Ma sufoc, plang , tremur, si sunt trista.

Privesc in gol…ma gandesc, ma gandesc la tine…cum zambeai. Tu mereu zambesti. Eu nu pot…mi-as fi dorit sa ma inveti sa fac si eu asta , as fi avut mare nevoie in momentele astea , ca in loc de lacrimile care mi se imbratiseaza pe fata, sa schitez un zambet care sa-mi mascheze toata durerea asta naucitoare si tremuranda. Inainte puteam sa fac asta, acum nu. Probabil este prea mare apasarea, de aia sufletul se sufoca si incearca sa iasa din marea albastra in care se ineaca. Se ineaca si incearca sa supravietuiasca , asteapta in zadar sa fie salvat inainte sa fie prea tarziu…tic-tac , tic-tac , sufletul se ineaca.

Vrea sa traiasca…vrea sa traiasca pentru ca…inca mai are multe de daruit, de cugetat, de simtit, de trait, de iubit. Asteapta…asteapta o luna de iarna, in care in loc sa inghete va dezgheta, pentru ca iubirea il va fulgera si va fi mai cald ca niciodata, se vor usca si lacrimile care au sovait atata timp si l-au patat. “Inima albastra“…Acordurile inimii mele picteaza sentimentele tale in nuante de rosu si negru.

Si inca spera…spera sa cunoasca inocenta fericire, vrea sa o stranga in brate si sa-i zica “te-am asteptat dintotdeauna”.

Plutesc…orizontul este infinit. Nu vad pamant, nu vad nimic. Doar un albastru naucitor…sunt in deriva. Sufletul meu pluteste stingher pe apa gandului…a pornit in expeditia sa in jurul ‘oceanului de iubire‘ , pentru a debarca pe malul fericirii.

Din cele 1907 zile pe care le are de facut, a parcurs 8 zile, de singuratate, dor , tristete, amintiri, sperante si multe alte elemente pictate in nuante obscure. Obscure ca, camera in care este asezat sufletul meu, camera tuturor trairilor,sentimentelor si gandurilor. El va decide cand sa deschida usa singur, sa patrunda razele fericirii inauntru…deocamdata e injectat cu o iubire care nu va putea fi stearsa de nimeni.

Poate nu numai paru il am cret , poate si sufletul. E atat de cret, incat sentimentele mele de iubire sunt mototolite…si inghesuite intr-o cutiuta. O cutiuta aglomerata, dar care va avea mereu un loc special pentru tine. De fapt…cred ca e aglomerata cu sperante desarte, iluzii, vise…poate ar trebui sa fac ordine printre ele…pentru ca sentimentele au inceput sa-mi iasa si in exterior, interiorul fiind prea incarcat. Sau poate voi pastra o iluzie…o iluzie conturata cu albastrul cerului, o iluzie libera. Dar care va putea sa fie o iluzie reala cand se va incheia expeditia in jurul ‘oceanului de iubire’.
Pana atunci…au mai ramas 1899 zile , de siguratate, pana in momentul cand sufletul va inota la “fericire“. Sper sa nu ma uite acest “the pursuit of happyness“.  Sper ca atunci cand ma va reintalni , sa ma priveasca la fel, si sa ma iubeasca ca in ziua in care ne-am despartit. Daca nu se va intampla asta, sufletul meu se va ineca. Si nimeni si nimic nu-l va putea salva.

Acaba de aparecer el número 10 de Tenzone (2009), la revista de la Asociación Complutense de Dantología (Departamento de Filología Italiana, Universidad Complutense de Madrid). Se puede consultar su índice en: http://www.ucm.es/info/italiano/acd/tenzone

Este un loc in care orice idee politica sau sociala poate fi expusa, aprobata si combatuta de oricine, un loc in care oricine poate sa propuna o tema de discutie, despre orice aspect politic, social, ce considera ca trebuie comentat si nu in ultimul rand, un loc in care fiecare sa simta ca participă, ca este apreciat ca atare de ceilalti, si ca el conteaza ! Aici se pot aprecia reciproc ca persoane chiar daca au optiuni politice diferite, pot socializa efectiv.

Trebuie sa fim uniti si sa ne indreptam atentia catre cei care ne reprezinta cu adevarat interesele. Sa putem alege corect in funcţie de obiectivele, seriozitatea, credibilitatea… etc ale formatiunii politice. Aici exista sansa sa ne comportam civilizat, putem pune bazele unei societaţi civilizate, bazate pe respect reciproc, chiar daca exista optiuni politice diferite. Societatea nostra iesita in 89, dupa comunism a fost pur si simplu debusolata, nestiind incotro sa porneasca.
Abia dupa 20 de ani de la revolutie am inteles ca trebuia s-o luam de la ZERO, sa ne stoarcem creierii fiecare ca sa gasim o solutie pentru existenta, sa nu ne bazam pe stat.

Intr-o societate civilizata trebuie sa existe toleranta, mandria ca ne putem exprima liber, chiar si politic. La noi esti „condamnat” daca ai o alta opinie decat a majoritatii. As vrea sa aflu ca exista mai multi care gandesc ca mine.Ganditi-va la o societate civilizata si trageti singuri concluziile. Accept sa fiu comentat de voi cu argumente logice si cred ca dialogul e normal, chiar si aici. In alte vremuri romanii erau buni, primitori, milosi si mai ales .. saritori in situatii de criza ca cea de acum. Cred ca pina la alegeri i-si vor da in petic alesii nostri intr-un mod foarte necivilizat, iar cetatenii care sunt si asa nemultumiti, se simt dezapreciati din toate punctele de vedere vor lua atitudine si ii vor face praf in turul 2!

Vreau sa incepem de undeva si sper ca exista oameni asemanatori mie, care vor sa faca ceva, dar nu prin violenta. Sa nu mai catalogam un om ca fiind „prost” doar pentru ca are o opinie diferita. Sa dovedim ca putem fi civilizati, ca putem comunica si ca exista oameni care au rabdarea sa se asculte unii pe altii si cand gresesc, sa se sprijine reciproc, sa fim romani pentru romani.

Sunt fericit. Sunt dezamagit.

Ma simt bine in propria-mi tara. Ma simt mai umilit ca niciodata.

Vreau ca viitorul copiilor mei sa fie aici, in Romania. Sub nicio forma nu vreau sa raman aici.

Sunt un om respectat de stat. Nu ma simt stimat in statul meu, de angajatii statului meu.

Eu vreau sa traiesc in Romania. Sunt scarbit.

Eu aici zambesc. Urasc totul aici.

Iubesc. Sunt nefericit.

Traiesc. Simt cum mor in orasul, tara asta.

Sunt eu, in Romania. Sunt un strain in propria mea tara.

Te regasesti? Fericit sau nu in Romania, mergi la vot! E dreptul tau! Esti liber! Un drept pentru care altii au murit.

Astazi, pe data de 18 Noiembrie guvernul condus de Vlad Filat a aprobat acordul privind conventia de mic trafic la frontiera, care le ofera celor din aproprierea frontierei in detrimentul a 30 Km -50 Km sa intre fara vize in Romania, doar pe baza unui permis.

Cu aceasta ocazie a fost publicata in intregime si acordul , pe care SOS Basarabia il va pune la dispozitie catre cititori.

In anexele fisierului de mai jos atasat , veti gasi unitatile teritorial -administrative care sunt incadrate in conventia de mic trafic de frontiera.

Deasemenea, in acord se stipuleaza ca in cazul incalcarii limitei de 30 de km sau a teritoriilor stabilite in conventie , autoritatile pot dispune posibilitateea de a anula permisul de intrare.

Celuia care i se va ridica permisul ,are dreptul sa ceara acordul de a intra pe teritoriul Romaniei conform prevederilor Acordului semnat intre Comisia Europeana si Rep. Moldova privind readmisia pesoanelor aflate in sedere ilegala.

Le uram succes si sa ne vedem cu bine la frontiera cand se va deschide pentru prima oara fara viza.

Va oferim cateva exemple cuprinse in conventie, unde puteti sa va deplasati liber cu permisul:

Braila
Galati
Iasi
Husi
Vaslui

Va rog sa comunicati mai departe fisierul si sa il faceti cat mai cunoscut.

Link download:  http://www.filehost.ro/620096/Acord02_pdf/

Redactia SOS Basarabia

Tras una larga pero merecida espera acaba de aparecer la edición completa de la General estoria en la Biblioteca Castro de la Fundación “José Antonio Castro”. Información detallada de la obra se encontrará AQUÍ.

Por fin una edición manejable y adsequible de un texto fundamental para las letras y la cultura ibérica del siglo XV. Un año antes había aparecido el texto de las Virtuosas e claras mugeres en edición de la lingüista María Dolores Pons, Burgos: Instituto Castellano y Leonés de la Lengua, 2008, que no se solapa, por diferencia de estilo y objetivos, con la nueva, y cuyo volumen material (frente a esta nueva de bolsillo) limita, en parte, su uso a los especialistas. El libro hará las delicias, claro, de los aficionados a los gender studies.

Álvaro de Luna, Libro de las virtuosas e claras mugeres, ed. Julio Vélez-Sainz, Madrid: Cátedra [Letras Hispánicas, 647], 2009.

Texto de la contracubierta: “Álvaro de Luna (c. 1390-1453), Condestable de Castilla y Maestre de Calatrava, fue un hombre de estado, un estratega, un político de alto calibre que supo moverse en las difíciles aguas de la corte castellana en el ocaso de la Edad Media. Aunque la vida política haya eclipsado su labor como erudito y literato, Luna cuenta con un «corpus» escritural nada desestimable. En respuesta a la tradición misógina medieval, Álvaro de Luna escribe el «Libro de las virtuosas e claras mugeres», una obra en defensa de las mujeres, que quizá sea el ejemplo más importante del género en español. Una ambiciosa obra de carácter enciclopédico que contiene más de cien «exempla» de virtudes femeninas de todo tipo. En su obra, Luna intenta probar que los errores de las mujeres, si los tuvieran, no vendrían por naturaleza, sino por “costumbre”, por hábito. Esta postura, totalmente contraria a la tradición misógina respecto al debate sobre la naturaleza de la mujer, es una de las ideas principales en la defensa de la mujer.”

Acaban de ser publicadas las Actas del IV Simposio Internacional de Jóvenes Medievalistas.

Actas del IV Simposio Internacional de Jóvenes Medievalistas, Juan Fco. Jiménez Alcázar, Jorge Maíz Chacón, Concepción Villanueva Morte, Inés Calderón Medina (Editores Científicos), Murcia:  Ayutamiento de Lorca – Universidad de Murcia,  2009. ISBN: 978-84-8371-801-8, 287 págs.

Las mismas están disponibles en versión digital en la siguiente dirección:
http://jovenesmedievalistas.net/archivo/lorca2008/IVSIMPOSIO.pdf

Tenzone es la Revista de la Asociación Complutense de Dantología (Departamento de Filología Italiana, Universidad Complutense de Madrid), y ha publicado, hasta el momento, 8 volúmenes, que han gozado de una gran aceptación entre los dantistas italianos.

De forma complementaria se publica la Biblioteca Tenzone, que cuenta ya con tres volúmenes, dedicados al estudio sistemático de las Rime de Dante Alighieri, coordinados y compuestos por muy relevantes especialistas. Se detallan a continuación:

1. Tre donne intorno al cor mi son venute, ed. Juan Varela-Portas de Orduña, 2007.

[Juan Varela-Portas de Orduña, "Premessa"; Umberto Carpi, "Il secondo congedo di Tre donne"; Michelangelo Picone, "Esilio e peregrinatio: dalla Vita Nova alla canzone montanina"; Natascia Tonelli, "Tre donne, il Convivio e la serie delle canzoni"; Rosario Scrimieri, "Lirica, allegoria e storia nella canzone Tre donne intorno al cor mi son venute"; Enrico Fenzi, "Tre donne 73-107: la colpa, il pentimento, il perdono"; Raffaele Pinto, "Isomorfismi sessuali ed emergenza dell'io"; Carlos López Cortezo, "Analisi di Tre donne intorno al cor mi son venute"]

2. Doglia mi reca ne lo core ardire, ed. Umberto Carpi, 2008.

[Umberto Carpi, "Premessa"; Domenico de Robertis, "Benda/Vetta nelle Rime di Dante (a proposito di canz. 14. 57-59); Umberto Carpi, "La destinataria del congedo e un 'ipotesi di contestualizzazione"; Violeta Díaz-Corralejo, "Avarizia esplicita, larghezza implicita nella canzone Doglia mi reca"; Rosario Scrimieri, "Salus, Venus e Virtus in Doglia mi reca ne lo core ardire"; "Raffaele Pinto, "Le donne innamorate come soggetto politico nell'orizonte utopico della modernità"; Enrico Fenzi, "Tra etica del dono e accumulazione. Note di lettura alla canzone dantesca Doglia mi reca"]

3. Amor, da che convien pur ch’io mi doglia, ed. Emilio Pasquini, 2009.

[Emilio Pasquini, "Premessa", "Canzone e lettera"; Umberto Carpi, "Un congedo da Firenze?"; Enrico Fenzi, "La montanina e i suoi lettori"; Raffaele Pinto, "La canzone montanina e l'antefatto erotico della Commedia"; Rosario Scrimieri, "La canzone Amor, da che convien... come simbolo di un processo di creazione"; Carlos López Cortezo, "Amor, da che convien pur ch'io mi doglia"; Violeta Díaz-Corralejo, "L'alpigiana che scese dal cielo"; Juan Varela-Portas de Orduña, "La canzone montanina come prefigurazione del Paradiso"]

Padre domenico Alfonsi, direttore cenacolo Beata Angela

CONVEGNO BEATA ANGELA

Il 13 ed il 14 novembre, si terrà a Foligno, il convegno internazionale di studio “Il Liber di Angela da Foligno: temi spirituali e mistici”, curato dal Cenacolo Beata Angela da Foligno, diretto da padre Domenico Alfonsi, in collaborazione con Facoltà Teologica San Bonaventura di Roma, l’Istituto Francescano di Spiritualità della Pontificia Università Antonianum, la Scuola Superiore di Studi Medievali e Francescani della Pontificia Università Antonianum e l’Istituto Teologico di Assisi. Il convegno, in programma al convento di San Francesco, in piazza San Francesco, fa parte delle celebrazioni per il VII centenario della morte della Beata Angela. Partecipano studiosi di rilievo e le varie sessioni del convegno saranno presiedute dai professori Domenico Alfonsi, Paolo Martinelli, Attilio Bartoli Langeli, Giovanna Casagrande. Previsto anche un concerto (venerdì 13, ore 21, nella chiesa di San Francesco).

Cenacolo Beata Angela da Foligno

Facoltà Teologica San Bonaventura, Roma

Istituto Francescano di Spiritualità della Pontificia Università Antonianum

Scuola Superiore di Studi Medievali e Francescani della Pontificia Università Antonianum

Istituto Teologico di Assisi

Convegno internazionale di studio

il Liber di Angela da Foligno: temi spirituali e mistici

13 – 14 novembre 2009

Foligno – Convento San Francesco

Informazioni e recapiti:

Cenacolo Beata Angela da Foligno

Convento S. Francesco -  P.za San Francesco, 906034 Foligno (Pg)

Tel. 0742-344080

E-mail: info@beataangeladafoligno.it

Programma

Venerdì 13 Novembre

Presiede p. DOMENICO ALFONSI

ore 9,30  Enrico Menestò, Il Memoriale di Angela: la croce, il nulla, la resurrezione

ore 10,15   Barbara Faes, Venuta e dimora del Pellegrino nell’anima nel Memoriale di Angela da Foligno

ore 11,15         Mary Melone, Elevatio in/ad Deum

nel contesto della teologia mistica di fine XIII  secolo

ore 12,00         Discussione

Presiede prof. Paolo Martinelli

ore 15,45       Dominique Poirel, Viva ratione: Angèle de Foligno et ses raisons, du

Memoriale aux Instructiones.

ore 16,30         Alvaro Cacciotti, Tenebra e gnosi nel Liber

ore 17,30         Marco Bartoli, Poveri e povertà in Angela da Foligno

ore 18,15         Discussione

ore 21,00 Chiesa di S an Francesco: Presentazione del CD dell’Oratorio B. Angela (Maestro C. Pedini) con interventi musicali dal vivo.

Sabato 14 Novembre

ore 9,25   Damien Maurice Boquet – Piroska Nagy,

L’efficacia religiosa dell’affettività nel Liber

ore 11   Massimo Vedova, Experientia Dei

nel Memoriale: tracce di una teologia “alternativa”?

ore 11,45         Discussione

Presiede prof. Giovanna Casagrande

ore 15,45   Alessandra Bartolomei Romagnoli, Non tantum discens sed patiens divina.

Passività e attività dell’anima nel Libro di Angela da Foligno
ore 16,30  Dyane Tomkinson, “Trinitas erat res una simul adunata”: Articulating Angela’s Trinitarian Theology of Communion

ore 17,30   Giulia Barone, Conclusioni

Sunt mic, slab, urât, dar superb. Şi, absolut important, nu pot să zbor!

Scopul meu în viaţă este să vă fac elegant cu mâna de undeva de sus.

Caut persoană care să aibă destui muşchi dublaţi de forţă interioară încât să fie capabilă să mă arunce în sus de atâtea ori până mă voi menţine singur în aer.

Acolo sunt sigur că voi deveni atât de liber încât să zbor încotro vreau eu cu o singură mână, iar cu cealaltă să vă fac semne elegante. De bun rămas.

Daca voi avea 2 baieti, vreodata…din greseala… ii voi numi Tom si Jerry. Sunt foarte serios. Absolut…

Ma rog, nu despre asta vroiam sa vorbesc ci despre pescuit. Cui nu-i place pescuitul? Sincer, fara nici o jena. Mie! Urasc pescuitul. E singurul sport extrem pe care l-am practicat vreodata. Extrem? Daaa… extrem de plictisitor. Sincer chiar nu vad de ce este inclus in categoria sporturilor. Asta nu e un sport, este o scuza sa stai si sa nu aci nimic in weekend sau in zilele libere. Poate nevasta sa deranjeze sotul cand este la pescuit? Nuuu, frate… ca sperii pestii. Poti sa-l pui sa bata covoarele? Da de unde, s-a dus de-acasa cu tot cu cort si vreo 5 bete telescopice extra-tunate cu toate accesoriile posibile, cutiute mici si mari, scaunel, furci de tinul batul ca vezi doamne pescarul nici nu se mai oboseste sa tina batul in mana… este furca, este un cacat mic care piuie cand trage pestele semnalul de alarma, in rest marele sportiv se pune cu burta la soare, palaria peste ochi, doarme si viseaza nicidecum la pesti… la blonde cu suflet mare.

Singura chestie ce mi-a placut cand mai mergeam si eu cu varul si tata la pescuit era cand aruncam carligul sa pescuiesc in larg si la adancime… 3 secunde de fericire, iar dupa aia trebuia sa stau pana se misca veriga semnalizatoare. Plictiseala mare, deja cunosteam pasarile dupa culoare, numaram pe crengi, pe fire de iarba… de vorbit nu prea poti ca nah… se sperie pestii. Timp pierdut. Chiar inteleg femeile cand nu se duc la pescuit… Acuma hai sa fim sinceri, femeile cand chiar nu au ce face vor face 2 lucruri… ori incep sa vorbeasca mult si bine, ori se pun si fac sex. In timp ce pescuiesti nu prea poti sa faci nici una dintre astea doua, risti sa fuga carasul cand te-aude urland de extaz.

Exista totusi dialoguri intre pescari… foarte scurte si cuprinzatoare…

- Ai prins ceva? Musca bine?

- Nu prea, am 3 cat palma, de azi dimineata.

- O fi curentii de apa de vina, sunt prea puternice.

In dialogul de mai sus se transmite toata informatia necesara pentru un pescar. Nu tu “ce mai faci”, “ce-ti mai face nevasta”, sau “cum sunt pruncii”, nimic… Am impresia ca unii isi iau si verigheta jos de pe deget si o pun in loc de veriga pe fir…

Stiti ce-i culmea? De foarte multe ori cand pescarul ajunge acasa si nevasta intreaba, ce-ai prins, raspunsul e generic: “ce sa prind? capatul batzului de pescuit…” Va sa zica, s-a dus, a stat cu burta la soare o zi, doua si a pierdut timpul degeaba. E bine sa te odihnesti, e chiar indicat, dar nu inteleg de ce atata camuflaj pentru odihna? Scule de sute sau mii de roni, doar ca sa nu faci nimic de fapt. Nu vad de ce e asta un sport… si eu dorm in pat, pe scaun, oriunde vreti voi… dar nu e sport, sau poate ca il voi numi eu, sport static si inactiv.

Trebuie sa fe ceva la mijloc… Ori femeile sunt atat de stresante incat barbatul chiar are nevoie de un motiv “serios” ca sa scape de ea o zi sau doua… ori pur si simplu pescuitul este numit sport pentru cei care nu vor sa faca mai nimic dar totusi vor sa fie numiti sportivi… Bai! Trezeste-te ca-ti fura pestele undita… Data viitoare leagati batzul de un copac…

Costano di più e ce ne sono di meno, i libri per ragazzi. Si sta perdendo la cultura del leggere, e chi non legge non può sviluppare quelle capacità legate a questa faticosissima e lenta attività.
Non importa che la lettura sia su uno schermo o su un libro di carta, leggere è faticoso. Molto più comodo guardare un’ora la tv che leggere per un’ora. Ecco allora gli eroi della fiction che schiacciano senza farsi troppi problemi i protagonisti senza più Cuore. Caro Garrone, hai le ore contate, nessuno si ricorderà di te, anche se un paio di fiction te le hanno dedicate. Cumbà Surgìcchiu, chi era costui?

Qui il rapporto sull’editoria per ragazzi 2008.pdf di LiBeR e 2009.pdf.

Henri Peña-Ruiz y César Tejedor de la Iglesia, Antología laica, Salamanca: Universidad de Salamanca, 2009.

Un libro nuevo, inusual e imprescindible para pensar hoy sin prejuicios ni tibiezas. Es mucho más que una selección razonada de textos que narran una historia vertebrada del pensamiento laico; añade un análisis y comentario de quienes los conocen de primera mano y los han incorporado a sus existencias y sensibilidades. Y, en consecuencia, no es un libro de filosofía que asuste, sino uno de esos que hablan con nosotros cara a cara, cercano y convincente.

Se puede ver-leer una reseña en El Mundo. En la serie de presentaciones que se ha hecho del libro en varias ciudades españolas un periodista de la COPE se levantó antes de cinco minutos para no regresar más (no fue una urgencia física, ¿o sí?). Buena señal…

PROSPER MERIMEE, ŒUVRES COMPLÈTES. SECTION III. TOME II. HISTOIRE DE DON PÈDRE I^ER ROI DE CASTILLE ET AUTRES ÉCRITS SUR L’HISTOIRE DE L’ESPAGNE.

Bajo la dirección de Antonia Fonyi. Textos establecidos, presentados y comentados por Michel Garcia y Joseph Perez.

A lo largo de toda su vida, Mérimée ha mantenido una gran afición por España, por la que viajó en varias ocasiones, en la que contaba con amigos fieles y la que le inspiró numerosos textos, entre ellos la famosísima Carmen. Este volumen reúne tres estudios históricos, siendo el más importante, Histoire de Don Pèdre I^er roi de Castille (1ª ed. 1848; 2ª ed. 1865), dedicado a Pedro I°, objeto entonces de un debate en Francia sobre el ejercicio del poder real en un reino cristiano del Medievo. Basado en una amplia información sacada prioritariamente de la crónica del canciller Ayala, pero también en documentos inéditos hallados por el mismo Mérimée en archivos españoles, esta obra ha valido a su autor ser elegido miembro correspondiente de la Real Academia de la Historia de Madrid. El volumen contiene, además, dos artículos de Mérimée, recogidos por primera vez en libro, sobre la historia de la España medieval y moderna (una reseña de la traducción por los condes Circourt y Puymaigre del Victorial de Gutierre Díez de Games; otra titulada Philippe II et don Carlos, sobre la obra de W. H. Prescott dedicada al reinado de Felipe II).

París: Honré Champion, 2009.

Sfantul Teofan Zavoratul

(II Tes. 1, 10; 2, 2; Lc. 12, 42-48)

Pilda despre iconom ne înfățișează cum trebuie să fie creștinul față de cele ale vieții. Iconomul se îngrijește cu osârdie de datoria lui, însă cu inima nu se leagă de nimic, e liber de orice legături, de orice lucru este legat numai pe dinafară. Așa trebuie să fie creștinul față de orice lucru lumesc.

Dar este, oare, cu putință acest lucru? Cum să nu.

Așa cum poate exista evlavie de ochii lumii, fără cucernicie lăuntrică, poate exista și îndeletnicire cu treburile lumii numai la arătare, fără ca inima să fie legată lăuntric de acestea. Dar atunci nu se vor preschimba toate legăturile dintre noi într-o formă lipsită de viață, nu va deveni totul rece ca o statuie de marmură? Nu. În mijlocul lucrurilor acestei vieți va răsări o altă viață, mult mai atrăgătoare  decât oricare îndestulare a acestei vieți. Cele lumești vor rămâne,într-adevăr, numai o formă lipsită de viață , dar ceea ce va încălzi inima va ieși dintr-un alt izvor – și oricine bea din acest izvor nu va mai înseta. Dar atunci e mai bine să lăsăm toate baltă? De ce? Să știi că lepădându-te în afară de toate, poți fi legat cu inima de ele; iar nelepădându-le în afară, să fii liber de legături. Firește, cel ce se va lepăda de toate și în afară poate mai lesne să-și stăpânească inima. Alege dar ce ți-e mai la îndemână; dar să-ți păzești inima precum o cere Domnul!

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (Editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși)

I just returned from The Hague, where the 2nd LIBER-EBLIDA Workshop on Digitisation of Library Material in Europe was held.

The previous workshop (which i didn’t attend) was in Copenhagen 2007 and this event seems to stabilize as a biennale. See Building the European Digital Library: calls for greater cooperation and Paul Ayris’ article LIBER-EBLIDA Digitisation Workshop in LIBER Quarterly vol 18 (2008) no 1. Personally i regret my failure to properly dig into the archives of LIBER Quarterly before the event. I spent the weekend in Netherlands’ surf-paradise (!!?) Scheveningen and might have as well invested more time reading available background material. On the other hand i was busy visiting Rotterdam, the museum of absolutely stunning M. C. Escher in Den Haag, hanging out with some local squatters before their demo, bumping most randomly to a finnish lad Joel i’ve met in Helsinki a few times and also visiting the public library of The Hague (blogged some observations in finnish).

The LIBER+EBLIDA event itself was most interesting, though i must say i wished for some more dynamic methods of workshopping. In Copenhagen LIBER composed a suite of recommendations and they were revised in The Hague and will be available in the near future. This was the workshopping-part. Most of the time was spent on information dissemination (read: sitting and listening to powerpoint presentations).

Most of the discussion around digitalisation is rather slow, not an awful a lot of happens in a few years time and topics come and go. Personally i think Google and other commercial players bring very welcome dynamics to the arena. We did get to see some implementations too, not just reminders on “how we should convince politicians that the digitalisation project is of utmost importance and should be funded with public money”. Well, that was repeated quite a few times.

In general the topics were what you’d except; digitalisation, orphan works, Europeana, metadata standards, identifiers, several cases of digitalisation and online publishing materials, funding, open access, some healthy grudge against Google digitalisation efforts and the unresolved problems of intellectual property rights and copyright.

Some of my favourite topics were the LIFE tool for evaluating the cost of digital objects over their lifetime, URN-identifiers and the apparent importance of Europeana as a cooperation project in Europe.

When participants know each other and the subject very well the atmosphere is relaxed and warm, and this was the case (in my opinion anyhow) in The Hague too.

A few people were on Twitter with hashtag #liber but because Twitter is annoying and unpersistant and we didn’t use a more unique tag, that URL will be useless very soon. Nothing particular happened on Twitter, but some of the tweets of interest were read aloud at the venue. I would assume the presentation graphics will be available through the LIBER website, and perhaps audio recordings will be published. Keep an eye on LIBER Quarterly also.

Thanks to LIBER and EBLIDA for arranging the event, and thanks to Koninglige Bibliotheek for a) great acoustics and b) the wifi that i (and surely other people) asked for.

Desvendando a salada partidária

A minha relação com a política sempre foi um tanto estranha. Gosto de saber o que está acontecendo, busco ter uma opinião, mas não me sinto identificado nem representado por nenhum partido que está por aí correndo atrás do poder. A crise do Senado (já esquecida?), as alianças e coligações que não fazem o menor sentido – PPS com PSDB, Paulo Skaf, famoso representante da elite empresarial, no PSB, partido que no nome continua a ter o S de socialista − e o cinismo retumbante dos filhos da pátria levaram-me a uma pesquisa informal sobre os partidos políticos que atuam no país.

Além dos tradicionais PMDB, PT, PSDB, DEM, PPS e PV percebi que existem outras tantas agremiações que buscam a legitimidade como partidos políticos. Muitas, na verdade a maior parte delas, são totalmente desconhecidas do público que a cada dois anos é conduzido aos biombos que, além das urnas, escondem as verdadeiras intenções daqueles que almejam o poder. Nem mesmo os organismos oficiais reconhecem parte desses partidos que precisam realizar uma verdadeira saga para tornarem-se elegíveis.

Dados atuais do TSE apontam 27 partidos aptos para lançarem candidatos nas três esferas de poder. O site também cita os partidos em processo de registro, mas no momento da pesquisa a página se encontrava inacessível. Na Wikipédia (lembrando sempre da confiabilidade da enciclopédia on-line) há uma lista com 19 partidos em processo de legalização e mais dez sem registro. E tem para todos os gostos: do Partido do Mérito e da Liga Bolchevique Internacionalista ao Partido Nacional do Consumidor passando pelo Partido dos Esportes. É mole?

A partir dessa premissa, resolvi desvendar o que pensam os “pequenos”. Para isso, vasculhei a internet, troquei e-mails, fui a uma convenção e conversei com líderes de três partidos: Movimento Negação da Negação (MNN), Partido Ecológico Nacional (PEN) e Partido Libertários  (Liber). A escolha aconteceu aleatoriamente tendo como único critério a variedade ideológica. Outras organizações também foram procuradas ao longo de quase três meses. Alguns não se interessaram pela proposta, outras nem mesmo responderam aos chamados. Abaixo inicio uma série de textos que contam como foi o meu contato com os partidos e as minhas opiniões. Ano que vem tem eleições, minha gente. Vamos abrir os olhos!

Suas idéias fazem sucesso? Quer mudar os rumos do país? Deseja fazer seu pé de meia? Quer, enfim, criar um partido político? Para isso você precisa:

-  Da aquisição da personalidade jurídica do partido -  feita por meio do registro do estatuto no Cartório do Registro Civil das Pessoas Jurídicas, na Capital do Distrito Federal. O requerimento deve ser subscrito pelos fundadores, cujo número não poderá ser inferior a 101 eleitores. Eles precisam ter domicílio eleitoral em no mínimo um terço dos estados brasileiros (nove estados).

- Buscar o apoio de eleitores correspondente a pelo menos: meio por cento dos votos válidos (não computados os votos brancos e nulos) na última eleição geral à Câmara dos Deputados.

- Após adquirir personalidade jurídica na forma da lei civil e se organizar em cada estado, o partido político deverá registrar seu estatuto no Tribunal Superior Eleitoral (TSE).

É só após o registro definitivo do seu estatuto no TSE que o partido político:

- Adquire o direito de credenciar delegados que representem o partido; de receber recursos do fundo partidário

-De participar do processo eleitoral;

- De ter acesso gratuito ao rádio e televisão nos casos previstos nas leis;

- E ainda de ter direito exclusivo ao uso de seu nome, sigla e símbolos.

Acesse a lista completa

O início
Sempre tive curiosidade para saber como são os processos de abertura de uma igreja e de uma partido político. Acabei indo atrás dos políticos principalmente por causa das eleições de 2010. O Brasil passará por uma grande reforma no quadro de representantes, inclusive com a saída do presidente Lula. E as opções para preencher os cargos públicos são muitas. Entre siglas e slogans, iniciei minha pesquisa em meados de julho. E a primeira entrevista aconteceu com o pessoal do MNN – Movimento Negação da Negação.

No e-mail eu fui bem claro: gostaria de conhecer as propostas do partido, saber o perfil dos associados e a quantas andava o processo de registro junto ao TSE. A resposta veio de maneira ágil. “Caro Felipe. Faremos um ato amanhã, no centro da cidade de SP. Vamos reunir uma série de companheiros para recolher assinaturas dentro do processo de legalização do partido. A concentração será às 9h30…”.

O sábado ensolarado dava as boas vindas ao mês de agosto quando levantei cedo e fui em busca das primeiras entrevistas. Em pouco tempo, a linha vermelha do metrô levou-me à Praça Ramos, nas proximidades do Teatro Municipal.

De longe já era possível avistar a movimentação dos militantes do Movimento Negação da Negação. De camisetas vermelhas com a sigla do partido estampada na altura do peito, dezenas de jovens − a maioria na faixa etária de quem está deixando o ensino médio ou terminando a faculdade − revezavam-se entre os tambores da batucada, o microfone e os auto-falantes − que anunciavam em alto e bom som o motivo daquela reunião − e as pranchetas com os formulários para a coleta das assinaturas favoráveis à criação do partido.

Assim que me aproximei do agito, fui abordado por um rapaz muito jovem. Ele me disse que tem 21 anos (acreditaria se me dissesse que tem 16) e faz graduação em filosofia na PUC. Queria saber qual era o nível do seu envolvimento no partido e a linha seguida. “Somos trotskistas”, disse. “Faço parte do comitê de Perdizes”, explicou dando algumas dicas de como é a estrutura do partido.

Depois de trocar mais meia dúzia de palavras, ele me contou que conheceu o partido na faculdade e que participava ativamente da legenda. Militantes! O MNN trabalha com uma base de militantes engajados. Peço para falar com o líder. O jovem me encaminhou a uma moça que, com um largo sorriso, apresentou-me a Rodrigo Brancher, presidente nacional do MNN.

Nas próximas semanas:
Conversa com Rodrigo Brancher
Na convenção dos ecológicos
Entrevista com o presidente do Liber

Si de data asta nu ma refer din statutul meu de rezident in Romania, ci din acela de locuitor al pamantului in secolul XXI.

Cred ca daca Biblia s-ar fi scris azi pentru controlul maselor ar fi sunat ceva de genul: “Da-le supusilor puterea de a nu fi supusi, insa impoziteaza-le-o cu 98%, si da-le voie sa aiba acces la toate cate sunt in cer si pamant, atata timp cat platesc taxele la zi si nu deranjeaza aproapele, iar cel sarac cu duhul sa plateasca taxe daca nu gandeste, iar daca nu produce sa traiasca din taxele colectate de la ceilalti. Asa sa se faca.”

E impresionant cum intreaga ordine mondiala este impusa prin taxe, iar toata ideea de libertate a fost mutata din spatiul taxelor in spatiul libertatii fizice.

Eu am impresia ca si istoria se transforma ca sa ajute sistemul construit prin taxe. Adica in trecut nu era liber sa faca ce pofteste, insa nu aveai drepturi asupra vietii lui, si trebuia sa-l hranesti si sa-i tii odraslele, iar toate taxele nu i se aplicau lui.  Un alt exemplu e ca majoritatea divizarilor a unor mici zone s-a facut pe baza de taxe, si sa nu credeti ca Statele Unite ale Americii s-au desprins pentru ca vroiau taxe mai mari… ci le-au pus ZERO.

Totusi eu nu sunt de parere ca trebuie sa fie taxe zero, insa trebuie sa pot decide pentru ce platesc, pentru ca n-as vrea sa platesc, o parte din aparatul administrativ “de la stat”, si nici functionarii scarbosi care sunt angajati pentru ca sistemul IT inca n-a ajuns in Romania, simulte alte aparate abuzive sau supraincarcate – parlamentul, majoritatea ministerelor etc.

Trag speranta ca sistemul care ma conduce prin taxe, intr-o zi va avea un colaps, si poate de aici va renaste mai sanatos.