O fată pieptănată geometric obscur, cu şuviţe galbene şi verzi în părul castaniu, iese cu un zâmbet iliescian din sala de examen. Se vede treaba că proba orală de limba română nu i-a dat multe bătăi de cap. Deh, aşa e când înveţi pe rupte.
În faţa ei apar un microfon şi o cameră de luat vederi: Cum a fost examenul? – “Ăăă, a fost suuuper bine. Am luat 10. Mi-a picat ceva de..cum îi zice..pff…nu mai ştiu, da’ am băgat şi de Mioriţa şi..a fost bine. A fost o tematică care a fost destul de accesibilă. Mi-ar place ca şi colegii mei să aive acelaşi noroc ca mine”.

Dă din cap elegant, mulţumeşte la rându-i pentru interviul care, cine ştie, o va propulsa  la vreo catedră de lingvistică, şi aleargă zbierând pe holurile liceului către amicii dornici de amănunte.

Alt liceu, alt elev, alt hol.  – Ce-ai făcut? E foarte supărat. A luat opt. Zice că atât merita. Nu acoperise toate subiectele, nu făcuse meditaţie din lipsă de bani…în fine..era o notă justă. – Şi atunci de ce eşti supărat? – “Am avut colegi care citeau pe silabe, cu degetul pe carte, asta în cazurile fericite în care ştiau să citească. Au luat 10 şi mi-au zâmbit ironic în nas. Ceva de genul: Să te-nveţi minte, prostule, să mai studiezi! O s-ajungi la vaci cu cartea ta! Şi apoi au plecat să bea în cinstea reuşitei. Eu mă duc să repet pt. probele următoare.”

În acest timp, la televizor, domnul Cristian Adomniţei aberează cu o retorică de invidiat despre cum va tăia şi va spânzura în stânga şi-n dreapta pe cei care înşală “sistemul”. Pe holul primului liceu, hohote de râs. A mai luat cineva 10 sau l-or fi auzit pe ministru? Amândouă?

1. An arab at the airport: – Name? – Abdul al-Rhazib. – Sex? – Three to five times a week. – No, no… I mean male or female? – Male, female, sometimes camel. – Holy cow! – Yes, cow, sheep, animals in general. – But isn’t that hostile? – Horse style, doggy style, any style! – Oh dear! – No, no! Deer run too fast…

2. Un student e la examen şi nu prea ştie. Profesorul îi zice:
- Măcar ştii ce-i ăla examen?
- Da, este atunci cînd doi oameni inteligenţi vorbesc între ei.
- Şi dacă unul dintre ei este idiot?
- Celălalt nu ia examenul.

3. Electricianul spitalului intră la Reanimare şi le spune bolnavilor cu masca de oxigen pe faţă:
- Băieţi, luaţi o gură mare de aer că tre’ să schimb nişte siguranţe…

4. Doctorul, completînd un certificat de deces, scrise în dreptul aliniatului “Cauza morţii”: subsemnatul.

5.  Nevasta unui deţinut în audienţă la directorul penitenciarului:
- Domnule director, am venit aici să vă rog să-i daţi bărbatului meu o muncă mai uşoară.
- Dar, doamnă, bărbatul dv. lipeşte etichete pe sticle, deci nu văd în asta un lucru greu.
- Nenorocitul, mie mi-a zis că sapă un tunel…

Va urma…

Înfocare = transformare în focă;

Ghinioane = varianta moldovenească pentru muntenescul “Bine, Ioane”;

Bizar = zar dublu;

Măcel = mac mic;

Microscop = scop mărunt;

Înviorat = prevăzut cu vioară;

Leşină = locul pe unde merge “le tren”;

Meritoriu = teritoriu ocupat de o livadă cu meri;

Rateu = pateu din carne de raţă;

Scarabeu = cetăţean ce locuieşte la bloc, scara a doua;

Tractor = actor cu mult trac;

Tutun = aaa armă de de de artitileriiie;

Ţurţur = sunetul soneriei, iarna;

Batalion = fratele mai mic al plutonierului Batal Gheorghe.

M-am gândit că ar fi utilă, sau, ca să nu mă entuziasmez prea tare, măcar interesantă, o rubrică în care să postez, atât cât oi putea, zbaterile lingvistice ale mai-marilor noştri politicieni..cu riscul de a le deveni antipatic.

Precizez că nu sunt “perle” spectaculoase, ci doar greşeli gramaticale, multe cacofonii şi, pe alocuri, câte o lovitură sub centură exprimării lucide. Kilerii gramaticali, aşa cum i-am numit, aparţin întregului spectru poltic, aşa că nu pot fi acuzat de coloratură din acest punct de vedere.

 Să vă mai spun că nu o să scriu de fiecare dată un nou post, ci o să-l editez pe cel pe care-l voi începe mâine, când un don Quijote cu funcţie va da cu limba română de pământ. Aşa că…dacă veţi fi interesaţi, click-uiţi de fiecare dată, acel post. El se va numi: “De carte na murit nimeni. Învăţa-ţi  să vorbi-ţi corect!”

Să vă fie de bine…citind, de-acum încolo, intrările din această rubrică. “Lor” le e bine…

Va fi…

Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei intra
În parcul meu,
Nisipul aleilor deşarte,
Îmbrăţişănd pantofii tăi albi, va tresări…
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zâmbi…
Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,
Şi-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb mărgăritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!…
Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei veni,
“Olimpia” din cadru-i îţi va surâde iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Şi mutele covoare, pe jos, vor tresări…
Demonul nebuniei va coborî din nou
Pe-albastrele sofale
Şi albele dantele,
Aripa lui va stinge lumina-n candelabru,
Iar noi,
Sub ocrotirea tăcutelor perdele,
Postum ca şi-ngropaţii de vii, într-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad şi de cinabru.

Şi-apoi…
Va fi într-o seară poate ca şi-alte seri.
Va fi
O seară de octombre cu palpitări discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Şi regrete…
Vai!… cea din urmă seară când tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamnă pe sfârşite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batistă -
Simbolul despărţirii…

Şi-atâta tot…

Şi-apoi
Nu va mai fi nimica,
Nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici lună
Nici stele căzătoare…
Şi faţă de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!…

                                                     Ion Minulescu

Un text savuros în ziarul Adevărul. Andrei Pleşu în formă maximă. Puţin zâmbet nu strică.

Articol fain al lui CTP în “Gândul” de azi. Vezi articolul aici.