La unii se (mai) pot cumula pensiile si salariile

Una din cele mai trâmbiţate legi propuse de Boc a fost legea privind interzicerea cumului pensiei cu salariul. Au fost înfierate salariile şi pensiile nesimţite. A fost făcută legea, a fost asumată răspunderea pentru ea, a fost promulgată şi s-au făcut multe valuri.  Perfect! Bravo, domnilor guvernanţi! Bravo, domnilor politicieni!

Bravo şi membrilor Curţii Constituţionale, apărătorii democraţiei din România, cea de-a treia putere în stat! Aceştia au decis, cu majoritate de voturi, că “Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional este constituţională în măsura în care prevederile Capitolului IV din lege nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituţie“, cu alte cuvinte, este interzis cumulul pensiei cu salariul pentru toţi cei care au o pensie de peste 17 milioane de lei vechi, cu excepţia noastră (membrii CCR), a parlamentarilor, şefului statului, membrilor CSM şi ai Curţii de Conturi.

Astfel s-a demonstrat, din nou, că legea este pentru cei mici, pentru cei mulţi şi că nu vom putea scăpa niciodată de cea mai mare boală a sistemului legislativ, a legilor româneşti – excepţiile. Întotdeauna vor exista unii care sunt mai egali decât ceilalţi în faţa legii şi, din păcate, mereu aceiaşi (parlamentari, şeful statului, membrii CCR, CSM, ai Curţii de Conturi), indiferent ce prevede Constituţia  României la art.16, alin.(1): Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Cu toate acestea, primul-ministru Emil Boc, la finalul şedinţei Executivului din 2 septembrie 2009, declara că “după intrarea în vigoare a legii asupra căreia ne vom asuma răspunderea, nimeni nu va mai putea cumula la stat pensia cu salariul, dacă are o pensie în plată mai mare de 17 milioane de lei vechi.”, iar preşedintele Traian Basescu declara pe 19 octombrie că, dacă legile pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament vor fi declarate neconstituţionale de catre CCR, “se complică enorm relaţia cu FMI”. Băsescu a atenţionat că fără aceste legi care vizează reformarea instituţiilor statului, România ar putea să nu mai primescă tranşele de împrumut de la FMI pe anul următor. Iar după decizia CCR, Emil Boc declara în 4 noiembrie 2009 că „prin această decizie, sunt îndeplinite încă două dintre angajamentele asumate de România faţăa de Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, angajamente importante la care Guvernul a lucrat toată vara, iar acum culege roadele muncii depuse”. Bravo, din nou!

Deci totul este perfect: politicienii au bifat încă un punct pe lista lucrurilor ce trebuie făcute pentru reformarea sistemului bugetar, relaţia cu FMI rămâne minunată deoarece guvernanţii au făcut ce trebuia, iar românii, cei mai puţini informaţi şi, din păcate, cei mai mulţi, vor crede că s-a făcut dreptate şi nimeni nu va mai putea cumula pensia cu salariul. Interesant este că nu s-a făcut aceeaşi publicitate şi excepţiilor prevăzute de lege.

Aceasta este democraţia propusă de politicieni români, fie ei de stânga, de centru sau de dreapta, democraţia privilegiilor, democraţia excepţiilor de la lege, democraţia descurcăreţilor, democraţia transparenţei opace sau democraţia minciunii.

Bravo, stimaţi politicieni! Ne-aţi prostit încă o dată.

“Curtea de Apel Bucuresti a decis suspendarea decretului prin care Dan Nica a fost inlocuit…”

Eu vad in asta o veste foarte buna, si nu e singura, desi nu pare asa la prima vedere…

Democratie este un echilibru de interese in care decizii importante si excercitatea puterii se iau/fac de catre institutii. Interesele sint echilibrate iar puterea este “imprastiata” cit mai subtire pt a fi cit mai greu de “controlat”/abuzat.

Cu cit sint mai multi “actori” implicati cu atit mai mic este riscul ca puterea sa fie concentrata in miinile la citiva oameni. Concentrarea de putere, si coruptia prin putere care rezulta de aici, este cea mai mare problema acum in Romania.   O mina de oameni decid cum traim si cum gindim.
Introducerea Justitiei in acest proces este un lucru pozitiv.
Nu succesiunea alegerilor ne fac o democratie consolidata ci faptul ca avem o forma de “judicial review“. Justitia are ceva de spus despre  legalitatea  deciziilor Parlamentului si executivului. Si mai ales…deciziile Justitiei sint respectate.

Justitia este singura forta care mai poate tempera monopolul si abuzul de putere din Romania. Nu exista nicio alta alternativa politica sau civica.
Se dechid niste posibilitati interesante si ar fi chiar ideal daca ar exista o echipa de juristi care s-ar ocupa in exclusivitate de procese de acest tip (sau de procese civile in cauze nerezolvate cum ar fi Revolutia, privatizari etc). Procesele de la CEDO chiar daca fac dreptate unor oameni nu au impactul necesar in Romania. Romania ar beneficia de o anumita masura de  ”judicial activism”.
Implicarea Justitiei inca mai  poate fi abuzata si manipulat politic dar foarte  curind acest lucru va fi omeneste imposibil.

cele mai multe legi sunt puternice prin micile semne de punctuaţie

legea concepută din păcat şi din moarte trăieşte în mine prin punctualitatea obiceiurilor

îmi devorează viaţa ce-o las devorată

ţi-am înseilat buzele cu sârmă

cu pensula

să văd cum creşte în tine legea compensaţiei

cum o transpiri prin piele

prin ochi

prin tăcere

Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos de cît pămîntul. (Exod 20:4)

Daca cititi Exod cap. 32, veti vedea ca in timp ce Moise era pe muntele Sinai pentru a primi Legea, poporul Israel se saturase sa astepte si ii spun lui Aaron fratele lui Moise sa le faca un dumnezeu (idol). Acesta le respecta dorinta, le face un vitel de aur spunandu-le: “Israele! Iata dumnezeul tau care te-a scos din tara Egiptului” (Exod 32:4)

Ei vazusera minunile pe care le facuse Dumnezeu in Egipt, dar nu-L vazusera cu ochii lor, vazusera ca le-a dat mana din cer, si totusi nu L-au vazut, vedeau un stalp de foc noaptea si un nor ziua care ii conducea prin pustie, dar nu L-au vazut pe El. Asa ca si-au facut un vitel de aur si au spus ca asta este dumnezeul care a facut toate minunile vazute de ei.

Una dintre problemele ateilor este ca daca nu-L vad pe Dumnezeu cu ochii deduc ca nici nu exista. Multi mi-au spus ca daca l-ar vedea pe Dumnezeu ar crede. Existenta creatiei dovedeste ca exista un Creator, minunatiile care ne inconjoara ne dovedesc ca avem un Creator minunat. Ar trebui sa va uitati la natura care inca nu este invadata de om si veti vedea ce frumos isi deruleaza existenta, „parca” a fost programata de Cineva, apoi priviti natura unde omul a intervenit, uitati-va la copiii din Africa care sufera din cauza coruptiei si rautatii omului si nu a lui Dumnezeu asa cum multi atei considera. Daca omul ar fi derivat din „alte animale” macar ar fi pastrat natura in felul cum isi pastreaza ele habitatul natural. Si de aici putem observa ca nu ne inrudim cu animalele deloc. Vezi si Creaturi incredibile ce sfideaza evolutia (I)

A doua problema legata de aceasta porunca este ca unii si-au facut in mintea lor o imagine despre Dumnezeul care a creat totul. O imagine creata de ei insisi, un dumnezeu care are niste caracteristici cu care omul respectiv se simte confortabil. In momentul in care vede ca Dumnezeul despre care vorbeste Biblia este asa de diferit de imaginea pe care si-o facuse in mintea sa despre El, omul incepe sa aiba indoieli, lui nu-i place acest Dumnezeu al Bibliei pentru ca nu este asa cum si L-a imaginat. Un urmator pas ar fi sa spuna ca daca ar exista un dumnezeu, nu ar fi Dumnezeul Bibliei. Daca suntem sinceri vom vedea ca oamenii au idei diferite despre cum este Dumnezeu in realitate, in functie de poftele lor. Oamenii pot avea un dumnezeu care iubeste pacatul asa cum il iubesc ei, un dumnezeu care nu ii pedepseste, un dumnezeu iubitor care le da tot ceea ce vor si cand vor, un dumnezeu care este mai mult o marioneta in mainlie celui care l-a creat.

Unii oameni spun: „Dumnezeu nu poate sa arunce sa ne arunce in iad pentru ca am pacatuit”. Asa este, dumnezeul pe care ei si-l imagineaza nu poate sa faca asta, dar Dumnezeul adevarat o va face cu siguranta.

Ateii si-au pus increderea intr-un dumnezeu fals, iar acesta i-a dezamagit, si este normal sa se intample asa din moment ce este doar o imaginatie. Oare il cautati pe Dumnezeul cel adevarat, sau ati vrea ca El sa fie dupa poftele voastre? Pocaiti-va de aceasta greseala si puneti-va increderea in Isus Hristos care a luat plata pacatelor noastre ca noi sa putem fi iertati.

E un vacarm, o văicăreală, un plâns general; naţia întreagă se dă de ceasul morţii. Evropa, săritoare şi îngrijorată, dă edicte şi condamnă: în România justiţia nu funcţionează, sistemul este bolnav şi corupt. Magistraţii – unii de bună credinţă, alţii nu – se tot străduiesc să încropească ceva, s-o dreagă cumva, s-o îndrepte pe ici pe acolo. Haosul şi neputinţa domină, dezordinea devine din ce în ce mai de nestăpânit. O singură lege infailibilă şi necruţătoare domină justiţia naţiei. Legea lui: „Da, eu!? – Da, mie!?” „Da, eu!? – Da, mie!?” auzi peste tot. Toată naţia urlă. Urlă părintele ce-şi bate copilul, urla nevasta ce-şi suduie bărbatul, strigă pumnii bărbatului ce stâlcesc trupul femeii, muncitorul ce-şi fură patronul, funcţionarii ce sar la gâtul cetăţeanului, politicianul care are vreme puţină şi stă mereu cu frica în oase că i se isprăvesc voturile, şi-i trece vremea. „Da, eu!? – Da, mie!?” este mai rea decât Legea Talionului. O ţară însă nu poate rezista sub atâtea dreptăţi. E tare mândru, e ţanţoş românul şi tâfnos. Dar şi orgolios, pentru că dreptatea lui este cea mai bună dreptate din lume. În jurul lui se prăbuşeşte totul, dar probabil din alte cauze, el nu contribuie, pentru că el are dreptatea lui. Şi ceilalţi tot vorbesc, îi bat capul, îl încurcă, îl pun să piardă timpul căutând fisura, portiţa, modalitatea, crăpătură prin care să strecoare dreptatea lui, s-o împingă temeinic până în inima Legii ăleia, care o fi ea. Stau şi mă uit cu mirare, cum totul este călcat în picioare, este zdruncinat, zdrobit, doar ca să-şi facă loc pestriţ, orgoliul. În mijlocul ruinelor, în colbul înecăcios şi otrăvitor, stă falnic românul. N-are nimic, nimic nu i-a mai rămas din agoniseală, s-a prăduit, s-a ales praful, doar inima sa mai saltă cu trufie în pieptu-i de aramă: „Da, eu!? –Da, mie!?”, îl poţi auzi şoptind îndârjit, ţinând la piept dreptatea lui. O ţine strâns, în unghii, cu degete albite de îndârjire, cu făptura toată ghem, el alte gânduri n-are, el altă viaţă n-are. Nici n-o să aibă. Niciodată… Şi oricât aş vrea să mă separ, îmi urlă în urechi necruţător: „Da, eu!?” „ Da, mie!?”.

O experienta cu un bebelus puteti citi aici.

Legile hazlii ale unor popoare :

O lege din Statele Unite interzice oricărui vehicul care circulă fără şofer să depăşească viteza de 60 km/h. Nu se precizează ce se întâmplă cu maşinile care, în loc de şofer, au la volan o femeie.

***
În India, li se interzice bărbaţilor să-şi bată soţiile mai mult de o dată pe lună. Având în vedere că 4-5 zile ţine menstruaţia, mai pierde şi Craiova, plus zilele când vrea la teatru… cîcat, doar o dată??!

***
În Congo, un bărbat are voie să întreţină relaţii sexuale cu un animal numai dacă acesta cântăreşte mai puţin de 40 de kilograme. Sincer, ce-aţi prefera: un animal de 30 de kile sau o nevastă de 110?

***
Legea thailandeză stipulează că sexul oral este ilegal, chiar şi pentru persoanele căsătorite, sub pedeapsa cu închisoarea. De fapt, e uşor exagerat: de ce să fie ilegal să faci sex oral cu o femeie care nu-i nevastă-ta?!

***
Există, după cum desigur ştiţi, ţări în care încă este permisă poligamia. Presupun că ştiţi şi bancul ăla celebru care spune că pedeapsa pentru poligamie este aceea că ai mai multe soacre. Ce să-ţi spun! De fapt, pedeapsa pentru poligamie este că ai mai multe neveste.

via Daily Cotcodac.

Jurnalistii straini (veniti pt alegeri), dupa doar ceva research si citeva zile in Romania (“o tara aflata intr-o severa criza economica, sociala si politica”) , inteleg situatia perfect, sau cel putin o raporteaza perfect.
Atit au nevoie strainii ca sa “citeasca” ce mai toti romanii nu reusesc de 20 de ani.

Agitatii, discutii interminabile, politicieni care nu isi tin promisiunile, un presedinte fost capitan care e “obisnuit sa comande”….si ca fara indoiala Romania “e la o rascruce” si are de ales intre a ramine Romania, asa cum o stim noi, si a merge mai departe.
Lucrurile incepusera se mearga bien pt Romania:economie, UE, partial institutii, partial reguli, citiva oameni. Dar “miraculoasa” crestere economica a fost “consumata”, irosita, data de pomana iar criza are acum un efect dublu. Fara o economie reala, infrastructura, agricultura criza nu se termina odata cu cea din Europa.

Salariile sint f mici aprox 300 euro dar preturile nu.
Romanii nu voteaza pt ca politicienii “nu stiu nimic”, “nu fac nimic“. Participare la vot “pina la 40%” . E greu sa stii care e diferenta intre candidati pt ca putinele dezbateri au fost “dominate de acuzatii reciproce”
Un candidat e f suparat pe Presedinte pt ca a fost arestat-o premiera pt Romania.
“Doar de pe 6 dec se stie incotro o ia Romania”.

De ce cred straini ca  alegerile sint “de rascruce”:cistiga candidatul PSD care nu face ce FMI considera necesar si care nu aduce schimbarile de care Romania are atita nevoie, tara revine la coruptie si mai mare, criza devine permnenta, relatia cu Europa mai rea.
Europa( si jurnalistii lor), care ne-a dat toate sansele si toate pomeniile posibile, nu se lasa inselata asa de usor. Stie exact ce se intimpla si are dreptate.

I dag har formen vært helt greit. (helt utrolig TO dager på rad uten hodepine) Jeg har fått vasket litt klær, ryddet litt i skapene mine og vært oppe til mamma og pappa en tur. Jeg har også vært innom apoteket å hentet ut en ny eske med piller. Har faktisk spist en hel eske den siste måneden! Kansje ikke så rart ettersom jeg skal stappe i meg 3 stykker hver dag. Men men, nå her jeg iallefall en stund. Om legene og nevrologen mener jeg skal fortsette på disse fremover må jeg vel få hentet ut en pakke eller to til også før det blir ett nytt år og frikortet mitt ikke er gyldig lengere.

Nå er det bare to dager til Lilli skal på utstilling igjen å vi ligger i hardtrening. Noe sier meg att hun vil oppføre seg som en liten kanin i ringen uansett, men det er iallefall verd forsøket. Hun står jo som en prest selv om hun er midt i lek og jeg sier “STÅ” så den er iallefall inne Bedre enn ingen ting iallefall.

Blir spennende å se hvem vi stiller mot og alle de andre hundene som skal stilles også. Valpeshow er helt klart det arrangementet med flest søte hunder, uansett så kan man jo ikke like valper helt uavhengig av rase. Valper er å bli søte.

Nå skal jeg se litt tvserier før jeg finner senga. Kaisa å Lilli ligger i sofaen å krangler om ett griseøre, noe som de sikkert vil fortsette med en stund fremover tenker jeg.

♥9♥

బోదిల్

Decembrie 1989. „Televiziunea Română” devine „Televiziunea Română Liberă”. „Scânteia” devine „Adevărul”. „Informația Bucureștiului” devine „Libertatea”. OTV-ul nu exista.
Peisajul mass-media își schimbă înfățișarea. Revenim la programele TVRL-ului, după un “curs de limbă bulgară” și la emisiunile de pe “Radio România” după ce ani de zile se asculta în clandestinitate “Europa Liberă “.
După 50 de ani de cenzură, presa este în sfârșit liberă. Totuși ceva trebuia să oprescă excesele unei libertăți prost înțeleasă. Era necesară o lege care să recunoască și să garanteze libertatea de difuzare a serviciilor de programe televizate și radiodifuzate, precum și dreptul oricărei persoane de a recepționa liber aceste servicii.
Parlamentul României adoptă, deci, în 1992 Legea nr. 48 a audiovizualului, care apoi se abrogă prin Legea nr. 504 din 11 iulie 2002. Aceasta reglementează tot ce înseamnă difuzare, servicii de programe, comunicare audiovizuală, publicitate, teleshopping, sponsorizare, drepturi de exclusivitate, licență audiovizuală și licență de emisie.
Dar interesul public în domeniul comunicării audiovizuale avea nevoie de un garant. Așa a apărut Consiliul Național al Audiovizualului (C.N.A.), autoritate publică autonomă sub control parlamentar. El este alcătuit din 11 membri, aceștia fiind numiți de către Senat(3membri), Camera Deputaților(3membri), Președinția României(2 membri) și Guvern(3 membri).
Rolul Legii audiovizualului este de a respecta exprimarea pluralistă de idei, opinii și surse de informare a publicului în cadrul conținutului de programe, încurajarea liberei concurențe, protejarea demnității umane, a minorilor, protejarea culturii și limbii române, a culturii și limbilor minorităților naționale.
Potrivit articolului 6 alin. 1 din Legea audiovizualului, este interzisă cenzura de orice fel asupra comunicării audiovizuale, deoarece aceasta a constituit cea mai eficientă modalitate de netezire a traseului mesajului propagandistic. De aceea, momentele de maximă severitate în aplicarea ei se identifică în regimurile totalitare.
Libertatea presei este primordială în lumea contemporană, însă numai o deontologie profesională a jurnalistului ar da posibilitatea presei scrise sau audiovizualului să se desfășoare în chip firesc.
Însă acordarea pe bandă rulantă a licențelor de emisie a dus la apariția unui număr mare de posturi de radio și televiziune, care în goana lor după rating încalcă această lege. Ratingul nu este interesat de nimic decât să crească: nici de religie, nici de cultură, nici de sănătate, nici de violenţă. Amenzile date de C.N.A. nu sunt de ajuns pentru a stopa lupta pentru intâietate în mass-media.
România anului 2009. 20 de ani de libertate. Între reprezentanții audiovizualului autohton are loc un adevărat „Mortal Kombat” pentru rating : TVR vs. ANTENA 1; ANTENA 1 vs. PRO TV; PRO TV vs. OTV; KISS FM vs. RADIO ZU.
Societatea nu are decât de pierdut. Dar cine câștigă?
CONCLUZIE: Legea audiovizualului nu poate învinge ratingul.
VIZIONARE PLĂCUTĂ ÎN CONTINUARE!

Material pus la dispozitie de Constantin Stancu

Cum se aplica scutirea de impozit a profitului reinvestit ?

16 Noiembrie 2009

In Monitorul Oficial nr. 761 din 9 noiembrie 2009 s-a publicat Legea nr. 329 din 05/11/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International. Pe langa modificarea unor acte normative, prezenta Lege aduce o completare si Codului fiscal, fiind introdus un nou articol care prevede scutirea de impozit a profitului reinvestit.

Astfel, potrivit legii, profitul investit in productia si/sau achizitia de echipamente tehnologice (masini, utilaje si instalatii de lucru), astfel cum sunt prevazute in subgrupa 2.1 din Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe, folosite in scopul obtinerii de venituri impozabile, este scutit de impozit.

Profitul investit reprezinta soldul contului de profit si pierdere, mai exact profitul contabil cumulat de la inceputul anului si care este utilizat in anul efectuarii investitiei. Scutirea de impozit se acorda in limita impozitului pe profit datorat pentru perioada respectiva.
Pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2009, pentru aplicarea acestei facilitati va fi luat in considerare profitul contabil inregistrat incepand cu data de 1 octombrie 2009 si investit in activele mentionate anterior, produse si/sau achizitionate dupa aceasta data.

Pentru contribuabilii care au obligatia de a plati impozit pe profit trimestrial, in situatia in care se efectueaza investitii in trimestrele anterioare, din profitul contabil cumulat de la inceputul anului se scade suma profitului investit anterior pentru care s-a aplicat facilitatea.

In cazul contribuabililor care au fost platitori de impozi pe venit si care devin platitori de impozit pe profit in cursul anului, pentru aplicarea facilitatii se va lua in considerare profitul contabil cumulat de la inceputul anului investit in activele mentionate anterior, produse si/sau achizitionate incepand cu trimestrul in care acestia au devenit platitori de impozit pe profit. Si in cazul acestor contribuabili, pentru anul 2009 profitul contabil luat in considerare la aplicarea facilitatii va fi cel inregistrat dupa data de 1 octombrie 2009.
Scutirea se va calcula trimestrial sau anual, dupa caz, iar suma profitului pentru care s-a beneficiat de scutirea de impozit va fi repartizata cu prioritate pentru constituirea rezervelor pana la concurenta profitului contabil inregistrat la sfarsitul exercitiului financiar. In cazul in care la sfarsitul exercitiului financiar se va realiza pierdere contabila nu se va efectua regularizarea profitului investit, contribuabilul nefiind obligat sa repartizeze suma profitului investit pentru constituirea rezervelor.

Pentru activele care se realizeaza pe parcursul mai multor ani consecutivi, facilitatea se acorda pentru lucrarile realizate efectiv, in baza unor situatii partiale de lucrari, pentru investitiile puse in functiune partial in anul respectiv.

Scutirea de impozit se aplica doar pentru activele considerate noi, in acest sens intelegandu-se ca nu au fost utilizate anterior intrarii in vigoare a prezentelor prevederi.

Contribuabilii care beneficiaza de aceste facilitati au obligatia sa pastreze in patrimoniu activele respective cel putin o perioada egala cu jumatate din durata lor normala de functionare, stabilita potrivit Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe. In cazul nerespectarii acestei conditii, pentru sumele respective se recalculeaza impozitul pe profit si se stabilesc majorari de intarziere, de la data aplicarii facilitatii, potrivit legii. Nu intra sub incidenta acestor prevederi activele transferate in cadrul operatiunilor de reorganizare in cazul in care societatea beneficiara preia rezerva aferenta profitului scutit, asumandu-si astfel drepturile si obligatiile societatii cedente, precum si activele instrainate in cadrul procedurii de lichidare/faliment, potrivit legii.

In cazul in care, ca urmare a aplicarii acestei facilitati, impozitul pe profit este sub nivelul impozitului minim, contribuabilii vor fi obligati la plata impozitului minim in conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Codul fiscal. Totodata, valoarea fiscala, respectiv valoarea de intrare a activelor pentru care s-a beneficiat de scutire la impozit va fi determinata prin scaderea din valoarea de productie si/sau de achizitie a sumei pentru care s-a aplicat facilitatea prevazuta de prezenta lege.

De asemenea, contribuabilii care aplica prevederile prezentului articol nu pot beneficia de rambursarea profitului reinvestit prevazuta la art. 261 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, cu modificarile si completarile ulterioare.

Aceasta facilitate fiscala se va putea aplica pana la data de 31 decembrie 2010 inclusiv.

Exemplu privind acordarea facilitatii in anul 2009:

Un contribuabil a inregistrat in anul 2009 un profit contabil (sold creditor cont 121) in valoare de 15.000 lei si in luna noiemebrie 2009 a cumparat utilaje ce pot fi incadrate in grupa 2.1 din Catalogul mijloacelor fixe in valoare de 7.000 lei.

* in perioada 1 octombrie 2009 – 31 decembrie 2009 se inregistreaza pierdere, insa, pe total an, compania inregistreaza profit – in aceasta situatie nu se poate beneficia de deducere, contribuabilul fiind obligat sa plateasca impozit 16% la intregul profit fiscal.

Atentie!!! Impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea cotei de 16% asupra profitului fiscal, nu asupra profitului contabil.

Profitul fiscal (impozabil) se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau in calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare a Codului fiscal.

Profitul contabil se determina ca diferenta intre totalul veniturilor si totalul cheltuielilor inregistrate in contabilitate in cursul unui an fiscal.

Avand in vedere cele doua formule de calcul, reiese ca profitul contabil este diferit de cel fiscal, fiind de cele mai multe ori mai mic. Astfel, in momentul in care se calculeaza deduceri portivit Legii 329/2009, acestea vor putea fi calculate pana la nivelul maxim al profitului contabil.

Det er et veldig godt spørsmål, sånn egentlig.

Jeg satt forleden å tenkte på det når jeg skulle svare på det samme i en lukket Nettbygruppe. Da jeg søke til vg.1 så var søkelisten min slik:
- Medier og kommunikasjon
- Service og samferdsel
-Restaurant og matfag

Jeg endte på andrevalget mitt. Ante ikke hva og hvor jeg skulle bli, men jeg overlevde vg.1 med masse gode nye og gamle venner på Lundehaugen. Søkingen 2009 ble sånn:
- Reiseliv
- Salg, service og sikkerhet
- Helse og sosial

Jeg søkte Reiseliv først pga det er mer spennende enn salg. Reiseliv er både salg i seg selv, å man er mer oppi mennesker enn salg. Jeg hater økonomi, dermed endte salg på andre plass. Og jobbe innen det sosiale, virket gøy så ja.

Nå snart et år senere, på Reiseliv så har jeg flere valg. Jeg skal ut i lære pga jeg er så skolelei at jeg spyr, på et hotell, eller som en reiseleder. Så skal jeg ta almenn påbygg pga studiekompetansen, sånn at jeg kan velge et annet yrke om jeg vil. Jeg har tenkt litt på og jobbe innenfor hemmede mennesker, eller hjelpe dem i U-land eller noe. Det skal i hvertfall bli noe innenfor mennesker og kommunikasjon, tross for mine psykiske problemer. Jeg skal klare det!

MEN – Over til saken.

Overskriften spør hva kunne du tenkt deg, eller ikke tenkt deg og bli, så jeg har tenkt og dele min liste med dere!
Så, min liste er sånn:

Kunne bli:
- Reiseleder
- Assistent innen diverse ting
- Barnehagetante (tror jeg)
- Resepsjonist
- Servitise(ikke bare på en cafe, men større ting som hotell, jeg er i praksis å holder på med det nå)
- Jobbe på flyplass
- Kontaktperson
-Fotograf

Jeg vil ikke bli:
- Kontordame(50:50 her)
- Søppeldame/mann
- Sykepleier
- Lege
- Arkitekt
- Dyrlege
- Hjemmesykepleier
- Tannlege
- Selger som irriterer vettet av alle andre
- Lærer!
- Vaskedame
- Psykolog

Ja listene er lange, å det er flere yrker som jeg både kunne bli, og ikke bli. Men, så kommer jeg ikke på alt heller. Jeg er kresen, å har ikke den beste hjernekapasiteten til og bli noe stort. Men slik er det.

Hva skal du bli?

Jeg har hatt studiedager et par dager nå, for å skrive ferdig en oppgave i RLE. Jeg hadde valgt pinse, og nå begynner jeg bli ferdig – heldigvis! Det var en skikkelig omfattende oppgave, og vi har en lærer som er veeeeldig nøye og forventer at alt er begrunnet. Det er ikke så lett, særlig når dette er vår første store oppgave, og vi kun har hatt faget i to måneder. Men jeg håper jeg får godkjent….nå har jeg skrevet 6 sider, pluss forside og litteraturliste. Men jeg er litt redd for at det er mye smør på flesk, ting som er blitt gjentatt flere ganger…..Jeg har fått far+bror til å se gjennom og de har retta opp noen feil, nå skal jeg få en klassekamerat til å lese gjennom, før den må leveres på søndag.

Midt oppi all skrivinga så skulle jeg til legen i dag, med foten min. Har gått ca 3 måneder nå med vond fot, og sist gang jeg var hos legen kom jeg til en student som sa det ville gå over. Det har ikke gått over, så i dag kom jeg heldigvis inn til ordentlig lege, hun så det var hovent og sendte meg rett til røntgen. Men de finner sikkert ingenting…det er jo typisk…men noe må det jo være, det skal ikke være vondt og hovent i foten, det er neppe normalt. Så jeg får høre til uka hva legen har funnet ut!
Er det ikke det ene, så er det det andre……..først skulder, og nå fot. Er ikke mye på kroppen som fungerer som det skal!

Sartre credea că iadul este celălalt. Prin asta voia să spună, cred, că în celălalt libertatea noastră îşi găseşte limita, că ceilalţi, prin simplul fapt că suferă şi ei, la fel ca noi, de păcatul de a exista, se pun în calea devenirii noastre libere. Toată „moralitatea” e, în viziunea asta, un sistem opresiv ce mă mutilează pe mine ca individ, la fel ca şi toate convenţiile sociale etc. Poate Sartre se gîndea la mai mult decît atît, sau la mai puţin, nu ştiu, cînd zicea că iadul este celălalt.

Eu nu cred că iadul este celălalt, dar cred noi ne dorim ca celălalt să fie iadul. De fiecare dată cînd cineva zice „Du-te dracu!”, mai în glumă sau mai în serios, îşi exprima dorinţa de a-l trimite pe celălat în iad, nu-i aşa? Sau, în orice caz, în altă dimensiune, să respire alt aer, să nu mai ocupe acelaşi spaţiu în care sîntem nevoiţi să ne ciocnim unii de alţii. Dar ce voiam să spun prin faptul că noi ne dorim ca celălat să fie iadul, e altceva. Se întîmplă frecvent ca cei din jurul nostru să facă lucruri urîte. Cînd cel care face lucruri urîte e o persoană care ne e cu totul indiferentă sau pe care nu putem să o înghiţim, chestiile urîte pe care le face respectivul ne procură un sentiment oarecum vecin cu fericirea. O fericire josnică, întemeiată pe sentimentul de high pe care ni-l procurăm din înjosirea altcuiva. Nimeni nu e cruţat de fericirea asta, nici chiar cele mai înalte spirite. Dar chiar şi atunci cînd o persoană apropiată, iubită sau frate, tată sau prieten, face chestii urîte, încercăm un sentiment asemănător în esenţa lui. Această esenţă nu e fericirea, ci simpla bucurie a răului. Poate sîntem dezamăgiţi, răniţi, indignaţi de chestia urîtă, care poate să fie mică sau mare, nu contează atît de mult asta. Poate plîngem, poate ne vine să ne spargem capul de pereţi  ca un drogat în sevraj, să ne zgîriem pielea. Dar cu toate astea, aproape de fiecare dată, undeva acolo în abisurile fiinţei noastre, zace bucuria răului, bucuria că prin chestia urîtă pe care fiinţa dragă a făcut-o, respectivul ne-a dat cumva dreptul să nu-l mai tratăm ca pe o fiinţă umană, să ni-l închipuim ca pe o entitate rea în mod radical şi de care nu mai vrem să auzim niciodată.

Gîndurile astea sînt bazate pe observarea modului în care eu îi tratez pe ceilalţi şi în care ei mă tratează ei pe mine. Am observat toate astea cu ochiul meu de vultur, de la o înălţime la care ştiu că pot ajunge. Dar să nu mai continui, că încep să semăn cu Nietzsche.