*Azi, săptămânalul de informație și analiză culturală „Observator Cultural”  a apărut împreună cu un excelent supliment dedicat poetei Mariana Marin. Am citit fără răsuflare articolele și mărturiile dedicate acestui personaj aparte al literaturii române.  Sunt foarte încântat de tot ce am citit, țin să le mulțumesc  celor care au scris  atât de animați de iubire pentru ea, rânduri care mi-au întregit în minte imaginea acestei ființe demnă de tot respectul celor care iubesc poezia. E vorba de Nora Iuga, Carmen Mușat, Cristina Ispas, Adina Dinițoiu, Doina Ioanid(care i-a dedicat un poem plin de iubire), Radu Vancu, Liviu Antonesei, Claudiu Komartin, Caius Dobrescu, Tudor Jebeleanu și Cezar Gheorghe, aș  vrea pe toți să-i îmbrățișez pentru acest frumos gest de care au dat dovadă cu realizarea acestor pagini dedicate Marianei Marin. „Observator Cultural” pregătește și alte astfel de bucurii cititorilor săi, e vorba de alte două apariții dedicate lui Virgil Mazilescu și Cristian Popescu.

Text de quasiote

Nebunia de a gusta trandafir

La rădăcina firească a răului

eu pun o irezistibilă poftă de a-mi săruta în voie mâinile.

(Ah, prietene

- nebunia de a gusta trandafir

atârnați cu o ureche de rozul bun simț)

La 17 ani,

la 23 și la iarnă,

voi continua să-mi amintesc de mine cu aceeași precizie diabolică.

Ca și cum pleoapele mi-ar crește pe vârful unghiei

- la bătrânețe mi-aș rotunji buzele

pentru cuvântul acela croncănitor…

Text de Mariana Marin

** Duminică 4 octombrie, Institutul Blecher vă invită la a II-a ediție a întâlnirilor literare cu poezia contemporană, vor citi din creațiile lor poetice Vasile Leac și Mihai Duțescu. Asta se va întâmpla în Dharma Bar (pe Blănari vis-a-vis de Club A) de la ora 14,30.

mâine de pe www.observatorcultural.ro puteţi descărca pdf-ul cu suplimentul Mariana Marin.

Fotografii inedite de Tudor Jebeleanu.

Joi pe piaţă şi pe www.observatorcultural.ro, un supliment de opt pagini Mariana Marin.

Semnează (ordine alfabetică): Liviu Antonesei, Adina Diniţoiu, Caius Dobrescu, Cezar Gheorghe, Cristina Ispas, Nora Iuga, Tudor Jebeleanu, Claudiu Komartin, Carmen Muşat, Radu Vancu.

Fotografii, mărturii şi poeme într-un proiect coordonat de Carmen Muşat şi un cristian.

Prozaic vorbind, asemeni oricărui domeniu la care ne putem uita, şi poeziei îi lipseşte infrastructura. Se vorbeşte despre ea, dar cărţile mari nu circulă decât subteran, ba, mai mult, autorii reprezentativi sunt acoperiţi de praful politicilor editoriale. Ce se-ntâmplă cu poezia celor care nu găsesc  (din lipsa unui sistem editorial sănătos sau din vina unui curriculum şcolar deficitar) calea spre public? Se spune că, până la urmă, cărţile ajung unde şi la cine trebuie. Dar ce se-ntâmplă cu autorii lor, care nu au aceeaşi şansă? Trăiesc prin cronici, generând festivaluri sau născând legende.

În lunile octombrie, noiembrie şi decembrie, revista Observator cultural vă propune trei suplimente denumite simplu Mariana Marin, Virgil Mazilescu şi Cristian Popescu  .

înregistrare şi fotografie – iunie 2001, Biblioteca de poezie de la Litere (Bucureşti)

editura Muzeul Literaturii Române, 1999
copertă de Tudor Jebeleanu

Premiul USR şi premiul ASPRO

Mutilarea artistului la tinereţe O casă nouă,

ca un alt mormânt,

mai aproape parcă de cel definitiv,

mai aproape de ceasul

pentru care atât am trudit.

.

Nu mai aveam încredere în mine.

Dispăruse furnica de la care învăţasem

să pun pe picioare orice dezastru,

să înving fără să rănesc

nici măcar aerul pe care-l respir.

.

Până şi poezia

(ea, urmând existenţa, niciodată înlocuind-o)

uitase să mai pună

sticla de lapte în faţa uşii.

Uitase să-şi mai aducă aminte de mine.

.

Atunci s-a întâmplat.

Printre dărâmături şi abur proaspăt de ceai

s-a aşezat la masa mea,

a aranjat cu grijă

cele două-trei firimituri insomniace de pâine,

şi-a aplecat uşurel capul (ciudă copilăroasă!)

în semn de trecerea timpului,

a bolborosit printre colţoasele-i falduri:

.

“încrederea în sine vine şi pleacă

după cum de la început

ai stat ghemuit la pământ

sau ai privit stelele drept în faţă.

.

Vei mai răsturna zaruri

şi lehamitea te va îmblânzi

în dulce scorpie parfumată.

Vei mai atârna de obsesii

cu acelaşi scris larg la pungă,

până când frumuseţea va zornăi

şi-n casa săracului

şi-n galeria de cârtiţă.

.

Vei mai da ceva de ronţăit gurilor rele

precum sexul, alcoolul

şi pisica ruptă-n două din suflet.

.

Te vei golăni tot mai mult.

Doar la apusul soarelui

vei începe cu adevărat să trăieşti

printre tufişuri şi sperme galinacee

de refacere a echilibrului psihic.

.

Va râde lumea de tine

când în pas cocoşat

vei debita despre munci şi zile

cu pagina albă.

.

Va hohoti duhoarea de proastă

agăţată de alţii mai proşti decât tine

dar cu şfanţ şi cu ştaif,

numit stil câteodată”.

.

O casă nouă,

ca un alt mormânt,

mai aproape parcă de cel definitiv,

mai aproape de ceasul

pentru care atât am trudit.