acestea se intampla in fiecare zi, nu acelasi lucru se poate spune despre spiritul tragic in reprezentarile sale dramatice. Desi poate sa para banal cele de mai sus, nu ma indoiesc ca exista cititori ce si-ar putea imagina ca Steiner ne face inabili ontologic de a experimenta tragicul. Unii ar fi chiar incantati de o asemenea posibilitate, tragicul fiind evitabil prin el insusi. Dar ambitiile lui Steiner sunt mult mai lumesti: in Moartea tragediei e vorba doar de categoria estetica a tragicului si de absenta unui cadru de gandire legitim pentru ca reprezentarea dramatica a tragediei sa prinda din nou viata. Insa tot Steiner vorbeste in Moartea tragediei de epocile exceptionale ale revigorarii artistice, regula istorica fiind decaderea si intunericul in artele literaturii. Nu va ramane decat sa-l cititi.

să fii omul timpului tău
să fii neînfricat
să fii combatant
să polemizezi

să nu oboseşti
să-ţi aminteşti
să mărturiseşti
să te apuci de treabă şi s-o duci la bun sfârşit

să ai conştiinţa valorii omului

Nu, nu este vorba de Barack Obama, ci de Herta Muller.

Recunoştinţa şi gratitudinea noastră, celei care a demonstrat că se poate.

Alexander McCall Smith

Agentia de detective nr.1

Cartea prezinta viata lui Precious Ramotswe, prima femeie care a deschis o agentie de detectivi in Botswana.

“Cine sunt eu? Sunt Precious Ramotswe, cetatean al Botswanei, fiica lui Obed Ramotswe, care a murit pentru ca a fost miner si n-am mai putut sa repire. Viata lui n-a fost consemnata nicaieir, cine-ar sta sa consemneze vietile oamenilor de rand?”

De tanara, se casatorise de un trompetist. Nu vrusese nici sa fie cu el in prima noapte in care se cunoscusera, nici sa se marite cu el, dar cand el luase toate deciziile astea, ea nu putusese pur si simplu sa spuna nu. Ulterior, in urma batailor primite de la sot, va pierde un copil.

“Nu uitam niciodata nimic. Capatele noastre sunt tot atat de pline de amintiri cum e cerul, cateodata, plin de roiuri de albine, mii si mii de amintiri, despre mirosuri, lucuri, lucruri marunte care ni s-au intamplat si care ne revin in memorie pe neasteptate, ca sa ne reaminteasca cine suntem.”

De-alungul cartii, ea rezolva cu intelepciunea si spiritul ei de observatie multe cazuri si va salva copii rapiti de vraci care foloseau oasele si organele lor pentru vraji.

In toate peripetiile ei, are ajutorul unui prieten drag, mecanic auto.

“Se uita in intuneric la ea, la femeia aceasta care insemna totul pentru el – mama, Africa, intelepciune, intelegere, mancaruri gustoase, dovleci, pui, mirosul dulceag al rasuflarii vitelor, cerul albastru de deasupra savanei nesfarsite si grirafa care plangea, daruindu-si lacrimile femeilor, sa si le intinda pe cosurile lor.”

Jacques Bergier

“Cartile blestemate”

(continuarea…)

Manuscrisul Voynich a fost scris pe la 1200 de Roger Bacon. Cuprinde imagini ale unor atomi, schite ale galaxiei Andromeda apropiate de imaginile obtinute de sateliti moderni, desene ale unor lunete, microscoape, sateliti. Cartea sa parea la 1200 expunerea unor magii, astazi nu ar fi decat o minimala enciclopedie stiintifica.

Si multe alte exemple. Iarasi, simpla lor numire inseamna mult pentru acele vremuri.

Inainte de inceputul secolului trecut, Mihail Mihailovici Filipov descrie transmiterea energiei prin unde; ideea sa va reaparea ulterior sub forma bombei cu argon a americanilor, dupa al doilea razboi mondial. Este ucis de tar si lucrarile sunt distruse. Daca Filipov si-ar fi terminat cercetarile, in timpul primului razboi mondial rusii ar fi avut la indemana o bomba a carei efect putea fi transmis prin unde radio scurte oriunde in lume; un adevarat macel. Intarzierea inventiei cu cateva zeci de ani se pare sa fi fost benefica pentru omenire. Oare la fel de benefice au fost si celelalte intarzieri, inclusiv cea a dezvoltarii teoriilor ADN?

——————————————————————————————————————————————————————————————————————-

Si acum sa ajungem in sfarsit la Excalibur – Cartea care i-a luat mintile.

Lafayette Ron Hubbard nu este doar ‘parintele’ scientologiei, ci si al dianeticii.

Dianetica este o teorie psihologica, la fel ca psihanaliza lui Freud. Ea presupune ca inconstientul uman e influentat de inregistrari, amintiri vechi, chiar din perioada intrauterina, care dau complexe, temeri si in general orice forma de slabiciune psihica. Lafayette propune tehnici de curatare a psihicului si intarire mentala. In SUA tehnica devine la fel de populara ca psihanaliza, dand rezultate.

Daca dianetica repara ranile si cicatricile psihice din viata curenta, scientologia le trateaza pe cele din vietile anterioare.

Excalibur descrie vietile anterioare ale lui Lafayette. In ele se pare ca a avut contact cu o civilizatie extraterestra, a carei colonie suntem. Toti cei care o citesc innebunesc. Nici macar dianetica nu ii mai salveaza.

Scientologia ia amploare, datorita carismei conducatorilor ce produce fanatism si a fondurilor imense a caror sursa e necunoscuta.

Excalibur si Lafayette se spune ca se gasesc pe o nava in larg, fara pavilionul vreunei tari, foarte bine pazita.

“Nebun nu este cel care si-a pierdut ratiunea, nebun este cel care a pierdut totul inafara de ratiune.”

————————————————————————————————————————————————————————————————

Care e legatura dintre Excalibur si celelalte carti blestemate? Premiza fantastica a lui Jacques Bergier: cineva impiedica dezvoltarea stiintifica. Este vorba de o civilizatie extraterestra a carei colonie suntem?

Sau o civilizatie pamanteana precursoare noua, distrusa de dezvoltarea stiintifica, si-a lasat invatamintele in mainile unui grup care vrea sa ne salveze de aceeasi soarta?

Jacques Bergier

“Cartile blestemate”

(continuare la…)

Toata lumea stie de biblioteca din Alexandria, colectia sa imensa de carti si sfarsitul sau in flacari.

Ceea ce nu stiu multi e ca biblioteca din Alexandria a inceput sa fie distrusa sistematic mult inainte de sfarsitul sau. Legendele si scrierile cu caracter istoric pomenesc de puterile si informatiile pretioase ale cartilor. Sun pomenite carti apartinand unor civilizatii a caror descriere pomeneste de extraterestri, carti ce dezvoltau primele teorii atomice, studii alchimice de obtinere a aurului si argintului, etc. Totul pare o legenda, si probabil in multe cazuri asa si e. Nu stiu cat de dezvoltate ar fi acele idei ce se apropiau de teorii ale atomilor, insa simpla lor descriere minimala mi se pare ceva important pentru acele vremuri si ma face sa ma intreb de ce a durat aproape 2000 de ani sa se ajunga din nou la ea.

Cert e ca pana la distrugerea ei completa, numerosi conducatori au incercat fie sa fure anumite carti, fie sa le faca disparute.

—————————————————————————————————————————————————————————————————————

Strofele din Dzyan, ce se presupune ca apartin lui Apollonius de Tyade, sunt considerate de rationalisti a fi sursa de inspiratie ideologica a crestinismului. Insusi Apollonius, in descrierea facuta de istorici, seamana din multe puncte de vedere cu Iisus Hristos.

In secole mai apropiate de ale noastre, documente ale serviciilor secrete ale Indiei si Marii Britanii amintesc de o doamna Bavatsky, ce reusise sa descifreze cartea si sa afle secrete ale unei civilizatii extraterestre. In aceste documente este dezvaluit intregul complot pentru discreditarea femeii si a cartii sale.

Relatari asemanatoare exista si din partea lui John Dee, cel care a trasat meridianul Greenwich, a ajutat la expansiunea maritima a Angliei, unul dintre primii spioni industriali si primul om ce a realizat o masinarie asemanatoare robotilor.

Spunea ca a vorbit cu o faptura nepamanteneasca, pe care el o considera a fi un inger, printr-o oglinda neagra ce ii permitea accesul catre alte lumi. La British Museum pot fi admirate si astazi oglinda neagra si numeroase manuscrise ce contin relatarile a ceea ce a vazut si auzit Dee in timpul calatoriilor sale. Acestea includ o limba necunosctua, numita enosiana, in care Dee vorbea in calatoriile sale. Iarasi, descrierile fapturilor amintesc de extraterestrii.

Desi contineau cunostinte de matematica avansate pentru secolul XIV-lea, prezicand aparitia geometriilor neeuclidiene, teorii matematice moderne, dar si dezvoltarea automaticii din secolul nostru, lucrarile sale au fost permanent discreditate.

Limba enosiana apare si in Manuscrisul Mathers, care detinea multe informatii despre dezvoltarea psihologica si mentala, amintind de Marea Scoala a civilizatiei pre-egiptene.

Stenografia lui Tritheme, calugar, nu este legata deloc de fiinte supranaturale sau extraterestre. Insa contine cunostinte de matematica avansata, psihologie. Dezvolta in secolul al XIV-lea teorii rationaliste ce amintesc de cele moderne. Vorbeste de o metoda de comunicare la distanta, asemanatoare ca idee radio-ului. Cartea este interzisa, dar circula criptata. O editare poarta mentiunea “Cu acordul Superiorilor”. Care superiori? Superiorii ecleziastici ai lui Tritheme tocmai interzisesera cartea.

“Inapoi, voi, temerari, oameni de nimic si astrologi mincinosi, care pacaliti mintile patrunzatoare si care zvoniti doar frivolitati. Pentru ca dispunerea stelelor nu are nici un efect asupra sufletului nemuritor, nici o influenta asupra stiintei naturii; nu are nici o legatura cu intelepciunea divina pentru ca trupul nu poate avea putere decat asupra trupului. Spiritul este liber si nu se supune stelelor, el nu este influentat de ele si nu le urmeaza miscarile, insa comunica doar cu principiul divin prin care a fost creat si prin care a devenit fecund.”

]]> http://doamnat.wordpress.com/2009/10/07/millennium2-fata-care-s-a-jucat-cu-focul/ Wed, 07 Oct 2009 11:17:48 +0000 doamnat http://doamnat.wordpress.com/2009/10/07/millennium2-fata-care-s-a-jucat-cu-focul/

De obicei, nu cumpăr cărţi poliţiste şi nici nu alerg după bestseller-uri.

Însă am primit această carte.
Mi-a plăcut de cînd am pus mâna pe ea:
- coperta lucioasa
- dimensiunea generoasă, peste 700 de pagini
- hârtia crem, părând puţin cartonată
- scrisul mare
Condiţii tipografice perfecte de la Editura Trei.

Aşadar, mi-am zis, ce bine, mai citesc şi eu şi astfel de cărţi. Trebuie să fie binevenită o astfel de lectură din când în când.

Autorul are meritul de a fi adus în discuţie teme foarte actuale, contemporane: trusturi de presă, jurnalismul de investigaţie, securitatea informatică, violenţa în familie şi în afara ei, statul şi instituţiile sale, mafioţi, mutanţi şi mutilaţi, sex şi trafic de persoane, căsnicii, slăbiciuni, sentimente.
Pare un amalgam, însă orânduila şi legăturile dintre ele fac să te prindă miezul nopţii citind.
Dincolo de poveste, scriitura şi traducerea sunt extrem de fluide, făcând o dată în plus lectura să curgă.

În aceste timpuri în care procentele celor ce citesc tind să se scrie cu o singură cifră, cred că astfel de cărţi sunt foarte utile, acţionând ca un clenci, prinzând potenţialii cititori în mrejele lecturii.

De fapt, spre lectură se poate intra pe orice poartă, inclusiv prin aceea creată de un astfel de roman poliţist.

Apoi, chiar te poţi îndrăgosti de matematică (v. Dimension in Mathematics) şi de ecuaţiile diferenţiale – Motto-ul fiecărui capitol.
………………………………………………………………………………………………………………………….
Suedezul Stieg Larsson moare la vârsta de 50 de ani, după ce şi-a predat manuscrisul editurii, urmând ca acesta să se materializeze în 13 milioane de exemplare, în toată lumea.