Un nuevo estudio de la Universidad de Cambridge sugiere que los franceses deben su pasión por el vino a los antiguos griegos, que fueron quienes introdujeron esta bebida en el país.

La investigación, llevada a cabo por el Profesor Paul Cartledge, señala que los fabricantes originales de Côtes-du-Rhône (las Colinas del Ródano) pueden haber sido los sucesores de los exploradores griegos que se establecieron en el sur de Francia hace 2500 años (600 a.C.).

Este estudio parece contradecir la teoría de que fueron los romanos quienes introdujeron la viticultura en Francia.

El estudio ha descubierto que los griegos fundaron Massalia (hoy Marsella) y la convirtieron en un centro comercial, donde las tribus locales celtas de Liguria vinieron para el trueque.

El profesor Cartledge cree que muy pronto la cercanía del Ródano convirtió esta ciudad en un enclave importante para las naves que transportaban el jugo de uva fermentado griego. Esta nueva bebida inmediatamente se habría hecho popular entre las tribus de Europa occidental.

“Aunque algunos académicos -dice Cartledge-  convienen en el hecho de que los griegos fueron fundamentales para la institución del comercio del vino en Europa, otros argumentan que fueron los etruscos, e incluso los romanos más tarde, los responsables de llevar la viticultura a Francia.”

Según el profesor Cartledge, hay dos aspectos clave para demostrar que fueron los griegos quienes trajeron la vid a la región: “En primer lugar, los griegos querían casarse y se mezclaron con los ligures locales para asegurar la supervivencia de Massalia, lo que sugiere que también intercambiaron mercancías e ideas. En segundo lugar, dejaron muchas evidencias arqueológicas de su comercio de vino (a diferencia de los etruscos, y mucho antes que los romanos), muchas de las cuales se ha encontrado en yacimientos celtas.

El descubrimiento de la Crátera de Vix, una vasija de 1,64 metros de altura y 208 kilogramos de peso hallada en la tumba de una princesa celta en el norte de Borgoña, Francia, añade peso a las conclusiones del profesor Cartledge.

 
Politico romano morto presso l’antica Compsa nel 48 a.C.Tribuno della plebe nel 57 a.C., si adoperò per il ritorno di Cicerone dall’esilio. Anticesariano convinto, contrastò invano la candidatura di Clodio Pulcro alla carica di edile.
Nel 55 a.C. fu pretore e sposò Fausta, figlia di Silla; nel 53 non fu eletto al consolato sia per il mancato appoggio di Pompeo sia perché Clodio usò apertamente la forza contro di lui.
Nel 52 la morte di Clodio provocò una insurrezione della plebe di
Roma contro i miloniani.
Milone, accusato di omicidio, fu condannato ed esulò a Massalia
(Marsiglia). Tornò illegalmente in Italia nel 48 a.C., per partecipare al
tentativo insurrezionale di Celio Rufo contro cesare, ma trovò la morte
assalito dal pretore Q. Pedio.
Plinio il Vecchio, in un elenco di eventi strani e magici nel Libro II-57 della sua “Naturalis Historia, dice che quando erano consoli Lucio Paolo e Caio Marcello “piovve lana nei pressi del Castello Carissano vicino al quale l’anno dopo fu ucciso Annio Milone” Plinio non spiega cosa significa questo evento, ma questa è la prima menzione storica di Cairano.
Cesare, nel “De Bello Civile”, dice che Milone, partigiano di Pompeo nella guerra civile, “liberò alcuni ergastolani e con essi iniziò l’attacco di Compsa nell’agro Irpino. Quando era qui con una legione del pretore Q. Pedio… Milone fu ucciso da una pietra gettata da un muro”.
Che Milone morì vicino a Conza è confermato anche da Velleio Patercolo
nella sua “Storia di Roma”, pubblicata nel 30 A.D.
Cosa possiamo dedurre da queste informazioni storiche? Prima di tutto che Milone morì verso il 50 a.C. vicino a Conza. Secondo, che il nome Carissanum con riferimento ad una località vicino a Conza degli Irpini, cioè l’odierna Cairano, appare per la prima volta in un documento almeno nell’anno 77 A.D., quando furono pubblicati i primi sette libri della Naturalis Historia di Plinio il Vecchio.
Una leggenda cairanese, per secoli tramandata oralmente e solo
recentemente messa per iscritto spiega come sarebbe morto Milone. Una
contadina di Carissanum, dopo essere tornata dalla campagna ed essersi
accorta che mancava l’acqua, prese il recipiente dell’acqua ed andò a
“Pierlaripa”, la fontana ai piedi della rupe fuori del paese che esiste
ancora oggi. Riempito il recipiente, la donna si avviò verso casa,
camminando per il sentiero che sale verso il paese. All’improvviso, prima
sentì dei rumori strani che venivano dalla valle e poi notò delle ombre
confuse. La contadina, essendo sola, ebbe un po’ di paura, ma invece di
scappare volle cercare di sapere la causa di quei rumori. Per vedere cosa
sarebbe successo senza esporsi personalmente, spinse col piede alcuni
massi malfermi sull’orlo del viottolo che naturalmente precipitarono con gran fragore. Quando un grande urlo venne dal basso, la contadina s’impaurì veramente, scappò al paese e diede l’allarme. A quanto pare, le pietre che aveva spinto la contadina avevano colpito mortalmente Milone e messo lo scompiglio nel suo drappello di uomini. Questi avevano intenzione di assaltare il Castrum Carissanum ma furono così fermati da una contadina e Milone morì di una morte ingloriosa.

Există în psihologia omului, –definit ca „animal social”–, o componentă etologică: omul este un „animal”,  precum şi o componentă culturală. Prin cultură  înţelegem, într- o  primă zicere sau abordare a explicaţiei,  un sistem de valori, simboluri, credinţe. Scrierile lui Ioan Cassian spun ceva important despre componenta etologică a firii umane universale. Cassian susţine că deşi omul este prin natura lui păcătos, totuşi  ceva etic bun subzistă  în firea lui. Deşi pogorârea graţiei divine produce o imediată salvare a sufletului, convertirea omului poate de asemenea începe prin exerciţiul voinţei lui. Aceasta pentru că, subliniază Cassian, Bunul Dumnezeu va acorda mereu graţia  celui care este în căutarea ei. Chiar şi celui care nu cere, uneori. Aici Ioan Cassian îl contrazice pe Sfântul Augustin  (354-430),  creştinul berber care sublinia greutatea absolută a Păcatului Originar căzut  peste  sufletul omului. Conciliul de la Orange (din 529 AD) îi va da dreptate Sfântului Augustin.  Abia în secolul XIX  este restaurată dreptatea (despre  natura  psihologică a omului universal)  afirmaţiilor lui Ioan Cassian. Se mai poate adăuga  de noi că  aproape tot romanul francez al veacului XIX este influenţat de această psihologie a omului real, subliniată prima oară de scriitorul creştin Ioan Cassian. Iar în secolul XX, psihanalistul francez Michel Foucault (1926 -1984) se arăta fascinat de acurateţea analizelor psihologice pe care le descoperea citind textele religioase  vechi  dar frumoase, scrise cu şaisprezece veacuri mai înainte de   Ioan Cassian.

Scriitorul  călugăr „scit” (daco-român) de limbă latină  Ioan Cassian,  ori pe latineşte      Joannes Eremita Cassianus, s -a născut  cândva în jurul Anului Domnului 360, –dar poate chiar exact la 360 AD–,  într- o localitate aflată pe drumul roman chemat Via Traiana Nova. Acum, nu este mai puţin adevărat că bunul nostru împărat Traian a fost  un  harnic constructor  de noi căi romane. Ele chemându- se, alternativ, fie Via Nova Traiana, fie Via Traiana Nova. Imperatorul spaniol este remarcabil pentru lipsa lui de imaginaţie,  din cauza aceasta nu s- a păstrat cartea lui tratând despre războiul dacic  (plictisitorul  text intitulat „De bello Dacico”). Dar pentru acel  latin  Cassianus de ‚natione Scytha’,  adică născut în  Scythia Minor,  provincia pe care noi o desemnăm acum cu numele slavonic Dobrogea, — reamintim că slavona este o limbă artificială, inventată de cărturarii bizantini Photius, Kirilus şi Metodius odată cu Oikumena slavonică, un concept geopolitic controlat spiritual de la Constantinopol–,  această Via Traiana Nova trebuie să fi dus obligatoriu la Tropaeum Traiani. Deci putem aserta că, foarte plauzibil, era acolo un drum care conducea înspre localitatea chemată acum Adamclissi.

Ioan Cassian învăţă o limbă latină simplă, fără rafinamente, în mediul  său cultural şi creştin de acasă, centrat pe  o biserică, poate deja ascunsă, protejată de agresiunea barbară, poate deja biserică tăiată în creta subterană a ţinutului natal. Faţă de ceea ce  învăţă de acasă, Ioan Cassian mai prinse  latineşte  imersând  în  textele creştine Vetus Latina ce premerg Vulgata Sfîntului Ieronim. Se recunoaşte că Ioan Cassian putea să îşi exprime direct şi  foarte veridic gândurile pe latineşte.  Ceea ce mulţi dintre autorii latini şi de mare rafinament, contemporani cu el,  nu reuşiră  într-un  grad similar. De aceea textele lor nu supravieţuiră. Ştim acum, din teoriile lingvistice ale lui Tarski Alfred (1902 -1983), un evreu polonez convertit la romano- catolicism, că există o scală şi o gradaţie a limbajelor şi a metalimbajelor, care se pot (ori te pot) apropia sau îndepărta de adevăr. Iar în general, –este poate un adevăr neplăcut acesta pentru scolastici–, limbajul creştinesc aspru te apropie  de adevăr cel mai mult. Ioan Cassian vorbea limbajul  agrest învăţat în acel Latium Novum care proteja dinspre nord-vest  cetatea Nova Roma a împăratului Constantin cel Mare (280-337).

Pe un reper de timp marcat de evenimentul major al primului  conciliu de la Constantinopol (381 AD), pentru a- şi desăvârşi educaţia creştină,  Ioan Cassian peregrină  cu alt tovarăş,   pe nume Germanus, poate  şi el tot din Scythia Minor, în „Romania Hierosolymitana”, adică în Romania Ierusalimului,  teritoriul sacru care este marea miză a lumii:  de ieri, de astăzi, de mâine.

Peregrinii aceia se opriră o vreme la o abaţie aflată  lângă  Vicleim – Betleem, nume ce înseamnă  Casa Pâinii  în limba  ebraică. Insoţit de acelaşi Germanus,  Ioan călători apoi în Egipt. Unde  ucenicii  trăiră învăţând credinţa şi viaţa intensă întru spirit de la anahoriţii din Tebaida, asceţii deşertului care împrejmuie mănoasa Vale a Nilului. Mai  târziu, şi aflat  pe tărâmul galo – roman unde şi  muri la 433 AD, –alţii zic că ar fi trăit mult mai mult–, Ioan Cassian scrise, codifică şi transmise înţelepciunea învăţată de la sfinţii părinţi creştini din deşertul Egiptului. Aceste opere latineşti de literatură patristică, tratând în esenţă ‚antrenamentul omului lăuntric şi  perfecţiunea inimii’,  se cheamă: Una  „De institutis coenobiorum”, cealaltă  „Collationes”, şi au fost scrise la rugămintea Sfântului Castor (nu se ştie când s- a născut, dar se ştie precis că a murit la 420 AD), titularul vechii episcopii din Apt, localitate aflată acum în dioceza de Nîmes.

Dintr – un timp când ştim că se afla  în Palestina şi în Egipt, îl găsim pe Ioan Cassian în anul  403 la Constantinopol. Viaţa creştină din oraş era dominată atunci de Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur. Ceilalţi doi Sfinţi Ierarhi, filosofii-teologi cappadocieni Vasile cel Mare şi Grigore Nazianzus, urcaseră deja la cerurile simbolice ale credinţei. 

Patriarhul Ioan Gură de Aur îl face pe Cassian diacon, şi îl trimite cu o însărcinare diplomatică la episcopul din Roma. Este posibil ca în acel timp să accepte şi invitaţia de a fonda o mănăstire în stil egiptean sau „deşertic” la Massalia, în Galia sudică. Oricum, se ştie că imediat după anul 410, Ioan Cassian ctitoreşte abaţia Saint Victor de lângă Marsilia. Reglementările de vieţuire spirituală instituite de Ioan Cassian pentru Saint Victor vor fi adoptate mai târziu şi la faimoasa mănăstire benedictină de la Port Royal. Unde alături de învăţătura teologică  se instituie, se perpetuează şi se accentuează cultura  gramaticii filosofice. Era de fapt acel Trivium sau ‚Arta construirii discursului’, absolut necesar pentru orice timp, chiar şi în cel de acum. Dar pentru noi, românii, care nu am trecut în Evul  Mediu prin experienţa  unui  Trivium scolastic latinesc, spiritul şcolii de calitate  este resuscitat abia în secolul XIX  de către Gheorghe Lazăr şi Ioan Eliade Rădulescu la Sfântu Sava. Unde se implementează Ideologia Şcolilor Centrale ce îi formează în România pe oamenii politici ai ‚partidei naţionale’.

Titus Filipas