“Fiecare stiinta reprezinta o luare in posesie prin gandire a unui domeniu specializat. Fiecare stiinta este masura lumii, insa aceasta masura a lumii se reflecta in masura omului, iar omul este masura tuturor lucrurilor.”

G. Gusdorf

Click’n'read!

“‘De ce masura iubirii este pierderea ei?

Mi-ai zis:”Te iubesc.”De ce lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este,de fiecare data,cel pe care asteptam sa-l auzim?”Te iubesc” sunt cuvintele altcuiva.Nici tu,nici eu n-am fost primii care le-au rostit si totusi cand le spui tu si cand le spun eu suntem ca niste salbatici care au dat peste doua cuvinte si au inceput sa le venereze.Le-am venerat si eu,la randul meu,insa acum sunt o fiinta solitara,aflata pe o stanca taiata din propriu-mi trup.

Dragostea cere sa fie exprimata.Nu vrea sa stea cuminte,sa pastreze tacerea,sa fie buna si modesta,sa fie doar vazuta,dar nu si auzita,nu.Ea va izbucni in vorbe de lauda,nota cea inalta ce sparge sticla si varsa lichiorul din pahare.Ea nu e genul conservator.E un vanator de prada mare,si prada ei esti tu.E-un joc blestemat.Cum sa continui jocul,atunci cand regulile se schimba intruna?Dragostea pune lumea in miscare.Iubirea e oarba.Cliseele sunt cele care ne fac atata rau.O emotie precisa cauta o cale precisa de exprimare.Insa atunci cand ceea ce simt  nu  e clar definit,pot oare numi asta iubire?E un sentiment atat de inspaimantator,incat tot ce pot face e sa il ascund bine sub un carucior plin cu jucarii pufoase roz si sa-mi trimit o felicitare cu mesajul “Felicitari pentru logodna”.Dar eu nu m-am logodit,sunt doar un om cat se poate de consternat.Imi feresc privirea,sperand cu disperare ca dragostea sa nu ma poate vedea.”

(Jeanette Winterson-Scris pe trup)

P.S:Una din cartile pe care le-am citit cu foarte mare placere.

P.P.S:Pentru mine,dragostea  a intrat in sezonul de iarna.O vad mai mult ca pe o expresie matematica…daca la sfarsitul scaderii momentelor in care ai simtit ca ai avut mai mult de pierdut decat de castigat mai ramai cu zambet pe buze si sentimente in suflet,atunci te poti numi un om norocos:ai avut parte de dragoste.Daca iesi pe minus…e timpul sa faci un inventar si sa angajezi pe cineva de la paza si protectie.

Pantaloni sport

Masura: 40; Culoare: gri inchis

Dimensiuni: talie: 90 cm; sold: 108; lungime:81 cm(pot fi purtati si “tip salvari”); Au talia joasa.

Stare: impecabila (noi fara eticheta).

Pretul afisat este usor negociabil.

Poate esti fotograf si-ti vinzi imaginile realizate. Poate esti un magazin on-line care vinde.. orice. Sau un boutique intr-un mall. Sau un intreprinzator care-si vinde serviciile. Cum faci sa ai clienti luna de luna?

E cunoscut faptul ca aducerea de clienti noi prin mijloace proprii costa iar investitia poate lua forme diverse: advertising, promotii, merchandiseri, “sky is the limit”. Dar dupa cum sugereaza titlul, bugetul e limitat. Orice ban economisit e o zi inainte. Deci? Raspunsul e in mana ta: pastreaza-ti clientii existenti. Tine-i la tine si ai venitul asigurat. Dar tine-i. Mai ales acum cand Internetul prolifereaza iar mass-media in general e mai tipatoare, clientului ii este suficient sa-i fie distrasa atentia catre altceva sau altcineva si l-ai pierdut. A uitat de tine. Cum ii tii la tine?

Personalul care se ocupa de vanzari si probabil si tu aveti contact direct cu clientii. Convinge-te ca produsele pe care le vinzi chiar satisfac nevoile sau cerintele clientilor. Ai in vedere calitatea produselor, a serviciului de vanzare, a serviciului de livrare daca este cazul; verifica masura in care caracteristicile a ceea ce vinzi se potrivesc cu lista de cerinte a cumparatorilor, poate cu a fiecarui cumparator in parte. Am lasat la urma pretul care este cel mai important la noi, in mentalitatea cumparatorilor, nu lasa o diferenta infima sa-ti smulga clientii.

Verifica rapoartele periodic, analizeaza vanzarile lunare si trimestriale. Observa tendintele vanzarilor atat din punct de vedere cantitativ cat si valoric ca sa poti lua masuri corective ori de cate ori apar semnale de alarma sau ca sa eviti derapaje de la bunul mers al lucrurilor.

Asigura-te ca cei care iti vand produsele le cunosc perfect. Nu lasa nemultumirile clientilor sa domine delasarea angajatilor. Organizeaza sesiuni de training, testare, evaluare. Povestiti experientele de vanzare intalnite si jucati roluri de caz.

Nu in cele din urma intreaba-i direct pe clienti. Fa un chestionar mai scurt, mai lung, dupa cum iti permit clientii si afla: nemultumiri, satisfactii, solicitari, tendinte. Cu toate acestea in functiune nu ai cum sa pierzi clienti. Iar un client fidel iti poate aduce alt client fidel. Pentru ca recomandarea este cel mai bun canal de vanzare.

De un an de zile suntem in criza. De un an de zile firmele incearca sa faca fata scaderii veniturilor din vanzari ajustand costurile. Sau mai bine zis taind costurile: mai putine minute disponibile angajatilor pentru convorbiri telefonice, masinile de servici inapoiate societatilor de leasing, gratuitatile la salile de sport sau bazine – eliminate, salarii mai mici cu x procente, mai putine ore de lucru si, avand un impact aproape dramatic in unele cazuri, eliminarea angajatilor cu salarii mari sau neproductivi sau indezirabili din alte varii motive.

Reducerile de costuri pe fondul scaderii veniturilor firmei sunt normale pentru ca au rolul de a reduce presiunea pe care trebuie sa o suporte compania din partea creditorilor (furnizori, banci, stat). Dar asa cum cresterea in vremuri bune este prevazuta in planificari, in bugete de venituri si cheltuieli, in indicatori de performanta si productivitate, tot asa reducerile de costuri trebuie gandite si evaluate si apoi alese acele metode care au un impact cat mai bun asupra companiei din punct de vedere economic.

Daca semnele din alte tari spun ca firmele din vest evalueaza astfel de masuri inainte de aplicare si mai mult, aplica UNA, cel mult doua masuri corective asupra costurilor, in Romania patronii sau managerii le aplica la gramada, pe toate cele posibile. Daca in alte tari perioada de aplicare a unor astfel de reduceri de costuri este limitata, sa zicem la sase luni, pentru a fi evaluate rezultatele si apoi continuate sau incercate alte metode, la noi se urmareste doar rezultatul din viitorul foarte apropiat.

Si in practica rezultatele nete sunt favorabile: scadere a fondului de salarii cu x procente, a costurilor totale cu y procente, etc; pe termen mediu insa efectele sunt catastrofale: scaderea increderii angajatilor in companie, reducerea productivitatii salariatilor, cresterea costurilor cu compensarea lipsei de productivitate pentru atingerea rezultatelor, fluctuatie de personal.

Urmarile sunt continuarea scaderii vanzarilor, fapt care cere o noua reducere a costurilor. Se intra intr-un vortex care are ca finalitate coborarea firmei pana la nivelul supravietuirii sau chiar la disparitia ei.

” Tot mai multi britanici care suna la linia telefonica deschisa de autoritati in cadrul masurilor impotriva virusului A(H1N1) isi pierd viata dupa ce sunt diagnosticati gresit, la telefon, cu gripa porcina, cred specialistii din Marea Britanie.

Boli grave, precum meningita, pneumonia sau amigdalita, au fost diagnosticate gresit de persoanele slab pregatite care lucreaza in acest call-center, potrivit unui procent de 37 dintre medicii intrebati, care au povestit ca au trebuit sa repare greselile operatorilor, potrivit Daily Mail.

Victimele isteriei provocate de gripa porcina nu sunt putine: un barbat a murit de meningita dupa ce a fost diagnosticat incorect cu gripa porcina, un copil de trei ani a fost diagnosticat telefonic cu gripa porcina si i s-a prescris Tamiflu, dupa care s-a dovedit ca suferea de o forma de pneumonie si a fost internat, iar un alt barbat fost diagnosticat telefonic cu gripa porcina, dupa care s-a dovedit ca are salmonella si a fost internat. “

Asa se trateaza lumea in ziua de azi. Si cica sa mai ai incredere in ce-ti recomanda doctorul sa iei sau in diagnosticul pe care ti-l pune. Moarte sigura ))

   e gandul langa care adormi, si sub care te trezesti

   e ceata in care te-ai ratacit fara sa-ti dai seama
   e flacara din priviri ce-ti intuneca orizontul

   e valul de pe coama caruia-i vezi doar spuma
   e batul de chibrit arzand in marea vesniciei

   e destinul – marele gambler, jucandu-se cu zarurile mintii tale

   e masura limitata la care te masori
   e catarul deghizat in om – pe care-l zaresti in oglinda

Dupa ultimele evenimente, si ma refer aici la ultimii doi ani de evenimente economice, ultimul an de evenimente politice, m-am gandit ca e cazul sa masuram efervescenta sociala. Totul pleaca de la asteptarea mea ca populatia Romaniei va ajunge in urmatorii ani (poate vom numara chiar 10 ani) pana la nivele de efervescenta sociala foarte ridicata. Eu ma asteptam inca de la sfarsitul anului trecut la mitinguri si violenta moderata de strada, delicventa de grup, pana acum am vazut doar mitinguri, cat despre restul inca cred ca iarna isi va spune cuvantul.

Asadar m-am gandit sa gasesc o scara de masura. Avem de masurat evolutia intre liniste sociala (inclusiv optimism social, si perceptie pozitiva) pana la revolutie (cand explodeaza mamaliga), clar pot surveni si lucruri mult mai negative, ca razboi civil, insa nu vreau sa le pun pe scara mamaligometrului, pentru ca prefer sa nu ma gandesc ca asa ceva poate surveni.

Scara mea cred ca trebuie sa aiba cateva trepte, carora eu o sa le spun “felii” (evident completati daca le credeti inconclusive), ele au sens doar in directia de inrautatire, pe cealalta directie cateva ar trebui modificate:

1. liniste sociala, perceptie pozitiva asupra evolutiei economiei si societatii — “frumoasa adormita”
2. liniste sociala, perceptie pozitiva asupra evolutiei economiei si negativa asupra evolutiei societatii — “frumoasa adormita viseaza cosmaruri”
3. liniste sociala, perceptia negativa asupra evolutiei economiei si societatii — “trezirea ursului”
4. agitatie sociala, proteste pasnice de strada, reclamatii vocale in presa, perceptie negativa asurpa evolutiei economiei — “agitarea pepsiului”
5. proteste masive de strada, cu mici incidente delicvente, luarea de pozitii politice de o parte si alta a evenimentelor, fara represalii economice — “proteste lejere de vara”
6. grad crescut de delicvente, de natura fizica – violente (unele bazate rasial, altele intre paturi sociale), distrugerea bunurilor, bancara – neplata datoriilor, pozitii politice dipol, potential represalii economice (scaderea salariilor, amanarea platilor, controlul conturilor), restranse represalii fizice — “proteste de primavara-toamna”
7. delicventa masiva, incapacitatea fortelor de ordine de a controla masele, perceptie extrem de negativa asupra evolutiei economiei, aparitia extremismului politic, violente impotriva politicienilor cu antecedente si a afaceristilor care au facut afaceri ilegale — “proteste de iarna”
8. atentate publice, in general catre oamenii politici sau afaceristilor care au trecut bariera legalitatii in cazuri mari, aparitia miscarilor popular socialiste sau national socialiste — “revolutie politica”
9. ma voi opri aici, pentru ca sper sa nu vad urmatorii pasi, dar voi reveni daca e cazul

Probleme vor fi intotdeauna, insa in cazul de fata conteaza perceptia societatii, puterea statului de a controla societatea, iar in Romania societatea are deja o perceptie negativa asupra economiei si societatii, statul este perceput ca fiind corupt, imobil, incapabil, condus de idioti (desi spre surprindearea majoritatii in sistem exista oameni capabili, doar ca sunt placati cu lichele), iar viziunea Romaniei este de “a ne descurca” nicidecum de a deveni – clasa IT a Europei, low-cost in EU, tara turismului etc… ele sunt gandite pe termen scurt, prin peticeala, si evident fara succes.

Astept comentarii

Sursa:Evenimentul Zilei, Sâmbătă, 25 Iulie 2009

IMAGINE DE CRIZĂ. Premierul Emil Boc a anunţat ieri la Baia-Mare încă o măsură de criză, cu impact mai mare asupra capitalului de imagine, însă, decât asupra bugetului.

Potrivit lui Boc, salariile miniştrilor, inclusiv al său, ar urma să fie reduse de la 1 august cu 20%. „Este o decizie voluntară, cerută de premier, trebuie să se aplice din august şi până în decembrie. E un semn că ce s-a început pe linia raţionalizării cheltuielilor va continua”, a spus premierul, admiţând însă că „economia nu este una substanţială”.

Ministrul PSD pentru relaţia cu parlamentul, Victor Ponta, se declară de acord cu inţiativa lui Boc, dar cu un amendament: „Aş fi preferat să dau aceşti bani tribunalului Gorj pentru hârtie decât să-i dau lui Pogea”. O altă variantă a lui Ponta ar fi ca măsura „să fie aplicată şi la companiile ministrului Adriean Videanu, unde au fost mărite salariile, ca să nu fie unii fraieri şi alţii deştepţi”. În prezent, un ministru primeşte 7.643 de lei lunar, iar premierul 8.817 lei.

Impresii:

Pentru inceput imi place foarte mult introducerea: “IMAGINE DE CRIZA”. Asta ca si cum doar pe timp de criza ar fi ceva normal ca salariile ministrilor sa fie reduse. “E un semn că ce s-a început pe linia raţionalizării cheltuielilor va continua”- intr-adevar o solutie eficienta in reducerea cheltuielilor…dar nu singura. Se face extrem de multa risipa si pe alte planuri. Dar sa nu fim rai si sa apreciem acest gest. O reducere cu 20%…pacat ca beneficiile si privilegiile nu pot fi reduse. Sa speram ca nu e totusi doar o mutare politica in sensul strict,o lupta intre partide. E interesant ca se iau asemenea decizii cat de  cat importante o data pe an. Sa speram ca nu va fi singura decizie si ca nu ajung in alte directii banii care vor iesi din buzunarele politicienilor nostri si anume, tot la ei in buzunare sub alte titluri , inafara de cel de Salariu.

Cu nesimtirea te intalnesti de n ori intr-o zi – prin urmare vrei nu vrei, te obisnuiesti cu ea.
N-o mai bagi in seama.
Devine rutina.
Nervii se tocesc intr-o asemenea masura, incat atunci cand cineva simtit se manifesta ca atare, efectiv te pune in incurcatura – oare nu simulaza ?
                                                                             *

Insotind un bolnav, astazi am calatorit cu o salvare.
Situatie de urgenta – sirena, girofar, tot tacamul !
Pan-acum credeam ca-mi pot reprezenta ideea de nesimtire, pan-la forma ei cea mai cronica !
Credeam !
Asta pentru ca nu fusesem niciodata la bordul unei ambulante, de unde nesimtirea unor  ”participanti la trafic” se percepe cu totul altfel.
Parca devine substanta, ajungi chiar sa o pipai !
                                                                              *

Ma uitam la profilul driverului in timp ce croseta de zor stive de idioti ce d-abia catadicseau sa se dea putin la o parte – multi dintre ei chiar vizibil deranjati de sirena ce le bruia conversatiile telefonice.
Concentrarea de pe chipul lui cred c-ar fi contrariat pana si pe psihologii astronautilor de la NASA
Din cand in cand mai scapa cat-un  ” ‘utu-ti …”  abia soptit !  Dar asa, fara patima … doar ca reper !
                                                                                   *

  Oare ce motivatie ar putea avea un sofer d-asta, sa-si asume o asemenea responsabilitate ?
Da, cred ca zic bine – o mare responsabilitate – pentru ca in momentul in care despica traficul, el practic anuleaza celorlalti rutina circulatiei, trebuind sa-si foloseasca la maxim puterea de intuitie, necesara reactiei determinate de schimbarea regulilor obisnuite.
  Un tip d-asta trebuie sa fie atent (si calm) mai ales la lipsa reactiei, adica la nesimtirea din trafic !
  Un tip d-asta trebuie sa fie imun la horcaielile pacientului,
  Un tip d-asta trebuie s-o ignore pe asistenta ce-i transmite telepatic obsesivul ”mai repede”
  Un tip d-asta trebuie sa suporte mai tot timpul urletul sirenei de deasupra, urlet ce-i franjureaza creierii !
  Un tip d-asta poate sa-si ia usor cate-o  ”bataita”  de la niste neanderthali, insuficient informati cu privire la atributiile lui !

  Un tip d-asta merita si el un ‘’spor de stres” foarte consistent.
  Un tip d-asta are toata admiratia din partea mea !
  Un tip d-asta, oare ce salariu o avea … din partea altora ?

Armonie blues in 12 masuri

Un profesor american de matematica, Jason Brown pe nume, si-a pus in minte sa dezlege misterul bluesului.

Mai precis sa explice prin modelare matematica de ce structura clasica in 12 masuri a bluesului a devenit cea mai folosita progresie din muzica moderna, de la rock’n'roll la jazz.

Mai intai, daca vreti sa va faceti o idee ce e cu aceasta progresie armonica de blues, urmariti filmuletul urmator.

Ei bine, profesorul Brown spune ca a gasit cheia succesului enorm al progresiei blues in 12 masuri (structura armonica preluata aproape peste tot in rockul clasic, dar si in country si jazz). El vorbeste despre o structura armonica “perfecta”, care echilibreaza de minune momentele de tensiune cu cele de eliberare, suisurile cu coborasurile, oferind o experienta similara cu cea a calatoriei intr-un motagne russe. “Country-ul nu are are o succesiune fixa de acorduri care sa subintinda toate melodiile, in vreme ce jazzul are o varietate de progresii armonice mult mai mare”, spune Brown.  

Cei interesati de modelarea matematica a structurii armonice a bluesului, pot gasi articolul aici (p. 13-15). Apoi ascultati un blues (un “metablues” daca ma gandesc mai bine) dedicat cui altcuiva decat celebrului “12 Bar Blues”.

Atunci când se discută prea mult despre corupţie, incoerenţă între spuse şi făcute etc., tind, de fiecare dată, să amintesc principiul „corespondenţei“ acestor rele la fiecare nivel social. Dacă există la un nivel, este imposibil ca el să fie exclus din altul, atâta timp cât fiecare nivel social face parte dintr-un tot: o societate. Ca atare, necesară nu este doar incriminarea „răului“ la „ei“, ci identificarea sa şi combaterea la fiecare nivel, implicit, la cel personal.

Aceeaşi situaţie se verifică şi în cazul mediatizat, proaspăt, al IPS de la Constanţa. (Nu mai are rost numele.) Că până acum nu au fost cazuri de acest gent între persoane de acest calibru – indiferent de confesiune –, este o naivitate să credem. Au fost, dar din varii motive, dacă s-a ştiut, nu s-a spus.

„Răul“ sau „corupţia“, cum i se mai spune azi, este mult mai complex şi mult mai prezent la nivelul fiecărei categorii sociale, şi chiar al aceleia din sânul confesiunilor – al tuturor, fără excepţie. Şi asta pentru că ele prea puţin au jucat rolul şi îl joacă ca medii şi factori de a reforma societatea ca atare, iar cei care pătrund în ele sunt exponenţi ale acestei societăţi şi duc cu ele tarele comun.

Dar răul oricum este rău, indiferent de nivelul social la care se verifică, doar că responsabilitatea este proporţională nivelului şi rolului acelei categorii din care face parte autorul, asta din punct de vedere al subiectului.

Obiectiv, însă, „răul“ – atât material cât şi spiritual – este la un cuantum mult mai mare în cazul categoriilor aflate la nivel mai mare. Cu atât mai rău este în cazul celor care fac parte din acele instituţii ce se reclamă „păzitoare de morală“, dar care sunt cele mai bune paravane pentru astfel de situaţii, datorită şi atitudinii încă de veneraţie din partea celor care ştiu de acest „rău“ şi din cauza acestei atitudini nu-l reclamă.

E adevărat, soluţia nu stă doar în „reclamarea“ acestui flagel, ci în reformarea personală, dar cu ce şanse dacă chiar acele instituţii care se ocupă de asta sunt cele care dau tonul?

Şansa stă tot în maturitatea fiecărui individ în a crea în sine şi în jurul său o coerenţă cu ceea ce este teoria demnităţii şi viaţa în demnitate.

Dar deocamdată, demnitatea – fie politică, fie religioasă, intelectuală – se verifică prea îndestul cu măsura pecuniară.

Ştiţi cît cîntărea ocaua sau cît încăpea într-o dimerlie ? In tot cazul, astăzi am fi de-a dreptul încurcaţi dacă ar trebui să folosim vechile unităţi de măsură. In Ţara Românească, bunăoară, cerealele se măsurau cu cana (1,521 l), baniţa (33,96 l), dimerlia (34 l) ori cu mierţa (10 baniţe). Uneori se întîmpla ca aceleaşi unităţi de măsură să difere intrucîtva de la o regiune la alta. Pe cînd în Transilvania ocaua, de exemplu, avea 1,26 kg, în Ţara Românească ea era de 1,27 kg, iar în Moldova 1,29 kg. Litra şi dramul erau şi ele proporţional la fel, deoarece reprezentau un sfert, respectiv a suta parte dintr-o oca.

Vechii ciobani nu-şi prea băteau capul cu asemenea măsuri. Era treaba baciului să cîntărească urda şi caşul şi să ţină socoteala părţilor ce se cuveneau celor care aveau oi.

Dar asta nu înseamnă că la stîna despre care vorbim aici nu exista, rînduială. Dimpotrivă, toate stăteau potrivite la locul cuvenit şi chiar dacă ciobanii nu aveau totdeauna la îndemînă greutăţile pentru a cîntări brînza, ei totuşi o păstrau într-un anumit fel.

Caşul, de pildă, era aşezat pe poliţele curate de brad după mărime, dar şi după greutate. Se întîmpla, nu o dată, ca bucăţi de aceeaşi mărime să nu cîntărească la fel. Unele erau mai uşoare, altele mai grele, din pricini pe care numai ciobanii le ştiau. In tot cazul ei obişnuiau, cum am spus, să nu le pună de-a valma, ci după greutate.

S-a nimerit într-o bună zi ca un cioban să aibă de pus roată mare de caş la locul unde se păstrau cele de aceea mărime, în ordinea greutăţii. In stînga cea mai uşoară, alături următoarea, pentru ca ultima, din partea dreaptă, să fie cea mai grea. Erau acolo înşiruite 14 roţi de caş. Unde s-o pună acum pe cea de a 15-a ? Omul nu avea greutăţi pentru a cîntări roata de caş. Singurul lucru pe care-l putea folosi era o balanţă trainică, agăţată de grinda tavanului, cu ajutorul căreia putea compara două bucăţi de caş, pentru vedea care dintre ele este mai grea. A aşezat deci noua bucată de caş pe un taler al balanţei, apoi s-a îndreptat spre celelalte 14 pentru a lua o alta, ca s-o aşeze în talerul al doilea. Dar pe care s-o ia, astfel încît numărul de cîntăriri să fie cel mai mic posibil ?

Motto:

Fara sa ii folositi pe prietenii frati Google, va rog: care era numele mic al lui Alzheimer?

Scris:

Demult n-am mai scris, dragii babei, deci multe am a va spune in seara de azi. Noapte, da. Scuze publice imi cer pentru asta. Constatam astazi ca a avea blog ma face mai buna. Nu in sensul de miloasa si buna la suflet, nici in sensul ala vinovat la care v-am dus cu gandul. Mai sensibila, mai receptiva, mai buna, na! Acum intreba-va-veti, cum ma poate, la o adica, face mai buna blogul daca nu scriu pe el (sau in el? n-am aflat inca.). Aici e magia – doar sa il am merge de minune ca stimulent pentru exteroceptorii mei: tot ce ma inconjoara capata mii si mii de sensuri, memoria mi se ocupa in straturi cu lucruri care mai de care (interesante/enervante/frumoase/cretine/amuzante/anormale de-a dreptul/iesite din comun/minuscule si importante/vibrante/vaporoase/mici si-ale naibii/mari si-ale dracu’/minuni si-ale Celuilalt/kira-kira*), numai bune de ’scris pe blog diseara’. Evident, cand ajunge blagoslovita zi sa se faca “diseara”, deja sunt prea obosita bara blazata pentru a scrie asa cum trebuie, asa cum sunt si acum, de altfel, se cunoaste, da, asa-i, scuze imi cer, da, stiam eu, ma acceptati si asa. Steluta e ca nu prea uit ce aveam de zis. Si daca uit, oricum nu era ceva interesant, ca doar de-aia mi-a alunecat dintre stelutele neuronale. Sa purcedem, dar, la a trece in revista ce aveam de zis zilele astea de lipsii (mea culpa mea culpa mea culpa) cu penita tastografica, dar nu cu ochii Readerului, nu, niciodata.

Soare:

…le a fost astazi prietenul meu. Mi-a aratat niste lucruri tare frumoase, pe tot parcursul zilei, de aceea imi declar netarmurita si neconditionata afectiune pentru el. Nu exagerez. Sa vedeti. Azi fu, in afara de momentele Soarelui, de care mentionai, o zi tristuta, petrecuta numai pe la scoli cu scop de scoli si nu de vazut-fete-noi-socializat-cu-fete-vechi-imbratisat-fete-si-mai-vechi-si-umpic-de-sanatoasa-visare cum sunt altele, si printr-o nenorocire de hipermarket, nu prin sine, ci prin esenta sa. V-am lamurit. Adica nu prin cum era, ci prin ce era, adica hipermarket, dupa cum spusei deja. Urat. Trist. Dar prietenul mi-a luminat (asta face in fiecare zi) si inzambit ziua. Prin:

• lumina difuza a unui rasarit de pe culoarul caminului azi dimineata bine de tot inainte de 8(opt), trecuta prin eternul termopan de la cap de coridor, martor al unor lungi discutii telefonice (mai ceva decat aia cu inregistrarile lor cu tot)
• lumina filtrata de aerul color ce pluteste deasupra facultatii, prabusita in mii de raze in curtile interioare, cu pamant reavan si salcie si trifoi
• lumina ciudata prin geamul mutant al laboratorului III, care facea peisajul sa para pictat si fereastra sa para, previzibil, tablou
• lumina de mister ca intr-o padure cu vraja din Parcul Operei (da, ala cu legende si folclor urban); are el o alura de palc silvic neexplorat (ca-cu folcloru’ existent nu-mi permit a zice ‘virgin’), dar azi parea un adapost pentru nimfe, satiri si Amalteea; pofta mi se facu de vremea cand citeam fascinata despre astfel de fantezii curate
• lumina scanteietoare, orbitoare, a valurilor curate ale Dambovitei (si nu ‘valurile Dambovitei curate’, da?), de oricat te-ai grabi pe pod ca sa prinzi verdele de pe partea cealalta, tot te arunca in visare de departari; wanderlust takes over
• lumina aruncata de pe aripile a 3 pescarusi spiraland in jurul capului meu ca unei stanci solitare, in miez de lung Ocean, intr-o profana parcare supraaglomerata; miroseau a aceeasi libertate, si din nou, din nou departarea cheama
• lumina pura a celui mai clar apus de primavara ce-mi fu dat sa vad; fara culorile impresionant impresioniste, fara norii-terasa, fara ochi rapiti – un disc clar si luminos intr-o mare rosiatic transparenta, indreptandu-se in jos, si atat
• lumina alba a lunii crescande ascendent, semn de oarecare seceta in urmatoarea saptamana, si pasii inchipuitde albi prin apa lunii, pasi visat de luni ai apei albe, albi de apa in luna inchipuita

Impresii:

Ca sa nu dau exemple din viata, dau exemplu din film (House M. D.; da, stiu ca e serial), da’ sa stiti ca e acelasi lucru si live. De fiecare data cand se intampla ca una din situatiile acelea stereotip-secrete din viata fiecaruia ies la iveala, de obicei in fata unei persoane predispusa la vizionare de faze vulnerabile (recte medic, hence exemplul pe care il voi da), reactia persoanei expuse este de tipul: “probabil crezi ca sunt o persoana mizerabila”, “trebuie sa crezi ca sunt un nenorocit”, “crezi ca sunt un parinte rau, nu-i asa?”. Apoi urmeaza penibilul episod al explicatiei mecanismului psihologic care a dus la degradarea de la idealul de moralitate la “persoana mizerabila”, care pare sa creasca pe privire ce trece, lasand vechea imbracaminte luminoasa sa putrezeasca – de ce? De ce suntem atat de dependenti de ce cred ceilalti despre noi? Si nu e doar un “ceilalti” la modul general, ca masa de oameni, referindu-se la impresia exterioara pe care o lasam. E si o multime de individualitati total necunoscute, despre a caror parere ne pasa in egala masura – pentru ce? E atat de adevarat ca suntem ceea ce parem? Adica sunt mai putin om dupa ce cineva mi-a spus ca sunt inumana, pentru ca asta e parerea lui, iar parerea lui ma face. Hm… nu. Chiar nu.

Simtim nevoia sa ne exprimam, sa ne punem pe noi insine in cuvinte, sa ne comunicam prin ceva mai mult si mai evoluat decat limbajul semnelor. Si cum caracteristica verbalizarea ne este, o alegem pe aceasta fiindu-ne la indemana ca mijloc, nu si ca mod de utilizare. De aici si problemele – deseori ne zicem pe noi gresit, ne falsam singuri spiritul, nu ne nimereste de fiecare data acel acord sublim al simfoniei. Mai dam si chixuri, mai avem cate un rateu, si nu avem numai fani. Secretele sunt inhibitia in fata grandorii simfoniei altora; de nu ne-am putea compara cu altii, nu am avea secrete, caci nu am avea rusini, am fi liberi liberi liberi sa ne cantam da capo al fine; dar privim in jur de cand ni s-au deschis ochii, si vedem lumina altora, si nu ne vine in cap ca si ei au o umbra, si atunci o ascundem pe a noastra, care se lateste, se lateste. Si devine greu de stapanit, pentru ca dorinta noastra de a ii arata forma creste – tot uitandu-ne la ea, cunoscandu-i fiecare linie arcuata, incurbata sau mefistofelic franta, ii gasim gama si tonalitatea, explicatia polifonica si modul intelectualizat de exprimare, si abia asteptam sa o aratam lumii, simtind ca umbra noastra nu-i atat de neagra. Niste copii fudulindu-ne cu jucaria secreta, asta suntem.

Curatenie:

Ochi de copil: Ce durere inexplicabila mai e si asta cand in scena dinainte tocmai iti arata caria rozandu-ti dintele? Mama, vreau un film mai realist!

*carevasazica stralucitor, scanteietor (jap.)

Epilog:

Nu-ti amintesti?! Veeezi? Asa incepe.

Dragostea in sine nu este o dragoste implinita daca nu exista reciprocitate, nu iti este indiferent daca persoanele pe care le iubesti, iti raspund sau nu sentimentelor, nu iti este egal daca esti tratat cu indiferenta de oamenii care au un loc important in viata ta sau primesti inapoi cu aceeasi masura. Vrei, tanjesti dupa reciprocitate. Bineinteles ca trebuie sa daruim neconditionat, sa iubim indiferent daca primim sau nu inapoi, dar suntem creati ca sa daruim si sa primim in aceeasi masura, atunci functionam bine. Unii vor spune ca nu conteaza daca primesti sau nu ceva in schimb, dar realitatea inimii iti va demonstra ca suntem creati pentru a primi cu aceeasi masura cu care daruim. Imparatia lui Dumnezeu este bazata pe dreptate, iar reciprocitatea este o regula a cerului, acolo nimeni nu va duce lipsa de nimic pentru ca fiecare isi va face datoria, va iubi intr-un mod desavarsit si nu se va crea nici un spatiu gol datorat lipsei raspunsului din partea cuiva anume.

Iubiti-L pe Domnul Dumnezeul vostru din toata inima, cu toata fiinta… De ce crezi ca Dumnezeu vrea aceasta de la noi? Pentru ca relatia dintre El si noi consta si in reciprocitate, El tanjeste sa primeasca aceeasi masura de dragoste; daca El ne iubeste din toata inima, desi ne iubeste neconditionat, vrea si isi doreste sa fie iubit cu aceeasi masura.

Dumnezeu nu se joaca cu jumatatile de masura, cu smerenia falsa, El este drept, radical si nu se ascunde in spatele falsitatii cum o facem noi. Desi tanjim in adancul nostru sa primim cu aceeasi masura cu care daruim, ne este rusine sa recunoastem, ne ascundem dupa deget, pentru ca asa este obiceiul, daca ne dovedim a fi sinceri in societatea noastra aceasta este sinonim cu slabiciunea sau chiar labilitatea psihica. Inteleg ca lumea in care traim nu are cum sa ajunga la idealul de care vorbeam ca exista in cer si de aceea unii trebuie sa se dovedeasca adevarati martiri in anumite relatii in care doar ei si doar ei daruiesc fara sa primeasca mare lucru inapoi, dar nu acesta a fost idealul pentru care am fost creati.

Vorbeam cu o prietena ca deocamdata pe multi dintre noi ne sperie cerul, ideea venirii lui Isus, nu pentru ca ar fi rau ci pentru ca este ceva necunoscut, dar daca am stii ce ne asteapta acolo, cred ca am striga zi si noapte dupa Isus sa revina, sa ne ia la El, in cer vei primi cu aceeasi masura cu care dai, acolo nu o sa ai investitii ratate, acolo investitiile sunt garantat supuse succesului.

Cand credeam ca nu mai am nici o idee sa scriu, in timp ce ma rugam mi-a venit ideea aceasta. Noi am fost creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, si daca Dumnezeu isi doreste reciprocitate, adica sa Il iubim asa cum ne iubeste El si chiar daca isi doreste imposibilul, nu se multumeste cu mai putin de atat, atunci si noi suntem la fel, oricat de viteji ne-am da, oricat am brava cu rezistenta noastra la ignorata si respingere, nici un om nu este incantat sa fie trecut pe tusa dupa ce a pus tot sufletul intr-o anumita relatie, nimeni nu se simte implinit cand doar el si doar el da fara sa vada un raspuns. Ma refer in special la relatiile mai apropiate, la prietenii apropiati, la familie, dar nici chiar relatiile cu strainii nu fac exceptie.

Nu ar fi rau sa ne analizam fiecare dintre noi, oare dau cu aceeasi masura cu care primesc, oare respect sufletul care imi ofera? Uneori poti primi intr-o forma si poti returna intr-o alta forma, dar ideea de reciprocitate trebuie sa existe.

Cum te-ai simti ca la salutul tau sa nu ti se raspunda? Cum te simti cand la zambetul tau nu ti se raspunde? Cum te simti cand la vorba ta buna nu exista reactie ci poate dimpotriva? Ce voiti sa vi se faca voua, faceti si voi la fel, spune Biblia.

Insist pe ideea de a ne obisnui cu cerul, inca de aici de pe pamant, altfel vom fi prea socati odata izbiti de puritatea Imparatiei lui Dumnezeu. In cercul tau restrans poti incerca sa dezvolti relatii ceresti, fa efortul acesta, comunica cu oamenii dragi tie, daca gasesti deschidere, creaza-ti un spatiu in care sa pui in practica regulile cerului. Stiu, stiu , stiu ca este o provocare foarte greu de pus in aplicare, dar daca vei urmarii scopurile lui Dumnezeu in viata ta, cu timpul s-ar putea ca provocarea aceasta sa nu mai para atat de imposibila.

1.Identificarea tipului de lirism:

a)subiectiv-modalitatea de exprimare este monologul de tip confesiv(la persoana I) sau adresat (persoana a II-a),sunt prezente marcile eului liric(proiectia autorului in text):emfatizarea (exprimarea excesiva a persoanei I,de ex prin insotirea vb de pronumele subiect,cu rol de a intari prezenta eului liric) ,deicticele(adv/pronume demonstrative ce nu trimit la un referat concret:aici,acolo,ieri,azi,acela,celalalt),persoana I la pronume si verbe,exclamatiile/interogatiile retorice.Marcile ale eului liric-pronume /adj pronominale posesive(meu,mea)/vb. la pers. I (monolog confesiv) sau pers. II (monolog adresat),interogatii si exclamatii retorice

b)Subiectiv impersonal -absenta persoanei I,prezenta vb si pronumelor la persoana a III-a,astfel incat desi in text se distinge o singura voce lirica ,ea este impersonala,nu lasa sa transpara sensibilitatea autorului(Barbu,Alecs-Iarna )

c)Obiectiv- mai multe masti ale eului liric /voci lirice,vag fir epic,dialogul ca modalitate de expunere(ex :Luc.)

2.Trasaturile limbajului poetic

a.expresivitatea -preferinta pentru folosirea cuv cu sensuri conotative ,ce intra in structura unor figuri de stil (precum :ep. x,met. y)

b.ambiguitatea -trasatura specifica mai ales liricii moderne ,constand in posibilitatea dublei /multiplei interpretari a unui text/unei secvente /sintagme poetice

c.sugestia -trasatura specifica liricii simboliste,care nu transmite sentimente ,ci stari vagi ,imprecise ,in mod indirect,prin campuri semantice ,simboluri,muzicalitate sau cromatica decadenta.

d.reflecivitatea-trasatura a poeziei moderniste/neomoderniste ce presupune existenta unui public initiat,elitist capabil a descifra aluziile livresti sau mitologice sau care se manifesta prin caracterul meditativ/conceptual al versurilor.

3.Prozodia-se refera la trei elemente :

-masura-nr.de silabe dintr-un vers

-rima-figura fonetica ce consta in potrivirea partii finale a versurilor incepand cu vocala aceentuata (adda-rima imbratisata,abab-rima incrucisata,aabb-rima imperecheata,aaaa-monorima,rima masculina-silaba finala accentuata ,rima feminina -silaba finala este neaccentuata ,fara rima -vers alb)

-ritmul- trohaic(succesiunea de picioare metrice bisilabice in care prima silaba este accentuata)sau iambic(succesiunea de picioare metrice bisilabice in care a doua silaba este accentuata),amfibrahic(succesiunea de picioare metrice trisilabice ,accentul se pune pe silaba mediana)

4.Trasaturile descrierii literare:

-Este subiectiva ,deoarece prezinta viziunea proprie unui eu liric aflat intr-o ipostaza contemplativa

-Preferinta pentru folosirea cuv.cu sensuri conotative,ce intra in structura unor figuri de stil precum….. sau prezenta imaginilor viz/aud/olf/mot.

-La nivel morfologic ,predomina subs. si adj.(cele mai multe devenite epitete),ce compun imaginarul poetic.

-Poetul descompune realitatea si o recompune dupa legile propriei subiectivitati.

5.Figuri de stil-se clasifica in 4 categorii ,in functie de nivelul la care se produc :

a.nivel fonetic:rima,aliteratia ,asonanta

b.nivel sintactic/de constructie-inversiunea,repetitia ,enumeratia,chiasmul(fig in X-ex:Viu floriile cu soare/Si soarele cu Florii),paralelismul ,anafora

c.nivel semantic-epitetul ,metafora,comparatia,hiperbola,oximoronul,simbolul,personificarea

d.figuri de gandire-antiteza,alegoria,figuri retorice-exclamatia si interogatia retorica.

6.Sensurile cuvintelor:

-sens conotativ-folosirea cuv.cu sensurile figurate ,neobisnuite in context,astfel incat de cele mai multe ori se creeaza figuri semantice precum:epitetul ,metafora,comparatia,hiperbola,oximoronul,simbolul,personificarea,oximoronul(ex: jale dulce).

-sens denotativ-sensul de baza,propriu al cuv.

8.Rolul cratimei-folosita din ratiuni prozodie,prespectiv realizarea masurii si a ridmului ,sau pentru a marca eliziunea unei litere.

9.Linia de pauza -fie apozitie ce cuprinde o explicatie suplimentara cu rol de nuantare ,fie crearea unei metafore explicite(in care sunt prezenti si termenul substituit ,si cel metaforic),fie izolarea unei constructii incidente sau separarea vorbirii directe de cea indirecta.

10.Rolul punctelor de suspensie-marcheaza intreruperea sirului gandirii si o pauza afectiva ce accentueaza  sentimentele exprimate in text(melancolie,indoiala ,durere,regret)

11.Punctul-sfarsitul unei idei poetice,conturul intonational al unei propozitii enuntiative.

12.Semnul intrebarii:marcheaza conturul intonational al unui enunt interogativ,evidentiaza starea de incertitudine sau starea meditative a eului liric (in functie de situatie) ;o adresare retorica in discursul evocativ al unui erou din trecul istoric.

13.Virgula-separarea  unei apozitii/explicatii suplimentare ,izolarea unei constructii in vocativ,separarea a doua idei aflate in raport adversativ(daca intalnim conj dar,iar,insa,ci) sau disjunctive(daca intalnim conjunctia “sau “) ,elipsa predicatului(Mama vine,sora,nu.),construtie incidenta (vino,zise)

14.Semnul exclamarii-marcheaza conturul intonational al unui enunt exclamativ ,dar si participarea afectiva a autorului,accentuand sentimentele exprimate ;poate marca si adresarea directa si evocarea unei personalitati istorice din trecut.

15.Rolul  vb la conj (sa..),cond-optativ (as veni,as face) sau viitor -exprima dorinta ,proiectarea unor sentimente in plan ireal,posibilitatea implinirii unui scenariu.

16.Rolul verbelor la imperfect(veneau,mancau,treceau)-continuitatea unei stari din trecut ,crearea unei atmosfere ireale

17.Verbele la gerunziu -permanenta ,continuitatea ,derularea unui proces

18.Verbele la prezent -certitudinea /exprimarea unui adevar general /confera caracter de maxima.

19.Titlul-facand parte din prelectura textului,titlul anticipeaza ideea de ansamblu a acestuia.De asemenea ,se fac observatii referitoare la aspectul formal sau stilistic al titului.

20.Comentarea unei strofe-surprinederea ideii de ansamblu ,sesizarea modalitatii de expunere (monolog,descriere),tipul de lirism ,discutarea proceeelor stilistice sau evidentierea campurilor semantice,observatii la nivel prozodic(rima ,masura)

Unitatea de masura a inteligentei este TIANUL.

Subunitatile acestuia sunt:

Decitianul

Centitianul

MILITIANUL

se rostogolesc aceleaşi cantece, se lovesc de tavan, se întorc înapoi

spre a porni asemenea apelor spre locul de unde-au plecat.

- ce cerc enervant, zic unii; mi se împletecesc picioarele

ca într-o coardă uitată prin curte,

ca-ntr-un furtun ce-a stat prea mult la soare…

la ce-o fi bună nişte apă stătută, mă întreb?

de parcă utilitatea ei stă în întrebare.

vorbele îmbacsite de obişnuinţă sunt atat de proaspete pentru unii,

atat de relevante ca o apă rece într-un suflet îmbacsit de sete (de li se vede pe faţă).

o fi omul măsura tuturor lucrurilor, însă acolo nu zice dacă omul cu literă mică,

sau Omul cu literă mare, nici dacă omul acela sunt eu.