Înainte de a mă naşte eu, prin anii 1974-1977, în ţara noastră, mai precis în Oradea, avea loc o trezire de proporţii unde Dumnezeu se folosea cu putere de slujitorul său Liviu Olah. Am auzit vorbindu-se despre acele vremuri în care deşi serviciul divin începea la ora 9:00 dimineaţa la ora 7:30 nu mai erau locuri în sală.Veneau credincioşi din toată ţara pentru a vedea cu ochii lor ceea ce se întâmpla la Oradea. Am tânjit după acele vremuri şi încă mai tânjesc. M-am întrebat ce fel de predici prezenta fratele Olah încât ascultătorii erau mişcaţi până la lacrimi. Ei bine astăzi am dat peste un site care găzduieşte 7 predici ale păstorului Olah. Recomand ascultarea acestor predici, pentru a ne face o idee vagă despre ceea ce acum numim “Trezirea de la Oradea”. Ascultă predicile aici!

Pentru o retrospectivă Liviu Olah puteţi accesa blogul D. Mănăstireanu.

Puteti vedea mai jos viaţa lui Liviu Olah în imagini:

Acest filmuleţ l-am luat de aici!

(povestite de Ioan Bradea)

Pe la începutul secolului XX, tatăl fostului frate Alexandru Balc a încetat din viaţă. El era exclus din biserica baptistă din Oradea şi s a pus problema: Cine să-l îngroape?
Fratele Mihai Vicaş, pe atunci păstor, a zis:
– Merg eu, deşi a fost exclus, căci este nevoie şi de ceva fraţi pentru cântări!
A început predica cu cuvintele: „Iată omul care nu L-a luat ca ocrotitor pe Dumnezeu. S-a încrezut în bogăţiile lui, dar unde sunt ele astăzi?”
Toţi cei excluşi erau la înmormântare! Şi prin această predică s a început prima trezire la Oradea, o adevărată epidemie spirituală.

A doua trezire spirituală la Oradea a fost pe timpul fratelui Liviu Olah, când în biserică, tot timpul predicării, şaptezeci de fraţi bătrâni se rugau în subsol ca Domnul să cerceteze poporul Său şi l-a cercetat. În câţiva ani, de la 400 de membri s au ridicat la 1.500. A fost un răspuns prompt al lui Dumnezeu la rugăciunile poporului Său.

Postări: aproape 777
Imagini: 340
Pagini: 20
Etichete: 200
Comentarii aprobate: 400
Comentarii neaprobate: 200
Accesări: 48.000 (în 9 luni)

Luna ianuarie a fost a 5-a lună consecutivă cu peste 100 de postări.

În 29 ianuarie 2009 s-a înregistrat recordul de accesări într-o zi: 851.

În luna ianuarie 2009, blogul România Evanghelică a înregistrat un nou record de accesări – 9.637, depăşindu-l pe cel din octombrie – 7.608.

Cele mai accesate articole şi pagini:

Ghid Organizaţii Creştine – 1,950
Bloguri evanghelice A-Z (500) – 624
Concert de muzică creştină pentru tineri la Timişoara – 524
666 – Hexakosioihexekontahexaphobia – 509
Festivalul Speranţei – Transmisie LIVE – 488
26 de studenţi de la Universitatea Emanuel protestează – 479
PROTEST – 463
Festivalul Speranţei – 389
Rugăciunea lui Rick Warren pentru Barack Obama – 379
Site-uri evanghelice A-Z (1000) – 376
Al cui e Radio Micul Samaritean? – 373
Liviu Olah – 365
Bloguri evanghelice Top ZeList – 339
Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice – NOMINALIZĂRI – 335
Rezoluţia de la Arad – 280
Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice, ediţia a II-a – 251
Biserici penticostale româneşti în Spania – 246
Al cui fiu este Vadim Tudor? – 232
Toamna decanului – 220
Slalom pe Net – 206

Blogul lui Dănuţ Mănăstireanu a depăşit pragul de 200.000 de vizite.

Momentul coincide cu Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice, ediţia a II-a, în cadrul cărora blogului Persona i se acordă, din partea Asociaţiei Thymos, premiul pentru Blogul Anului (2008).

Postări şi pagini cu peste 1.000 de vizite:

Acest blog – 4.288
Securisti – 3.333
Informatori – 3.163
Urmariti – 2.438
Amintiri cu Liviu Olah – 2.382
Avertizare – 2.370
Argument – 2.061
Dictionar – 1.961
Beniamin Faragau implineste 60 de ani – 1.527
Poveste de groaza cu mafioti romani si sclavi chinezi – 1.524
Drumul spre iad este pavat cu intenţii – 1.161
Barack Obama Presedinte – 1.033
Biserica si abuzul sexual – 1.023

Ieri am observat, cu emoţie, că Octavian Baban a mai scris un articol pe blogul lui. Ultimul fusese în… iulie. Despre Liviu Olah. Dar ce articol! L-am reţinut în lista celor mai bune postări pentru Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (ediţia a II-a).

Astăzi, emoţiile au fost de 10 ori mai mari, atunci cînd m-am oprit din editarea revistei confesional@ (numărul 11-12) pentru a deschide Google Reader, cu ajutorul căruia monitorizez blogosfera evanghelică (450 bloguri). M-am frecat la ochi – da, era scris clar în faţa ochilor mei:

mariuscruceru.ro

Va’s’zică, iar e MariusCruceru la liber… Că blogul a fost lansat acum 6 luni, dar era privat, se intra cu parolă (pătrăţoşi au fost, pătrăţoşi sînt încă, şi-or fi fi cît neamul omenesc…).

Am făcut o emisiune de 10 minute aproape aşa cum am vrut să fac dintotdeauna (şi nu am apucat): răsfoind blogurile şi spunînd în cuvinte, în acelaşi timp, ce descopăr pe ele.

Nu am avut timp să-l explorez pe MariusCruceru, dar am văzut că sînt postări cu muzică de chitară (cu luni în urmă apreciam astfel de postări propuse pe blogul Pătrăţosu).

Mi-a reţinut atenţia o serie de postări Paşi exegetici, în care se fac următoarele consideraţii:

“Exegeza este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Partea de ştiiţă poate fi teoretizată, arta… ţine de talent, intuiţie, creativitate, puterea de a crea asocieri, sinteze etc. Nu toţi teologii sînt exegeţi, nu toţi pastorii sînt exegeţi (asta se simte imediat în amvoane, nu-i aşa?), dar asta este realitate. Noi la şcoală îi învăţăm pe toţi studenţii cum se face, dar unii nu vor face niciodată pentru că Dumnezeu nu le-a pus talantul în traistă. E simplu. Şi Iacov ne sfătuieşte: Să nu fiţi mulţi învăţători.”

Am apucat să citesc Pasul 6 – Meditaţie şi rugăciune, din care citez:

“De obicei astfel de chestiuni lipsesc din manualele de exegeză. Părerea mea este că o predică ar trebui terminată joi seara. Vineri este zi de post, zi în care te rogi, te smereşti, îţi pomeneşti comunitatea pe nume înaintea Domnului, gîndindu-te la destinatari.”

Şi Pasul 7 – Împărtăşirea, din care citez:

“Cred că majoritatea manualelor de exegeză se opresc înainte de acest pas. […] Lectura mea asupra textului din 1 Impăraţi 19 creează un alt text, schimbă peisajul şi personajul. Propun o lectură diferită, iar prin lectura diferită textul vechi în care Ilie este personajul pozitiv, care are o revelaţie pe munte, devine un text nou în care Ilie este personajul negativ, iar ‘revelaţia’ este o ‘acoperire’ de fapt.”

Aşadar, o să am şi mai mult de lucru… Întrebîndu-mă: Pătrăţosu se întoarce? Sau despătrăţoşenizarea Crucerianului?, ipoteza de lucru cu care aş porni în anul 2009 – la adresa autorului cărţii “Întoarcea din Oglindă” –, este:

ecraotnî es usoţărtăP

Amintiri cu Liviu Olah

Cu catva timp in urma citeam ceva materiale despre lucrarea pe care Dumnezeu a facut-o prin dansul.
Nu l-am cunoscut niciodata personal, dar am intalnit pe unii din cei influentati de dansul.

Dupa cum anunta pastorul Liviu Tiplea,

Serviciile de inmormantare vor avea loc saptamana viitoare, dupa cum urmeaza:

Vineri 7:PM Serviciu de priveghi la Biserica Betania, LA

Sambata 10:AM Serviciu de inmormantare la Biserica Betania, LA

Domnul sa mangaie familia intristata!

Exsita oameni care spun ca Liviu Olah s-a schimbat in America. Eu unul, nu impartasesc aceasta parere.

Seara asta, Miercuri 21 August 2002, l-am auzit rugandu-se dupa predica rostita de Daniel Sarlea, pastorul musafir venit de la San Bernardino. M-am dus imediat dupa “Amin”, la fratele Liviu Olah sa-l iau iau in brate si sa-l strang cu drag. Ce spusese in rugaciune ? Cuvinte pe care le-a trait o viata intreaga:

“Doamne, te rog un lucru foarte, foarte important in seara aceasta. Nici nu as indrazni sa ti-l cer, daca Duhul Sfant nu ne-ar da si imaginatia necesara ca sa putem intelege si cere lucruri mari ca acesta. Te rog sa faci sa se implineasca cu mine scopul acela precis si exact pe care l-ai avut Tu in vedere atunci cand ai hotarat sa ma nasc pe planeta aceasta. Nu voia mea si nici planurile mele sa se implineasca. ci numai voia Ta si numai planurile tale.”

Cuvintele acestea erau perechea unor altora, scrise de Thomas a |empes: “Omul propune, dar Dumnezeu dispune.” Stiam si eu ca Dumnezeu daruieste darurile cele mai bune celui care nu-i pune nici un fel de conditii. Stiam si ca acest Dumnezeu il folosise pe Liviu Olah intr-un mod unic si neasteptat, cand “trezirea” spirituala s-a petrecut sub cea mai crunta stransoare a ideologiei comuniste. Ca un “taur puternic”, omul acesta se napustise asupra unei ordini strambe si sfaramase lanturile indoctrinarii materialiste si atee a maselor.

Victor Hugo observase bine ca “nici o armata din lume nu poate sta impotriva unei idei careia i-a venit vremea.” Aparitia lui Liviu Olah in crestinismul romanesc a marcat granita unei foarte necesare descatusari spirituale, pragul unei revarsari irezistibile a energiilor care za cusera latent in inimile atator sute de mii de credinciosi evanghelici.

Providenta a facut sa nu-l cunosc de aproape pe fratele Liviu in Romania. In afara unor vizite ocazionale la Seminar si a unor predici rostite din cand in cand in Bucuresti, lucrarea si faima dansului venea spre mine de departe, de pe meleagurile bihorene. Singurul nostru dialog s-a petrecut pe hartie, cand, dupa o prelegere la Seminar am indraznit sa-i scriu pe o coala de hartie o parere personala despre o problema care ma framanta mult pe vremea aceea. Raspunsul lui, tot in scris, pe cealalta parte a foii, l-am pastrat o vreme ca pe un talisman sfant. Ma uluise cu patrunderea lui spirituala si cu maturitatea in tainele Cuvantului.

L-am cunoscut mai bine si mai de aproape aici, la Los Angeles. Impreuna cu Petru Popovici, cu Simion Cure si cu Richard {urmbrand, mi-a fost unul din stejarii la umbra carora am invatat cum se creste spre inaltimile cerului. L-am pastrat si-l voi pastra intotdeauna in amintire ca pe un evanghelist de exceptie, un unicat intr-o generatie, un sfant in caracter, un luptator al rugaciunii si un mare apologet al mereu necesarei pocainte.

A aparut meteoric, ca un profet neasteptat, ca o ploaie de vara peste un pamant uscat, ca un torent irezistibil de viata cazand din inalt peste vaile sortite rodirii fertile.

Dupa ani de tacere si de secluziune intr-o prozaica pozitie de arhivar, a aparut ca un Ilie Tisbitul al veacului modern, trimis de Dumnezeu la curtea puterilor vremii, sa le strice linistea idolatra si sa le dovedeasca atotputernicia divina. Pornit ca si profetul de demult sa intoarca neamul si natiunea la Dumnezeu, Liviu Olah a fost un exemplar singular, a carui putere spirituala deosebita a ramas, in ciuda multimii de ucenici si imitatori, inimitabila.

Impactul pe care l-a avut asupra celor care-l ascultau si vedeau pentru prima data in viata lor a fost formidabil. Destul sa spun ca i-am retinut aproape cuvant cu cuvant prima predica pe care l-am auzit rostind-o intr-o duminica “a inaltarii”, cand a ramas fara sa fie programat si cumva fara sa vrea in Bucuresti, desi s-ar fi cuvenit sa fie in mijlocul bisericii lui din Oradea. Fratele Talos Vasile l-a invitat sa vorbeasca la biserica “Sfanta Treime” din cartierul “Mihai Bravul”.

A predicat mai bine de o ora, dar … cine s-a uitat la ceas? Timpul parca se suspendase si cel dinaintea noastra ne purta dincolo de vremelnicie, cu un aer care venea spre noi din campiile cerului. Avea idei simple, dar patruzatoare. Un glas de orator din vechea si vestita Roma, imbinand dialogul colocvial cu declamatia solemna si putand ajunge instantaneu la proclamarea sau condamnarea tunatoare. Auzisem multi oameni talentati vorbind de la amvon. Predica lui insa, desi rostita printre noi, iti dadea senzatia ca venea cu siguranta din “alta parte.”

Iata cateva fragmente intiparite pentru totdeauna in contexul meu, de parca au fost scrise cu un capat de mana care scria cu litere de foc. Tema zilei era, asa cum o cerea si calendarul, o incercare de raspuns la intrebarea: “De ce s-a inaltat Christos?”

“Pentru ca El nu era de aici! S-a inaltat pur si simplu pentru ca era din alta parte si venise vremea sa plece “acasa”. Trecerea lui Christos printre noi si inaltarea Lui la cer demonstreaza fara putinta de tagada ca exista un “dincolo”, exista un “cer”, o realitate de ordin spiritual a carei existenta este mult mai reala si mult mai sigura decat a noastra. Putem sa credem cuvintele lui Christos, Crestinismul nu este un mit, o parere, o presupunere. Crestinismul este mesajul lui Dumnezeu catre o lume plecata de acasa prin pacat si ratacitoare in placerile lui de o clipa. Este mesajul lui Dumnezeu pentru tine si pentru mine.

Inaltarea lui Christos la cer, fara sa fi realizat aparent mare lucru pe pamant si fara sa ne rezolve problema noastra, ne spune ca adevaratele rezolvari nu sunt cele de pe pamant, din lumea materiala, ci cele din cer, din lumea spirituala. Cand Iosua lupta in vale cu trupele dusmane, Moise se ruga pe munte si rugaciunea lui nevazuta era “simtita” in balanta luptei din vale. Cand Aron si Hur tineau mainile lui Moise ridicate, biruiau cei din poporul Domnului. Cand mainile obosite erau lasate in jos, biruiau fortele dusmanilor copiilor lui Dumnezeu. Astazi, rugaciunea este instrumentul cu care patrundem si noi in lumea nevazutului Dumnezeu.

Dupa jertfa Sa de la Calvar, Christos S-a dus in slava ca sa mijloceasca mantuirea lumii.

Ce fac eu acum ?

Ce faci tu acum ?

Intelegi tu ca de rugaciunea ta si a mea depinde mantuirea celor din jurul nostru ?
Rugaciunea declanseaza mecanismul puterii divine. Nu trebuie sa fi stralucit in vorbire sau foarte destept in gandire. Oamenii se intreaba ce facem noi la Oradea de se pocaiesc asa de multi oameni. Secretul lucrarii de acolo si din toate timpurile este … rugaciunea. Daca intr-o casa exista instalatia de curent, este suficient sa rasucesti intrerupatorul si se aprinde becul, vine lumina. Nu trebuie sa fii foarte inteligent ca sa rasucesti intrerupatorul! Oricine o poate face, chiar si cei cu mai putina minte. Tot asa si in lumea lui Dumnezeu.

Realitatea de acum este conectata cu realitatea vesnica, iar tu trebuie sa rasucesti intrerupatorul rugaciunii. Atunci va veni puterea! Este chiar asa de simplu! Biblia spune “Nu aveti, pentru ca nu cereti.” Cand crestinii vor invata din nou sa se roage, Dumnezeu va face iarasi lucruri mari pe pamant. Este vremea sa ne intoarcem la o viata de pocainta si de sfintenie, pentru ca Dumnezeu sa ne asculte. Este vremea sa ne intoarcem la o viata de rugaciune si atunci, copiii lui Dumnezeu vor castiga iarasi biruinta. Totul depinde acum de tine si de mine. Christos si-a facut partea Lui. Acum tu trebuie sa-ti faci partea ta. El isi cheama oile pe nume. Vrei si tu sa faci lucrul acesta, sa incepi sa te rogi pentru prietenii si cunostintele tale, pe nume ? La noi, la Oradea, pana si copiii au liste personale de rugaciune. Asa cum profesorul, la scoala, striga catalogul, si tu si cu mine trebuie sa strigam catalogul pe genunchii rugaciunii.

Apoi, Christos s-a inaltat la cer pentru ca cerul este tinta finala a copiilor lui Dumnezeu. Tu si cu mine vom ajunge intr-o buna zi acolo. Pamantul nu este tinta noastra, este numai locul nostru de munca! Intelegi tu lucrul acesta ? Dumnezeu te-a mantuit si te-a lasat pentru un timp sa mai traiesti pe acest pamant pentru ca ai o misiune de indeplinit. Dupa ce aceasta misiune se va termina, vei pleca si tu acasa. Privesti tu cerul ca destinatie finala ? Esti tu gata sa privesti viata de pe pamant doar ca pe o ocazie de a-L slavi pe unicul si slavitul Dumnezeu al cerului, pe Cel ce este sursa, suportul si scopul intregului univers? Oamenii ma intreaba daca nu ma tem sa vorbesc asa cum vorbesc in Romania de azi. Ce nu inteleg ei este ca eu n-am de ce sa ma tem. Fiecare slujitor al lui Dumnezeu este nemuritor pe durata misiunii care i-a fost incredintata.

Miile de ingeri ai lui Dumnezeu ne pazesc si vegheaza ca sa nu ni se intample nimic. Si cand ne vom termina misiunea, vom pleca “acasa”. Esti tu gata sa traiesti si sa mori pentru Acela care a trait si a murit pentru tin?

El si-a dat viata Sa pe crucea de la Calvar. Esti gata sa-ti pui viata la dispozitia Sa ? Nimeni nu este gata pentru cer, daca nu implineste voia lui Dumnezeu aici pe pamant. Christos a fost gata sa plece in cer pentru ca “implinise voia lui Dumnezeu” pe pamant. Iar voia lui Dumnezeu este ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta. Esti tu gata sa traiesti cu acest unic scop in minte ? Ca Dumnezeu sa te faca si pe tine un instrument pentru mantuirea miilor si a sutelor de mii din jurul tau ?”

Care-i definitia unui sfant ? Care-i definitia unui om smerit? Recunosc faptul ca nu stiu sa dau definitii, dar astazi, la biserica Betania din La Habra, cred ca am vazut un astfel de om.

M-am dus sa tin locul lui Liviu Tiplea, pastorul local si prietenul meu plecat  in concediu. Providenta a facut ca, din Romania in drum spre Conventia din San Francisco, sa ne viziteze si fratele Nicu Vandici, directorul programului “Trans World Mondial” pentru Romania, impreuna cu fratele Cooper, directorul aceluiasi program pe toata Europa.

Dupa ce au adus un raport si un scurt mesaj, am fost rugat sa conduc rugaciunea de dupa colecta.
Stand pe banca si ascultandu-i pe cei doi, nu m-am oprit sa nu observ o simetrie surprinzatoare intre vizita celor doi si prezenta in sala a lui Liviu Olah. Cand am ridicat audienta la rugaciune, am spus despre “ceasul implinirii” pe care trebuie sa-l traiasca acum Liviu Olah, omul care, cel dintai din Romania, a indraznit sa creada ca va exista un sfarsit al comunismului si ca Dumnezeu va avea ultimul cuvant in istoria Romaniei, cand va aduce vremea ca Evanghelia sa fie predicata pe stadioane, in presa, la televizor si … la radio!

Rugaciunile lui pareau atunci tuturor credinciosilor din tara, si chiar pastorilor cu un oarecare nivel spiritual, “foarte copilaresti”  si lipsite de “temei biblic.”

“Cred ca astazi, Dumnezeu isi justifica un copil al credintei”, am spus eu, “si vreau sa-l las pe dansul sa ne conduca in rugaciunea de multumire.

Departe de a prelua linia sugerata de mine, Liviu Olah s-a rugat asa:
“Doamne, nu un om cu initiativa personala s-a rugat atunci, ci un om care a simtit calauzirea Duhului Sfant. Omul n-are nici un merit. Toata lauda Ti se cuvine numai Tie si lucrarilor Tale pline de har si de putere.

Iarta-ne ca Te cunoastem asa de putin si Te slujim asa de neputinciosi. Stiu ca ne va fi rusine cand ne vom prezenta inaintea Ta, pentru faptul ca n-am indraznit sa Te rugam pentru lucruri marete pe care erai gata sa le faci pentru noi. Iarta-ne ca nu credem indeajuns Cuvantul tau si nu ne lasam calauziti suficient de Duhul Tau cel Sfant. Deschide-ne ochii sa Te vedem mai bine si sa indraznim sa colaboram cu Tine la lucrarile Tale nespus de mari.”

Am vazut un om care Ii da toata slava, toata lauda si tot meritul lui Dumnezeu, fara sa vrea sa opreasca nimic pentru sine. Este oare acesta un om smerit, un om  … “sfant” ?