Pe 11 a avut loc o avanpremeira, filmul fiind difuzat pentru presa. Dupa, a avut loc si o conferinta la care au fost prezenti Meda Victor si Alexandru Potocean (actorii principali), Adrian Lustig (coscenaristul) si bineinteles Horatiu Malaele care iata isi face debutul regizoral in film cu aceasta productie.

Meda Victor a absolvit Universitatea Hyperion sectia teatru in 2008, iar acesta este primul ei rol principal. O aparitie buna in cinematografia romaneasca – din punctul meu de vedere- care sa speram ca va fi pusa in valoare. Alexandru Potoceanu e insa mai „batran” in ale filmului. A jucat in ultimele cele mai bune filme romanesti „Moartea domnului Lazarescu”, „Hartia va fi albastra”, „4luni, 3 saptamani si 2 zile”, „Boggie”si acum in „Nunta muta”. De el nu mi-e teama ca o sa dispara sau ca nu va mai fi promovat pentru ca a avut destul noroc(si a lucrat cu profesionalism) incat l-a vazut cine trebuia sa il vada.

Mi-e destul de greu sa scriu o critica de amator, mi-e teama sa nu fac una de super amator. Filmul e o arta la care inca nu ma pricep. Reactionez dupa o vizonare ca dupa ce privesc un tablu. Imi place sau nu…straneste ceva in mine sau nu…

Despre “Nunta muta”

Mi-a placut prima oara(la avanpremiera). A doua oara(intre timp am fost si la lansarea de gala) m-a lasat rece. Am ras la aceleasi momente mai cu pofta pentru ca Sala mare a Teatrului National era plina si rasuna cu pofta la momentele comice. Un film pe care poti sa-l vezi de doua ori insa la o a treia tentativa te-ai plictisi. Un film usor asa cum a spus si Malaele “pentru prost dar si pentru intelept”.

Ieri am inceput ziua tare bine cu o vizionare de presa (ca sa-i zic asa). Am vazut in Mall Vitan (si nu mi-a fost frig ca de obicei de la aerul conditionat si nici sonorul nu a fost prea tare – doua dintre motivele pentru care evit mall-urile ) filmul “Nunta Muta” a lui Horatiu Malaele – o superbitate de film, de unde am plecat cu regretul ca nu am aplaudat… am avut mainile “mute”…

Impresii:

O nunta muta, pierduta fara cuvinte, iti umple sufletul si-ti fura hohote de ras (scena cu “telefonul fara fir” de la masa nuntasilor), iti atrage mainile una catre alta, ca doi poli ce s-au schimbat frecventa, si incepi sa bati, bati mutenia si prostia, alungi ternul si readuci pentru cateva ore, pe retina si in inima copilaria.

Genialul te loveste in gel mai gingas si totodata brutal mod. Povestea incepe cand, vaduva Mara, devine Smaranda, cea cu flori in par si mintea brambura… Apoi moartea Smarandei prevesteste comi-tragicul final: Mara cea care a plans in ziua nunti, devine papusa pe care o admira la circ, cu miscari fixe si calculate, aidoma regimului comunist, si cu “pantecul furat de omul negru” – golul etern provocat de lipsa unui sot si a unui prunc.

Filmul te plimba ca un carusel prin suisurile si coborasurile vietii, care vazute prin ochii unui copil par povesti cu zane si capcauni, unde miticul si se impleteste cu prezentul… Singurul meu regret este ca palmele mele au foste mute de uimire si de bucurie - am uitat sa aplaud, desi filmul, o capodopera, o merita din plin!

Citeste mai multe pe 9AM -> Rasu’-plansu’ romanesc intr-o ‘Nunta Muta’

Parerea unui critic Stefan Dobroiu de pe Cinemagia