Da, n-am mai scris aici de mult timp. In principal, din lipsa de timp. Cat despre celelalte motive… altadata

Asadar, tragem linie. Ca mai sunt doar cateva zile din 2009, e trendy sa tragem linii si sa facem bilanturi de sfarsit de an – asa ca-l fac si eu pe-al meu.

Fara indoiala, 2009 a fost cel mai greu an trait pana acum. Si-am trait aproape 26, deci am si cu ce sa compar.

Uitandu-ma inapoi, vad o lista mare cu plusuri si minusuri. Sau cu minusuri si plusuri, ca anul l-am inceput cu minusuri.

Am trecut prin niste dezamagiri mari. La unele (cele mai mari) puteam sa m-astept. Dar, deh… omul cat traieste tot invata. Am revazut ierarhia persoanelor importante din viata mea. De fapt – am cam refacut-o in totalitate. Timpul a trecut, unii oameni au ramas la fel, altii s-au schimbat…. si odata cu ei s-au schimbat si valorile pe care le promoveaza.

Am refacut legaturile cu anumiti prieteni vechi (si ma bucur ca am facut asta) si mi-am facut prieteni noi, la care tin mult.

Am invatat mult, in mai multe domenii. Domenii care tin de job sau care nu. Oricum, sa invat mi-a placut dintotdeauna. Cu cat am invatat mai mult, cu atat mai bine am realizat ca stiu inca prea putin. Da’ nu-s primul care realizeaza asta… Oricum, am dezvoltat un interes acut pentru domenii care-mi erau total necunoscute inainte. Si-mi place.

Am ramas la fel de incapatanat. Asta e, n-am ce-i face. Da’ cel putin am devenit mult mai atent la detalii, si-am invatat sa judec mai mult inainte de-a “da drumul” unei idei. Ma maturizez, haha

Mereu am fost de parere ca trebuie sa-ti placa ceea ce faci. Imi place proiectul de care ma ocup acum, la job. Serios, chiar imi place. Inca mai e de lucru la el – dar cu atentie, rabdare si dedicare se poate face orice. Las’ ca in 2010 va fi gata, si atunci vi-l arat si voua ca sa va minunati

In sfarsit am lasat lenea de-o parte si-am facut scoala de soferi. Am luat carnetul din prima – categoriile A si B. A, si mi-am luat motocicleta. Asta trebuia sa v-o spun Am luat-o cam pe sfarsitul sezonului si de-abia astept primavara, ca sa urc in sa si sa strabat tara-n lung si-n lat. E ok si cu masina, da’ ma simt mai stapan pe mine pe doua roti decat pe patru. Am si eu piticii mei pe creier, ce sa fac… Mama, ce-mi place motocicleta asta

Alta chestie de notat ar fi ca m-am inscris la master. Si am niste colegi super

Cu sanatatea n-am stat eu chiar pe roze in ultimii ani, da’ uite ca n-am murit. Stiu, iarba rea nu piere…

Aici ar trebui probabil sa multumesc celor care – intr-un fel sau altul – si-au pus amprenta pe acest an al vietii mele. Va multumesc, mah Stiti voi care sunteti, v-am multumit si in particular. Si va multumesc si-aici, ca-mi sunteti alaturi si ca-mi dati voie sa va fiu alaturi, de fiecare data. Tin neaparat sa multumesc in mod deosebit persoanei care mi-a redat bucuria plimbarii nocturne prin zapada. Asadar – multumesc, doamna mea

Dorinte pentru la anu’? Sanatate sa dea Domnul, in primul rand. Pentru mine, pentru cei dragi, pentru voi…. Stiti cum e – daca avem sanatate, avem puterea de-a le face pe toate celelalte.

Mai trebuia sa zic ceva aici…. despre conflicte. Da, conflicte am avut. Si probabil c-o sa mai am. Ca oameni suntem… Insa mereu am zis ca sunt cateva principii care ma definesc. Si nu renunt la ele. Si nu, n-o fac din incapatanarea mea proverbiala, ci din simplul motiv ca daca as renunta la ele n-as mai fi… eu. Si tin foarte mult la identitatea mea. Aici, probabil ca cea mai misto dintre colegele mele ar aduce iar vorba despre ego-ul meu cat casa. Da’ despre asta va spun altadata. Despre ego, nu despre casa Oricum, ideea e ca am invatat sa ascult mai mult si sa las mai mult de la mine. Insa mi-am pastrat principiile despre care spuneam mai sus. Si-s mandru de asta. Vorba cuiva – nu impart oamenii din jur in prieteni si dusmani, ci in oameni care ma cunosc si oameni care nu ma cunosc. Care ma cunosc intr-adevar sunt putini… insa sunt cei la care tin cel mai mult.

Oricum, ideea e ca dupa ce-mi revad registrul anului 2009, cu plusurile si minusurile lui, trag linie. Si rezultatul imi da tot cu plus, deci deocamdata e bine.

Haideti ca n-o mai lungesc. Asadar – in ordinea numerelor de pe tricouri : doamna mea (da, tu ), dragii mei si dragele mele… va urez din suflet (si stiti voi ca-s sincer) un 2010 mai bun decat 2009 si mai prost decat 2011. Nu sariti, ca e de bine. Adica – va urez sa va fie din bine in mai bine si tot asa. Daca n-ati inteles urarea mea, nu-i nimic. Iesim la o bere-doua-trei si clarificam Sau la un vin cald, ca e sezonu’

Sarbatori Fericite

V-am pupat,
L.

Exista multe si diferite argumente in alegerea unei masini. Iar faptul ca Subaru este diferita ar putea fi cel mai bun argument. Pentru ca, cu cat stii mai multe despre Subaru, cu atat esti mai tentat sa te intrebi “De ce nu sunt construite asa toate masinile?”. La volanul unui Subaru traiesti o senzatie absolut unica, de incredere in masina si, pe masura ce ii descoperi calitatile iti ofera un sentiment unic de incantare. Am trait aceste senzatii cand, intalnindu-mi un prieten, am acceptat sa-mi arate masina pe care tocmai si-o cumparase: un Subaru Impreza WRX STI. Nu mai completez decat faptul ca eram in Sinaia deci am trait experienta Subaru pe asfalt, serpentine, macadam si drum forestier.

Astazi am mers intr-un showroom al marcii asa incat iata opinii despre Subaru in general, nu doar despre Impreza. De altfel preferata mea a ramas modelul Outback, o combinatie intre masina sportiva, de familie si business. Ce iese in evidenta la masinile Subaru nu este sistemul de navigatie High Resolution cu DVD, nici sunetul premium cu “n” difuzoare si SRS Circle Surround, sau mufa pentru iPod. Acestea se gasesc si la alte marci. Sub capota se gasesc doua minuni ale tehnicii: sistemul Symmetrical AWD si Subaru Boxer.

Symmetrical AWD (All Wheel Drive) consta in dispunerea simetrica si in linie dreapta a motorului si transmisiei. Puterea lui se transmite catre rori mai simplu si mai direct, creand un echilibru aproape natural si o senzatie de control absolut asupra manevrabilitatii. Iar motorul Subaru Boxer are pistoanele dispuse orizontal si la 180 de grade unul fata de altul, pe ambele laturi ale masinii, realizand un profil mai coborat si mai plat in comparatie cu alte tipuri de motoare. Rezulta un centru de greutate mai coborat, un echilibru mai bun si o stabilitate mai mare la abordarea virajelor. In plus miscarile pistoanelor opuse se contrabalanseaza, contribuind la reducerea vibratiilor.

Dincolo de acestea, celelalte dotari par niste gadgeturi: frana de mana electronica, oglinzi de parasolar iluminate, compartiment de depozitare in plafon sau ventilatie separata pentru zona din spate a masinii. Va recomand asadar ca in limita timpului disponibil sa mergeti sa vedeti masinile sau de ce nu, sa faceti un drive-test, chiar si pentru placerea de a conduce un Subaru.

Satisfactia clientului are o ecuatie simpla: este rezultatul scaderii performante percepute minus asteptari. Daca rezultatul e pozitiv cumparatorul este foarte satisfacut sau incantat. Daca rezultatul da valoarea zero, clientul e satisfacut. Daca insa e negativ clientul e nemultumit.

Sa luam exemplul cazarii la un hotel. Daca unitatea de turism il trateaza regeste cand vizitatorul se asteapta la un tratament decent, e normal ca el sa plece incantat de la hotel. Daca nimic nu-i displace dar nici nu-l uimeste atunci starea lui e constanta, primeste ce-a asteptat. Iar daca pleaca dezamagit inseamna ca hotelul nu si-a facut temele.

Totul se reduce astfel la standarde: ale clientului si ale furnizorului. Cu cat clientul e mai putin informat cu atat gradul lui de satisfactie este mai mare. Dar cine isi doreste clienti neinformati? Pe de o parte nu apreciaza lucrurile importante pentru ca poate nu le sunt vizibile, neavand asteptari, pe de alta parte sunt cei mai lipsiti de loialitate fata de produs, fata de brand. Un client informat apreciaza calitatile pentru care furnizorul a muncit sa le puna in practica sau sa le promoveze.

Informatia aduce insa putere apoi aroganta si se ajunge in extrema cealalta, a clientilor permanent nemultumiti. Firmele trebuie deci sa comunice complet si onest asa incat cumparatorii lor sa plateasca in cunostinta de cauza. Se evita neintelegerile si nemultumirile si prin excludere ramane satisfactia.

Lucrurile nu sunt chiar asa de simple in realitate iar firmele ar trebui si ca pe langa standardele de calitate si reguli operationale sa stabileasca si metode de masurare a satisfactiei clientilor: formulare, chestionare, focus-grupuri, linii telefonice speciale, mistery shopping, chestionarea clientilor pierduti, etc. Imbunatatirea serviciilor ar trece din stadiul de deziderat intr-unul de imbunatatire permanenta din care toata lumea ar avea de castigat.

Între 30 şi 40 la sută dintre copii şi adolescenţi cu vârste între 9 şi 18 ani prezintă vulnerabilitate de grup, adică lipsă de comunicare, ceea ce duce la tentativă de suicid, a declarat, miercuri, medicul Elena Blănaru de la Spitalul de Psihiatrie “Alexandru Obregia” din Capitală.

Mai intai cititi acest articol despre “emo-line”

Elena Blănaru a precizat, într-o conferinţă de presă, că, după ce depăşesc acest moment cu bine, copiii regretă gestul făcut. Cele mai multe situaţii sunt acuzate de supravegherea superficială din partea familiei care susţine că nu are timp pentru a discuta cu copiii.

Potrivit medicului, copiii care trec prin această stare provin din toate mediile. De aceea, Spitalul “Alexandru Obregia” şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială a municipiului Bucureşti au deschis, la începutul lunii noiembrie, un centru de prevenire a tentativelor de suicid la copii şi adolescenţi şi o linie telefonică de urgenţă 0800.080.100 pentru copiii şi adolescenţii cu comportament iminent agresiv.

“Acest serviciu este o premieră în domeniul sănătăţii mintale din România şi corespunde normelor europene de sănătate în domeniu. Linia telefonică funcţionează non-stop 24 de ore din 24, şapte zile din şapte. Până acum, la acest număr de telefon au sunat 683 de persoane atât tineri, cât şi adulţi din Bucureşti, dar şi alte judeţe ale ţării precum Dolj, Petroşani, Târgu Jiu, Harghita, deşi, iniţial, telefonul fusese deschis numai pentru Capitală. Dintre cei care au telefonat, trei persoane spuneau că ar vrea să-şi pună capăt zilelor, dar în urma discuţiilor criza emoţională a fost dezamorsată”, a precizat Blănaru.

Aceasta a spus că, pentru început, activitatea în centru se bazează pe voluntariat, voluntarii fiind studenţi la psihologie, asistenţă socială, reprezentanţi ai Poliţiei Capitalei – Departamentul pentru Prevenirea Criminalităţii.

La Spitalul de copii “Grigore Alexandrescu”, Secţia de toxicologie, în ultimii 4 ani au fost internaţi 2.600 de copii şi adolescenţi, care prezentau criză emoţională, a mai spus medicul.

Centrul de prevenire a tentativelor de suicid la copii şi adolescenţi funcţionează în incinta Spitalului Clinic de Psihiatrie “Alexandru Obregia”, de luni până vineri, între orele 8.30 şi 16.30.

Potrivit studiului “Tineri în Europa”, efectuat în anul 2008 de Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti pe un eşantion de 2.662 de elevi bucureşteni, 37,8% dintre adolescenţii chestionaţi au cunoştinţe care s-au gândit la suicid, 13,5% dintre aceştia au spus cuiva că vor să se sinucidă şi 5,6% au încercat să se sinucidă.

Titlul e foarte sugestiv, formularea este intentionata, nu iti instalezi clicknet-ul ci kitul de la clicknet, dar am lasat asa sa se inteleaga, pentru necunoscatori.

In primul rand trebuie sa semnezi un contract – moment in care primesti kitul de instalare clicknet.

Dupa ce ai semnat contractul astepti de la 1 la 4 zile pentru activarea din centrala, proces ce implica crearea unui cont pe serverele Romtelecom, stabilirea unui port si configurarea lui pentru viteza stabilita in contract.

Apoi se face ceea ce inginerii numesc puntea MDF – adica o legatura fizica din centrala, intre portul tau de linie telefonica si portul din echipamentul care emite in ADSL sau VDSL (acum discutam strict de ADSL).

Cat timp baietii de la Romtelecom sunt ocupati cu ce am descris mai devreme, tu <utilizatorul de clicknet>vei instala fizic modemul.

<In acest articol voi descrie instalarea modemului Huawei Smart AX MT882 – modem alb, cu 5 led-uri – sau beculete, o singura iesire in LAN – retea, si una in USB >

Pasi de instalare modem:

1- Scoti din kitul clicknet modemul <aparatul cu 5 beculete sau LED-uri>, splitterul <cutiuta cu 3 mufe in total – 1 mufa de intrare semnal si 2 mufe de iesire>, cablul ethernet (LAN, retea), cele 2 cabluri telefonice (unul verde si unul portocaliu)

<scoateti din kit doar cele enumerate mai sus>

2- Introduceti in splitter in mufa neagra pe care scrie line, cablul de la linia telefonica <cel care pana in acest moment intra in aparatul telefonic>, in mufa portocalie pe care scrie modem sau ADSL introduceti cablul portocaliu, in mufa verde pe care scrie phone sau are simbolul unui telefon  introduceti cablul verde.

3- Introduceti celalalt capat al cablului verde in aparatul telefonic, sau baza telefonului daca aveti DECT (fara fir)

4- Introduceti celalalt capat al cablului portocaliu in modem, mufa pe care scrie ADSL.

5- Introduceti in modem, pe mufa ethernet, cablul de retea iar celalalt capat il introduceti in PC , in placa de retea.

6- Conectati alimentarea de curent electric la modem si porniti modemul de la butonul de power din spate, de langa mufa de alimentare.

Fig. 1 – Mod corect de conectare cabluri:

Dupa ce ai pornit modemul, il lasi 2 min sa se stabilizeze.

Daca ai facut totul corect, in momentul in care se va activa serviciul de internet, LED-ul ADSL – Link < al 2-lea led pe modem, de la stanga la dreapta> se va aprinde verde sau portocaliu continuu <fara intermitenta> .

Daca ai PC-ul pornit ar trebui sa se aprinda LED-ul LAN <al 4-lea LED pe modem> portocaliu, daca nu se aprinde nu ai conectat cablul de retea la modem sau la PC sau nu ai placa de retea instalata sau activata din BIOS.

Voi reveni cu partea a II-a despre configurarea pc-ului si modemului cand gasesc un modem sa fac screen-shot-uri, sau daca are cineva lasati un comment si vedem cum le pot lua.

Sa traiti bine!!!

Principiul “tine-ti oualele in mai multe cosuri” poate fi strategia castigatoare in astfel de vremuri cand vanzarile sunt la pamant iar luna decembrie nici macar nu mai aduce optimismul din anii precedenti. Diversificarea portofoliului de produse in asa fel incat sa adreseze segmente diferite de clienti sau industrii diferite poate asigura rulajul atat de necesar acoperirii costurilor.

Exemple ar fi crearea unei linii de incaltaminte pentru copii de catre un producator de pantofi pentru adulti, hrana vegetala de catre un producator de alimente pe baza de carne sau vanzarea de laptopuri de catre un distribuitor clasic de echipamente de tiparire. Exemplele ar putea continua, practica tine de resursele disponibile a fi investite in noua linie de business.

Este important si util insa ca noua directie sa foloseasca cat mai mult din expertiza firmei in materie de canale de vanzari, promovare, servicii, de asemenea sa contribuie pozitiv la vanzari si la marja de profit.

Unele companii fac greseala sa nu evalueze clientii, piata, jucatorii, elemente specifice zonei in care patrund. Extinderea fara a avea temele facute poate intampina dificultati printre care termene de plata diferite, profitabilitate mai mica, rotatie a stocurilor diferita, tipologii de clienti cu totul noi sau chiar reactia jucatorilor existenti.

Pe de alta parte extinderea operatiunilor in zone noi reprezinta o diluare a capacitatii de concentrare pe fiecare zona, o micsorare a resurselor pe fiecare directie comparativ cu concentrarea lor pe o singura linie de business, asa incat decizia ar trebui luata in deplina cunostinta a riscurilor si oportunitatilor pentru a nu avea un efect contrar celui propus!

Tema 1

O primă temă constă in realizarea unui releveu a unei clădiri de la Muzeul Satului. Un releveu se referă la proiectul propriu zis al clădirii care, din diverse motive, s-a pierdut. În echipe de 2-4 studenţi, trebuie să măsuraţi clădirea şi să refaceţi faţadele, planurile, secţiunile, planul de situaţie şi orice altceva ce se mai cere in temă.

În cazul meu, am avut doi coechipieri pe care ii cunoşteam de la pregătire (ăsta a fost şi criteriul de alegere – pt că ştiam de ce sunt capabili). A fost ceva mai greu să ne decidem ce clădire vrem să relevăm. Eu voiam iniţial o casă mai specială, cum e cea de la Chiojdu Mic sau casa Audia. Unul dintre colegi voia o moară, celălalt coleg voia biserica Timişeni. În final ne-am decis: Biserica Dragomireşti, judeţul Maramureş. Ceva mai complex în materie de structură nu ne puteam alege. Am avut baftă că tăntica de la biserică ne-a lăsat să urcăm in turn (a avut reţineri pt că nu a mai urcat nimeni acolo de 70 de ani – sau cel puţin asta ne-a zis). Măsurătorile cu totul ne-au luat cam 4-5 ore, dar a trebuit să repetăm o parte din ele pt că ne-am dat seama că anumite distanţe nu se potrivesc.

Turnul nu e perfect drept, e un pic inclinat spre stânga când priveşti spre faţada principală. În pod am dat peste praf, pânze, un mop, o greblă, o găleată şi muuuuult căcat de porumbel… mirific. Cât stăteam noi în foişor şi măsuram de mama focului, a bătut vântul un pic mai tare şi s-a mişcat turnul (puţin, dar s-a simţit). Anumite grinzi din foişor nici nu mai sunt prinse de toţi stâlpii de susţinere. Un lucru e sigur: eu cel puţin m-am distrat. Am coborât de acolo prăfuit, jegos (vedeam negreala de pe mâini pe intuneric) şi mirosind a căcat de porumbel, dar a fost amuzant.

Interesant, ca intotdeauna, este faptul că atunci când am coborât, am dat peste altă echipă care își alesese aceeeași biserică. Nu făceau măsurători. Ei se uitau pe folile A4 pe care era tipărit intregul proiect. Ei nu veniseră decât să vadă ce și cum, să vadă că ”aia e acolo” şi ”aia e dincolo”.

Am convenit ca cel ce ia faţadele să facă şi structura pt că intr-un fel era acelaşi lucru şi dacă se intâmpla să nu se potrivească ceva, putea să modifice uşor pe ambele foi. Sarcina asta mi-a revenit mie iar colegii au impărţit restul. (am desenat la şiţă…. acum pot să-mi dau doctoratul ). Între timp ni s-a spus că mai trebuie desenată şi faţada din spate. Eu deja aveam destul de lucru, aşa că acea faţadă a fost luată de un coechipier.

Iată ce am învăţat:
-nu trebuie să alegi oameni care desenează bine neapărat, ci mai degrabă oameni care muncesc şi care îşi vor face treaba in final, chiar dacă asta inseamnă să nu doarmă 2-3 nopţi înainte de predare
-nu te grăbi(cum am făcut eu). vorbeşte cu coechipierii despre paginare şi fă ce ai de făcut intâi pe foiţă (foaie de calc).
-asigură-te că toată echipa are acelşi tip de coală (textură, nuanţă). eventual, cel mai bine ar fi să mergeţi in aceeaşi zi să cumpăraţi coli pe care veţi desena. dacă ai coli rămase de la pregătire, poţi să le foloseşti la proiectele individuale.
-după prima corectură, trece totul pe curat în creion 0,35. după a doua corectură, dacă totul e bine, tragi in tuş (Rotring – nu altceva).
-am folosit 0,7 pt liniile ce se vedeau in secţiune, 0,25 pt liniile ce se vedeau normal şi 0,05 pt fladărul lemnului.
-vorbeşte cu coechipierii despre modul in care o să randaţi. proiectul trebuie să fie unitar (eu am randat in grafit, colegii au mai băgat şi markere)
- trebuie să apară acelaşi tip scris in toate planşele, deci o persoană va scrie tot ce e de scris (cote, nume, cartuş, etc) – preferabil scris frumos
-la prezentare, fiecare membru al echipei trebuie să spună câte ceva. de preferat este să nu citiţi de pe foaie ci să prezentaţi uitându-vă la planşe doar.

Știu că am spus că nu voi posta poze, dar profa a zis că proiectul va ajunge pe site’ul facultăţii, aşa că nu am nici un motiv să il ascund. Planşele 2,4,5,6 sunt ale mele. Nota: 10.

înapoi la ”anul I”
Jack. toate drepturile rezervate

Am dat întâmplător peste un film care m-a “dat gata”.
Am căutat să aflu mai multe şi am încercat câteva unelte din Inkscape.

Formă purtată pe o cale.

Rezultatele sunt prezentate în această postare.

În primul rând filmul despre care e vorba.

Necazul e că aici apare (deşi în spaniolă sau portugheză) o extensie pentru căi numită Freehand Shape.
Din păcate nu am reuşit să o găsesc pe net. Probabil au renunţat la ea, nefiind încă finalizată (nu ştiu).
Lucruri asemănătoare (până la un punct) se pot face şi cu Pattern on path.

Mi-a plăcut modul în care o forma poate fi folosită de-a lungul unei linii dar poate fi oricând modificată.
Generare de formă şi familii de forme, utile pentru creaţia de literă.
Am făcut câteva teste:

1. Înţelegerea procesului şi evaluarea rezultatelor.

2. Contururi dinamice.

O altă “descoperire” pe care am făcut-o şi mi-a plăcut este legată de opţiunile de modificare a contururilor în sensul variantelor Light sau Heavy pentru litere.
Testată în varianta dinamică.

3. O altă exemplificare.

4. Aplicare la creaţia de literă.

Teste pentru folosirea “descoperirilor” prezentate mai sus.

5. Din nou exemplificare pentru contururi dinamice.

Lucruri similare se pot face şi în CorelDraw însă forma nu mai este editabilă.
În Illustrator încă nu am încercat dar am să încerc într-o zi, la şcoală.

Se pare că va trebui să acordăm mai multă atenţie programelor open source şi/sau freeware.

http://inkscape.org/download/ | Site-ul oficial Inkscape, pagina de download. Versiunea stabilă este 0.46 însă curbele Spiro şi noutăţile pentru căi sunt în versiunea 0.47 pre 4 – 1 care se poate descărca sub forma unei arhive 7zip, din aceeaşi pagină de pe Source Forge.

http://inkscapetutorials.wordpress.com/ | Blogul oficial cu tutoriale al celor de la Inkscape

http://www.microugly.com/inkscape-quickguide/ | Un ghid rapid de învăţare.

http://andy.brisgeek.com/archives/92 | Un tutorial despre Spiro şi căi.

http://www.inkscape.org/doc/basic/tutorial-basic.html | Un tutorial basic la ei pe site.

Nicht alles was man auf den ersten Blick sieht, ist das, was es dann auf den zweiten Blick auch wirklich ist. Darum: schaut euch dieses Video an!

Astazi: Schwebebahn. Inainte de Schwebebahn cateva cuvinte despre Wuppertal: se afla la doi pasi de Koln si tot la doi pasi de Dusseldorf. Ambele orase importante sunt deservite de linii aeriene cu plecare din Romania, Koln chiar si de o companie low-cost. Articolul de maine va descrie in detaliu Wuppertalul, acum ne intoarcem la Schwebebahn care, atunci cand l-am vazut in 2006, mi-a scos un WOW..

Schwebebahn este o linie de transport suspendata si monosina (avand o singura sina). Deja doua particularitati care o deosebesc de alte mijloace de transport. A fost construita in 1900, deschisa publicului in 1901 si se afla inca in uz ca sistem de transport local in Wuppertal, fiind astfel cel mai vechi sistem monosina din lume. Calatoria intreaga se desfasoara de-a lungul a 13,3 kilometri pe parcursul carora sunt insirate 20 de statii. Vagoanele “zboara” la o inaltime de 8 metri deasupra strazilor si de 12 metri deasupra raului Wuppertal al carui curs il urmeaza pentru 10 kilometri. La un moment dat trenurile traveseaza autostrada A46. Spectacolul este deci total. In 2008 Schwebebahn a transportat 25 de milioane de pasageri.

Flota ce ruleaza pe aceasta linie contine 27 de trenuri compuse din 2 vagoane. Fiecare vagon are 24 de metri lungime, 4 usi de acces, 48 de scaune si o capacitate de 130 pasageri. Viteza medie este de 27km/h iar viteza maxima de 60km/h. Pentru doritorii cu bani, flota contine si un Kaiserwagen, trenul original cu care a calatorit imparatul Wilhelm al II-lea in cursul unui test in 24 octombrie 1900!! Trenul este disponibil pentru evenimente speciale si charter.

Intrucat calatoria cap-coada cu Schwebebahn-ul dureaza doar 30 de minute, in articolul de maine o sa va descriu celelalte atractii turistice care sa va umple ziua de vizita in Wuppertal.

primele impresii despre nebunia dezlegată se sting

noaptea explodează în acorduri mizerabile

fumul roșu îneacă ultimele urme de viață

imbold imperativ de scîrbă și acid

precursorul fanatismului religios scoate arta la lumină

creierul are o forță fantastică la fel și armele de distrugere în masă

chemat la apel sau transpus în altă dimensiune arborele se usucă

final de zi final de seară hoardele au amuțit la vederea nevăzutului

trimis spre a sugruma primatele albe se gîndește că va muri curînd

dar soarele îi dă speranță și vigoare emblematică

torța seacă a amuțit spre alte enigme

nesecat lac deșeuri anonime, fruntea de suspine

vara neagră ochii negrii articolul iscat cognitiv secera sună

pericol destupat inadvertențele se adună

scop oniric testamentul fals droguri la morgă

Atelierul nu îl pot numi o ”materie” în adevăratul sens al cuvântului. Atelierul ţine 5 ore, îl ai de 2 ori pe săptămână şi e locul unde se discută despre proiectele pe care le ai de făcut. Un proiect pe o temă dată ţine o lună, iar la sfârşitul acelei luni trebuie să prezinţi lucrarea în faţa unor arhitecţi care te notează. Dar până atunci, profesorul de la atelier te ajută, îţi dă idei, te sfătuieşte cum să-ţi îmbunătăţeşti şi să-ţi susţii ideea (sau cel puţin aşa se presupune).

releveu
spațiu acoperit

înapoi la ”anul I”
Jack. toate drepturile rezervate

Tema 1 cere de la atudenţi să deseneze un capitel doric sau ionic (depinde de caz), capitel din ipsos ce se pune pe un scaun care se află pe una din mesele din atelier, adică trebuie desenat pe viu (desen liber). Ştiu că l-am desenat un pic strâmb şi că am înnegrit aiurea in partea din stânga jos. Notă :6.

Poză de referință (făcută mai de-aproape față de unde stăteam eu)

înapoi la ‘’stufo”
Jack. toate drepturile rezervate

Încă de la inceput nu am fost foarte lămurit cu ce se mănâncă ”materia” asta. Am desenat un capitel pe viu, urmează să tragem liniuţe orizontale, oblice, cercuri şi alte liniuţe… în pricipiu materia asta ar trebui să te ajute să-ţi dezvolţi coordonarea ochi-creier-mână prin diverse exerciţii şi să te facă, în timp, să renunţi la instrumete şi să desenezi clădirea sau obiectul in discuţie la proporţiile corecte (sau ceva de genu’). În fine…

tema 1 – capitel
tema 2
tema 3

înapoi la ”anul I”
Jack. toate drepturile rezervate

încearcă
în cotlon fără o linie de lumină
atunci când vreau să simt
pe jumătate de mal închis cu vestă
antiglonţ
pe sub canale, pe străzi înfundate,
prin labirinturi neiluminate îngrăşate cu flori
şi crini uscaţi
să bei din pahare de plastic şi să scrâşneşti din dinţi

când
pe-o cărămidă, într-un ghetou zace bolnav şi doarme cu ochii deschişi
imperial
un bărbat fără mâini, cu gânduri umede, aproape de mucegai.

Es gibt das Gedankenexperiment, sich die Unwahrscheinlichkeit vorzustellen, dass man existiert.  Seit dem Aufkommen lebendiger Organismen haben alle meine Vorfahren überlegt, so recht und schlecht jedenfalls bis sie ihr Erbgut weitergeben konnten – bis zu mir. Wie weit man doch zurück reicht! Ebenso wie meine Eltern sich selbst in mir wiedererkennen können, tun dies auch meine Grosseltern und die Eltern meiner Grosseltern. Und auch sie alle sind wiederum ins Leben gekommen aus einer Anzahl von günstigen oder widrigen Umständen. Ich bin eine Unwiederholbarkeit.

Aber bei mir endet die Linie auch, denn ich werde keine Nachfahren zeugen. Ich stehe am anderen Ende des Urknalls. Kinderlos hoffe ich in den Zustand einzugehen, der da war, bevor das Drama des Lebens sich entrollte.

The Streets – On The Edge Of A Cliff

 
schönen juten abend, liebe mitLIEBEnden … na, alles jut soweit? *smile*

jaaa, schon seit längerem bin ich im SINN damit beschäftigt, begrenZUNGEn in der sprache, in sogenannten sinnsprüchen oder sprichwörtern, im wortSCHATZ, aufzuSPÜREN und … die grenzen aufzuheben, auszudehnen, umzuwandeln. “beschäftigt” … will sagen: das geschieht automatisch, ich will/kann mich nicht dagegen wehren, es kommt einfach geflogen und es macht mir SPAß die dinge näher zu beäugen.

wenns um grenzen geht, um einschränkungen, vorschriften, vorgeschobene riegel … beginnt etwas in mir zu REBELLieren, da werd ich unRUHIG, aufmüpfig, wiederspenstig … auf meine ART versteht sich.  ;- )

so komme ich heute als der SprichWortSchatzREBELL daher … MENSCH meyr … wenn ich bedenke was uns schon von kindesbeinen an implantiert wird …

VERTRAUEN ist gut … !

und noch mal:

VERTRAUEN ist gut !!

den rest des sprichwortes lassen wir einfach weg.  :- )

also hier dann schon mal was bis jetzt dabei herausgekommen ist … und ja, ich fordere ganz ernstlich dazu auf, vor allem und in erster linie so viel als möglich von den dingen zu tun die “man” eigentlich nicht “soll”, das schon mal als lebensBASIS vorweg.

*

das leben ist ein schönes spiel

ohne anfang ohne ziel

zwischendrin gehts hin und her

und auch schon mal kreuz und quer

auf und ab und hoch und nieder

und nicht selten drunter, drüber

so schieße übers ziel hinaus

lehn dich weit zum fenster raus

lob den tag schon zu beginn

wart nicht bis zum abend hin

und kraftvoll überspann den bogen

beizeiten glätten sich die wogen

schmiede dir das größte glück

tag für tag ein großes stück

klopf den staub dir von der hose

pflück deinem herzen eine rose !

*

pflück deinem herzen eine rose, schöne idee, ja?

mein HERZ  hat heute alpenfeilchen geschenkt bekommen, von meiner MAMA. seh ich ja eigentlich als omma-pflanze an, aber dieses *wunderrot* ist einfach zuuu schön.

ach so … @HEILERTAGE … gestern und vorgestern … schade, ich hatte es mir wirklich fest vorgenommen, hab aber leider tatsächlich geschwächelt. natürlich war ich mit so vielen aspekten meiner selbst dort anwesend wie nur irgend möglich, mein SEELEnkleid wollte aber scheinbar partout nicht die wohnung verlassen. ich hatte mich soooo gefroit, und schon sooo lange. ich war auch total guter dinge … nur meine physische hülle eben nicht. die hat echt schlapp gemacht.
dann sollte das eben nicht sein.
und nicht das jemand denkt das hätte mich aus meiner FREUDE  gebracht, nicht doch.  ;- )

natürlich habe ich es mir so *wundergut* wie möglich gemacht gestern, vorgestern, eigentlich immer … *hachja*.

okay, ich machs kurz … und geh jetzt troimen.
wenn jemand heute nacht einen knall hört, dann war ich das.
geplatzt vor lauter froide.

komm, wir gehen über’n RASEN … *zwinker*

jute N8 sacht

MARA