Mancare proasta (din punctul meu de vedere, dar si al multor veterinari) Kitekat beneficiaza de reclama.

Kitekat are o reclama in care Cattus Kitekattus, adica maidaneza lasata sa vagabondeze pe strazi activa este ridicata in slavi fata de Cattus Domesticus, pisica de casa, care somnoleaza in siguranta, pe vreun fotoliu. Acum nu stiu exact daca e de bine sau e de rau.

Ideea e ca, daca suferi de mila celor 30 de maidaneze active de la bloc si nu le poti lua in casa pentru a le da statutul ideal de pisici de canapea, mancarea asta ieftina rezolva problema. Pana la urma, e destul de greu sa ai buget de Royal Canin, Hill’s, Orijen sau Nutram (sau orice alta marca superpremium)  ca sa umpli burtile maidanezelor in fiecare zi. Asa ca isi gaseste si Kitekat destui clienti in bunii samariteni fara loc de aciuat pisici in casele lor.

In acelasi timp, chestia e ca toti cei care iubim animalele si avem si ratiune stim ca strada e periculoasa pentru pisici si caini si ca, odata ce ne asumam raspunderea pentru un animal, nu-l mai aruncam pe strada. Pe strada nu e “libertate”, pe strada sunt pericole si pana si Cattus Kitekattus poate sfarsi sub rotile unei masini, chiar daca are burta plina de boabe. In acelasi timp, cred ca cineva care isi ia pisica, fie si daca inca nu s-a prins ca e o prostie sa o lase sa hoinareasca, vrea sa-si hraneasca animalul cu ce e mai bun. Adica, din punctul meu de vedere (si al medicilor veterinari), nu cu Kitekat.

Prin urmare, Kitekat este hrana destinata pisicii vagaboande.

Dar de ce s-au apucat cei care au facut reclama (si cei care au aprobat-o) sa inoculeze ideea ca e ceva misto, cool, ca pisica sa fie vagaboanda? Ca asta se intelege, nu prea subtil, din reclama: ca maidaneza e activa si are o viata interesanta si o cheama Cattus Kitekattus, in vreme ce Cattus Domesticus este leguma aia sfrijita care se plictiseste pe fotoliu toata ziua. Nimic mai fals.

Ce figura fericita si zambareata are maidaneza si ce fata trista si usor imbecilizata are pisica de casa in viziunea celor de la Kitekat!

NU ESTE NORMAL, si in niciun caz cool pentru o pisica sa bantuie pe strada. A “adopta” o pisica si a o lasa apoi sa misune pe tomberoane, expusa bolilor si pe caldaram, expusa accidentelor si prada tentanta pentru cainii vagabonzi este lipsa totala de responsabilitate.

In concluzie:

Pentru agentie si pentru Masterfoods/Mars: nu mai lucrati cu astfel de mesaje! Invatati sa faceti reclama educand publicul in acelasi timp sau, daca aveti impresia ca nu e treaba voastra asta (ca, de fapt, pe voi va intereseaza doar sa vindeti produsul), macar nu inoculati idei gresite. Ce ati facut voi e exact ce au facut cei care faceau reclamele alea albastrui si racoroase la Kent, clipuri si aduri din care pana si adultii ramaneau cu impresia ca e sanatos si distractiv sa fumezi – nimeni nu ar fi spus nimic despre faptul ca iti innegresti plamanii si, de fapt, dansezi pe marginea gropii cu fiecare tigara fumata!

Dar, despre moralitatea in publicitate probabil ca am sa scriu alta data.

Pentru cei care v-ati lasat dusi de val si vi s-a parut “cool” mascota maidaneza, ganditi-va mai bine. Animalele lasate sa bata strazile sunt in fiecare moment in pericol de moarte. Otrava, boli, alte animale, suturi de la oameni care nu iubesc animalele, accidente de masina, capcane… De ce sa va expuneti animalele unor astfel de riscuri? Cattus Domesticus e de departe de preferat si viata pisicilor de casa poate fi si ea plina de distractie. O pisica poate sa traiasca o viata implinita si fara a fi in pericol la tot pasul. Este suficient sa nu fie singura (sa aiba un companion din aceeasi specie), sa fie sterilizata (perioadele de calduri sunt chinuitoare!) si stapanul sa se joace cu ea si sa-i dea zilnic atentie. A! Si hrana buna. Royal Canin, Hill’s, Orijen, Nutram… Kitekat e pentru maidaneze.

Pentru că am avut nu cu mult timp în urmă o urîtă revelaţie, urmată de o frumoasă discuţie cu vizitatori ai blogului meu interesaţi de subiect, revin cu concluziile puse-n praftică.

Blănurile din ograda mea au trecut relativ repede peste perioada de tranziţie de la mîncarea uscată pentru pisici-bibelouri de porţelan la carnea crudă pentru pisici vii şi veritabile. În perioada de tranziţie au mîncat plicuri şi conserve. Nu pe ele, ci conţinutul lor. Miamor şi Leonardo în principal. Shezir şi Applaws în plan secund (că nu erau pe gustul lor, nu că n-ar fi bune!).

Dar tranziţia, ca orice tranziţie (exceptînd-o pe aia economică românească), tre’ să se termine, aşa că, de cîteva săptămîni încoace, blănurile se umflă cu carne crudă tocată. Plus cîteva bucăţele pe post de perii de dinţi.

De ce tocată şi nu bucăţită integral.

Un motiv ar fi că pe aia bucăţi încă n-o acceptă decît din cînd în cînd, încă n-au asimilat-o cu noţiunea de mîncare. Deh, pisici crescute după învăţăturile firmelor producătoare de „mîncare”. Motivul principal însă e ăla că mîncarea nu trebuie compusă exclusiv din carne crudă, ci şi din organe şi oase crude şi, neapărat, din suplimente, care trebuie amestecate într-un fel. Or, în carnea tocată se pot amesteca.

Regula de aur a dietei ca să nu se umple blănurile de pietre la rinichi este:

raportul dintre calciu şi fosfor trebuie să fie de 1,3 la 1.

Am depistat un sait de unde pot obţine conţinutul de calciu şi fosfor al diferitelor tipuri de carne (ba chiar pe gramajele pe care i le dau, să nu mai stau să calculez ).

Ca să nu vă mai încurc cu teoria:

Carnea:

- 1 kg carne de pasăre (găină, curcan, pui – în ordinea asta) sau vită

- 200 g inimă care-a mers pe tot atîtea picioare (deci nu inimă de viţel la carne de pasăre sau invers)

- 100 g ficat cu aceeaşi precizare ca mai sus.

- nişte pipote, dacă tot v-au rămas din tăvile cu inimi.

___

Toate astea se dau prin maşina de tocat şi se pun în frigider pînă se prepară restul.

Pardon, nu chiar toate – se mai păstrează cîteva inimioare sau nişte bucăţele de carne cît o îmbucătură, pe care blănurile să le mestece pentru igiena dentară. Gîturile de pasăre sau aripile sînt de asemenea foarte bune în loc de perie de dinţi.

Restul:

- două gălbenuşuri crude

- două linguri de ‘umplutură’ (ca să fie şi ceva fibre): dovlecel fiert (eventual la aburi) şi pasat

- un pahar, un pahar jumate sau două pahare de apă (depinde cum le place blănoaselor haleala, mai diluată sau mai concentrată); dacă folosiţi apă de la robinet, fierbeţi-o sănătos.

- 2000 mg (adică 2 g) de ulei de somon sălbatic – pe care l-am găsit aici (nu vă uitaţi că e scump, are multe capsule; dacă faceţi raportul, ăla de pe piaţa noastră e aproape la acelaşi preţ, cu diferenţa că mai conţine şi metale grele şi alte otrăvuri); voi puteţi să-l luaţi din altă parte, că n-am comision din vînzări 

- 2000 mg (adică 2 g) de taurină – pe care am găsit-o aici (io şi culturiştii ce mai cumpărăm taurină-n ţara asta)

- 100 mg complex B (dar vă sfătuiesc să începeţi cu cel mult o jumătate din cantitatea asta, fiindcă pute îngrozitor, iar blănurile ridică coada şi pleacă)

- 400 IU vitamina E (echivalentul a 400 mg) – eu cumpar de la farmacie capsule gelatinoase moi (100 mg de vitamină per capsulă, deci patru capsule la kilul de carne), le înţep cu acul de siguranţă şi le storc.

- vreo două capsule de supliment glandular (vă doresc baftă; eu am găsit pe net pe nişte saituri străine, dar încă n-am comandat nimic, că mi s-a acrit de-atîtea taxe poştale); alternativa ar fi să vă lipiţi sentimental de-un măcelar şi să-l rugaţi să vă doneze/vîndă ceva tiroidă, pancreas sau alte afaceri interne ale popoarelor măcelărite.

- (opţional) un sfert de linguriţă de kelp (eu oricum iau pentru mine aşa că nu mă deranjează să le dau şi lor).

- (esenţial!) carbonat de calciu (se găseşte pudră la farmacie, costă un mizilic) - în principiu, cam 5 grame la fiecare kil de carne, dar cantitatea exactă pentru echilibrarea raportului de 1,3:1 cu fosforul se calculează aşa:

• de pe saitul amintit mai sus se obţin cantitatea totală de calciu şi cantitatea totală de fosfor din mîncare.

Exemplu:

- 1 kg de pulpe de curcan (că tot sînt mai ieftine şi mai bune decît puiul…) – la http://www.nal.usda.gov/fnic/foodcomp/search/index.html se scrie turkey la keywords, iar dedesubt se alege, desigur, Poultry products.

Clic pe Submit, apoi în pagina următoare se selectează Turkey, all classes, dark meat, raw.

Din nou Submit. Pe pagina următoare, se scrie 10 în prima căsuţă (10×100 g = 1 kg, cantitatea noastră de pulpe; dacă aveam doar 750 g de pulpe, aş fi scris 7,5 în căsuţă).

Submit din nou. În fine, pagina cu rezultate. Se notează calciul (în cazul acesta, 170 mg) şi fosforul (1840). După cum se vede, complet dezechilibrat, drum lin către struviţi.

- se continuă la fel cu fiecare dintre celelalte componente (inimă, ficat, gălbenuşuri).

• la final, se face totalul de calciu şi totalul de fosfor din toată masa de carne şi gălbenuşuri. Totalul de fosfor se înmulţeşte cu 1,3 pentru a se obţine cantitatea de calciu care ar trebui să se afle în mîncare. Din rezultat se scade, evident, totalul de calciu deja existent în mîncare. Ce rămîne e cantitatea de carbonat de calciu care trebuie adăugată pentru a echilibra hrana.

________________

Se amestecă tot „restul” (adică gălbenuşele, apa şi suplimentele), apoi se adaugă carnea tocată şi iar se amestecă, pentru a se uniformiza repartiţia suplimentelor. Nu vă îngrijoraţi că pare prea ciorbă, după cîteva amestecături serioase lichidul se încorporează în carne şi amestecul devine mai consistent.

Se împarte în caserole (nu le îndesaţi, că mîncarea va mai creşte puţin în volum la congelare) care să conţină porţia pe o zi sau cel mult două şi se bagă la congelator. Eu mut cîte o caserolă din congelator în frigider, pentru decongelare, cu 12 ore înainte de masă, dar fiecare cu frigiderul lui. În caserole se pun şi bucăţelele de carne lăsate netocate.

Blănurile trebuie să halească de două ori pe zi şi sănătate. Adică o dată dimineaţa, o dată seara, fără gustări şi alte răsfăţuri. Total, cam 80-100-120-130 g de mîncare pe zi – dar depinde de mulţi factori, în primul rînd de talia persoanei cu pricina (şi de greutatea ei ideală, nu reală); ale mele, vagaboande tipice, cîntăresc cam 4 kilograme, dar, iaca, în comentariile de la însemnarea anterioară Zaraza pomenea de negrul ei de 6 kg. Oricum, nu vă luaţi după cantităţile de pe pachetele de hrană uscată. Alea-s pentru hrana uscată. Ceastalaltă e infinit mai săţioasă şi mai plină de nutrienţi, deci blănurile vor mînca, în principiu, mai puţin. De asemenea, puii ar trebui să halească mult mai mult (cam dublu) decît adulţii.

O dată învăţate cu program de două mese pe zi, puteţi să le mai bucuraţi cu gustări mici-mici (un gît sau o aripă de pasăre, o inimioară, oricum ceva de mestecat – deci de curăţat dinţii).

Tot ce nu se mănîncă într-o jumătate de oră se strînge (şi se aruncă sau se refoloseşte o dată, depinde în ce stare e şi ce temperatură a fost în casă).

_____

Cam asta ar fi ce fac eu.

Unii vor argumenta că dacă oase nu ie, nimic nu ie. Probabil e adevărat. La început, în loc de carbonatul de calciu, măcinam gîturi şi aripi împreună cu carnea. Dar în felul ăsta eram mai mereu în ceaţă în privinţa raportului calciu/fosfor. În plus, la mesele cu carne de vită n-am ce oase să macin.

O variantă mult simplificată este cumpărarea tuturor suplimentelor la pachet – la care se adaugă doar apă şi carnea tocată. Vă recomand saitul ăsta. Mai exact, pagina de comandă pentru membrii Uniunii Europene e asta. Puteţi plăti cu cardul prin Paypal (ceea ce înseamnă că trebuie să vă fie recunoscut cardul de către Paypal, chestie care se face în felul următor: se merge (sau se sună) la banca emitentă a cardului şi se cere ridicarea limitei de tranzacţionare zilnică inclusiv online (sau, mai simplu, se spune „Vreau să plătesc cu cardul ăsta prin Paypal”). Vi se va da o cerere de semnat. Într-o zi, cel mult două, veţi fi anunţaţi că s-a ridicat limita.

_____________

Probabil că am uitat să scriu multe alte chestii, dar mai vorbim noi dacă e nevoie, n-au intrat zilele-n sac.
.

Am vrut să scriu despre Noua Dreaptă de mult timp, mai exact de când mi-am făcut blog. Dar mai apoi, i-am văzut la lucru pe Balauru’ şi pe Pendulul lui Foucault şi mi-am mai potolit avântul. M-am gândit să las această sarcină pe umerii acelora care sunt mult mai vârstinci decât mine şi se pricep mai bine scrie despre aceste lucruri.

Evident, nu e nici măcar un subiect care să aducă rating. Adevărul e că nu mai vreau rating. Dacă îmi doream aşaceva, aş fi continuat cu DilEMA, după părerea mea, cea mai bună maşinărie de rating, ce poate funcţiona în sisetmul WordPress.

Dat fiind faptul că dorinţele mele de rating şi recunoastere au trecut, am devenit din ce în ce mai dispus să abordez acest subiect. Aşadar, am plănuit să demarez un mini-serial în care să vă prezint, vouă dragilor mei cititori, Noua Dreaptă în ansamblu şi în caractere. Desigur, aş putea să scriu şi despre Garda Maghiară exact în acelaşi sens… dar la ce bun, din moment ce oricum nu ştiu limba şi din păcate trăiesc în România?!

În primul rând, majoritatea celor care nu au cunoştiinţe în cauză se vor întreba desigur, ce este această Nouă Dreaptă? Cei care fac parte din mişcarea Noua Dreaptă, indubitabil, vor putea afirma o mulţime de lucruri despre această temă. Dar adevărul e că nu îmi pasă de ceea ce spun ei. Cum definesc eu Noua Dreaptă? E o mişcare politică de extremă dreaptă foarte nostalgică după Garda de Fier. Nu au capital şi nu sunt nici simpatici electoratului român, aşa că nu se pot constitui ca şi partid politic. Totuşi, ei continuă să existe într-o Românie a secolului XXI, ca un fel de mic partid underground. Rareori au reuşit să iasă în faţă în mass-media, ultima oară şi cel mai puternic, reuşind acum o săptămână, cu ocazia manifestaţiei lor în Cluj-Napoca de ziua Ungariei, manifestaţie soldată cu câteva incidente neplăcute.

Noua Dreaptă era până nu de mult compusă în principal(minoritatea conitiuind-o câţiva semi-intelectuali de vârsta a doua şi a treia) din tineri metalişti, majoritatea acestora frecventând încă liceul. Empiric s-a putut observa că aceştia nu au fost predispuşi spre violenţă, astfel încât Noua Dreaptă a fost până nu demult o mică mişcare intelectual-exclusivistă. Mai nou am observat că au început să intre în horă membri ale diverselor galerii ale echipelor româneşti de fotbal. Aşa-zişii ultraşi, unii mult trecuţi de vârsta majoratului, dar cu toate acestea nu au habar să scrie în limba română. Totuşi au ajuns să facă parte din Noua Dreaptă şi îi poţi vedea azi înălţând sus pe culmi stindardul naţionalismului românesc. Aceşti indivizi au adus cu în cadrul mişcării, ceea ce lipsea, adică violenţa. Urmarea fiind că Noua Dreaptă a început să iasă în faţă în mass-media.

Dacă în mediul politic Noua Dreaptă lipseşte cu desăvârşire, nu acelaşi lucru se poate afirma şi în cadrul virtual. Indivizi precum Silviu Pop de 26 de ani, din Braşov, cunoscut mai nou drept soldatulpolitic88 popularizează această mişcare în mediul virtual. Accesând blogroll-ul său, veţi putea consatat trimiteri spre alte pagini care reprezintă Noua Dreaptă în mediul virtual. Desigur, există şi indivizi precum cel care îşi spune CZCodreanu şi care e şi principala sa vină. Acesta a ajuns să nu mai fie respectat în mediul virtual cel puţin, tocmai datorită faptului că foloseşte acest nickname. Sau, posibil pentru că este mai moderat, decât să zicem Silviu Pop?

Odinioară am cântat despre pace, despre prietenie între oameni şi între popoare. Am visat că noi, omenirea suntem o fraternitate şi că ne putem iubi frăţeste. Am crezut că este posibil să nu existe ură. Am tot militat împotriva rasismului şi a xenofobiei. Dar mi-a ajuns. Dacă de cinci mii de ani, de când s-a organizat omul ca şi societate, nu a reuşit nimeni să schimbe lumea, damn it, nu am să o fac eu, Făniţă în anul curent. Şi oricum, nu în mediul virtual. Am să accept că există unii indivizi, care pur şi simplu nu vor să înţeleagă lucru acesta şi cu aceasta gata.

Un coleg de blogosferă se întreba dacă poate fi scoasă Noua Dreaptă înafara legii? Răspunsul ar fi, depinde de circumstanţe. Desigur că nu, dacă continuă să facă ceea ce se presupune că ar fi făcut în Cluj pe data de 15 martie 2008. De ce tolerează partidul-partidele de la putere asemenea manifestaţii sau evenimente? E foarte simplu, totul, constituie un circ politic. Electoratului român i se distrage atenţia de la starea precară în care se află economia românească. Un fel de Partidul România Mare, reloaded, sau, dacă mi se permite, lupta cu morile de vânt, care reuşeste să menţină atenţia publicului concentrată spre acel punct de desfăşurare a acţiunii. Dar, dacă de pildă, Noua Dreaptă ar încerca să facă ceva serios şi viabil, cum ar fi demascarea politicienilor români aflaţi în conducerea ţării ca şi foşti comunişti, Noua Dreaptă ar fi scoasă instant înafara legii. Noua Dreaptă ar trebui să îi urască pe comunişti înaintea ungurilor. Curios, însă nu se întâmpla acest lucru.

O să mă întrebaţi de ce nu sunt naţionalist? De ce nu plâng, scriu, cânt, trăiesc şi eu pentru România, precum mulţi alţii? Cum să fiu naţionalist pentru o ţară în care acum două zile pe unul dintre mijloacele de transport în comun, mai exact, un tramvai, un individ îşi satisfăcea necesităţile fiziologice(ălea mari) ziua în amiaza mare, de faţă cu mine?! Cum să nutresc eu dragoste pentru un stat care permite ca acest lucru să se întâmple?! Cum să iubesc un stat, care la 18 ani de la o revoluţie pe care, oricum, nu noi poporul român am înfăptuit-o(a fost dictată de ruşi), nu a făcut nimic real pentru cetăţenii săi?! Cum să iubesc un stat care a permis unor paieţe de oameni, pecum: George Becali, George Copos; Sorin Ovidiu Vântu, Dinu Patricu să devină miliardari în euro în timp ce populaţia sărăceşte şi nivelul de trai scade? Cum să iubesc un stat, care de 18 ani stă cu limba înfiptă în fundul Statelor Unite ale Americii şi cu toate acestea, nici măcar liberă intrare acolo nu am primit? Au trebuit să vină străinii să ne facă ordine în ţară? A trebuit să ajungem sclavii străinilor vest-europeni pentru acest lucru(că nu am fost capabil să ne organizăm noi)? A trebuit ca pământurile noastre să fie cumpărate de străini pe bani mărunţi? Unde era statul Român când s-a întâmplat acest lucru? Unde…

Şi acum, în aceste momente, apar aceşti trifoi, numiţi Noua Dreaptă şi îmi spun mie să îi urăsc pe unguri şi că ungurii ar vrea să îmi ia ţara. Îmi spun mie că noi românii suntem o naţie mare şi că avem o istorie mândră. Că am fost un neam puternic şi că ceea ce trebuie să facem pentru a prospera, acum în secolul XXI, e să îi dăm afară pe unguri din ţară(ungurii care se află aici încă cu mult înainte ca România să pară măcar un proiect viabil).

E ceva care prinde, desigur. Dar nu la mine. Prinde la oameni precum domnişoara Bloodie, din a cărei cunoştiinţe Transilvania ar fi a României, că aşa scrie în manualul de clasa a opta de istorie. Aş putea chiar adăuga, scrie şi în cel de clasa a patra. Acolo unde nu e istorie alternativă, dar e multă ignoranţă, Noua Dreaptă poate prinde rădăcini adânci. Bine că, în cazul de mai sus, măcar e şi programare.

Dacă voi credeţi că ungurii ne vor lua ţara, vă spun de pe acum, foarte bine! Bravo vouă! Probabil aţi citit că le place foarte mult România, sau hai să nu fiu chiar aşa de rău, Transilvania. Ar trebui să ştiţi că ceea ce îşi doreşte cel mai mult ungurul, e să stea tolănit vara, la umbra unui păr, în timp ce soarbe liniştit un vin rece de pe domeniile Tohanii, şi vântu-i adie domol creştetu’, iar românu-i lucrează ogoru’. Fraţilor, deschideţi ochii, megeţi în vizită în Ungaria şi după aceea mai vorbim! Desigur, dacă mai vreţi să vă întoarceţi de acolo(acum mă refer mai ales la cei din Bucureşti). Repet, dacă chiar aveţi chef de teorii ale conspiraţiei, scoateţi-vă şi voi „The Zeitgeist” şi vizionaţi-l. Merită, e chiar foarte fain(şi lung). Însă, lăsaţi-ne, pe noi, cei din Transilvania cu teoriile voastre ale conspiraţiei de Bucireci şi vedeţi-vă de turcii voştri! Vă mulţumesc pentru înţelegere!

Celor care nu aţi plecat deja, sunt convins că ne vom citi şi cu ocazia primului episod al serialului „Chitroşenia Nouă Dreaptă”, episod care se va numi „Silviu Pop – the right beginning of a life”. Până atunci, vă las să vă delectaţi, privindu-i în acţiune!