Cand uitam de unde am plecat si ni se pare ca am ajuns “buricul targului”, incepem sa dam cu batzu in balta.. Ar fi ideal daca am reusi sa ne exprimam punctul de vedere fara a-i jigni pe ceilalti si fara a fi total lipsiti de bun simt.. dar asta ar presupune sa avem macar cei 7 ani de acasa.

Draga Maria, daca din punct de vedere profesional ai reusit sa ajungi la un nivel mai ridicat, ne dorim cu ardoare sa iti ridici si “caracterul” care din pacate e sub nivelul unei persoane care asculta sau chiar canta manele.

Rusine!

Primul plan al actiunii. Secventele din 1944 filmate in perioada bombardamentelor fortelor aliate. Pe vremea aceea eram de partea nemtilor si urma sa ramanem cu rusii. Familia se strange in jurul mesei, tatal asculta la radio, masa pune-n farfurii supa aburinda. Incepe raidul. Cad primele bucati din tencuiala. Copilul isi ia avionul de jucarie in adapost. Lumea se refugiaza la subsol, in cotloanele cladirii, pe unde apuca.

Bunicul ramane cumva in urma, se aseaza la masa. Tavanul continua sa se zguduie. Pe scari aluneca o bomba de origine americana, rostogolindu-se frenetic. Oamenii se feresc din calea bombei de dimensiunea unei butelii.

Planul doi. 1999, imediat dupa revolutie, in ex-Iugoslavia fortele armate se ciocneau de zor. Prin Capalnita urma sa treaca un transport catre ex-Iugoslavia, o garnitura cu americani si un echipament de comunicatie.

Doiaru (Razvan Vasilescu), responsabil cu calea ferata din Capalnita, cel care hotaraste cat si ce sa se fure din marfarele ajunse in Capalnita, nimeni altul decat copilul care-si lua avionul de jucarie si-i asteptase o viata pe americani nu se lasa prada mitei, nici amenintarilor si nici insistentelor capitanului Jones (Armand Assante). Opreste garnitura si o imobilizeaza din lipsa de documente insotitoare.

Fiica lui Doiaru, Monica (Maria Dinulescu), ar fi facut orice ca sa plece din sat. Incepe prin a incerca sa fuga cu trenul catre ex-Iugoslavia. Dar trenul ramane cateva zile in sat. Si nu aduce anul cat aduce ceasul. Prezenta americanilor pe teritoriul Capalnitei il determina pe primar (Ion Sapdaru) sa recelebreze sarbatoarea satului pentru a atrage investitorii straini. Monica, nevorbitoare de limba engleza, caci la scoala se preda spaniola de telenovela, se indragosteste de David, maiorul american aflat in misiune. Scene fierbinti cu Maria Dinulescu, insotite de blackout-ul care lasa in bezna Romania.

Ce se va intampla cand furia satenilor este instigata de capitanul Jones (care promite sa-i apere in cazul in care politia deschide focul)? O sa-i lase americanii balta pe sateni si de data aceasta? Va alege Monica sa fuga in California avand in vedere insuficienta de comunicare? Trebuie sa vedeti filmul.

Chiar daca are mii de fani atåt in Romånia, dar mai ales peste hotare, acolo unde este ingropata in bani de cåte ori accepta sa cånte la vreo petrecere privata, Carmen Serban nu este deloc pe placul actritei Maria Dinulescu.

Invitate amåndoua in emisiunea “Stele sub lupa” de la Antena 2, fetele nu au reusit sub nici o forma sa se inteleaga, iar Carmen a parasit platoul de filmare, in cele din urma. Marul discordiei a fost genul de muzica abordat de Carmen Serban, despre care Maria a spus ca ii prejudiciaza imaginea si, prin urmare, nu-si permite ca numele ei sa apara in acelasi context cu o “manelista”.

Carmen Serban are o cariera de invidiat, cu peste 20 de albume scoase pe piata si vanzari-record, insa genul ei de muzica nu este pe placul tututor. Chiar daca spune ca nu canta manele, ci muzica de petrecere inspirata din folclor, Carmen este etichetata de necunoscatori drept o “manelista” de rand. S-ar parea ca ea si Maria Dinulescu nu fac parte din acelasi film, iar atunci cand se intalnesc, ies scantei. Cea deranjata ca-si asociaza imaginea cu o “manelista” este chiar actrita din “California Dreamin’ (nesfarsit)”, film premiat la Cannes si foarte bine primit de cinefilii din lumea intreaga. Roluri în telenovele, dar si în mai bine de 30 de lungmetraje, scurtmetraje, videoclipuri si reclame i-au consolidat cariera si au transformat-o pe Maria într-una dintre cele mai apreciate si prezente actrite tinere ale României. Chiar anul acesta, Dinulescu a fost selectata de cei de la Depeche Mode pentru ultimul lor videoclip, “Peace”. Poate ca aceasta notorietate de care se bucura la doar 28 de ani a facut-o pe Maria sa uite de unde a plecat si sa priveasca viata de la un nivel superior, la care nici un muritor de rand n-ar indrazni sa viseze. Etichetata de unii drept “infumurata” sau “aroganta”, iar de altii “sincera” si “simpatica”, Maria Dinulescu este, fara indoiala o actrita extrem de talentata, insa, asa cum se intampla de obicei la case mari, odata ajuns sus, se intampla sa mai dai si cu bata in balta.

Zilele trecute, actrita care abia s-a intors de la Festivalul de Film de la Venetia a fost invitata sa participe la emisiunea “Stele sub lupa” de la Antena 2, insa a avut surpriza neplacuta, considera ea, de a da nas in nas cu Carmen Serban. Tensiunea instalata inca din start intre cele doua vedete era cat pe ce sa se transforme intr-o paruiala in toata regula. Imediat ce a terminat de cantat Carmen, Maria s-a intors catre public si a inceput sa rada: “Eu nu mai am televizor de opt ani, asa ca nu stiu cine este Carmen Serban, dar ceea ce a cantat ea se cheama «manea», nu-i asa?”. Schimbata la fata, Carmen a incercat totusi sa-i explice calm ca ea nu canta manele, ci muzica etno cu influente house. In rol de Toma Necredinciosul, actrita a continuat sa o jigneasca indirect pe artista si sa spuna ca ea nu-si poate asocia imaginea cu acest gen de muzica. Acest lucru a enervat-o la culme pe Carmen Serban care a si parasit filmarile, in cele din urma.

Ilinca Vandici: «Mie imi place muzica ei!»
In calitate de prezentatoare a emisiunii, Ilinca Vandici a incercat sa aplaneze conflictul si sa-i explice cantaretei ca nu conteaza atat de mult parerea Mariei, din moment ce ea si producatoarea Andrada Moga au dorit-o in emisiune. Simtindu-se jignita, Carmen nici nu a vrut sa auda, si-a strans lucrurile in graba si a plecat valvartej. “Eu nu vreau sa iau partea nimanui. Este adevarat ca s-au certat la filmari si imi pare foarte rau ca s-a intamplat asa. Eu chiar ma mandream ca in emisiunea mea nu au fost scandaluri si nimeni nu a plecat suparat si iata ca s-a intamplat. Am incercat sa o calmam pe Carmen, sa o convingem sa ramana, dar fara succes. Am inteles ca avea motive sa se supere pe Maria, dar la urma urmei, daca noi am ales sa o invitam, inseamna ca ne place muzica ei si asta conteaza cel mai mult. M-a dezamagit ca a plecat.

Nu e vina mea ca Maria Dinulescu nu poate face distinctia intre doua genuri de muzica si ca i-a reprosat ca interpreteaza manele. A fost socant, trebuie sa recunosc! Pana la urma, am reusit sa ducem emisiunea la bun sfarsit si fara Carmen si totul a iesit minunat!”, ne asigura Ilinca. Cei de la Antena 2 au ales sa pastreze toate secventele si sa nu taie la montaj neintelegerile dintre cele doua invitate. “Chiar daca nu transmitem in direct, noi filmam emisiunea in regim de live. Asa ca, duminica la ora 19.00 telespectatorii vor putea urmari cearta dintre Carmen si Maria”, ne-a spus Vandici. Nici una dintre protagonistele scandalului nu a putut fi contactata pana la inchiderea editiei.

Sursa: Gardianul

Ca sa nu vorbim de filmul romanesc care a facut prapad la Venetia, putem aminti de nazbatia facuta de actrita noastra devenita celebra Maria Dinulescu. Dupa ce a luat premiu la Cannes si a filmat in videoclipul formatiei Depeche Mode, Maria s-a cam saturat sa fie lasata in afara reflectoarelor. Din acest motiv la festivalul de film de la Venetia, tanara actrita a ales sa mearga desculta pe covorul rosu tipand in gura mare “Guys look at my shoes” (“Baieti uitati-va la pantofii mei”)

Nu stim de ce insa toti fotografii au fost socati la vederea picioarelor desculte ale Mariei, aceasta spunand foarte simplu ca “Am vrut sa fiu cat mai romanca”. Nu stiu daca parerea actritei despre toti romanii este ca suntem un popor descult sau acum fara sa fim rautaciosi chiar a vrut sa frapeze pe toti cei prezenti la festival, insa se pare ca Maria Dinulescu este prima femeie in istoria covorului rosu care s-a prezentat asa.

Recent am vazut doua filme romanesti:

• Pescuit sportiv (regia Adrian Sitaru)

Atmosfera tensionata din primul moment. Actorii privesc direct in camera. Imi ciulesc urechile pentru ca nu se aude prea bine. Mihaela si Mihai, aparent sot si sotie, lasa in urma orasul prafuit si stresant pentru o oaza de liniste si aer curat. Curand aflam ca Mihaela (iubi) e sotia altuia (a lui pisi), iar Mihai, profesorasul de matematica, proaspat demisionat pentru ca nu tolereaza compromisurile, e amantul. Lucrurile se complica cand in fata masinii pe drumul de langa padure apare (din senin?) Ana, o prostituata. Mintita c-a fost gasita la marginea padurii, Ana nu mai conteneste cu ce-cuplu-minunat, baiat-deosebit si alte texte la care pun botu barbatii. Mai aflam ca Ana nu e prima data lovita de masina. Victima se transforma pe nesimtite in calau si se apuca sa scormoneasca problemele celor doi pentru ca se-vede-ca-ceva-rotite-nu-merge; ii prinde in carlig cand pe unul cand pe celalalt si-i arunca inapoi in apa pentru a arunca din nou momeala. Refuza banii in schimbul unor propuneri ireverentioase, iar la sfarsit il plateste pe Mihai (inainte si la tariful binecunoscut) ca sa vina in padure sa-si ia la revedere. Dupa o zi incendiara, Ana se retrage la marginea padurii, in asteptarea unei noi aventuri. Mi-a placut cum a jucat Maria Dinulescu.

• Politist, adjectiv (regia Corneliu Porumboiu)

Sub pretextul simplist al filajului, Porumboiu tese pe indelete lumea provinciala a lui Cristi (Dragos Bucur), care se ocupa de cazul unor pusti fumatori de hasis. Mai concret, ii pandeste in stil tarkovskian sperand sa descopere sursa substantei narcotice. Bazandu-se mai mult pe fler, incearca sa evite acuzarea unui adolescent care pare inofensiv.

“Politist, adjectiv” este unul dintre cele mai savuroase filme romanesti din ultimii ani. Are niste personaje memorabile si dozeaza rutina gata sa explodeze membrana unui vas de expansiune: de la blocurile alea gri, gropile din incinta utilitatilor publice la fel de arogante ca si monopolul detinut de companiile nationale, interiorul mucegait al apartamentului de politist necorupt cu nevasta care lucreaza in invatamnt (cu leafa mica, dar iscusita in descalcirea sensului cuvintelor).

Aceeasi obsesie pentru cuvinte o are si Anghelache (Vlad Ivanov), comandantul lui Cristi, pe care nu se cuvine sa-l tragi de cravata. El se bazeaza pe litera rigida a legii, pe intelesul strict al cuvintelor din DEX, pe amenintari de genul ori-faci-ca-mine-ori-esti-istorie.

Secretara (Gina), ce mai piesa rara! O adevarata reprezentanta a rasei secretarelor in deux-piece, cu oja data in straturi groase.

Si nu in ultimul rand Cristi, politistul nostru care se pierde in fata comadantului si se exprima greoi. La pranz, intre doua filaje vine acasa, isi soarbe zgomotos borsul, isi inmoaie dumicatii gandindu-se la cat de f*t*t* e situatia.

NOTA :4

Trailer Pescuit sportiv :

Joi 18 iunie, TVR Media si Eugenia Voda au lansat primul  DVD- „Profesionistii- Eugenia Voda si invitatii sai” consacrat emisiunii. DVD-ul contine 5 interviuri, practic 5 editii ale emisiunii la care invitati au fost:  IPS Bartolomeu Anania, Ieromonah Iustin Marchis, Preot Constantin Coman, PS Sofronie Drincec si PS Virgil Bercea. Evenimentul a avut loc la libraria Carturesti. Cristian Tudor Popescu, Ileana Malancioiu (poeta si eseista contemporana), Mariana Mihut si Valeria Seciu  au fost oaspeti de seama la acest eveniment unde si-au expus impresiile vis-a-vis de una din putinile emisiuni ce nu promoveaza divertismentul facil. Atmosfera placuta, desi putin cam „greoaie”, din cauza pretiozitatii discursurilor  unora care doreau cu orice pret sa se faca remarcati. Trec peste, fiindca am mai auzit limbajul de lemn care nu transmite nimic, niciun mesaj catre receptor, decat o insiruire de cuvinte frumos aranjate, care suna placut si al caror singur scop e sa arate cata cultura incape in cei ce le verbalizeaza. Mi-a placut in schimb modestia Ilenei Malancioiu, simplitatea cu care a dat nastere discursului, nobletea ce transparea prin gestica si mimica. Privind-o imi aducea aminte de personajele din cartile pe care le citeam cand eram copil, acel gen de femeie discreta, cu o viata interioara intensa, desi aparent stinsa. L-am ascultat din nou pe Cristian Tudor Popescu bravand inca o data cu ateismul care i-a adus un plus de celebritate. A avut un discurs relativ scurt, care s-a vrut plin de amabilitate dar nefiindu-i carcateristica, a fost un pic fortat. A incercat si doua, trei complimente la adresa Eugeniei Voda, zambind binevoitor, dar pastrand caracterul incisiv al stilului sau oratoric. Printre invitati am remarcat pe Maria Dinulescu extrem de atenta  la discutie si pe Oana Sarbu destul de detasata de ce se intmapla acolo, intr-un cuvant neparticipativa. Cateva poze in compania unor oameni minunati: Eugenia Voda, Ileana Malancioiu si Maria Dinulescu!

Noul single Depeche Mode. Nu mai canta in Romania, dar macar au clip filmat in Romania. In imagini apar Maria Dinulescu si Dacia 1310. Enjoy!

O Depeche Mode colocou na rede seu mais novo videoclipe: Peace.

O sucessor de “Wrong” foi filmado na Romênia e a atriz que aparece no clipe é Maria Dinulescu.

Depeche Mode a filmat acest video pe meleagurile tarii noastre.Daca va lipseau imaginile deplorabile din Romania si Daciile 1310,urmariti acest video.In rol principal,Maria Dinulescu…

Înainte de weekend, Monica Anghel şi Bogdan Miu au stat de vorbă la emisiunea marca Europa FM „Deşteptarea” cu Maria Dinulescu, românca pe care o vom putea admira, începând cu 15 iunie, în cel mai recent clip Depeche Mode, „Peace”.

Mândri nevoie-mare că o româncă a reuşit această performanţă, Monica şi Bogdan au avrut să afle direct de la Maria cum a obţinut acest rol. „Spre deosebire de alte casting-uri, acesta a constat într-o singură probă. Îmi doream foarte mult să iau acest casting şi m-am dus bine pregătită. Citisem scenariul şi m-am prezentat la probă îmbrăcată în uniformă militară. Cred că tocmai pentru că personajul este foarte puternic, i-a cucerit determinarea mea de a obţine acest rol”, a povestit Maria Dinulescu.

Actriţa a împărtăşit cu ascultătorii Europa FM faptul că, deşi a fost vorba de un videoclip, nu a fost uşor să întruchipeze acest personaj. „Mi-a fost greu pentru că ea este destul de masculină. În afară de tunsoarea specifică pe care mi-am făcut-o pentru acest rol, m-au ajutat foarte mult colegii din echipa tehnică. Ei făcuseră armata şi mi-au arătat gesturile lor, pentru a putea să copiez acest comportament masculin. Cea mai grea secvenţă a fost ultima filmată, un prin plan în care trebuia să tremur şi să plâng foarte mult. Mi-am imaginat tot felul de lucruri, m-am gândit la lumea de dincolo, la faptul că personajul meu a omorât nişte oameni şi m-am transpus total în acea stare”, a dezvăluit ea.

Întregul interviu acordat de Maria Dinulescu la Europa FM cu câteva zile înainte de lansarea oficială a celui mai recent clip Depeche Mode poate fi ascultat pe site-ul postului de radio.

sursa:Libertatea

Cu doar patru zile înainte de lansarea oficială, cel mai recent videoclip al celor de la Depeche Mode circulă deja pe internet.

Clipul “Peace”, filmat luna trecută în România, va fi lansat oficial luni, 15 iunie, şi o are ca protagonistă pe actriţa româncă Maria Dinulescu. Aceasta interpretează rolul unei femei-soldat care revine la viaţa normală şi se angajează ca bucătăreasă. La un moment dat, Maria îşi dă jos tricoul, rămânând în bustul gol, însă ea e filmată din spate, astfel încât nu i se văd sânii. În clip mai apare şi o secvenţă dură, în care românca este agresată în scara unui bloc de un grup de bărbaţi.

Maria joacă rolul unui soldat	Românca se dezbracă în clip

Noul video Depeche Mode filmat in Romania. Protagonista principala, Maria Dinulescu.

via zoso (Maria’s biggest fan) – Depeche Mode featuring Maria Dinulescu (aka G.I. Maria). peace!

PS mi se pare mai misto aici decat cu rochia aia de la TIFF. femela invidioasa ce sunt:D

Depeche Mode cu ultima sa piesa Peace ne prezinta o altfel de Romanie…Actrita principala este Maria Dinulescu..
Enjoy!

Mikor a TIFF-en megláttam rövid hajjal, nem gondoltam volna, hogy ez az oka…Maria Dinulescu a főszereplője a legújabb Depeche videónak, amelyben egy hazatérő katonát alakít…a “Peace” c. klipet Bukarestben forgatta a francia Jonas & Francois rendező duó, akik nevéhez fűződik még Madonna és Justin Timberlake “4 minutes” illetve Kanye West “Good Life” klipje is…pár órája tették közzé, friss csemege tehát a rajongóknak, Dave Gahanék viszont csak a háttérben feltűnő reklámtáblákon jelennek meg:

…a dal sem..a klip sem dobott nálam nagyot…és Maria Dinulescu is jobb hosszú hajjal!:)

Gyönyörködni/galéria a törés után!;)

FHM

forrás

vineri 10 apr – joi 16 apr, ora 19 / Cinema Republica

Pescuit sportiv de Adrian Sitaru | comedie, drama | cu Ioana Flora, Adrian Titieni, Maria Dinulescu | Romania | 2009 | 80 minute

Sinopsis: Este povestea unui cuplu obisnuit, care trece printr-o experienta extrema, accidentarea unei tinere. Pentru ca acest lucru ar duce la compromiterea unei vieti, ea il convinge pe el ca e mai bine sa ascunda cele intamplate. Desi tanara accidentata isi revine, lucrurile evolueaza intr-o directie imprevizibila pentru personaje, punandu-le in situatii dificile, scotand la iveala probleme grave ale vietii lor intime si nu numai… (cinemagia.ro)

Actriţa Maria Dinulescu a câştigat premiul pentru cea mai bună actriţă cu rolul din “Pescuit sportiv” la Festivalul Internaţional de Film Independent de la Buenos Aires, desfăşurat în perioada 25 martie – 5 aprilie.Scenariul filmului urmăreşte secvenţe din viaţa unui cuplu în criză, care ajunge într-o situaţie limită după accidentarea unei tinere. Cei doi decid să ascundă acest lucru, renunţând la principii. Din distribuţie fac parte Ioana Flora, Adrian Titieni, Maria Dinulescu şi Cătălin Ungureanu. Scenariul şi montajul sunt semnate tot de Adrian Sitaru.

Un lucru rarisim s-a intamplat de la premiera acestui film (13 februarie) si pana astazi. Nu am citit nici o cronica negativa, dar nici nu au scris foarte multi cronici.

Nu s-au ingramadit sa-l desfiinteze pe Sitaru, dar nici sa-l laude foarte multi critici senzationali. E un lucru bun zic eu ca scepticii au tacut si au lasat sa curga interviurile cu acest tanar regizor care merita urmarit.

Filmul este… nu stiu cum, nu stiu sa il descriu intr-un cuvant. Cert este ca m-am simtit bine cu ei si am fost si eu la picnicul lor. Am asistat la intreaga poveste, mi-am facut sperante pentru un anume deznodamant.

Sistemul in care s-a realizat filmul, Dogma (camera subiectiva, din perspectiva personajelor), m-a naucit la inceput. Scena din masina m-a ametit la propriu si imi doream sa ajunga mai repede.

M-am obisnuit pe parcurs cu imaginea si cand am intrat in poveste, imi doream un unghi al cate unui personaj pentru a avedea ce simte. Da, interesant mod de a filma, dar doar daca sta in picioare povestea.

Daca nu, se pierde totul pentru ca este obositor si ametitor, la propriu.

Ea, Miha, impreuna cu amantul, Mihai, ies la un picnic intr-o zi frumoasa si insorita. Atmosfera de afara este linistita, cu soare, te imbie la contemplare si liniste.

Cei doi indragostiti sunt agitati, au remuscari si sunt chinuiti de greutatea deciziilor pe care vor sa le ia. Miha nu poate sa ii spuna sotului, “Pisi”, ca isi iubeste amantul si vrea sa ramana cu el.

Mihai a luat decizia sa nu mai predea la scoala la care este profesor din cauza discutiilor avute cu directoarea, doar ca nu se simte impacat cu acest lucru si este o decizie pripita.

Mai mult, nu intelege de ce Miha amana sa ii spuna sotului de aventura lor si are aceasta neliniste, a ratarii, incertitudinii si ezitarilor permanente.

Se cearta pe drum, se impaca cu jumatate de gura. Miha il mangaie pe Mihai dupa care il indeparteaza cu un nou repros, atmosfera devine grea, tensionata, gata sa explodeze, stii ca se va intampla ceva, vrei sa se termine cumva povestea… sunt prea multe semne de intrebare.

In timp ce se certau, accidenteaza o prostituata de pe marginea drumului, pe care o cred moarta. Ca in orice familie, barbatul refuza pacatul, femeia musca din mar.

Mihai vrea sa o duca la spital, Miha vrea sa isi acopere urmele si sa o lase asa cum este… nu pentru ca este infrigurata de idea crimei ci pentru ca ii este teama ca intreaga aventura se va descoperi.

Prostituata isi revine si abia atunci incepe povestea. Filmul lasa loc de interpretari personale. Povestea este atat de adevarata incat fiecare ii poate atribui cursul si finalul sau.

Eu l-am inteles in sensul in care prostituata este un soi pe pestisor de aur care le rezolva angoasele, de care vroiau sa scape, si care se intoarce in mediul sau, ca intr-o partida de Pescuit sportiv.

Este un soi de “zana buna” (daca se suporta aceasta asociere!) care le deschide ochii si le arata calea cea buna. Maria Dinulescu este fenomenala. Este o prostituata cu intentii bune, care stie sa isi faca meseria si este la dispozitia clientului.

Stie, din experienta, ca cei doi au probleme si le arata, in felul ei, ca placerea unei relatii si a iubirii este prezenta si pot profita de ea din plin. Fiecare trebuie doar sa stie ce vrea.

Eu cred ca dorinta Anei pentru Mihai s-a consumat, iar eliberarea cu care s-a fumat tigarea de dupa a insemnat de fapt punctul in care au luat-o de la capat. Stiind exact ce vor, amandoi. Miha pe Mihai si invers si Mihai s-a intors chiar si la scoala.

Maria Dinulescu este o incantare. O partitura executata ca la manual, cu priviri exacte, fara gesturi, cuvinte sau zambete care sa bruieze. Totul facut profesionist. Excelenta, reala, adevarata.

In Adrian Titieni am vazut barbatul indragostit, care sufera pentru femeia care nu este a lui in totalitate, este bland, rabdator, atragator… barbat intr-un cuvant.

Ioana Flora cred ca are personajul cel mai…. nu greu, altfel. Ea este cea mai alunecoasa, cea mai de raso-plansul, un personaj dragastos, gelos, credincios, rautacios, posesiv.

O femeie trezita la realitate de gelozie si gandul ca pierde barbatul pe care il iubeste si pentru care este in stare de… multe, dar, atentie, nu orice!

Nu este un ingeras, nu se face vinovata de pacatul capital, dar este foarte sensibila si sincera.

In concluzie este un film care trebuie urmarit. Pentru ca este primul lung metraj al unui regizor tanar, pentru curajul avut sa faca un astfel de film intr-un astfel de stil si pentru actori, care sunt excelenti.

Mergeti sa il vedeti si nu il judecati exact cum v-ati ridicat de pe scaune. Acordati-i putin timp, trebuie sa se acomodeze intai. Dar mergeti la cinema…

Tineam de ceva timp in mine postul asta, mai precis de cateva zile in care am decis sa lipsesc din bloc. In timpul asta am fost convinsa, recunosc, ca imi va trece – nu furia – ci dezamagirea fata de obiectul acestor randuri. Mai exact filmul Pescuit Sportiv, lung-metrajul de debut al regizorului Adrian Sitaru, cu Adrian Titieni, Ioana Flora si Maria Dinulescu, scris, produs si montat de acelasi Adrian Sitaru, filmat (halucinant) de Adrian Silisteanu si inspirat de o idee a lui (atentie) Radu Jude. Pentru cei care nu stiu, Radu Jude este autorul scurt-metrajului “Lampa cu caciula”, care a primit premiul juriului la renumitul festival de film Sundance. Prefer sa nu comentez asupra acestui ultim detaliu.

Domnule Sitaru, as vrea sa incep direct, desi nu stiu cum. Poate ar fi bine sa spun ca dumneata esti autorul unui scurt-metraj de geniu, dupa parerea mea, si anume “Valuri”. Da, nu e nici o gluma, acest scurt-metraj mi s-a parut genial si il recomand oricarui iubitor de filme de oriunde. Asta a fost de altfel motivul care m-a scos din casa vineri seara si mi-a purtat pasii (nu numai mie) spre cinematograful X, unde filmul dumitale, Pescuit Sportiv, incepea sa fie proiectat. Domnul Sitaru, spuneam eu in stanga si in dreapta, este viitorul cinematografiei romanesti. Ce Porumboiu, ce Mungiu, ce Cristi Puiu… Ati vazut Valuri? Pai daca acolo a fost atat de bun, stati sa vedem aici!

Nimic mai gresit. Filmul incepe abrupt, azvarlindu-ti in ochi cu de-a sila o tehnica de filmare nejustificata dramaturgic. Pentru cei care nu aveti cum sa vedeti filmul, asta inseamna ca 95% din acest lung-metraj este filmat din unghiurile subiective ale personajelor principale, cuplul format din Titieni – Flora. El, un profesor care tocmai si-a dat demisia de la scoala unde preda si in acelasi timp amantul ei, care refuza sa-i spuna iubitului oficial ca are o relatie extraconjugala. Revenind la tehnica de filmare, nu numai ca nu e justificata de nimic (ceea ce, cu greu, putem intelege), dar devine in foarte scurt timp extrem de obositoare.

Bun, zici tu ca spectator, poate ca asta e noul drum stilistic al domnului Sitaru, sa-i dam o sansa. Dar ce te faci cu dialogurile (plictisitoare, infinit de lungi). Ce te faci apoi cu introducerea personajului Mariei Dinulescu (o curva care se taraste pe jos, nu se stie de ce, la marginea unor boscheti de la marginea Bucurestiului), neverosimila, pentru ca este greu de crezut ca soferul (Ioana Flora) n-ar fi vazut-o in timp ce conducea, sa recunoastem, cu o viteza destul de redusa. Din acest moment, lucrurile devin si mai halucinante, si mai lipsite de noima. Maria Dinulescu joaca prost (si mie si cred ca si Rhettei ne-ai placut in California Dreaming), cu o foarte slaba intelegere a personajului. Nu asa se joaca o curva, fato! N-o sa ma apuc eu acum sa-ti spun cum sa-ti faci meseria, ca nu stiu cum, dar cu siguranta nu esti credibila in acest film.

Dupa tot acest inceput de film care refuza sa inceapa, din pacate totul continua in aceeasi nota extrem de boring. Maria Dinulescu este luata in masina de cuplul Flora – Titieni si cooptata in vederea destinatiei finale – un picnic. Actiune, de altfel, la fel de neverosimila ca tot restul. Odata ce trei ajung la picnic, unii critici de film ar putea spune ca acolo se intampla ceva, si anume faptul ca Maria Dinulescu se insinueaza incet-incet in viata de cuplu (imperfecta) a celorlalti doi. Daca ma intrebati pe mine, insa, va spun eu ce se intampla – nimic. Sau, altfel spus, lucrul la care se pricepe cel mai bine cinema-ul romanesc – dialogul searbad, cumplit de plictisitor, care nu duce nicaieri. Discutia de dragul discutiei.

Ei bine, in acest moment, in capul Vetei Marx, cinefila inraita si spectatoare (din convingere) a lung-metrajului de debut al lui Adrian Sitaru, se naste o hotarare uluitoare, uriasa, de neoprit: aceea de a se ridica sa iasa din sala. Lucru care bineinteles ca se si intampla. Atentie, domnule Sitaru, opinia mea in privinta filmului dumitale a fost impartasita si de celelalte persoane cu care ma aflam la proiectie, una dintre ele implicata de altfel direct intr-unul din marile succese ale cinematografiei romanesti din anii trecuti. Nu am sa-i dau numele, desigur, vroiam doar sa te asigur si sa ma asigur in acelasi timp ca nu am innebunit definitiv si fara scapare.

Concluzia, domnule, este ca Pescuit sportiv reprezinta un film care, din pacate, are un efect malign asupra iubitorilor sau chiar creatorilor de cinema din aceasta tara: acela de a-i face ca, scarbiti de derizoriul a ceea ce ai inchipuit, sa nu vrea sa mai faca film in viata lor. Un efect nociv, daca e sa ma intrebi pe mine. Ceea ce este si mai straniu, totusi, este ca filmul dumitale a avut un efect suplimentar asupra mea si, printr-o coincidenta uluitoare, si asupra unei alte persoane care a vizionat Pescuit Sportiv. Ei bine, ni s-a facut amandurora atat de rau la stomac ca putin a lipsit sa nu varsam. Da, exact, nu e nici o gluma, macaroanele pe care le mancasem la pranz (fac niste paste excelente) mi-au venit fix in gat, probabil sub impresia gri-ului debordant care se revarsa din ecran sub forma de scenariu, regie, setting si joc actoricesc.

Asta, bineinteles, in timp ce marele critic de film Stefan Dobroiu (cine? cum? unde?) elogiaza filmul Pescuit Sportiv pe site-ul www.cinemagia.ro. Pacat, pentru ca pur si simplu nu e cazul. Pescuit Sportiv e un film slab, domnule Dobroiu, oricum ai suci-o, oricum ai invarti-o. Sau poate tocmai inaltele distinctii pe care le-a primit acest Pescuit Sportiv (Estoril – Special Jury prize; Thessaloniki – Silver Alexander, best actress; Toronto, Venice Days – official competition) ti-au indreptat condeiul intr-o directie sau alta. Iarasi pacat, pentru ca tocmai condeiul ar trebui sa ramana obiectiv, chiar si la o partida de pescuit nereusita. Condeiul, domnule Dobroiu, e tot ce avem. Poate n-ar strica sa-l intrebam impreuna pe domnul Andrei Gorzo ce crede despre acest film?

Si cam atat, din pacate. Cam mult, totusi, pentru cat merita filmul. E adevarat totusi ca oricine greseste domnule Sitaru, si tocmai de accea din partea mea, iata, vei mai primi o sansa. Bineinteles, cu aceeasi inima deschisa si lipsita de prejudecati cu care am intrat si la Pescuit Sportiv. Scurt-metrajul Valuri a fost – in opinia mea – pur si simplu mult prea bun ca sa fie doar un accident.

Pana una-alta, intre doua idei pentru viitorul lung-metraj si o masterizare de sunet la Pescuit Sportiv, poate te opresti si pe la noi sa ne scrii doua randuri despre cum a fost posibil asa ceva. Multumim anticipat.