In fata camerei mele am o gradina, stapanita de o haita de maidanezi. Vreo 5-6 sunt. Nimic anormal, cam orice apartament din Bucuresti are in fata o gradina in care isi fac veacul niste maidanezi. Ghinionul meu este ca peste straduta se afla o alta gradina, stapanita de -ati ghicit- alta haita de maidanezi, dusmana. Deci am sub geam doua haite rivale.

De fapt, de-a lungul anilor in care au crescut impreuna, rivalitatea aia ancestrala imprimata in creierul primitiv s-a diluat intr-o semi-prietenie, care se rezuma la “eu nu intru in teritoriul tau, tu nu in al meu, dar ne latram tot timpul, sa ne mai distram si noi”. Evident, un caine nu are prea multe de facut, cel putin nu in oras unde are foarte mare grija sa nu calce prin teritorii “vecine”. Asa ca haitele astea doua sunt foarte fericite ca se au una pe cealalta, ca sa se latre. Se latra sporadic dar si sub forma de ritual. In fiecare dimineata, candva intre ora 8:20 si 09.00, cainii din planul secund vin la gardul care delimiteaza teritoriul astora de sub geamul meu. Si unul dintre ei face invitiatia “ne ham-ham-uim?” Instant incep sa curga javre din toate directiile, si vin la gard. Si dai si latra, si latra, si dai din coada (aproape a fericire, jur, se simt bine facand asta) si dai din picioarele din spate (aia cu “asta e teritoriul meu bah!”) si latra, si latra. Si o tin asa vreo 30 de minute, inainte sa se plictiseasca. Pentru moment.

Evident, nu le ajunge doar aia de dimineata, pe tot parcursul zilei din cand in cand li se face pofta sa se latre. Si evident, noaptea, care e bomboana de pe tort. Singura diferenta e ca doar atunci la ritual dureaza mult, juma` de ora, in rest, te sacaie la creier doar cateva minute. Este lesne de inteles ca m-am imaginat cumparandu-mi pusca cu luneta. Ca m-am documentat care sunt otravurile 100 % garantate. Din pacate, cel putin pe scara mea, toata lumea stie ca eu as jupui javrele cu mana mea. Asa ca babele aschelopatice (cel mai probabil surde complet) care s-au dus in fuga mare sa ia maidanezii de la ecarisaj, sa le puna zgarda cum ca sunt caini de casa in grija lor, curati, parfumati si vaccinati, ar chema politia animalelor pe capul meu daca li s-ar intampla ceva “sufletelelor”. Si se mai plang ca nu le ajunge pensia, ca sunt amarate, da` sa hraneasca atatea javre reusesc (am renuntat de mult la speranta ca o sa moara de foame).

Si aici, intervine Romania absurda. Romania in care un caine vagabond are mai multe drepturi decat mine. Un caine care poate sa te streseze o viata intreaga, pana moare, si tu sa fii nevoit sa accepti asta. Ma intreb, cat de mari ar face ochii un neamt daca i-as spune “stii, eu sunt stresat continuu de latratul cainilor vagabonzi, care au garantat prin lege dreptul sa ma streseze in siguranta”. Ca doar nu poti sa omori saracutul animal. Eu zic ca neamtul m-ar intreba “dar unde traiesti tu, in Africa?” Raspunsul nu ar fi prea departe de adevar.

Sunt al dreacu’ de nervos! Saptamana asta mi-a venit la usa una de la politia comunitara cu scopul de a face “recensamantul animalelor “. Io am doi copilasi de vreo 5 kile fiecare; cu carnete de sanatate, vaccinuri la zi, deparazitate, plimbate in lesa etc. Vine cucoana asta, ziceam si zice ca tre’ sa-mi faca fisa pt catei, sa “le ia in evidenta” desi ai mei sunt de rasa. Imi da niste rahaturi de pliante pe care scrie negru pe alb ca se face recensamantul animalelor de RASA COMUNA, adica maidanezi, nu caini de rasa!!!!!!!!!!!!!! O ia nevasta-mea la 3 pazeste. Cum adica de rasa comuna???? Ai nostri sunt de rasa pura cu carnetele de sanatate la zi. A trebuit sa o lasam pe aia sa ne treaca in evidenta ca altfel ne facea proces verbal cum ca suntem recalcitranti si ca ne da amenda. Ne face nenorocitele ale de fise si proasta imi trece in fisa unul dintre caini drept pekinez nu spaniel tibetan cum scria in carnetul de sanatate. Intr-un final nevasta-mea zice: “ie-te pe ce rahat se cheltuiesc banii publici!!!”. Aia de la politia comunitara : “poftim?!!!”. Cum adica” poftim” ??? Pai ce pula mea????????? Io platesc vaccinuri an de an le deparazitez le castrez pe banii mei, sunt nevoit sa strang dupa cainii mei pe strada, si asta vine sa-mi bage  sula-n coaste cu recensamantu’ lor de cacat???????? Aici a explodat nevasta-mea: ” auzi cucoana da’ p-aia 12 maidanezi din fata blocului ii vazusi? Haita aia care latra toata noaptea si ataca tot ce misca? P-aia nu-i vazusi? A pardon alora nu le faci recensamant????? Se fut in fata blocului toata ziua se caca pe unde le vine, fac harmalaie zi lumina nu sunt vaccinati dau astia cu masinile peste ei, ii otravesc toti imbecilii da’ nu-i vede nimeni sa-i bage in vreun adapost. N-aveti fonduri????????? Sa mori tu!!!! Da’ sa vii cu gura mare sa-mi faci mie recensamant de cacat ai fonduri ???” Incepuse aia de la politia comunitara  cu chestii de genu’: stiti ca maidanezii migreaza si ca fac vreo 10 pui pe an si ca au mai multe drepturi decat oamenii…blah blah
blah. Da siiiiiiigur. Ma cac pe legile voastre daca tu ca politista desemnata pt animale nu stii sa deosebesti un spaniel tibetan de un pekinez e chiar grav.intr-un final nevasta-mea zice: ”da’ pentru ce naiba se face rahatu’ asta de recensamant? Ca sa ce????”; la care politista comunitara zice: “ca sa nu se imperecheze si sa-i lase lumea pe strazi” Aoleuuuuuuu!!!!!!!!!!! Pe buneeeeee?????????? Pai ala care-si lasa cainele sa se futa in nestire pe maidan si care lasa puii la primu’ colt de strada cum va fi prins???? Ce, le face vreun test ADN???? RAHAT!!!! Voi cautati nod in papura proprietarilor de caini de rasa ca sa le luati bani. Vrei recensamant cucoana? Ia iesi matale afara  noaptea pe Bulevardul Expozitiei sau la GRIRO si R.A.R pe Calea Grivitei si incearca sa faci recensamantul haitelor de cate 20 de maidanezi( dulai mari cat un bou nu catei de 3 kile). Nu cred ca mai iesi intreaga de acolo, la cat de agresivi sunt. Inca o chestie mie mi se poate da amenda 400 roni ca-mi latra cainele in casa da’ haita aia din fata blocului care latra non stop nu ia amenda???? Aia ce pula mea sunt scutiti???? Nu v-ar fi rusine cu legile voastre de cacat. Ce sa-ti mai povestesc ma uit la lege si aflu’ ca in cazu’ in care imi moare cainele tre’be sa anunt autoritatile in termen de 15 zile. Sa moara tzaca!!!!!! Aoleu da’ nu vreti sa-i fac si certificat de deces si inmormantare cu fanfara? In loc sa-i bagati in adaposturi p-aia de pe strazi, voi stati si va scarpinati la coaie pe banii mei. Cacati de doi bani ce sunteti.
Io strang rahatu’ cainelui meu de pe strada si in urma mea vin alti enspe maidanezi si se caca. De ani de zile pe Bulevardu’ Expozitiei vin toti imbecilii cu masinile si abandoneaza caini si nimeni de la politie  n-a miscat un deget. S-au desfiintat adaposturile si cainii sunt din nou pe strazi; de’politia animalelor impreuna cu aia de la comunitara au treburi mari, sa faca recensamantu’ pulii mele. Cu dedicatie speciala pentru primarele capitalei, politia comunitara si in special pentru politia animalelor: Va doresc ca in viata urmatoare sa fiti pui de maidanezi lasati pe drumuri ca sa intelegeti si voi ce inseamna suferinta si umilinta. MICROBI DE RAHAT CE SUNTETI!!!!!!!!!

aveti mai jos pliantele distribuite de aia de la politia comunitara

Asta vara toata mass-media a vuit de vestea ca echipa emisiunii Top Gear filmeaza un episod in Romania. Ziaristii s-au strans ca in fata unui mesia in jurul celor trei prezentatori: Jeremy Clarkson, Richard Hammond si James May, s-a zvonit ceva de niste filmari, undeva pe transfagarasan si in jurul Casei Poporului, publicul s-a extaziat de ideea ca un episod din cea mai vizionata emisiune auto se va filma in Romania, promisiunile unei editii interesante a Top Gear existau.

Cum a aratat Romania in viziunea celor de la Top Gear?
1. Clarkson: “You would imagine that coming here in a car that costs 168.000 pounds is like turning up in Sudan in a suit that’s entirely made of food”. 0-1 pentru Top Gear
2. Calatoria celor 3 incepe in Mamaia. Unde englezii raman inmarmuriti de colectia de masini de fitze din fata hotelului Rex. Scorul ramane acelasi.
3. Pe o harta aproximativa a Romaniei este aratat traseul pe care il au de urmat cei 3. Cateva orase principale sunt prezentate pe harta: Constanta, Bucuresti, Pitesti si destinatia… Transilvaniei. “Transilvaniei ce?” veti intreba. Ei bine, se pare ca englezilor le-a scapat din vedere si existenta genitivului din gramatica limbii romane. Scor egal: Romania – Top Gear, 1-1.
4. O dacia sandero intrece pe autostrada soarelui bolizii celor 3, un Aston Martin DBS Volante, un Ferrari California si un Lamborghini Gallardo Spyder. Romania 2 – Top Gear 1.
5. Pe sistemul GPS al masinii lui James May nu exista harta Romaniei. May se opreste sa afle indicatii de la cativa trecatori romani. Engleza acestora este execrabila. 2-2.
6. Nici romana lui May,invatata dintr-un ghid de conversatie englez-roman nu este prea recognoscibila. 3-2.
7. Clarkson si Hammond, ajunsi primii – evident – in fata Casei Poporului raman fara cuvinte la vederea Casei Poporului. 4-2. Reuniti cu May profita de ocazie ca sa faca niste ture cu masinile prin tunelele de sub edificiu.
8. Ajunsi intr-un bar, dupa prima zi de calatorie, cei trei vizioneaza la un ecran ceea ce ei denumesc “a local version of Top Gear”. Versiunea autohtona prezinta, din nou, Dacia Sandero, si este in limba bulgara ( ?!?!?! ). 4-3. In plus gagica care o prezinta e cam naspa si e imbracata prost. 4-4.
9. In ziua a doua, cei 3 englezi strabat si autostrada Bucuresti – Pitesti. Dupa care raman fara autostrada. 4-5 si felicitari pentru Ministerul Transporturilor!
10. Caravana opreste pentru ca Clarkson ii face cadou lui May o Dacia Sandero. Cadoul e apreciat foarte mult de May: “This is the essence of a car. That’s a superb gift!” Scor egal: 5-5!
11. Un tir face Sandero-ul nou al lui May praf. May intra intr-o discutie cu soferul tirului. “I don’t know what he’s telling me in hungarian ( ?!?!?! ) or whatever…” 5-6 pentru Top Gear.
12. Clarkson descopera un caine maidanez la cinci pasi de piciorul lui. 5-7.
13. Cei trei pasesc in “gipsy country”, dupa vorbele lui Hammond. Totul in jur devine rustic inapoiat ca in filmul Borat: carute, cai, șatre de țigani, drumuri neasfaltate, praf. 5-8.
14. Puradeii si localnicii inconjoara masinile de parca n-ar fi vazut una in viata lor. Brusc, comparatia cu Sudan-ul pare justificata. Clarkson li se adreseaza direct: “Gipsies, did you hit that man in the back?” 5-9 si mi-e rusine.
15. Dupa o noapte petrecuta in masini, pentru ca n-au gasit niciun motel sau pensiune ( sau asa pretind ), englezii strabat un drum plin de gropi si hartoape spre Transfagarasanul mult asteptat. Masinile trepideaza ingrozitor. 5-10 si inca o data multumiri Ministerului Transporturilor.
16. Cei 3 ajung in final la Transfagarasan. Imaginea ii copleseste. “This is the most amazing road I’ve ever seen”, exclama Clarkson. “It looks like every great corner from every great racetrack in the world has been knitted together to create one unbroken great ribbon of automotive perfection.” 6-10.
17. Cursa intre britanici incepe, totul in panorama impresionanta a transfagarasanului. Un “Oh, that’s havenly!” sincer iese din gura lui Clarkson. 7-10.
18. Soseaua e impecabila. “This road is getting better and better. THIS is the best road in the world!”
19. Clarkson incheie finalul traseului montan: “Romania! Thank you for having us. And can we stay… for ever?” 8-10.

Per total, Romania a iesit cu o imagine corecta, pe alocuri distorsionata voit, intr-o ignoranta sau nepasare fortata ( vorbim maghiara si slavona, suntem pe aceeasi pozitie cu Sudanul ), pe alocuri fiind accentuate partile negative ( tigani, comune uitate de tehnologie, gropi in mijlocul soselelor, carute cu fiare vechi, maidanezi – dar pe toate astea le avem, cu astea defilam in Europa ), pe alocuri fiind omise niste parti bune care ar fi meritat sa fie mentionate: peisajele care-ti taie rasuflarea, cladirile vechi ale Bucurestilor, romancele , etc.

Cu toate astea, e clar ca cei trei s-au simtit bine, si au facut pana la urma un lobby macar interesant, daca nu pozitiv, Romaniei. Astept acum cu interes sa vad cum o sa le strice Elena Udrea &co toata munca.

PS: cel mai tare m-a deranjat, in final, nu prezentarea facuta de emisiune Romaniei, ci un moment pe care cred ca am si vrut sa-l uit la modul subconstient. In timp ce Hammond si Clarkson stateau pe treptele Casei Poporului, un roman i-a anuntat ca in curand se vor intalni cu un demnitar roman, secretarul general al Camerei Deputatilor. Indiferent ca secretarul general era sau nu un pasionat de masini, ceea ce reiese din filmare este un alt “romanism”: un demnitar important roman ii primeste pe niste gazetarasi doar pentru ca sunt straini, atractia pentru straini a tuturor politicienilor romani fiind comparabila doar cu cea a nepotelului al carui unchi vine din strainatate cu cadouri. Cersetoria.

Daca s-ar duce Cristian Tudor Popescu in Marea Britanie l-ar gazdui prim-ministrul sau Regina? I-ar durea in fund de el.

m-au expulzat din soare şi m-au trimis unde miroase-a putregai şi-a oase
a oameni plictisiţi,
a femei fandosite
şi-a copile fără copilărie

unde n-au locuri de joacă,
deşi eu aş vrea să văd cum nisipul din parc le intră prin sandale,
printre palme, să li se scurgă printre degetele lungi

m-au trimis acolo unde
rufele stau întinse pe sârme din plastic
la balcoane, iar maidanezii latră neîncetat în toiul nopţii
pentru o bucată de pâine înmuiată în apă,

unde moravurile ard, tinerele întind pe faţă în loc de cremă – cenuşă,
îmbracă în loc de auriu – un gri cu sânge şi îşi şterg buzele
cândva frumoase,
cărnoase şi
moi.

Foto

Spuneam saptamana trecuta ca, pe Calea Floreasca, noaptea la 03:23, era plin de caini. Multi Multi Multi.
Am trecut inca de 2 ori saptamana aceasta, noaptea , tot cam pe la ora 3 si ceva — multumita minunatului meu job — si surprize surprize: nu mai erau caini (aseara am vazut unul singur care dormea, da’ nu se pune tinand cont ca saptamana trecuta erau in haite de zeci de potai ).
Oare politistul comunitar de care povesteam sa fi facut raport si hingherii (pardon Politia Animalelor) sa ii fi ridicat ?! Chiar sa se poata asa ceva in Romania?! Pare utopic …

07.10.2009 03:23AM @ 44,47132N & 26.10492E, 124 m altitudine. Calea Floreasca nr 224, Bucuresti, Romania , UE (?!) . Momentul si locul “actiunii” multumita iGo-ului de pe iPhone.

O sosea pustie in aparenta dintr-o zona selecta a capitalei (?!). Merg cu cca 20 km/h — ma intorc de la o lucrare de noapte, ascult o muzica lenta si mananc o ciocolata … unul dintre acele momente in care te simti bine … greu de explicat in cuvinte. Brusc , constat ca soseaua nu e pustie . Nu, nu sunt extra-terestri, sunt maidanezi comunitari. Se reped spre mine… Din toate partile, cam 20-30 … Noroc ca sunt in masina … Altfel , nu cred ca as avea vreo sansa…

In prima faza, franez si opresc. Maidanezii practic ma inconjoara … sunt vreo 20-30 , daca nu cumva mai multi. Termin de mancat ciocolata. Aprind faza lunga si pornesc avaria. Bag intr-intaia. Accelerez repede spre grupul cel mai numeros, aflat la ora 11. Maidanezii respectivi bat in retragere, latrand puternic. Ceilalti pornesc dupa mine. Franez, virez dreapta si accelerez. Cei de la ora 1-2 bat si ei in retragere. Pentru scurt timp, am spart blocada . Maidanezii latra de la distanta. Eu stationez pe banda intai, cu avariile pornite si motorul la relanti.

Ma loveste entuziasmul, si spiritul civic. Imi zic: “sun la 112″. Zis si facut. Dupa cca 10 secunde, raspunde o duduie obosita si plictisita — deee, lucreaza la STAT si are voie … Ii explic situatia : “sunt pe Calea Floreasca, este plin de maidanezi care “ataca” masinile, pot avea loc accidente din cauza lor, nu mai vorbesc de ce s-ar putea intrampla daca trece vreun pieton / biciclist prin zona”. Replica vehementa vine imediat: “Dom’le, cainii sunt problema hingherilor, nu a Politiei. Sunati maine , ca acum nu au program , la hingheri, sa se ocupe ei”.

O masina vine din sensul opus — sens blocat in totalitate de maidanezi, care ma supravegheaza de la distanta — si incetineste, claxoneaza si ii ocoleste trecand peste linia dubla continua de pe mijlocul drumului. Ii povestesc duduii de la STS ce se intampla, da’ nu e impresionata. Imi recomanda inca o data sa sun maine la hingheri, ca nu e treaba politiei. Imi aduc aminte ca auzisem de un text de Lege care spunea ca Politia poate impune sactiuni administratorului drumului daca acesta nu este intr-o stare functionala, incerc sa ii explic , fara succes insa. Intr-un exces de zel si probabil ca sa scape de mine, imi da numarul de la hingheri (021.345.27.40) si imi recomanda sa sun dimineata intre orele 9-18. Depun armele, notez numarul si conversatia se termina aici.

Ce vroiam de la duduia respectiva: sa ma transfere la Politie, sa fac o sesizare cu privire la maidanezi si mai apoi sa ia legatura Politia cu hingherii. Nu de alta, da’ am un coleg de birou care s-a chinuit ceva sa “scape” de niste maidanezi pe cai oficiale, adica apeland la hingheri … Dar nu, in Romania nu se poate …

Mai privesc o ultima data haita de maidanezi care intre timp nu mai latra si pornesc. Brusc, parca revin la viata. Latra si alearga dupa mine … Renunt la alte ostilitati si accelerez… Cativa se tin dupa mine … 200-300 de metri mai in fata, inca o haita de maidanezi. Acelasi tratament. Unii m-au insotit pana la intersectia urmatoare… Estimez ca in total, pe Calea Floreasca, sunt “cantonati” cca 70-100 maidanezi … si nu dintr-aceia prietenosi …

Opresc la semafor si astept verdele. O masina a Politiei Comunitare tocmai parcheaza. Se face verde, fac dreapta si dupa 50 metri opresc. Pun avaria si ma duc pe jos la Politia Comunitara. Ii explic problema cu cainii. Imi spune ca a sesizat si el ca sunt un pericol si a venit oarecum in zona tocmai pentru a-i asista pe eventualii pietoni cu probleme … Il intreb daca se poate face , imi spune ca va face o sesizare dimineata si ca spera ca hingherii (se cheama de fapt acum Politia Animalelor) vor interveni prompt.

Speranta moare ultima … asta daca nu esti pieton, la ora 03:23, pe Calea Floreasca 224… Atunci s-ar putea sa mori inainte de ei … Intr-un mod ingrozitor …

PS: Si ca sa fie clar: NU am nimic cu cainii — chiar in seara asta m-am jucat cu un catelus adorabil si jucaus pe nume Bruno — dar maidanezii in Romania sunt o problema scapata de sub control. Cred sincer ca trebuie facut ceva …

Azi noapte, in Craiova, niste oameni s-au gandit ca ar fi timpul sa otraveasca niste caini. La noi in oras treaba asta se face cu carnati injectati cu diverse – nu cred sa fi citit vreodata ca au otravit cainii cu salam sau sandvisuri cu mozzarella si rosii – si la intervale regulate. De data asta insa responsabilii s-au plimbat prin mai multe cartiere, mai mult de 50 de caini se estimeaza ca ar fi incercat carnatii (nici nu verificai dimineata daca ai mei din batatura sunt toti si la fel de rai ca pana acum).

Bineinteles, imi alocai frumos 1 ora si ceva din timp pentru a citi comentariile de la articolele pe subiectul asta. Ca mie asta imi place sa fac, sa citesc comentarii la articole despre caini vagabonzi si despre interlopi – de fiecare data cand e cate un scandal in oras sau un maidanez este omorat, constiinta craiovenilor se pune in miscare, o stire pe subiectul respectiv adunand lejer cateva sute de comentarii, de parca ar fi despre Gigi B.

Comentariile sunt la fel ca cele de data trecuta, uneori cred ca cei care posteaza le ia cu copy-paste din arhive, sa nu se mai chinuie sa tasteze. Foarte rar vin cu ceva nou, ceva ce nu s-a mai scris pana acum. In principiu, la articolele cu caini sunt 2 tabere, “iubitorii” de animale si cei care nu prea mai au chef sa fie muscati, agresati sau treziti in fiecare noapte. Cei pro caini ii fac, intr-un stil foarte plastic, animale pe ceilalti, comentarii precum “sufletele astea nevinovate sunt mai oameni ca voi”, “oamenii au devenit caini” sau “spre deosebire de animale, voi care va credeti oameni ar trebui sa aveti constiinta” fiind favoritele lor. Ceilalti sunt putintel mai directi, nu apeleaza la figuri de stil pentru ca nici nu prea este nevoie – “bine le-a facut” se potriveste mai degraba cu o injuratura decat cu povesti despre pedeapsa divina (da, iubitorii de animale, cand raman fara argumente logice – cand le irosesc si p-alea cu oamenii rai pe care ii simt cainii, ca lor alea li se par logice – ii ameninta pe ceilalti ca le va da Dumnezeu, la judecata de apoi, dupa sufletul lor – eu nu m-am prins inca ce vor sa spuna, dar tot insista pe ideea asta; tot ei spun ca si-ar dori ca cei care fac asemenea lucruri sa moara in aceleasi chinuri, ceea ce, de data asta, imi pare extrem de bine gandit si punctat, doar vorbim despre bunatate, otrava si credinta).

Ce-mi place mie cel mai mult este faptul ca de fiecare data povestea cu stansul cainilor, dusul la adapost, adoptatul si Politia Animalelor e spusa cu acelasi entuziasm ca prima data. Cine o spune p-asta o spune cu superioritatea celui care indica Solutia. Atunci imi vine si mie sa intru in discutii, tare le-as arunca un “Sa moooori tu c-asa ar trebui facut?”, in primul rand pentru ca ceva imi spune ca s-a mai gandit altcineva la asta, adica la solutia normala care din diverse motive nu prea se aplica la noi, in al doilea rand pentru ca tot normal ar fi ca iubitorii de animale sa nu le mai dea mancare in fata blocului si sa le incurajeze inmultirea, pentru a nu acorda sansa taberei “agasate” sa isi dea in petec cu evenimente ca cel de aseara.

*Pe mine sa nu ma-njurati (prea tare), io-s pentru eutanasierea maidanezilor pe care nimeni nu-i vrea in casa, dar facuta cum trebe, nu cu carnaciori otraviti. Si sper sa nu mai aud niciodata de vreun caz ca celalalt, tot astazi aparut in presa, tot cu un caine (nu spun mai multe, ca mi se ridica parul pe mine si ma ia cu transpiraturi pe coloana).

Mai stiti ce hit a fost piesa asta? Tin minte ca pe vremea cand  aparut celebra melodie, Basescu venise cu ideea servirii fiecarui catel fara stapan cu cate o injectie de eutanasol. Asa ca eu si cu dra Iri, cand mergeam pe strada si vedeam cate un maidanez, incercam sa il speriem si ii strigam “Basescu!”. Prea putini reactionau

Cce incerc eu sa va spun este ca eutanasia nu prea ajuta. Astia se inmultesc mult mai repede decat sunt injectati, asa ca solutia cea mai buna este castrarea. Majoritatea cainilor de pe strada sunt din rasa tomberonez pur sange, abandonati de mici de tovarasii care au pe acasa corcituri sau exemplare…pur sange sau fatati de vreo catelusa pe sub vreo masina sau prin boscheti. Si astia mici se fac mari si fac pui de doua ori pe an si tot asa, pana se umple Bucurestiul. Cam tarziu, nu? Deja e plin. Asa ca, daca ai prin fata blocului vreo “Fetita” sau vreun “Azorel” la care tii( sau la care nu tii si vrei sa nu mai perpetueze specia), da un telefon la 021 311 25 98 sau intra pe www.sterilizeaza.ro si afla cum poti sa il sterilizezi. Asa ucizi in fasa posibilitatea de a fi muscat de vreun maidanez nervos ca nu are stapan. Sterilizarea este gratuita. Tot ce trebuie sa faci este sa dai un telefon, cei de la Primarie vin si il iau, il sterilizeaza si in cateva zile ti-l aduc pe Pichi inapoi, teafar si nevatamat.

Am încercat de mai multe ori să găsesc un sinonim pentru sintagma “apărători ai drepturilor animalelor”, care între timp mi-au devenit mai odioşi decât javrele propriu-zise pe care le protejează, indiferent că sunt câini de luptă sau maidanezi. Un cuvânt care să înlocuiască sintagma greoaie, care în plus induce în eroare. Am tot meditat până am găsit ce-mi trebuie. Cred că sinonimul este “zoofili”. Adică iubitori de animale. Le iubesc atât de mult încât ar prefera să vadă oameni sfâşiaţi sub ochii lor decât sacrificarea potăilor mult iubite.

Am pus nu o dată la îndoială sănătatea lor mentală, atracţia exagerată pentru patrupede şi privilegierea confortului lor cu preţul transformării în calvar a vieţii bipedelor. Este suficient să găsească un hoit de maidanez (e firesc sa mai moară câte unul din ei, doar sunt zeci şi sute de mii în tot Chişinăul) şi imediat zoofilii ies în stradă cu pancarte şi megafoane să protesteze împotriva exterminării celor care ne terorizează zi de zi, care ne fac viaţa imposibilă. Şi scot argumente din burtă, coapse şi urechi. Cică copiii o să devină violenţi dacă vor vedea câini murind (în loc să se lase muşcaţi de ei), iar populaţia adultă ar fi profund marcată de trecerea lor în nefiinţă.

Aş fi curios să cunosc reacţia scandinavilor, nemţilor şi altora care ne sunt permanent aduşi drept exemplu, dacă s-ar trezi peste noapte cu haite de câini pe străzi care se simt agresaţi că le calci teritoriul, care nu se mai tem de mulţimea de pe stradă, de maşini şi sar cu turma să te sfâşie. Ar suporta situaţia creată, să fie subordonaţi patrupedelor, s-ar adapta la ritmul lor de viaţă sau ar chema poliţia să cureţe teritoriul de intruşi, numiţi de unii şi “cei mai buni prieteni ai omului”?

Andrei Crăciun scrie Luni, 29 Iunie 2009 pe evz.ro

“În 1960, când a fost pentru prima dată inclus într-un dicţionar cuvântul „ketchup”, televiziunea era un produs recent şi rar, care abia începea să prindă culori şi sunet stereo.

Ketchupul era vechi şi global. Se pare că marinarii englezi au descoperit sosul-minune în China şi l-au dus oriunde ajungeau vapoarele lor. Adică oriunde. Adăugarea roşiilor în reţetă ar fi survenit târziu (şi total insignifiant pentru acest articol), pe la 1703. Ketchupul şi televiziunea s-au ignorat firesc, şi-au scris istoriile în paralel şi au ajuns, ambele, printre cele mai iubite şi consumate (deci profitabile) lucururi ale timpurilor noastre.

Ketchupul e folosit de peste 90% dintre americani. Ca şi televiziunea, e o afacere de miliarde de dolari anual. În România, întâlnirea dintre ketchup şi televiziune s-a întâmplat brutal şi previzibil din nevoia noastră continuă de talk-show, de vorbă lungă şi goală. Televiziunea a popularizat acest hibrid ubicuu şi găunos: omul-ketchup. Personajul-sos care se introduce în toate discuţiile, trăieşte în toate mediile şi caută toate canalele posibile pentru a-şi comunica nimicul.

Omul-ketchup crede că e adecvat la orice masă din orice televiziune şi nu obişnuieşte să rateze ocaziile de „a apărea”. Omul-ketchup se visează universal ca Leonardo Da Vinci, ştie tot, combate tot şi nu face nimic. Fenomenul anticultural al otevizării n-ar fi fost niciodată complet fără apendicele său, mai puţin studiat, „ketchupizarea”. Contribuţia omului-ketchup la perpetuarea frumoaselor noastre tradiţii (bârfa şi ţâfna, fudulia şi şmecheria) e inestimabilă.

Omul-ketchup stăpâneşte vag cunoştinţe şi perfect arta oratoriei agresive şi fără substanţă (care face rating). Se exprimă vehement, cu lejeritatea celui care nu are dileme şi posedă un infinit de răspunsuri. Omul-ketchup e bun, în mod egal, la apicultură şi fundamentalismul religios, la maidanezi şi regimurile teocratice, la muzica uşoară şi problemele sexuale ale sexagenarilor, la zoologia nevertebratelor şi tulburările generaţiei emo, la filosofia zen şi tratarea cancerului de col uterin, la Băsescu şi Bănel, la inundaţii şi emigranţi, la piaţa imobiliară şi moartea căprioarelor. Ca o încununare a operei sale, omul-ketchup e de acord şi cu teoria că nu există oameni care se pricep la toate şi o enunţă degajat.

Omul-ketchup are consistenţa mâncărurilor fast-food şi creează iluzia periculoasă că într-adevăr te-ai hrănit. Omul-ketchup se reproduce repede şi sfârşeşte prin a fi el însuşi subiect de „dezbatere” pentru demnii săi urmaşi.

Urmărim, în fond, un serial prost, fără happy-end. Omul-ketchup-originar e devorat de fiii şi fiicele sale (mai tupeişti şi mai goale), care abandonează geopolitica şi observaţiile pe seama mizantropiei la politicienii retraşi. E un sacrificiu necesar pentru a „analiza” tabieturile, amantele, excesele şi balonările omului-ketchuporiginar, devenit vedetă, autoritate şi model, iată, controversat.”

Stiti cum fiecare bloc are cativa maidanezi care-si fac veacul prin zona si pe care toti vecinii ii hranesc? Ei bine si la blocul meu este aceeasi situatie.
De curand am adormit in fata televizorului. Ce somn dulce e in fata tv-ului. Somnul ala dulce mi-a fost intrerupt si m-am trezit brusc in harmalaie. Sa fi fost vreo 2 noaptea. Toti maidanezii din zona se stransesera sub balconu’ meu facand un scandal inimaginabil fiindca o catea era in calduri si toti vroiau sa se imperecheze. Latraturi, urlete, chitaieli, lupte si alergatura de colo colo. Agitatia era atat de mare incat si cei doi catei ai mei dadeau semne de ingrijorare. Bineinteles ca majoritatea vecinilor incercau sa-i potoleasca de pe la balcoane. Cred ca nu trebuie sa mai spun ca nimic n-a functionat. Atunci mi-a venit ideea: dau cu ceva dupa ei ca sa-i sperii! Ma duc repede in bucatarie cu scopul de a gasi un dispozitiv cat mai precis si fosnitor. Nici n-am apucat sa intru bine in bucatarie ca o si aud pe nevasta-mea: “sa nu arunci cu cartofi si nici cu ceapa !” Rahat! Si tocmai la ceapa ma gandisem. Atunci am avut o idee geniala: un PET gol. Asta e!!!!Ies din nou pe balcon si arunc PET-ul cu precizie chirurgicala exact langa ceata de scandalagii. Efectul a fost cel scontat imprastierea fiind instantanee. PET-ul bomba isi facuse treaba! Cred ca nu se astepta nimeni fiindca dupa caderea PET-ului pe asfalt deja imi auzeam vecinii chicotind. Linistit intru din nou in sufragerie si ma intind pe canapea,mandru ca un basileu. Din pacate pentru mine Mos Ene fugise demult alungat de latratul maidanezilor. Asteptand intoarcerea somnului aud in departare aceeasi maidanezi care se regrupasera la blocul vecin. Mi-am zis : “acu’ au aia show. hihihihihi. Sa-i potoleasca ca io nu mai ies”.

Inclin sa cred ca cei ce protesteaza impotriva exterminarii maidanezilor din Chisinau, care lasa tot mai putin spatiu vital pentru oameni, sufera de niste boli psihice. Mai ales dupa ce un locuitor al capitalei si-a pierdut viata sfasiat de aceste potai turbate. De ce adica mila si dragostea unora pentru patrupede ar trebui sa faca viata insuportabila pentru altii? Nu e suficienta haituirea la care ne supune Sistemul, mai trebuie sa ne lasam agresati si de cainii comunitari?

De fapt, nu m-ar surprinde ca si protestul pro-canin sa aiba subtext politic, iar sforile sa fie trase de acelasi papusar, care mai intai ii scoate in strada pe cei nemultumiti de prezenta masiva a maidanezilor in oras, apoi pe cei oripilati de tratamentul inuman aplicat cainilor vagabonzi. Caci problema tine de competenta Primariei municipale, nu a Guvernului.

Interesant este faptul că ultima vreme, Chişinăul a fost brusc inundat de maidanezi. Fantastic, au venit de pe altă planetă pe farfurii zburătoare, cred că. De când mă ţin minte a fi om, câinii maidanezi mereu au fost prin preajmă, ceva obişnuit, precum vrăbiile şi gâzele, uneori chiar prietenind cu unii din ei. Abia acum, în toi de criză atât pe plan politic cât şi financiar, bieţii băştinaşi ai Chişănăului au realizat că sunt prea mulţi câini vagabonzi, cred că se tem ca nu cumva să plece de la putere comuniştii şi să le vină în loc maidanezii. Şi cine credeţi e vinovat că Chişinăul e plin de câini vagabonzi? Cum, nu ştiţi? Dorin Chirtoacă, oops, sau Darin Chirtoca, cum i se mai spune ! De parcă Chitoacă ar trebui să-i adăposteze pe toţi maidanezii în incinta primăriei. Atunci când au venit specialiştii din Romania, gata să înceapă campania de sterilizare a câinilor vagabonzi, de ce nu s-au alocat bani de la stat pentru asta? Se spunea acolo ca poliţia să-i însoţească pe acei specialişti si să le arate locurile în Chişinău unde se presupune c-ar mişuna acei câini. Opa, rectificare, miliţia, nu poliţia. Ei şi mă rog aşa cum ăştia-s ocupaţi cu prinsu’ lui Mătăsaru, nu a prea avut cine-i însoţi pe acei specialişti. Mă rog au dispărut din vizor. Recent, în faţa primăriei au protestat nişte lucrători de la Spaţiile Verzi, unul din care fusese atacat de un maidanez. Toţi cu aşa aere grele săreau la gâtul lui Chitoacă de parcă Dorin l-ar fi muşcat pe acel lucrător. Nu că l-as apăra pe Dorin sau nu ştiu ce, dar hai să fim serioşi fraţilor, ce dracu’ poate să faca Chirtoacă în oraşul ăsta, dacă tot ba le blochează conturile, ba le reduc din finanţare. Mai nou ieri am auzit versiunea, că un grup de oameni, membri ai PCRM, activează pe întreg teritoriul ţării, prinzând toţi câinii vagabonzi şi dându-le drumu’ în Chişinău, special pentru a-l defaima pe Dorin Chirtoacă şi spre a provoca nemulţumirea orăşenilor. E tare gluma, nu? În fine, ce vreau să spun, băi fraţilor, noi chiar nu avem cu ce ne ocupa în afară de castratu’ câinilor? De fapt tipic pentru Moldova, ”casa arde, iar baba se piaptănă”

sursa : http://basarabia91.blogspot.com/2009/06/maidanezii-pregatesc-lovitura-de-stat.html

Conform unei știri transmise de Moldova 1, însoțită de un comentariu scris, extrem de tendențios, un angajat al Spațiilor Verzi ar fi decedat sfașiat de o haită de câini vagabonzi. Problema e într-adevăr una gravă, doar că nu înțeleg de ce nu au fost prezentați și martorii pe care îi invocă polițistul, care ar fi asistat la atacul maidanezilor, precum și, separat, declarația legistului, ca știrea să fie completă. E ciudat că haitele de câini vagabonzi au devenit mai agresive pe fondul anticipatelor, iar cei de la Moldova 1 se arată sensibili la o problemă mai veche, neglijată de toți până acum, indiferent de culoarea politică. Nici acum nu sunt sigur dacă tragedia s-a produs cu adevărat, și daca s-a produs, de ce toată presa liberă tace?