Juriul COTY format din 59 de specialisti si jurnalisti auto a desemnat Masina anului 2010 in Europa. Punctajul maxim a fost acordat lui VW Polo, care a reusit sa stranga 347 de puncte si 59 de voturi.

Locul doi a fost castigat de Toyota iQ-337 puncte si 58 de voturi, iar urmatorii clasati in ordinea crescatoare au fost: Opel Astra-221 puncte si 55 voturi, Skoda Yeti 158 puncte si 54 voturi, Mercedes-Benz E-Klasse 155 puncte si 48 voturi, Peugeot 3008 144 puncte si 49 voturi, Citroen C3 Picasso 113 puncte si 47 voturi.

Volkswagen Polo a primit 59 de voturi din partea juriului COTY, inclusiv 25 de voturi pentru titlul de masina numarul unu in Europa. Toyota iQ a primit 58 de voturi, cu 20 de voturi pentru cea mai buna masina.

Polo a fost selectat dintr-o lista de 33 de masini noi, care au fost supuse la vot de catre jurnalistii auto europeni.

Lista de 33 de masini a fost transformata ulterior intr-una de sapte masini, cei 59 de membri ai juriului selectionand modele participante in finala.

Fiecare membru are 25 de puncte la dispozitie, pe care le putea aloca dupa cum considera, cu toate ca cel putin cinci candidati trebuiau sa primeasca puncte, iar castigatorul ales trebuia sa primeasca un punctaj mai mare decat urmatorii clasati.

Sursa: Auto.ro

Calculatoru` lu` Andrei e un fel de cetatean turmentat. Se descurca cu orice sarcina ii dai, da` pe rand, frate! Poti sa joci decent o DotA, sa asculti muzica, sa bloghezi, dar daca vrei sa incepi o activitate total opusa celei pe care o desfasori in momentul de fata trebuie sa ii dai cumva de inteles, cu cateva minute inainte. Spre exemplu, dupa cateva ore de Y! combinat cu Firefox, ce-mi trece mie prin cap: “Ia sa vad, mai are “2012″, ca nu l-am vazut decat pe secvente”. Zis si facut: stiam unde ar trebui sa gasesc filmul, intru repede ajung la el si dau dublu click. Porneste BS Player-ul, nu si filmul. S-a blocat. De ce oare? Pentru ca nu l-am anuntat care sunt intentiile mele. El statea linistit, “mess/blogging, ehh…o nimica toata” si dintr-o data il bruschez. In momentul acela, toate circuitele au sarit din fotolii, se certau care ce sa faca, au mers la batranul circuitelor sa le dea sfaturi etc.. Observam o vaga urma de inteligenta artificiala, prin faptul ca BS Player-ul s-a deschis: a prevazut el ceva, ceva… insa nu destul de repede. A reusit sa treaca de My Computer->D:\->Movies->… si cam atat a fost. Mana mea a fost mai rapida decat ramii lui, eu reusind sa duc la capat ce-am inceput, adica ->2012->2012.avi.  In concluzie, calculatoarele sunt cu 2 timpi in urma noastra. Bineinteles, am dat End Task, dublu click din nou si a pornit; mi se pare ceva normal, e ca si cum as sti subiectele din sesiune cu vreo doua zile inainte.

P.S.: Avand in vedere ca avem proaspat in minte meciul Bute – Andrade, as vrea sa dau verdictul articolul de mai sus in termeni pugilistici, asa cum ar face-o Lennox Lewis: “Doamnelor si domnilor, Calculatorul este trimis la podea…1,2,3: victorie! Omul castiga din nou meciul impotriva Masinii, prin Knock Out!”.

Sexul vinde. Oriunde si oricand. De la aparitia lui. In marketing, de la promovarea lui. Mai intai a fost promovarea pilulei contraceptive. Au urmat ca pe banda rulanta revolutia nou aparutului Playboy, Marylin Monroe, Cosmopolitan, supermodelele aproape goale, Bill Clinton si Monica Lewinsky, Britney si Madonna, videoclipuri si reclame. Marketingul abunda in sex. Daca vrei sa ai o campanie memorabila iar lumea sa-ti asocieze atribute ca actiune, pasiune, accesibil, trebuie doar sa construiesti o campanie bazata pe sex.

Atentie insa, de la sex grotesc la senzualitate e cale lunga iar fortarea granitelor privind nuditatea este sensibila. Campania trebuie sa aiba intriga, desfasurarea actiunii, punct culminant si deznodamant plus personajele potrivite sa exprime subliminal mesajul potrivit. Asa cum se pot remarca in spotul de mai jos, excelent realizat si care, desi in 90% din el a avut referiri la sex, finalul iti intipareste in minte masina si nu fata, ruperea de fantezii facandu-se printr-un text cat se poate de business: “At least there’s one thing you can rely on“.

Un altfel de sex, mai degraba senzualitate intr-o alta campanie ce o are in rolul principal pe Charlize Theron filmand pentru parfumul j’adore semnat Christian Dior in articolul acesta (link).

Ieri mi-am cumparat o cheie. Arata ca o cheie care deschide un cufar vechi, plin de mister. Si o port la gat, caci e un accesoriu. Am senzatia ca e o cheie magica. Asa cum zana mea are o bagheta, eu am o cheie magica.

Si m-am si gandit ce sa fac cu ea. Pot descuia usi, suflete, ochi, si minţi. Mai ales minţi. Pot incuia intr-o camera nefericirile unor oameni, si sa le las doar bucuriile. Pot incuia gura unora care imi dau sfaturi fara sa le cer si celor care stiu ei ce-i mai bine pentru mine.

Doar cand am chef, pot descuia trecutul si sa-l iau la intrebari: “Mosule, ce mai faci?”. Si daca ma supara cu chestii de genul: “Erai alta Oana mai demult. Imi placeai mai mult inainte”, pac! l-am incuiat la loc.

A! Sa nu uit. O pot folosi ca si cheie de contact pentru viitoare mea masina. De fapt… as putea da chiar acum o tura prin Taramul Verde.

Aseara eram atat de incantata, incat am intentionat sa dorm cu ea la gat. Dar avand lantul prea lung, exista riscul sa ma sugrum… ca printr-o magie.

Am cheita magica. Sunt chiar smechera.

Stand degeaba m-am gandit sa caut pe google niste imagini cu masini tunate, caut ce caut si dau peste o masina tunata ‘’specializata” in muzica. Cand o sa asculte el muzica o sa asculte si toata strada ca de are ditamai boxele.
Click pe imagine pentru a mari.

Asa arata masinuta produsa de Dacia.

Dacia lanseaza noul Duster prin prima participare la Trofeul Andros, acolo unde Alain Prost va pilota un model special modificat pentru acest eveniment.

Modelul pilotat in cadrul acestui  concurs va dezvolta o putere de 350 CP  la 7 500 rot/min, avand o cutiei de viteze in 6 trepte.

Motorul va apartine Aliantei Renault Nissan.

Dupa parerea mea aceasta masina va reprezenta inca un pas in plus pentru marca Dacia.

Abia astept sa vad pe strazi modelul de serie.

Exista multe si diferite argumente in alegerea unei masini. Iar faptul ca Subaru este diferita ar putea fi cel mai bun argument. Pentru ca, cu cat stii mai multe despre Subaru, cu atat esti mai tentat sa te intrebi “De ce nu sunt construite asa toate masinile?”. La volanul unui Subaru traiesti o senzatie absolut unica, de incredere in masina si, pe masura ce ii descoperi calitatile iti ofera un sentiment unic de incantare. Am trait aceste senzatii cand, intalnindu-mi un prieten, am acceptat sa-mi arate masina pe care tocmai si-o cumparase: un Subaru Impreza WRX STI. Nu mai completez decat faptul ca eram in Sinaia deci am trait experienta Subaru pe asfalt, serpentine, macadam si drum forestier.

Astazi am mers intr-un showroom al marcii asa incat iata opinii despre Subaru in general, nu doar despre Impreza. De altfel preferata mea a ramas modelul Outback, o combinatie intre masina sportiva, de familie si business. Ce iese in evidenta la masinile Subaru nu este sistemul de navigatie High Resolution cu DVD, nici sunetul premium cu “n” difuzoare si SRS Circle Surround, sau mufa pentru iPod. Acestea se gasesc si la alte marci. Sub capota se gasesc doua minuni ale tehnicii: sistemul Symmetrical AWD si Subaru Boxer.

Symmetrical AWD (All Wheel Drive) consta in dispunerea simetrica si in linie dreapta a motorului si transmisiei. Puterea lui se transmite catre rori mai simplu si mai direct, creand un echilibru aproape natural si o senzatie de control absolut asupra manevrabilitatii. Iar motorul Subaru Boxer are pistoanele dispuse orizontal si la 180 de grade unul fata de altul, pe ambele laturi ale masinii, realizand un profil mai coborat si mai plat in comparatie cu alte tipuri de motoare. Rezulta un centru de greutate mai coborat, un echilibru mai bun si o stabilitate mai mare la abordarea virajelor. In plus miscarile pistoanelor opuse se contrabalanseaza, contribuind la reducerea vibratiilor.

Dincolo de acestea, celelalte dotari par niste gadgeturi: frana de mana electronica, oglinzi de parasolar iluminate, compartiment de depozitare in plafon sau ventilatie separata pentru zona din spate a masinii. Va recomand asadar ca in limita timpului disponibil sa mergeti sa vedeti masinile sau de ce nu, sa faceti un drive-test, chiar si pentru placerea de a conduce un Subaru.

Era in fata mea, cativa metri ne desparteau, doar ca distanta crestea cu fiecare pas al lui, era inalt si alerga… vroia sa prinda microbuzul in care doar eu am reusit sa ma urc…el, nu! Cine spune ca totul se petrece intr-o secunda exagereaza, e de ajuns de o fractiune de secunda…am vazut tot si acum rememorez cu incetinitorul de parca ar fi durat doua ore, de parca am stat pe un fotoliu la cinema si am vazut un film…a traversat prin spatele unui camion parcat iar soferul daciei nu l-a mai putut evita…buf si atat…el pe capota si apoi pe jos, tipul de la volan tremurand se duce la el si il intreaba daca e ok… cred ca a fost un om distrus cand l-a lovit si un om fericit cand idiotul i-a raspuns… aha, idiotul…

S-a intamplat in aceasta dimineata, 27.11.2009 la ora 7, in intersectia Antiaeriana cu Petre Ispirescu…

Plec  dimineata de acasa, cam fara chef. Cand semnalizez prima oara dreapta, cam la un kilometru distanta de casa, ledul de semnalizare se beculeste dement si rapid. Se futu becu imi zic. Dar care, fata spate? Lasa ca ajung la munca si vad. La ultima semnalizare dreapta, aproape  un kilometru de munca, semnalizare isi revine, iar clipoceala aia nu ma mai scoate din minti. Las’ ca-i bine, functioneaza!

In fine. Ajung la munca, alarma avea buba. Bipaia in dementa, fara a indica vreo alarma pe undeva. Cum nu prea ma pricep si nici nu aveam coduri, parole sau alte rahaturi, am lasat-o sa ma turbeze pana a venit persoana salvatoare.

La pranz am coborat sa imi iau ceva de la magazinul din apropiere. In lift era si o tanti de la o firma de la un etaj inferior. Prima oara se minuneaza “aaaa am luat-o in sus??”. In gandul meu rautacios si sictirit, ma gandesc ca la varsta ei nu o mai ia niciunde. Se inchide usa, coana mare se holba la mine. La un moment dat, intinde mana si ma pipaie, putin deasupra bubelor de pe piept “ce nasturei frumosi ai!”. Blocata ma uit la mana ei, ma uit la florizdica facuta din nasturi si la fel de surprinzator pe cat s-a comportat ea, i-am tras-o si eu. Ma intorc cu spatele si ii zic “Mai am unele si pe spate” ,  stau cateva secunde sa vada “nastureii frumosi” si o zbughesc pe usa care tocmai se deschisese, lasand-o cu gura cascata.

Intru in magazin, cer crontanele, bombonele si un Pall Mall Light. La care vanzatoarea ma intreaba “La jumate sau la kil?” “Poftim???” raspund. Colega din spatele ei marise ochii cat cepele. “la jumate sau la kil am intrebat” repeta ea. eu de colo blocata “ce anume?”,  ”Pai nu vrei malai?”  replica. Colega vanzatoarei cu care ma conversam,  se hahaia de mama focului si in rasul ala de ii scutura trupul, ia tigarile din raft si mi le intinde, comentand”tigari la kil, a?” 

Ma intorc spre casa. Urc in buburuza, semnalizez dreapta sa plec din parcare. Semnalizarea functioneaza, semnalizez din nou dreapta 100 m mai jos… Disperare!!! Semnalizarea era din  nou clapaita si dementa. Si dementa a fost pana in capatul strazii cand s-a calmat. Nici acum nu stiu care bec face duda. Asta e! Oi vedea maine!

Casco si service auto. Si, mai ales, comunicarea intre ele.

Din punctul asta de vedere, mie mi se pare ca stam pe loc. Nu am avansat deloc de ani buni. Totul e ca inainte, nimic nu s-a schimbat. Nu prea am avut de-a face cu ei (nici cu asiguratorii, nici cu service-urile – decat la revizii) in viata asta. Pana ieri.

Sa explic.

Am un Ford Focus. Care e inca in garantie. Tin foarte mult la masina, o ingrijesc foarte bine, fac revizii la timp, o intretin foarte curata si in parametri optimi de functionare, etc. Tot tacamul.

Well, in urma cu cateva zile, mergeam cu viteza maxima cu care se poate rula pe bulevardul Ghencea – cam 40 km/h. Deodata, chiar in fata stadionului Steaua, aud un mic trosnet. Si constat ca in partea stanga a parbrizului imi apare o fisura mica, abia perceptibila. Apoi, in cateva secunde, vad cu uimire/disperare/resemnare cum de la mica fisura porneste una mai mare spre dreapta parbrizului. Se lungeste vreo 10 centimetri si se opreste.

Buuun. Adica nu bun, rau.

Well, o las cateva zile (vreo 5) si ieri decid sa ma ocup de chestiune, mai ales ca vreau sa plec cu masina la munte for a few days  in weekendul ce urmeaza.

Sun la un service de reparatii parbrize. Descriu povestea, imi spun aia ca nu se poate. Sun la altul. Aia imi spun ca se poate.

-          Cat costa? Intreb.

-          Cam 100 lei.

-          Bine, vin acum.

Ma urc in masina si ma duc la astia. Ajung, se uita o fatuca ( !)  la parbrizul meu si da verdictul:

-          se poate face, exista un risc, totusi, de 30% sa se duca fisura mai departe in momentul lucrarii sau dupa asta.

-          Pai nu e cam mare riscul? zic eu.

-          Nu stiu, dumneavoastra decideti.

-          Bun ! zic iar. Cat costa?

-          167 lei.

Mi s-a parut foarte mult sa dau aproape 2 milioane de lei vechi pe o chestie care are toate sansele sa fie degeaba.

Sun la Ford.

-          cat costa parbrizul ?

-          1000 lei

-          Aveti decontare cu astra, ca la ei am casco? (ca e musai sa aiba decontare cu aia, e circ).

-          Nu. Dar puteti sa platiti si recuperati apoi banii de la ei. Yeah, right, baby.

Ma rog, pe scurt: daca ai de rezolvat ceva la masina pe casco, oricum ai da-o tot dureaza minim-minimorum o saptamana. Cu mult noroc. In rest, birocratie, dosare, verificari and shit.

Nene, faceti si voi o aplicatie online. Ala de la service verifica, trimite pozele, aia trimit ok-ul si se socotesc ei dupa. Iar eu, prostul de client care le plateste pe casco cateva sute de euro pe an, sa plec repede cu masina ca sa imi fac si la anu’ casco.
Nu?

Sunt haotica la volan si cand dau de un semafor sunt cel mai fericit copil din lume, pentru ca in sfarsit ma pot uita si eu in oglinda si pot sa ma holbez la lumea din alte masini. Si e atat de nostim cand il vezi pe cel din spate cum se scarpina-n cap sau cum are toata mana stanga bagata strategic in nara stanga si el nu stie ca tu-l poti vedea. El sta pitit la el in masina si se crede in siguranta, dar uita ca e inconjurat de geamuri.
Si aici insa linistea mea se spulbera usor: daca nu e un autobuz mare si galben, care, vorba lui Mihai, e mare si pateaza, vin copilasii care vor sa-ti spele parbrizul. Si pe bune acum chiar e curat si eu, singura-n masina, fac semne disperate ca nu vreau nimic curat si ca mai curat de atat nu se poate, dar ei stiu una si buna: daca e vorba de masina stationata ei sunt acolo sa-ti dea o mana de ajutor. Si uite asa 5 baietei mici ma ameninta cu bidoane de doi litri dupa care-mi cer bani…
Ce zi frumoasa si cu soarele pe cer…

Clasament:

Locul 6
Premiul LIEBECK este numit asa dupa Stella Liebeck – de 81 ani – care a dat in judecata McDonald’s pentru ca si-a varsat in poala o ceasca de cafea si a castigat 2.9 milioane $… E cunoscut faptul ca americanii se dau in judecata pentru orice rahat, dar astea depasesc intelegerea umana, cel de pe primul loc e pur si simplu un scenariu SF …

Locul 5
Kathleen Robertson, Austin , Texas , a primit o despagubire de 780.000 de dolari. Ea si-a fracturat glezna intr-un magazin de mobila, dupa ce s-a impiedicat de un baietel care alerga prin magazin. Verdictul tribunalului i-a surprins pe proprietarii magazinului avand in vedere ca boracul era chiar copilul doamnei Robertson!

Locul 5
La egalitate pe locul 5 este si Carl Truman de 19 ani care a castigat 74.000$ si cheltuieli pentru ingrijiri medicale, dupa ce un vecin a trecut cu Honda Accord peste mana lui. El se bagase pe sub masina ca sa fure rotile masinii, iar vecinul care era la volan, nu l-a vazut si a plecat din parcare …
Locul 5
Tot pe locul 5 se afla Terrence Dickson din Bristol, Pennsylvania ,care dupa ce a spart o casa a vrut sa iasa prin garaj, dar usa acestuia era stricata … si usa de acces in casa se inchisese automat in urma lui. Proprietarii erau in vacanta, asa ca hotul-minune a ramas inchis 8 zile in garaj, hranindu-se doar cu o lada de Pepsi si un sac de mancare pentru caini. El a dat in judecata casa de asigurari a proprietarului pentru ca situatia i-a cauzat stres si a castigat 500.000$

Locul 4
E ocupat de Jerry Williams din Little Rock Arkansas , care a fost muscat de cur de cainele vecinului, care era legat si in curtea respectivului vecin. El nu a castigat decat 14.500$ pentru ca juriul a considerat ca dl Williams a provocat “un pic” acest incident, sarind gardul si tragand cu o pusca cu alice in caine …

Locul 3
Apartine don’soarei Amber Carson din Lancaster Pennsylvania ,care a alunecat pe o balta de sifon intr-un restaurant si si-a rupt noada.Treaba e ca balta fusese facuta chiar de don’soara, care aruncase un pahar cu sifon in capul prietenului ei, si probabil ratase… A castigat 113,500 $.

Locul 2
Kara Walton din Claymont Delaware a incercat sa intre pe geamul unei toalete de la un club de noapte pentru a nu plati 3.5$ la intrare,a alunecat si si-a spart doi dinti. A dat in judecata clubul si a castigat 12.000 $ si cheltuielile stomatologice.

Locul 1 si coronita
Merv Grazinski din Oklahoma City, a cumparat o rulota cat o casa, si cand se deplasa pe autostrada a fixat viteza pe automat si s-a dus in spate sa-si faca o cafea…
Rulota a iesit bineinteles de pe autostrada si a cazut in sant. El a dat in judecata compania care a fabricat rulota pentru ca nu au specificat in manualul de utilizare ca nu trebuie sa paraseasca volanul in timp ce merge… A castigat 1.750.000$ si o noua rulota, iar compania a modificat manualul de utilizare

http://www.gandul.info/reportaj/justin-capra-inventator-maturator-filozof-si-pustnic-2380119

articol de Caterina Nicolae, 14 februarie 2008

Justin Capră, românul care a inventat rucsacul zburător folosit acum de americani în călătoriile spaţiale, stă la Baloteşti, într-o casă austeră ca o chilie. Când l-au „vizitat“, hoţii i-au făcut pagubă doar pentru că au lăsat uşa deschisă la plecare. Era iarnă, el era plecat din localitate şi centrala a consumat gaz cât pensia lui pe o lună.

Cu rucsacul zburător în beciurile miliţiei

Rucsacul zburător i-a adus, la început, doar belele. „În 1956 l-am propus Academiei şi bineînţeles că am produs ilaritate. «Tovarăşi, avem nevoie de tractoare, nu de oameni să zboare» şi, mă rog, chestii d-astea. În ’58 l-am brevetat. Dar, în ’56, pentru că aveam intenţia să realizez un astfel de aparat şi nişte maşinuţe, am făcut prostia să merg, neştiind puterea comuniştilor, la Ambasada Americană să cer sprijin. Am fost arestat. Nu m-au ţinut mult – două săptămâni –, dar dormeam pe ciment şi mâncam un sfert de pâine pe zi. Înainte de asta eram ofiţer de aviaţie. După – am fost dat afară din Armată şi am fost trecut la index. Spălam maşini, măturam, ca să pot exista. Până în 1962, când a venit Expoziţia Americană la Bucureşti şi şi-au expus americanii aparatul lor de zbor. Diferenţa între al meu şi al lor era de culoare: al lor era gri şi al nostru – negru. Altminteri erau identice“.

O jucărie: curent electric din zgomot

Americanii şi mai apoi Henri Coandă i-au făcut pe tovarăşi să-şi reconsidere poziţia faţă de Justin Capră. L-au reabilitat oarecum, adică şi-a putut găsi un loc de muncă mai tehnic decât măturător. Dar şi munca de jos a fost o „sursă de inspiraţie“.

Ce faci, de pildă, dacă trebuie să lucrezi într-o cazangerie, într-un zgomot infernal? Evident: încerci să transformi zgomotul în curent electric! „Am folosit un telefon Bell, o membrană cu o bobină şi un miez de fier, pusă în hala în care se făcea gălăgie şi recoltam în altă parte curent. Nu am reuşit să produc mult curent, dar mă gândeam să pun membrane peste tot, în toată hala, ca să meargă măcar polizoarele fără să mai consume din reţea“. Asta este una dintre invenţiile pe care le-a considerat jucării şi nu s-a obosit să le breveteze.

„Nu se poate, da’ funcţionează“

Există însă o invenţie pe care ar fi vrut s-o breveteze, dar n-a putut, pentru că nimeni nu i-a găsit explicaţia fizică. „Am realizat odată un dispozitiv care micşora masa unui obiect. Folosea teoria impulsului care se certa cu una dintre legile fizicii care spune că fiecărei acţiuni trebuie să-i corespundă o reacţiune egală şi de sens contrar. Or, ăsta al meu n-avea jet, n-avea elice, n-avea roţi, n-avea interacţiune magnetică şi al naibii se mişca. Bineînţeles, consuma, nu era perpetuum mobile. Şi atunci m-a luat ministrul Octavian Groza, fiul lui Petru Groza, şi m-a dus la Consiliul Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie. Şi acolo a venit un hectar de mărimi – profesori, academicieni, savanţi – şi prima expresie a fost «nu se poate». La care Groza zice «Nu se poate, da’ merge. Cum dracu’ justificăm?» Doctor în fizică, Dan Vamanu, care a fost şef de promoţie la Oxford, a studiat dispozitivul şi mi-a zis «Justine, să mă ia dracu’ dacă am înţeles. Ăsta n-ar trebui să meargă. Da’ bine că merge, c-om găsi noi justificare matematică». Nu s-a găsit nici acum“.

Circa 100 de vehicule neconvenţionale

Justin Capră a realizat 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim (2 litri de benzină pentru un drum între Bucureşti şi Iaşi, cu viteza medie de 70km/h), 7 aparate de zbor neconvenţionale pe care le-a testat personal şi 15 motoare neconvenţionale. Din toate acestea, doar o invenţie – automobilul fără caroserie, cu efect pelicular – şi-a găsit o oarecare aplicare.

Este vorba despre un prototip care a rămas la stadiul de machetă pentru că Justin Capră n-a avut bani să-l construiască. „Un automobil cu caroseria dintr-o perdea aeriană, care creează şi o propulsie şi poate face, eu ştiu, şi aer condiţionat în maşină. Este vorba de un jet de aer evacuat din faţă şi aspirat în spate, care îmbracă ocupanţii autovehiculului. Am aruncat şi apă pe el, nu se întâmplă nimic – nu plouă, nu ninge“. Iar aplicarea a fost mai mult decât modestă: un cetăţean din Bacău a folosit invenţia lui Capră pentru a realiza un acvariu care n-are un perete, dar ţine, totuşi, şi apa, şi peştii!

- va urma -

…are carnet.

Chiar are carnet. A luat examenul vineri. Şi a făcut cinste cât eu eram acasă, evident.

Are carnet.

De necrezut, dar după multiple încercări, Victoraş al nostru Vic chiar o să conducă ceva. Iar noi îi vom da stop stai stop mut la volan.

Recte habemus machina. Asta dacă nu se trage pe poponeaţă.

Felicitări, cretinule.