Vand lucrari de licenta pentru Drept !

Titluri :

1. Dreptul Comertului International – Organizatii Regionale de Arbitraj Comercial Internationa

2. Dreptul Comertului International - Clauze Asiguratorii Impotriva Riscurilor Valutare si Nevalutare in Contractele Comerciale International

3. DREPT FINANCIAR – Stingerea Creantelor Fiscale

Pret : 300e bucata, sau 700e toate trei ! Preturile sunt negociabile

Lucrari de licenta pentru Facultatea de Sport

Titluri:

1. DIRECŢII   ŞI   TENDINŢE   DE   DEZVOLTARE   ÎN   HANDBALUL MODERN

2. TEHNICA JOCULUI DE FOTBAL

Preturi : 250e negociabil

Cine doreste si vrea una din teme sa ma contacteze aici printr-un mesaj. Mai am si altele dar nu sunt complete.

Lucrarile de mai sus sunt de nota 10+ .

sursa: http://www.allposters.com/-sp/Get-Help-Posters_i2705544_.htm

 Dupa asumarea noii legi a educatiei, toţi absolvenţii indiferent că au învăţat în universităţi de stat sau private vor susţine două probe în vederea obţinerii licenţei: un examen scris şi prezentarea lucrării de diplomă.

 sursa: Cum va arăta şcoala după asumarea noii legi. Intră aici să afli toate modificările din învăţământul românesc, ziarul Gandul

Click aici: – >Smerenia la părinții athoniți ai sec. XX

Preluată de aici.

Media generală a celor trei ani de studiu: 9.44

Notă licenţă: 9.50

P.S. 1. Când mi-am scris notele mai sus, instinctual era să le ataşez şi unitatea monetară-“lei”. O fi, deja, o eroare profesională sau chiar valoarea lor intrinsecă?

2. Despre învăţământul românesc universitar şi preuniversitar vom discuta mai multe în articole viitoare.

Fragment din introducerea unei lucrări de licenţă a unui student la Biochimie şi Biologie Moleculară:

Aceasta este fascinanta poveste a clorurii de mangan, cunoscută şi sub numele iluzoriu MnCl2. În timpul parcurgerii acestui mirobolant studiu veţi observa puterea neînchipuită ce se ascunde în spatele umilei cloruri de mangan, veţi remarca cum din nişte biete celuliţe nenorocite şi vai de capul lor care nu-s în stare să crească decât la incubator va face nişte adevăraţi monştri care scuipă SOD şi CAT şi care transpiră în exces Hsp27 şi Hsp70. Şi să nu vă închipuiţi că această clorură de mangan se potoleşte doar cu atât. NU…nicidecum. Veţi putea observa aproape în exclusivitate cum puterea fascinantă depăşeşte până şi puterea noastră de înţelegere.

Dar haideţi totuşi să vedem cum de reuşeşte această umilă formă de existenţă să provoace atâtea pagube şi atâta suferinţă. Pentru a înţelege capitolele ce urmează înarmaţi-vă cu multă răbdare, putere de lucru şi încercaţi să răzbiţi până la capăt acest studiu, dintr-o singură răsuflare.

Aşa…inspiraţi adânc că vom începe dificila, fascinanta, extraordinara călătorie în lumea celor necunoscute, unde celuliţele sunt izolate şi forţate să crească în camere de gazare cu dioxid de carbon la temperaturi ridicate de 37˚C, unde sunt torturate la intervalele de 12, 24, 48 , 72 ore, unde aceste nenorocite de celuliţe (vă rog să nu plângeţi) care nu sunt în stare nici să ajungă la confluenţă (vorbim aici în mod special de neuronii HCN2 care şi aşa săracii de ei au şi în libertate o viaţă dificilă prelucrând toate ideile stupide ale omenirii), aceste celuliţe care nu fac rău nimănui sunt învârtite în scaune giroscopice cu ameţitoarea viteză de 1500rpm (pentru cei analfabeţi în ale fizicii aceasta echivalează cu aproape 1600g, bineînţeles depinzând şi de raza rotorului…dar acestea sunt detalii pe care încă nu le-am aflat) la temperaturi de 22˚C după care sunt scoase şi bâldâcăite în borcănaşe.

Dar cruzimea merge mai departe…mult mai departe…după acest tratament incelular ele sunt introduse în camere de tortură la temperatura de –80˚C (da…aţi înţeles bine…e minus în faţa lui 80….ceea ce însemnă foarte frig …tot pentru analfabeţii în ale fizicii) doar pentru a fi decongelate şi anihilate apoi definitiv.

Înţeleapta conducere a acestui lagăr de distrugere celulară în masă a venit cu poetica idee de a mai aplica încă un tratament acestor nenorocite de celule pe lângă celelalte tratamente descrise mai sus. Acest tratament este tratamentul final şi se regăseşte în persoana MnCl2. Cloruriţa de mangan a fost iniţial remarcată ca un neînsemnat funcţionar minier la un birou din provincie. Nu se ştie cum de a reuşit să ajungă pe lângă conducerea lagărului central de exterminare (cunoscut de către voi muritorii de rând drept Departamentul de Biochimie şi Biologie Moleculară, cu sediul administrativ în pod şi cu camerele de tortură la subsol). Este de crezut că MnCl2, în ticăloşenia sa luciferică a convins conducerea lagărului de capacităţile sale de distrugerea în masă.

Aceste capacităţi s-au materializat în final prin distrugerea cu desăvârşire a liniei celulare Huh7. [...] şi aşa a început măcelul. Din cauza nesupunerii şi pentru că era foarte neastâmpărată, HepG2 a fost următoare pe lista lagărului ce a fost desemnată eliminării. Ce alt candidat mai potrivit pentru acestă operaţiune se putea găsi dacă nu mişelul MnCl2. Sub înfăţişarea sa umilă de “clorură” a dat năvală în bietele celuliţe unde …a disociat. Da… a disociat în Mn2+ şi 2Cl-.

Am putea spune că din acest moment a început prăpădul apocaliptic. Multe dintre celuliţele noastre au crăpat la scurt timp de la năvală (chiar după 24 ore) dar altele au rezistat eroic 72 ore. Şi din acest moment mâna divină şi graţia crerească a venit în ajutorul sărăcuţelor noastre. Duhul Sfânt a declanşat în bietele de ele, fără scăpare, o eliberare masivă de proteine de şoc hipertermic Hsp27 şi Hsp70 care prin efectul chaperon implicat în homeostazie au contracarat efectele pucioase ale Mn. Mai mult decât atât, HepG2 au fost blagoslovite cu o scuipătură de SOD şi CAT care a pus capăt până la urmă turbulenţelor manganice.

În final nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu bietele HepG2 dar pot doar să bãnuiesc că se află la –80 pentru a fi mai departe maltratate în stil barbar de cãtre un alt linguşitor compus chimic care a ajuns în lagăr.

Vreau ca ultim cuvânt să dedic acest studiu celor care au fost sacrificaţi în catacombele tenebroase ale lagărului şi sper din tot sufleţelul meu de persoană care a lucrat pentru lagăr (am lucrat ca îngrijitor al condamnaţilor la moarte, cu salariul brut de 56,3 Ron, dar din care n-am primit niciodată nimic) şi a văzut ce s-a întâmplat acolo ca cineva…acolo sus şi mare să pună până la urmă capăt desfrâului ce a pus stăpânire în Lagărul de Biochimie şi Biologie Moleculară.

Stiu ce inseamna sa scrii o lucrare de licenta. Evident ca cea mai grea parte este sa nascocesti ce sa scrii. Dar daca deja ai scris-o, observi ca greul inca nu a trecut, pentru ca trebuie de aranjat in foaie textul, de pus spatii intre randuri, de inclus bibliografia, cu alte cuvinte, o gramada de lucru este. Tin minte cand mi-am scris-o pe a mea, am stat jumate de noapte numai ca sa fac cuprinsul, care, atunci cand l-am terminat, mi-am dat seama ca ocupa o pagina si jumate, si a trebuit iar sa revizuiesc, sa vad ce si unde s-a schimbat.
Fiecare vrea ca lucrarea lui, pe langa continut, sa si arate bine. Eu va voi spune un program care se ocupa de asta: LaTeX. El nu este un editor de text, ci un program care aranjeaza textul in pagini automat, astfel incat sa arate cat mai armonios, iar tu sa nu-ti bati capul ca numele de capitole trebuie sa fie cu un anumit font, de o anumita marime. Doar indici inaintea capitolului ca ceea ce urmeaza este nume de capitol. Restul il va face LaTeX.
El lucreaza pe baza la mai multe programe, si macrosuri, scrise de cei mai puternici editori, care se ocupa de aranjarea textului dupa standartele internationale.
Iata pagina de pe wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/LaTeX
Un alt avantaj LaTeX este faptul ca e gratuit. Printre alte merite este si faptul ca e cel mai puternic sistem pentru scrierea de formule (formulele si ecuatiile scrise in LaTeX arata foarte foarte bine). Iar daca il inveti, vei ajunge sa scrii lucrari grozave, fara sa te mai chinui si cu formatarea textului in pagina. Din aceasta cauza el este folosit de savanti, care vor sa atraga atentia la ceea ce vor sa scrie, si nu la cati centimetri sa lase dintr-o parte sau din alta.
Textul il poti scrie in orice editor de text (notepad, vi, emacs, nano, gedit, etc.). Sunt editoare specializate pentru scrierea de texte in LaTeX, cum ar fi Texmaker http://www.xm1math.net/texmaker/ . Pentru cei care se tem de coduri de genul \begin{article}, pot sa foloseasca programul LyX http://www.lyx.org (pe acesta il folosesc si eu). LyX este un WYSIWYG (What You See Is What You Get – Ceea Ce Vezi E Ceea Ce Primesti – CCVECCP) pentru LaTeX, sau, dupa cum explica ei pe site-ul oficial, mai degraba este WYSIWYM (What You See Is What You Mean – Ceea Ce Vezi E Ceea Ce Ai In Vedere), pentru ca atunci cand compilezi lucrarea, in format PDF, rezultatul este foarte diferit, si mult mai super decat ceea ce vedeai cand scriai textul. In LyX nu veti avea nevoie sa folositi codul \u{a} pentru litera ă, vedeti aici http://ro.wikipedia.org/wiki/LaTeX toate diacriticele cu codul lor, ci veti introduce textul in romana, fara nici o problema. Evident, poate nu totul este intuitiv de la inceput, dar daca parcurgeti tutorialele incluse in Help, si nu-s multe pagini in ele (cel mai bine este sa le transformati in PDF, in primul rand veti vedea puterea acestui procesor de texte, in al doilea rand, va fi mai usor si mai placut sa cititi) va veti descurca de minune, si-mi veti spune multumesc pentru asa program super.
Iata sectiunea de download a lui: http://www.lyx.org/Download , iar aici este pagina de wiki despre lyx in windows: http://wiki.lyx.org/Windows/Windows . Va recomand sa copiati ultima versiune stabila a lui LyX, si anume pe acea care vine impreuna cu MiKTeX (mediul LaTeX pentru Windows). Instalarea va fi usoara, dar veti avea nevoie de o conectiune cu internet, MiKTeX-ul va downloada in procesul de instalare ceva fisiere, si asta va lua oleaca de timp.
Pentru norocosii care folosesc Linux, LyX este in repozitoriile la majoritatea distributiior. In Ubuntu e de ajus sa cautati lyx in synaptic, sau sa scrieti in terminal “sudo apt-get install lyx” (Daca cunoasteti subtilitatile limbajului LaTeX, puteti instala Texmaker – tot din repozitorii – sudo apt-get install texmaker).
Fiti siguri ca ii veti impresiona pe toti prin cat de bine va arata lucrarea voastra de licenta. Si apoi, veti fi pe deplin legali, in sensul ca nu veti folosi programe nelicentiate la crearea lucrarii (de exemplu Microsoft Office piratat). La o adica, ar fi cam straniu, sa-ti scrii lucrarea de LICENTA intr-un program nelicentiat .
Ca tot vorbeam de licenta. Am auzit, cand eram student, ca la o facultate de economie, studentilor nu le-au primit lucrarile pana nu au cumparat un program licentiat SPSS. Poate stiti, dar poate nu, SPSS este cel mai bun program pentru analiza statistica. El costa scump, cam vreo 1000 Euro, licenta pentru un singur calculator, si expira aceasta licenta in vreo doi ani. Ii felicit pe acei care vor sa foloseasca legal acest program, pentru ca este o alternativa gratuita: GNU PSPP (cine vede, in loc de “S” s-a pus “P” si vice-versa) http://www.gnu.org/software/pspp/ . Pana acum el era un motor de prelucrare statistica, aproape similar lui SPSS, doar ca fara interfata grafica (introduceau oamenii in consola, ce sa-i faci, principalul era ca rezultatul sa fie corect), vezi imaginea http://www.gnu.org/software/pspp/images/term.png. Acum au dezvoltat si o interfata grafica, PSPPIRE (utilizatorii linux ar trebui sa-l instaleze aditional, tot din repozitorii, procesul de instalare in Linux este simplu ca buna ziua: fa paste in terminal “sudo apt-get install pspp psppire”). Evident ca PSPP nu-i la fel de bun ca SPSS, dar se dezvolta activ si repede, iar la momentul actual poate fi folosit pentru majoritatea necesitatilor statisticienilor.
Si inca ceva. Probabil, matematicienii si fizicienii au auzit de asa program cum e Microlab Origin. Acesta-i un program care face grafice, iarasi, in stil profesionist (graficele din Excel nu arata destul de profesionist pentru a fi publicate in reviste de specialitate). La fel Origin suporta mult mai multe date decat Excel-ul. Problema este ca acest Origin tot costa multi bani. Este o alternativa gratuita si pentru el – QTIPLOT. Seamana foarte mult cu Origin-ul, si e destul de comod de folosit, poti face copy paste din Excel, in genere, e bun. Utilizatorii Linux il pot instala din repozitorii (din Synaptic, sau utilizand comanda “sudo apt-get install qtiplot”). Codul sursa si binarele pot fi luate si de pe site-ul oficial: http://soft.proindependent.com/download.html , doar ca din pacate pentru utilizatorii de Windows si Mac, binarele puse pe site au restrictie. In schimb se dau instructii de compilare a codului sursa. Din cate mi se pare mie, autorul acestui program este fie roman, fie moldovean: Ion Vasilief. Iata pagina din Wikipedia despre acest program: http://en.wikipedia.org/wiki/QtiPlot .

Citind despre “Cele două tipuri de bloggeri”, mi-am amintit un episod din redactarea lucrarii de licenţă.Cum era momentul de început al fixaţiei mateine şi mă văzusem în faţa obligativităţii de a o textualiza (cuvânt evocator de cursuri din aceeaşi perioadă), am dezlegat muzele înlănţuite (de o facultate care ar trebui să le elibereze) până ce profesoara coordonatoare (o doamnă stimabilă, perfecţionistă şi eliadescă) a insistat să le facem un ţarc.Îndrumându-mă spre cenacluri literare nemenţionate, dumneaei mi-a atras atenţia că e vorba de o lucrare ştiinţifică, cu sobrietate ataşată ( şi eu polemizam de fapt cu obsesia ei pentru terminologii franceze din cărţile alb-dungate ale Universului , pe care le înghiţeam cu plăcere atunci) .N-am putut crea un grafic sau inventa vreo statistică (competenţe nule) , dar pornind de la un studiu al lui Philippe Hamon despre statutul semiologic al personajului am desenat un simplissim tabel ce demonstra tocmai inutilitatea existenţei lui.

Încântarea eliadescei a fost enormă, a fluturat chiar tabelaşul pe la nasurile colegilor, ca model de rigoare argumentativă, în timp ce subsemnata (că tot mi-aţi deconspirat latura feminină, deşi am eliminat maniacal terminaţiile incriminatoare) îşi savura stupefacţia.