Deci, of.
De data asta, pe bune.

Am citit “manifestul” lu’ Tucă.
M-a cuprins tăvălugul silei nemărginite.

Jurnalul Naţional, “făcător de cultură”.
Jurnalul Naţional, “promotor de modele culturale”.
(Cultura cărţilor la pachet, presupun.)
Din gura lu’ Tucă.

Deci, of!

Sfinte Sisoe-al-culturii, cum poţi să şezi liniştit şi să te uiţi la ăsta cum scrie ce scrie?! Adică nu-ţi vine, aşa, să-l trăzneşti niţel?

“Recursul la România”.
Să mori tu?

“O mişcare definită prin patriotism mândru, dar nu naţionalism îngust.”
Precum, presupun, articolele dlui Adrian Păunescu.
De exemplu, ăsta.
Patriotism pur, fără urmă de naţionalism. Nici pic de -fobii diverse.
Sau ăstălalt, mai nou.
Numa’ cultură, de la făcătoru’ de cultură Păunescu. Nici pic de naţionalism. Nici pic de instigare.

Cultură pură.
“Lucruri bune şi de valoare”.
“Victorii muncite şi valoare confirmată în timp”.
Păunescu, adică.

Deci, silă.
Multă.
Nesfârşită.

PS1:
Că Sfântu’ Sisoe-al-culturii nu se sesizează, pot să-nţeleg.
Însă nu pot să-nţeleg cum de nu se sesizează cine trebuie să se sesizeze în cazuri d’astea precum articolele lu’ Păunescu.

PS2:
E evident că “manifestul” setează direcţia ziarului pentru campania ce va să vie.
Noi, pentru România aia mişto ce şi-o doreşte middleclassu’ sictirit de tăte cele.
Întâmplător, “noi” include şi PC-ul.
Doar întâmplător.
Şi doar pentru că şi-n PC sunt oameni doritori de cultură & valori.
Nu?

scris de Fanta Ciutaka

Presa scrisa-i panicata
Marius Tuca ne ataca
Zilnic posturi publicate
Mircea Badea:
-jeguri, frate!

Despre bloggeri lumea stie
Oameni fara meserie
Toata ziua “write new post”
Visurat:
-Nu vreau job, pai ce sunt prost?

Blogarii stiu cel mai bine
Despre sex, IT si filme
Dau sentinte for a living
Zoso:
-Nu stiti voi, tzine de feeling.

Uneori se cearta prostii
Intre ei: noii cu fostii
Sigur, asta daca nu e blat
Si-s vorbiti, halesc rahat.

Per total insa sa stiti
Bloggerii sunt insi cinstiti
Virtual vei flegmat
Poza, text, de le-ai furat

Si-o s-ajungi sa-ti ceri iertare
Pe-al tau blog in gura mare
C-ai gresit, ca n-ai stiut
Ai ciordit, si te-au fu*ut.

Intrebare de baraj: mai exista etica jurnalistica? Sau a existat vreodata? O sa vedeti de ce spun asta. Iata ce zicea despre bloggeri acum un an domnul Marius Tuca, considerat distins jurnalist:

“Cei mai multi dintre ei si-au facut bloguri ca sa faca si ei ceva, neintelesi, dar mai ales frustrati, s-au lasat dusi de moda, de trend, ca niste mici servitori ai globalizarii, umili si gata sa sara de gatul primului concept care sa-i scoată din anonimat, arata ca nişte aratari scoase pentru intaia oara la lumina, cu poze care vor să-i înfatiseze fie sexy, fie intelectuali, bloggerii din Romania nu sunt altceva decat niste rame care au ieşit la suprafata fară sa aiba ceva de spus…” (intregul articol il puteti citi aici).

Urmeaza o jalnica incercare de a drege busuiocul aici (la intrebarea nr. 3), dar totusi se desprinde o idee interesanta din contextul raspunsului la intrebarea cu pricina:

“Jurnalul National va fi primul ziar sau cu siguranta va face asta, va cita sursa daca este un blogger atunci cand o informatie de acolo ne intereseaza si poate sa faca mai citit ziarul”.

Si revenim la intrebarea initiala, din inceputul de articol: mai exista etica jurnalistica?
Jurnalul National, ziar ce se presupune ca tine la etica jurnalistica, calca-n blide si se contrazice de unu singur. Stimabila Dana Andronie, angajata a respectivului jurnal, posteaza un articol referitor la apropiatul festival de muzica folk, Folk You. Ceea ce este regretabil si jenant, la un asemenea nivel la care se vrea Jurnalul National, este faptul ca articolul cuprinde pasaje intregi dintr-o postare de acum un an a colegelor mele de la Folkblog. Oare jurnalul nu-si poate gasi cuvintele sa incropeasca un articol? Cum spunea si colega mea, e pacat, pentru ca e totusi vorba de un eveniment organizat de insusi Jurnalul National si e penibil sa scrii ceva despre el copiind pur si simplu de la “niste rame care au iesit la suprafata fara sa aiba ceva de spus”.

Deci, cum ramane, domnule Tuca, cu vorbele “Jurnalul National va fi primul ziar sau cu siguranta va face asta, va cita sursa daca este un blogger atunci cand o informatie de acolo ne intereseaza si poate sa faca mai citit ziarul” ?

Foto: Alice Drogoreanu

După ce Chinezu sesiză anomalia, întreaga suflare bloggeristică amuţi o vreme, nevenindu-i să creadă. Pe oriunde se întâlneau mai mulţi bloggeri, discuţiile erau asemănătoare:

- Băi, ăla chiar a ignorat Ştirea! Am verificat eu…

- Am văzut şi noi. Dar, de ce-o fi făcut-o? El nu-i tot om?

- Aşa părea, dar, uite că nu-i!

- Oare cine-o fi în spatele poveştii?…

- Sau, poate, o fi fost bolnav… – încerca vreunul să găsească o scuză.

- N-a fost, că a postat ceva cu motociclete! – venea sentinţa.

- Atunci… asta e!

…

Cum această stare de buimăceală nu putea dura la nesfârşit, curând apărură atitudini faţă de subiect pe toate blogurile, indiferent de targetul fiecăruia.

Gala descrise starea naţiunii: Uimire şi cutremur în blogosferă. Ridicolul se depăşeşte prin sinceritate? Până acum, bloggerul Cosmin s-a dovedit ridicol. Va încerca, oare, şi un exerciţiu de sinceritate, mărturisindu-şi vinovăţia?

Laura Iancu făcu o analiză riguroasă a comportamentului deviant: Între felul în care ne autopercepem şi felul în care suntem văzuţi de ceilalţi se întinde, uneori, întregul Masiv Retezat. Astfel, dacă domnul Cosmin se iluzionează că ar fi şi el un om ca toţi oamenii, noi îi vom pune în faţă oglinda obiectivităţii: Eşti un biped josnic, cu o minte atrofiată şi-un suflet pestilenţial!

Al Doilea socoti nimerit să posteze o melodie, aparent fără legătură directă, dar în care ascultătorul atent putea ghici o atitudine plină de înţelepciune faţă de jalnicul contemporan.

Gabi123 aprecie că, de pildă, un mare pictor precum Carl Larsson nu şi-ar fi îngăduit să ignore Ştirea, după cum n-ar fi făcut-o niciun om cât de cât sănătos cu mansarda, iar Isabelle se îngrijoră cu îndreptăţire: Acum, când se apropie 1 Iunie, acesta era exemplul de care copiii noştri aveau nevoie? Când în lume este atâta suferinţă, se cuvenea ca o fiară să răsucească lama cuţitului în rană?…

Chiarnucontează continuă oarecum în acelaşi ton: Chiar nu contează acum de ce ipochimenul a ignorat Ştirea! Dar, cei care suntem sau vom fi părinţi, nu putem să nu ne gândim la viitorul copiilor noştri, la accesul lor la informaţie…

Până şi mai rezervatul Claudiu Târziu socoti nimerit să tragă un semnal de alarmă, într-un amplu editorial: Ameninţări interne în blogosfera românească.

Daurel adoptă un ton mai sever: Dacă fiecare biped ar fi însoţit de instrucţiuni de folosire, bloggerul Cosmin desigur ar avea anexat textul: A se arunca la closet!

Dionis părăsi temporar literatura de ficţiune, notând: Un alt război pândeşte societatea noastră bulversată, acela dintre bloggerii responsabili şi imundul Cosmin!

Eftimie socoti util să întreprindă un fel de investigaţie printre cititori: Găsiţi-mi o scuză pentru Cosmin. Evident, nimeni nu reuşi să o facă!

Elena Agachi invită la lecturarea altor bloguri, evitând pomenirea bloggerului al cărui nume devenise nerostibil şi nongrafiabil.

Felicia scrise un material acid, Despre Ştire, după Tucă citire, în care-şi exprima indignarea faţă de cel care-a ignorat Ştirea, conchizând: Bine l-a numit domnul Marius Tucă onanist şi frustrat!

Lilick aprecie: Dacă domnul Mircea Cărtărescu a fost decepţionat de Traian Băsescu, mai mult ca sigur dumnealui va fi fost dezgustat de fapta lui Cosmin!

Flavius încercă să ridice moralul societăţii răvăşite: Speranţa moare, dar nu se predă! Nu vom ceda în faţa celor care vor să oculteze Ştirea! Florin Puşcaş se arătă, în schimb, stupefiat: Fără titlu, fără cuvinte. Ce s-ar mai putea spune?…

Într-un excelent eseu, Manon denunţă pe cel ce s-ar dori  păpuşarul inimilor noastre, încheind cu un mobilizator apel la starea de veghe, pentru a nu ne lăsa simţămintele desfigurate de minţile bolnave rătăcite prin spaţiul virtual.

Gabi a lu’ Ursu analiză patologia fenomenului: Dacă Don Quijote era devotat Dulcineei, măcar că aceasta era doar rodul închipuirii sale, cum ar putea fi catalogat un monstru care ignoră o Ştire în pofida palpabilităţii acesteia?

George Şerban aprecie, pe un ton amar, că fapta lui Cosmin poate servi în loc de lămâie, capabilă a tăia nu doar seninătatea firească, ci până şi nădejdile cele mai intime.

Gloria, într-un exerciţiu de contemplare, încheia: Mi-e dor de clipele trecutului, când astfel de fapte păreau de neimaginat!

Ioan Andoni consideră  că un comportament precum cel al bloggerului Cosmin este vrednic de atenţia Poliţiei, iar Evergreen se întrebă: Dacă pe Moşilor se ridică maşini şi altele, cum se face că, până acum, nimeni nu l-a ridicat pe bloggerul Cosmin?

Ionuţu imagină blogosfera ca un fel de autobuz în care Cosmin este călătorul fără bilet care trage beşini nestingherit. Kia invită  ca toţi cetăţenii responsabili să-l trateze pe Cosmin cu o vorbă din popor: Bă, ****, nu fi cocălar!

Jamilla dădu glas îngrijorării: Cine? Cine va spăla această ruşine? Cine ne va reda clipa, momentul purităţii? Cine va întinde o mînă de ajutor sufletelor noastre vitriolate? Cine?…

Ion Dascălu optă pentru o abordare mai bărbătească: Înjur, deci exist, material în care-l supunea pe Cosmin unei rafale de imprecaţii (ca să ne exprimăm eufemistic). Klara apelă la metaforă: Dacă alcoolul este o femeie uşoară, cel care ignoră Ştirea nu poate fi numit altfel decât târfă abjectă!

Poate cel mai cutremurător material a fost scris, cu acest prilej, de către Gabriela Savitsky: În ce ţară trăim? Îmi amintesc cum, în decembrie 1989, riscându-mi libertatea, visam la o ţară în care se va fi instaurat Dreptatea, Libertatea, chiar dacă lumea în care trăim nu este una perfectă, bună şi morală. Deşi intuisem de atunci, la cei doar douăzeci şi unu de ani pe care-i împlinisem, că Perfecţiunea va fi pururi doar o invitaţie către un alt tărâm, nu mi-am putut niciodată închipui că, odată cu Libertatea, vor fojgăi în lumina noastră – atâta câtă este ea – troglodiţi dornici să mânjească, să sfâşie, să îmbăloşeze, să oculteze Ştiri. Dar, iată, astfel de monştri, de ticăloşi perverşi, nu doar că există, dar ei clămpăne pe tastaturi, intoxică o blogosferă care era şi aşa departe de a fi un paradis, îşi râgâie materialele inepte despre motociclete stupide, surzi la freamătul unei naţiuni care-şi doreşte accesul neîngrădit la Ştire! Aceasta e lumea în care ne-am dorit să trăim? Acesta să ne fie viitorul? Nu pot crede! Nu vă batjocoriţi poporul şi istoria, pentru că vă batjocoriţi pe voi înşivă! Un om care, deliberat, ignoră astăzi Ştirea, mâine ar putea ignora poemele mele şi, într-o zi, negreşit îşi va trăda Patria pe treizeci de arginţi! Dacă nu ne trezim acum, copiii noştri vor fi aceia care ne vor judeca!

Cum toate aceste frământări trebuiau să-şi găsească o soluţie practică, Alex Moldovan sintetiză problema într-un sondaj: Care e cea mai potrivită atitudine faţă de bloggerul Cosmin?

a)      trecerea sa la spam;

b)      excluderea din blogroll;

c)      ignorarea;

d)      excluderea din blogosferă;

e)     marginalizarea socială;

f)      ostracizarea.

Încă din prima zi, 48.792 de cititori îţi exprimară opţiunile.

Plecarea din tara, anticipata inca din luna martie
Au aparut, ieri, si zvonuri legate de plecarea Mihaelei din tara, impreuna cu Ayan. Gestul nu ar fi o surpriza, avand in vedere ca vedeta a marturisit, intr-un interviu acordat in luna martie revistei “Tango”, ca ii pare rau ca traieste in Romania. Intrebata care este cel mai adanc regret al ei, Mihaela a raspuns: “Ca traiesc in tara asta. De la un moment dat am inceput sa regret amarnic ca nu am plecat la timp undeva unde ai sansa, ca femeie si ca mama, sa fii aparata de legi mai bine facute, de barbati mai curajosi, de o breasla mai unita… Iubesc cu tot sufletul tara asta, dar pe capitole, nu am un patriotism lozincard, pe care-l au mai toti oamenii incuiati si superficiali. Iubesc romani frumosi, oameni de valoare care simt probabil, ca si mine, amarul de a-ti construi succesul intr-o tara care plescaie de placere doar la sordid, scandal, vulgar, absurd…”. Prezentatoarea tv nu a ezitat sa-si exprime dezaprobarea fata de o parte a breslei jurnalistice si fata de unele persoane publice care i-au comentat viata privata la televizor, cand a fost intrebata pe cine dispretuieste cel mai mult. “Pe toti jurnalistii si mai ales jurnalistele fara caracter si fara inteligenta, care scriu fara sa se gandeasca la consecintele asupra vietii fiului meu, a familiei mele si chiar asupra vietii mele. A scrie fara scrupule nu inseamna ca esti un jurnalist bun, ci o fiinta de-o ticalosie si-o prostie fara margini, care lucreaza la un patron cu care seamana leit, pana la contul din banca, unde diferentele devin umilitoare. Si mai detest persoanele publice care comenteaza la televizor vietile unor oameni pe care nu-i cunosc, pe care nu-i inteleg si care sunt umiliti si terfeliti doar pentru ca ele sunt disperate de inca o aparitie jegoasa pe ecranul televizorului…”, a spus Mihaela. Nici statutul de vedeta nu pare sa o incante pe Mihaela Radulescu. “Cand m-am simtit vedeta? Probabil ca a existat un astfel de moment la gradinita, cand am fost protagonista unui spectacol. In orice alt moment din zilele noastre n-am simtit decat iluzia de a fi vedeta in Romania, e o conditie destul de trista si amagitoare, iti da prea putina satisfactie si stiti ca nu-s ipocrita, n-o spun aiurea…”, a declarat gazda “Duminicii in familie”. Emisiunea va mai fi prezentata de Mihaela Radulescu doar luna aceasta, urmand ca in iunie sa mai fie realizate inca doua editii speciale.

Cariera TV de 14 ani
♦ Mihaela Radulescu si-a inceput cariera in televiziune la Tele 7 abc, iar prima ei emisiune se chema “Nocturna pe 16 mm”; a prezentat apoi, la acelasi post, “Week-end abc”.
♦ S-a mutat la ProTV, dar a renuntat in favoarea Antenei 1, unde i s-a dat pe mana “Duminica in familie”.
♦ S-a intors la ProTV pentru a prezenta “Steaua ta norocoasa”, emisiune despre care a spus ca era singura care reusea sa intreaca in audiente “Surprizele” Andreei Marin; tot la ProTV a fost gazda productiei “Familia de 5 stele”.
♦ A plecat la B1Tv, unde a condus proiecte precum “Legea celebritatii”, “Secret profesional” sau “Afis“; emisiunea de care se simte cea mai mandra a fost insa “Gala”.
♦ In 2004, a revenit la Antena 1, unde a prezentat “Secrete de familie”; dupa concediul de maternitate, s-a intors cu “Duminica in familie”, pe care o prezinta de mai bine de 10 ani. Emisiunea este cea mai longeviva productie de divertisment din Romania.

Sursa: Gardianul.ro