O colecţie de rugăciuni şi devoţiuni puritane

din “O colecţie de rugăciuni şi devoţiuni puritane”

De meeste van ons hebben het wel eens gedaan. Een muntstuk opgooien om een moeilijke beslissing aan kans over te laten. Nu is het algemeen aanvaard, dat als je een munt 100 keer op gooit, hij ongeveer 50 maal kop en 50 maal munt als resultaat zal geven. Natuurlijk wijkt dit zo nu en dan af zodat je soms 60 keer kop hebt en 40 keer munt, maar gemiddeld gezien zijn je kansen altijd half om half. ‘The global consciousness project’ is een wereldwijde test om te kijken of er bij een dergelijke activiteit nog andere factoren meespelen dan alleen ‘hoeveel kans je hebt’.

Om dit uit te zoeken staan er uiteraard niet honderden mensen de hele dag een muntje op te gooien. Ze gebruiken zogenaamde Random Number Generators (RNG). Dit zijn machientjes die, compleet willekeurig, een nummer genereren. Dit kan een ‘1′ of een ‘0′ zijn (net als de binaire taal die computers gebruiken).

Toen de experimenten begonnen met deze RNG’s, probeerde ze eerst uit wat er gebeurde als ze 100 keer een denkbeeldige munt opgooide. Natuurlijk waren er hier en daar wat afwijkingen, maar over het algemeen was het resultaat toch 50/50. Tot ze besloten om iemand naast het apparaatje neer te zetten, waarvan werd gevraagd om ‘alleen maar aan één van de twee opties te denken’. Tot hun verrassing kwamen ze erachter dat het apparaatje leek te reageren op deze persoon en daadwerkelijk meer eentjes of meer nullen te produceren, afhankelijk van de intentie van deze persoon.

Hetzelfde effect kwam ook naar voren als ze het apparaat in een afgesloten doos stopte en iemand in een ander land vroegen er aan te denken. Weer een significant (‘meetbaar’) verschil. Maar hoe kan dat dan? Beïnvloedt de intentie van een persoon dan uitkomst van iets waar zij (eigenlijk) geen invloed op uit zouden kunnen oefenen?

Het collectieve onbewuste

Inmiddels telt het project vele RNG’s, die verspreid zijn over 65 verschillende plekken op aarde. De machines draaien aan één stuk door en elke uitkomst wordt vastgelegd, met zowel vermelding van de plaats als tijd van de meting. Zo is het dus makkelijk terug te vinden wat de reactie was op bepaalde grote gebeurtenissen die een globaal effect hadden. In sommige gevallen puur op mentaal vlak en in andere gevallen ook fysieke invloeden hadden op de aarde. En wat bleek? Deze gebeurtenissen hadden een duidelijke uitwerking op de resultaten die de RNG’s voortbrachten. In sommige gevallen zelfs een korte tijd vóór de gebeurtenis plaatsvond. Dit trekt niet alleen onze invloed als mensen op onze omgeving in twijfel, maar zelfs de essentie van ons idee over ‘wat tijd is’.

Als je het idee van kwantum fysica in je achterhoofd houdt, lijken deze resultaten erop te duiden dat wij als mens eigenlijk niet zo machteloos en individueel zijn als we lang hebben gedacht. Als we deze machines met onze intentie kunnen beïnvloeden en zelfs met collectieve meditatie de hoeveelheid misdaad in een metropool kunnen verlagen… wat kunnen we dan nog meer, ‘if we really put our minds to it’ ?

(1) Chiar dacă m-aş ruga în public, astfel încât să-i fac pe toţi să se simtă umiliţi în faţa evlaviei mele, şi chiar dacă aş vorbi în faţa altora cu cuvinte pompoase, încât să-i duc de  nas  pe  toţi  cu  elocinţa  mea,  şi  chiar  de  aş  avea  o  voce  încât  să  storc  în  biserică lacrimi  din  ochii  bătrânilor  şi  aplauze  din  partea  tinerilor,  dacă  nu-mi  iubesc  soţia, sunt egal cu zero.

(2) Şi chiar dacă aş predica în biserică sau aş da învăţătură la întâlnirile tinerilor şi aş fi tobă  de  Biblie  şi  teologie,  şi  chiar  dacă  aş  fi  nelipsit  de  la  toate  repetiţiile  de  cor  şi fanfară şi din toate misiunile, ba chiar şi la înmormântări, dacă nu-mi iubesc soţia pe care mi-a dat-o Dumnezeu, sunt egal cu zero.

(3) Şi chiar dacă m-aş scula cu noaptea în cap şi aş pleca la lucru şi aş avea chiar două sau trei  slujbe,  ca  să  aduc  bani  în  casă,  şi  chiar  dacă  m-aş  duce  să  lucrez  în  Spania  sau Italia, şi chiar dacă mi-aş face casă mare şi mi-aş putea schimba maşina tot la doi-trei ani,  şi  am  avea  toate  lucrurile  necesare  în  casă,  şi  am  mânca  măcar  săptămânal  la restaurant, dacă nu-mi iubesc soţia, e totul egal cu zero!

(4) Dragostea rabdă multe critici şi refuzuri, multe oboseli ale partenerului, încăpăţânări şi schimbări de planuri.
Dragostea iartă de fiecare dată, ştie să şteargă lacrimi şi să îmbrăţişeze, să îmbărbăteze şi să restaureze. Dragostea ştie să jertfească din timpul şi activităţile ei plăcute, chiar şi atunci când ceea ce face nu trezeşte în ea entuziasmul pe care l-ar fi trezit activitatea ce şi-a propus-o.
Dragostea nu e invidioasă când partenera lui e considerată o soţie mai bună decât e el un soţ bun.
Dragostea nu îl consideră pe celălalt mai prejos ca valoare, daruri, aptitudini, sau ca fiind cel bun să asculte, nu să vorbească.

(5) Dragostea se spală pe dinţi, chiar şi pe picioare; nu-şi bate joc de tine şi nu te critică, nici nu te ia peste picior de faţă cu alţii.
Dragostea nu-l consideră pe celălalt un sclav care să slujească şi să-i împlinească toate poftele şi dorinţele.
Dragostei  nu-i  sare  ţandăra  de  fiecare  dată  când  celălalt  nu  îi  face  pe  plac  şi  nu consideră că e buricul pământului, sau cel puţin al căsniciei.
Dragostea nu e răzbunătoare şi nici nu-i dă celuilalt de înţeles zilnic că „aşa cum faci tu, aşa o să-ţi fac şi eu”.

(6) Dragostea  nu  se  bucură  de  necazul  celuilalt,  nici  măcar  atunci  când  acesta  a  dat  cu capul în mod meritat; dragostea nu aşteaptă cu nerăbdare să păţească ceva partenerul, ca să-i poată arunca: „ţi-am spus eu că aşa va fi”.
Dragostea  apreciază  adevărul  oriunde  îl  găseşte,  chiar  pe  buzele  partenerului  care-i spune că a greşit.

(7) Dragostea nu trâmbiţează în public, nici celui mai bun prieten, greşelile partenerului.
Dragostea îl crede pe celălalt pe cuvânt şi nu ia atitudinea de agent FBI, de a-i urmări fiecare pas, doar se vor adeveri bănuielile lui.
Dragostea va nădăjdui în fiecare zi că celălalt va deveni mai blând, mai smerit, mai evlavios,  mai  iertător,  mai  înţelept,  mai  iubitor,  şi  nu  îi  va  zice:  „Tu  niciodată  nu  o să…”
Dragostea suferă chiar şi nedreptăţile pe care i le face celălalt şi nu se transformă în ură, ci aşteaptă smerirea, împăcarea şi îndreptarea lucrurilor, înaintea lui Dumnezeu.

(8) Dragostea de felul acesta nu poate fi ucisă de nimeni şi nimic.
Căci aprecierile celor din biserică se pot duce; averea se poate pierde, iar realizările uita. Dar în căsnicie, ceea ce va însemna, va fi dragostea.

(9) Suntem chemaţi să ne implicăm în lucruri în parte şi să strângem bunuri în parte, dar să iubim pe de-a-ntregul.

(13)  Acum,  dar,  rămân  acestea  trei:  credinţa  că  Dumnezeu  ne  va  călăuzi  în  căsnicia noastră,  speranţa  că  vom  avea  o  viaţă  fericită  împreună,  şi  dragostea  de  azi,  tare  ca moartea şi ca locuinţa morţilor.
Şi, ziceţi şi voi dacă nu, asta contează cel mai mult!

Florin MOŢIU

Preluat de pe http://predici-reformate.com/

“Tragedia lui Iuda” din volumul de predici “Daruind vei dobandi”

Capitolul 19 al Faptelor Apostolilor se constituie intr-un elogiu maret al vitejiei si puterii fostului persecutor al crestinilor: ex-fariseul Saul/Pavel.

Il gasim aici pe sfantul Pavel ca unul din care iesea o mare putere, precum din Domnul Sau caruia I se dedicase cu fiecare celula a trupului, fiece respiratie si bataie a inimii.

„11. Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel,
12. aşa încât la cei bolnavi erau aduse până şi batistele sau şorţurile care îi atinseseră acestuia trupul, şi bolile îi părăseau, iar duhurile rele ieşeau din ei. ” (Faptele apostolilor 19:11-12, NTR)

Pe cand unii cautau umbra lui Petru pentru vindecare, acum Pavel vindeca la distanta chiar prin batiste “sfintite”…

Cel care candva era plin de zel sa stearga de pe fata pamantului numele lui Isus acum nu mai prididea sa-I raspandeasca mesajul in orice cotlon al lumii.

Insa nu doar lumea il stia de frica ci si dracii si tot iadul cu tartorul lui cu tot:

„15. Dar duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?!””
(Faptele apostolilor 19:15, NTR)

Avea Sfantul fost-prigonitor Pavel o asa “carte de vizita” ca pana si ultimul si cel mai parlit drac o recunoastea de la o posta. Daca fugeau dracii de batistele cu care-si  stersese Pavel nasul sau sudoarea, d-apai de prezenta lui… ( Cum ne-or sti pe noi dracii?! Daca ne-or sti…Vai de noi… )

Daca dracii nu fugeau de tamaie cum fugeau de Pavel sa nu ne mire plangerea si spaima facatorilor de idoli:

„26. şi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins şi a dus în rătăcire o mare mulţime de oameni, spunând că zeii făcuţi de mâini nu sunt de fapt zei!
27. Prin urmare, există pericolul nu numai ca această muncă a noastră să ajungă de tot dispreţul, ci şi ca templul marii zeiţe Artemis să fie socotit ca o nimica şi chiar măreţia ei să fie distrusă, a ei, cea la care se închină toată Asia şi toată lumea!” ” (Faptele apostolilor 19:26-27, NTR)

Efesul era

Capitala de facto a provinciei romane Asia (vezi nota de la 2:9), cel mai important centru comercial al Asiei Mici şi cetatea în care se afla faimosul templu al lui Artemis, considerat una dintre cele şapte minuni ale lumii antice (- NOTA NTR)

Azi, care pui de Pavel ar da peste cap o intreaga ramura a industriei (pariziene, sa zicem) asa incat acestia sa faca greva generala si sa ameninte guvernul cu… “mineriada” ? Si nu doar Efesul, ci toata Asia era in pericol de a fi pierduta ca piata de desfacere pentru industria idolatrilor. Ce compliment pentru Pavel! Sa fii o amenintare atat de mare pentru idolatria din toata Asia (mica)! Nu doar falimentul industriei bijutierilor era iminent, dar si colapsul turismului legat de mai-mult-decat-Louvre-ul timpului: una din cele sapte minuni ale lumii  – marele templu al zeitei Artemis/Diana.

Sa dardaie dracii de frica doar de batistele cu care ti-as sters nasul, sa te foarte stie iadul de apostol hiper-breaz, sa dai peste cap comertul si turismul dintr-o metropola imperiala… = sfantul Pavel, un fost prigonitor dedicat 101% fostului Prigonit Divin…

de Florin Laiu – versiunea completa si nemodificata poate fi citita accesand linkul cu numele autorului.

De nacht van 7 op 8 november was museumnacht in Amsterdam. Allerlei Amsterdamse musea hadden hun deuren geopend voor het publiek, dat deel kon nemen aan een groot aantal activiteiten. Een van die activiteiten was de lachmeditatie, die ik tussen half een en twee uur ’s nachts verzorgde in het Bijbels Museum. Ik zou drie sessies geven aan ca. vijftig tot zestig man (m/v) en de kans was groot dat een deel van het publiek al enigszins aangeschoten zou zijn. De grootschaligheid en de naar verwachting … ahem … ‘lollige’ stemming van een deel van de deelnemers boden mij een nieuwe ervaring, en ik was benieuwd hoe ik het in deze setting ervan af zou brengen. Ook was ik enigszins bezorgd of er wel iets van de meditatie zou overblijven, of dat het zou vervallen tot louter meligheid. Lachmeditatie lijkt (en is) dan misschien wel lollig en speels, maar tegelijkertijd is het óók een zeer gedegen meditatievorm waarin je contact maakt met je diepere zelf, je creatieve bron. Hoewel ik best van melig gedoe houd, had ik het jammer gevonden als er helemaal niets was overgebleven van de serieuzere lading.

Ter voorbereiding op de lachmeditatiesessies had ik thuis alvast wat gemediteerd. Daarnaast had ik me erop ingesteld dat ik, wát er ook gebeurde, vooral zelf in staat wilde blijven om diep in meditatie te gaan. Als mij dat al niet zou lukken, zou de kans immers niet groot zijn dat ik ook maar iemand van de deelnemers zou inspireren om serieus in meditatie te gaan tijdens hun uitgaansavond, zo was mijn redenering. Verder had ik mezelf ingeprent dat ik vooral de verantwoordelijkheid bij ieder persoonlijk zou laten liggen om serieus of niet serieus mee te doen. Met die insteek ging ik op pad naar het Bijbels Museum. Aldaar zat de sfeer er al goed in. Het was gezellig druk en de activiteiten vroeger op de avond werden druk bezocht. De gangen van het museum stonden vol met wachtende lieden. Tegen de tijd dat ik aan de slag zou gaan met de lachmeditatieworkshops was de wachtrij gegroeid tot langs de befaamde Amsterdamse grachten. De organisatie verzocht mij dringend het programma iets in te korten zodat we meer sessies konden doen. Ik had wel enige lucht in mijn planning, dus dat moest wel lukken, dacht ik optimistisch, toen nog niet beseffend dat ik uiteindelijk zonder enige pauze tussendoor zes workshops zou staan te geven aan in totaal zo’n driehonderd man (wederom m/v). God zij dank voor de inspiratie voor mijn voorbereiding (zie boven)! En hoe fijn om te merken dat ik onder deze omstandigheden inderdaad diep in meditatie kon gaan, en hoe weinig dat eigenlijk afhangt van wat er in je omgeving geschiedt! Dat was voor mijzelf een echt leerzame ervaring.

En de deelnemers? Hopelijk hebben zij ook iets opgestoken van hun ervaring. In elk geval leek iedereen zich goed te vermaken. Een aantal luitjes kwam zelfs terug om een keer extra mee te doen! Het wás dan ook wel erg vermakelijk. Ik heb er zelf ook erg veel plezier aan beleefd, al waren het bepaald niet de meest rustige en diepgaande meditatieworkshops die ik ooit heb geleid of meegemaakt. Als warming-up bleek enthousiast springen en gillen zo aan te slaan, dat ik maar geen poging heb gedaan om een sensitieve en rustig opgebouwde manier van opwarmen te introduceren. Het lachen zelf bleek, zoals gebruikelijk, sommige mensen erg te blokkeren, terwijl anderen enthousiast meelachten en weer anderen in een totale lachstuip op de grond lagen (waarschijnlijk ‘geholpen’ door hun drankgebruik eerder op de avond). Tijdens de stiltefase was het bij sommige groepen tot mijn verbazing echt redelijk stil, maar meestal waren er toch wel een stel lieden die juist dán de slappe lach kregen. Een meisje presteerde het om na iedere slappelachaanval luidkeels ‘sorry’ te roepen, wat natuurlijk wel goedbedoeld was, maar niet echt hielp. Ik kon er wel om glimlachen. Wat ik wel jammer vond, was dat ik door de drukte weinig tijd had om met deelnemers na te praten. De paar mensen die mij zelf even snel aanschoten, tussen de workshops door, waren heel positief en echt geïnteresseerd. Maar ja, ongetwijfeld waren er ook een hoop luitjes die dachten: zo, dat was eens maar nooit weer! Wat mijzelf betreft, was dit zeker voor herhaling vatbaar. Misschien moet ik toch maar actiever klantjes gaan werven voor dit soort workshops? Maar ja, acquisitie plegen… HUUUUU!

Bless the Lord, O My Soul (Greek chant) – Serghei Rachmanimov:Vecerniile op37

O holy God – Kyiv Chamber Choir – Masterpieces of the Ukrainian Baroque

All Creation – Gloriae Dei Cantores

And Can It Be

Rejoice the Lord Is King

Be Thou My Vision – Ancient Irish Poem

La conferinta “Psihologia trezirii spirituale“, din 16 noiembrie, sustinuta de Aurora Sitarus (despre care am scris ieri cateva note), s-a facut o meditatie in urma careia m-am simtit patrunsa de o calda liniste sufleteasca. Incerc sa o prezint mai jos. Se recomanda utilizarea unui fond muzical bland, cu sunete din natura – eventual – dar, sunt convinsa ca se poate face si in liniste, acasa sau intr-un loc in care sa nu fim deranjati cateva minute (10 – 15 minute).

Cristina

Ne asezam intr-o pozitie cat mai confortabila (sezand sau culcat, nu are importanta), inchidem ochii si ne gandim la un loc care ne place, in care ne simtim relaxati si netematori. Incercam sa ne imaginam acest loc, doar de noi stiut, pe care il numim “Sanctuarul” nostru, in cat mai multe detalii. Retinem sentimentul de confort si relaxare pe care il incercam.

Observam o scara cu 10 trepte, pe care o coboram treapta cu treapta: 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1, pentru a intra intr-o stare alfa profunda. La acest nivel totul este posibil. In fata noastra se deschide un culoar lung, cu usi de o parte si de alta.

Ne apropiem de prima usa; pe ea scrie: Cariera. Deschidem usa si intram. In aceasta camera, vedem tot ce dorim sa avem din punct de vedere al carierei profesionale (ce fel de loc de munca, ce functie, ce impliniri, etc.). Dupa ce avem o imagine completa, putem iesi din aceasta camera si inchide usa.

Suntem pregatiti, acum, sa ne apropiem de urmatoarea usa; pe ea scrie: Viata de familie. Deschidem usa si intram. In aceasta camera, vedem tot ce dorim sa avem in viata noastra de familie (ce fel de familie: numeroasa, mica, preferam sa traim in singuratate; dorim sa avem copii?, cati, ce sa fie: fete, baieti?; ce fel de partener(a) dorim?; ce fel de relatii vrem sa avem cu membrii familiei noastre?, etc.). Dupa ce avem o imagine completa, putem iesi din aceasta camera si inchide usa.

Putem vedea cate usi vrem, pe culoarul din fata noastra, iar pe fiecare usa – noi alegem ce sa scrie, in functie de zonele din viata noastra cu care dorim sa lucram, pentru a le imbunatati.

In final, ne intoarcem la scari, le urcam una cate una: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, revenim in Sanctuar, ne incarcam cu energia sa intaritoare si, incet, incet, miscam mainile si picioarele, deschidem ochii si ne re-conectam cu realitatea.

Mijn Yoga-droom! :p – een verslagje van Merel
 
We liepen het USC in en vol goede moed gingen we ons omkleden… Vervolgens was het wachten voor de zaal waar het allemaal zou gaan gebeuren. Meteen valt al op dat de mensen net een slagje anders zijn dan bij de gemiddelde sportlesjes hier.
Eenmaal binnen kan ik echt goed om me heen kijken en begijn me een beetje benauwd te voelen. Het is maar een klein groepje mensen: een vrouw met okselhaar, een jongen met lang haar en begroeiing in zijn gezicht, een te blije huismoeder en een meisje van mijn leeftijd die de weg kwijt is (althans dat idee krijg ik sterk). Wat zouden ze over mij denken? Of nee, ze zijn al zen en doen veel aan yoga: zij veroordelen mensen als ik niet!!

De docent is ook langharig, draagt witte kleding en een tulband. Hij is erg vriendelijk en ik mag hem meteen…
We beginnen met een mantra en zitten hierbij in een soort kleermakerszit en met de handen tegen elkaar en tegen de borst. De mantra ken ik nog niet dus ik mompel maar wat mee. Dan is het tijd voor het echte werk: de buikspieren moeten nu gaan werken! Omdat wij beginners zijn mogen wij gewoon de oefening doen en niet meteen “breath of fire” erbij. Naast ons gebeurt dit wel en het klinkt als hard en snel gepuf: het idee dat ik altijd bij zwangerschapsgymnastiek had, maar dan mag ik hopen dat het er daar wat rustiger aan toe gaat. Het idee is dat je vanuit je buik door je neus alle lucht perst en bij inademen je buik bol maakt en bij uitademen intrekt, maar dit dan heel snel. De volgende oefeningen staat dit trucje centraal en moeten wij er ook aangeloven. Met het idee dat ik bijna ga hyperventileren reinig ik mijn lever, laat alle energiepunten weer op en probeer ik uit alle macht mijn grote tenen te pakken te krijgen: te vergeefs.
De laatste oefening is in kikkerpositie en vanuit die positie moet je gaan staan en dit moet 54 keer achter elkaar, heftig. Ik kwam dan ook maar tot 20 en vond dit al prachtig. De docent ziet ook de lol ervan in als hij ons twee ziet aanzooien en met een lach laat hij dit af en toe blijken. De rest van de groep is in diepe concentratie bezig en heeft geen oog voor iets anders dan hun innerlijke ik. Dit is ook het idee, want met je ogen dicht kom je meer bij je zelf. Ik ben daar alleen nog niet klaar voor, ik moet af en toe afkijken.
Dan is het rust tijd en mogen we als een lijk op de grond gaan liggen en zo rusten. Het licht word uitgedaan. Om me heen hoor ik de andere groepslessen boven en ernaast gewoon doorgaan: muziek en hopsende mensen. Om heel eerlijk te zijn voel ik me heel erg tot rust komen en volledig ontspannen en vergeet bijna waar ik ben, maar dan is het weer tijd om het licht aan te doen.
We beginnen weer met een mantra en met mijn ogen dicht laat ik me helemaal meevoeren en mompel ik vrolijk mee. Ondertussen concentrerend op mijn derde oog…
“Namaste”! Het is afgelopen verteld de docent: “de paaldansers komen zo binnen”. Plonk, opeens weer terug in de realiteit!Met moeite sta ik op, al trillend op mijn benen ga ik opweg naar de kleedkamers.
Yoga, hmmm… Moet er even over nadenken wat ik er van vind! Het was in ieder geval een verrijkende ervaring en is het toeval dat ik de laatste dagen het idee heb dat mijn leven veel gestructureerder is? Wie zal het zeggen…

Lista se modifica mereu, come back often.

Ah, si inca o chestie, nu o sa vorbim despre Kymatica sau Zeitgeist, serios, ma deranjeaza si nu vom abera despre ele aici.

Droguri:

The Union: Probabil cel mai cunuscut documentar despre marijuana si industria ce se dezvolta cu succes in ciuda prohibitiei. La inceput se vorbeste putin despre istoria marijuanei, despre cum a fost ilegalizata si de ce. Apoi se trece la beneficile medicale ale cannabisului, culminand cu un exemplu viu a modului in care aceasta planta poate ajuta omenirea. O alta faza geniala este cea cu grow op-ul din pustietate, cumva, cineva a reusit sa ingroape 20 de vagoane de tren si sa le transforme in sere subterane. 20 de vagoane ! ingropate ! Stream

Stonned in Suburbia: Un documentar britanic despre consumul de cannabis din ultimi 50 de ani. Din punctul meu de vedere este un film de referinta, un film ce arata ipocrizia si ignoranta oamenilor de rand. Un film ce trebuie vazut pentru a va face o idee de cum o sa aratati daca nu va lasati de fumat iarba in urmatorii 50 de ani. Un film in care vedem cum bunicute de 70 de ani sunt arestate pentru ca organizeaza “petreceri” intre batrani sau pentru ca prefera sa-si trateze durerile cu ceva natural, ieftin si sanatos. Stream

The beyond within:  Un documentar BBC despre LSD, un film ce, in ciuda faptului ca a fost produs in 1986 prezinta faptele cat se poate de obiectiv.  Aflati despre cum a fost descoperit LSDul, efectele sale, modul in care a fost folosit de catre armata si medicina, miscarea hippie si inevitabila ilegalizare. Partea Intai si Partea a 2-a

Shamanism – Other Worlds: Un documentar francez (in engleza) despre Shamanism, pshihadelice (DMT si Ayahuasca in special) si existenta unor alte “lumi” a altor nivele de constiinta. Stream

Funky

Life after people: Un documentar destul de interesant despre cum ar arata lumea daca oamenii ar disparea complet de pe fata pamantului. Ce s-ar intampla cu animalele ? Cum ar arata orasele ? Ce se intampla cu cladirile ? Un documentar SF, foarte bine facut, faptele sunt prezentate logic, cu argumente solide. De notat este faza in care sunt prezentate secvente din Pripyat, orasul evacuat de langa centrala nucleara de la Cernobal.  Un oras abandonat brusc acum peste 20 de ani. Stream

We feed the world: Un documentar foarte prost facut din punct de vedere tehnic, contine interviuri cu pescari, agronomisti, biologi si personaje importante din lumea economica si politica. Documentarul in sine este foarte prost facut, daca nu aveti rabdare sa va uitati la tot (desi merita) macar aruncati o privire asupra ce spune Peter Brabeck, CEO Nestle, cea mai mare companie alimentara din lume. Nebunia incepe la 1:26:48 iar pana la 1:28:48 dobitocul se prezinta si se pisa linistit pe modul in care omenirea a supravietuit si a evoluat de cand a coborat din copaci (sau a zis D-zeu “poof”) si pana acum vreo 100 de ani. Intre 1:28:48 si 1:30:28 mr CEO a reusit sa ma enerveze in asa hal incat as fi aranjat o mica intalnire intre ceasca de cafea de pe birou si al sau creier.  Nu aberez acum despre asta dar o sa-i vina randul. Intre 1:32:07 si 1:32:34 domnul dobitoc ne asigura ca totul e bine… Stream.

The complete list of my sexual failures: De ce un tip (ce pare sa duca o viata foarte asemanatoare cu a mea) oarecare are o viata amoroasa atat de naspa. Interviuri, Viagra…. terapie… orice pentru a putea respecta cu succes aceasta lege nescrisa a societatii cum ca fiecare trebuie sa-si gaseasca pe “cineva” . Stream (scuze, doar pe Megavideo am gasit)

Filme:

SLC Punk: Un film despre idealuri, rebeliune, sentimentul ca poti schimba lumea, un stil de viata frumos…dar scurt. Merita sa va uitati la el, o sa va schimbe lumea. IMDB

Starship Troopers: Daca te uiti la el ca la un film SF/Actiune si ai standarde mediocre atunci o sa-ti placa. Daca te uiti la el ca la un film ce transmite un mesaj, ce trage niste semnale de alarma, ce critica sistemul si omenirea… atunci o sa-ti placa si mai mult. CITITI SI CARTEA !!! Nu prea are ea treaba cu filmul dar READ IT !!! Strarship Troopers 2 a fost “cah” din toate punctele de vedere dar 3 :  “Hero of the Federation” poate fi apreciat doar datorita subtextului (subtextelor) prezentat. Daca te uiti la Hero of the Federation doar ca la un film de actiune… si iti place… te rog explica-mi de ce.

MATRIX: Duh’

13th Floor: Aceasi idee ce sta la baza Matrix doar ca putin mai umanizata.

Dark City: Aceasi tema ca-n Matrix si 13th Floor dar dusa ceva mai departe… si mai altfel.

Requiem for a dream: Ca nu se prea poate fara… astia obsedati de prafuri legale, uitati-va atenti la film.

Eternal sunshine of the spotless mind: Probabil cel mai bun rol pe care l-a jucat Jim Carey in toata cariera lui. Trebuie sa inveti cum sa accepti binele cu raul… sau sa stii cand sa renunti.

Vanilla Sky:  Tom Cruise, Penélope Cruz si  Cameron Diaz intr-un film fara mitraliere, tancuri, spioni sau umor infantil.

The Wall: Pink Floyd si atat, must see.

Arizona Dream: este combinatia perfecta a imaginatiei lui Kusturica cu moaca lui Johnny Depp. Un film ce demonstreaza scurt si la obiect ca pana si un peste este mai inteligent ca noi.

1984 – Nineteen Eighty-Four: Viziunea lui Orwell transpusa pe ecran, nu-i excelent ca si productie dar subiectul, povestea, este geniala.

Fight Club – Un film genial, este probabil cel mai bun transfer carte-ecran de pana acum. Actorii, culorile, unghiurile…genial. Tot de acelasi autor a fost scrisa si povestea din spatele “Choke” care si el e bunicel… dar nu se compara.

Seriale:

The Simpsons

Seinfeld

M.A.S.H

Stargate

Gene Roddenberry’s Andromeda (care, belive me, iti fute creierul)

Si, evident, multe altele pe care normal ca nu mi le amintesc acum. Mai treceti ocazional peste pagina asta, o sa adaug chestii in permanenta.

Voi, recomandari ceva ?

De volgende website biedt een interessant artikel over mediteren:

http://www.stamcel.org/html/meditatie2.htm

Artikel omschrijft de basis van meditatie en de effecten.

Dragă omule,

Probabil când ai văzut de la cine ai primit scrisoarea ţi-a îngheţat şira spinării. Pentru început nici nu ai vrut să o citeşti, ai mers cu ea drept spre foc. Dar te-ai răzgândit. Ori m-ai considerat prea importantă pentru a mă citi, ori invers.
Am privit la tine în ultimul timp. Mi s-au dat ordine ca să mă pregătesc să te iau. Zi de zi te trezeşti de dimineaţă, mergi şi te speli, mănânci şi ieşi din casă. Oare nu ai uitat ceva? Nu contează, continui să te urmăresc pe parcursul zilei, poate că îţi vei aminti. Ajungi la servici, îţi bei cafeaua, razi cu ceva colegi, munceşti şi apoi ieşi în oraş. Afară e o zi superbă. Mă gândeam că acum îţi vei aminti. Dar, nu. Ai continuat ziua într-un mod destul de plăcut, apoi te-ai întors acasă. Casa era goală şi călduroasă. Te-ai cuibărit în pat şi ai început să citeşti. Priveam cu speranţă spre tine. Poate, poate. Dar te-ai ridicat din pat şi ai mers şi te-ai uitat la un fim. Mai apoi, ai ieşit pe terasă. Noaptea era perfectă. Stelele luminau şi se auzea ciripit de păsărele. Totul domnea în linişte. Ai închis ochii şi ai inspirat adânc. Acum mă aşteptam să te aud şoptind. Dar m-ai speriat. Brusc ai mers spre patul tău. Te-ai pus pe genunchi şi am zâmbit fericită. Nu ai uitat.  Ţi-ai amintit. Dar nu mică mi-a fost mirarea, când am realizat că de fapt te-ai aplecat să iei o şosetă de sub pat.                 
Te-ai cuibărit în patul moale şi ascultai muzică în surdină. Atunci , am trimis spre tine gânduri. Gânduri despre moarte, suflet şi inimă. Dar tu ai căscat plictisit, te-ai întors pe cealaltă parte şi ai adormit. Asta era noaptea în care eu trebuia să te iau. Dar m-am îndreptat nervoasă spre cer şi am zis clar şi răspicat că refuz să iau de pe pământ un om deja mort. Mort spiritual. Nu am decăzut atât de jos. Am şi eu mândria mea. Dar ai grijă, data viitoare nu se ştie dacă vei mai avea acelaşi noroc. S-ar putea ca însuşi stăpânul tău să vină după tine. Deja ţi-a pregătit un loc la călduţ. Foarte călduţ. Fierbinte chiar.
Semnat,
Moartea

Lumea de astăzi este denumită adesea „societate de consum“. Cea mai mare zbatere a economiilor ţărilor dezvoltate, şi nu numai ale lor, este orientată spre „pieţe de desfacere“. Se caută cu disperare noi teritorii cu oameni care absorb tot mai diversificatele produse ale tot mai numeroşilor producători. Nimic nu rezistă în faţa avalanşei „căutătorilor de comori“, numiţi „consumatori“. Izbucnesc războaie, se destramă prietenii, iau naştere alianţe ciudate numai, şi numai pentru a dobândi acele guri mereu nesătule care să înghită fără saţ tot mai multe produse. Afirma, deunăzi, cineva că în Japonia ar funcţiona un institut cu câteva mii de angajaţi, destinat creării unor noi nevoi de consum ale oamenilor.

Dacă acest nesomn al producătorilor ar conduce la ameliorarea vieţii umane, s-ar justifica întrucâtva zbaterea lor. Dimpotrivă, cu cât avansăm mai mult în civilizaţia denumită adesea „postmodernă“, cu atât avem parte de mai mult stres, nemulţumire sufletească, sinucideri etc. Înmulţirea închisorilor, a clinicilor de psihiatrie, a cabinetelor de consiliere şi a celor asemenea lor arată unde poate duce o lume dominată excesiv de nevoia de consum.

Cu toate că, în general, se recunoaşte nocivitatea multora dintre bunurile de consum către care alergăm cu atâta nesaţ, trebuie să admitem şi faptul că, astăzi, viaţa obişnuită a omului nu mai poate fi concepută fără ele. Telefonul mobil sau televizorul, să amintim doar două obiecte omniprezente, fac parte din viaţa de zi cu zi. Pe de o parte, se admite nocivitatea multora dintre aceste bunuri, iar pe de altă parte se recunoaşte imposibilitatea unei vieţi normale fără ele. Răspunsul la această dilemă nu-l poate da, credem noi, decât dimensiunea ascezei.

Părintele Ghelasie de la Mănăstirea Frăsinei (Dumnezeu să-l odihnească în pace, că mult bine a făcut multora, în pofida unor scrieri ale sale care se cer încă lămurite) spunea că nevoia de icoană a omului contemporan se naşte tocmai din omniprezenţa imaginilor televizate, tipărite sau chiar reale, pe stradă, în care domină pornografia. Nu fără motiv, lumea creştină occidentală, care nu are în tradiţia ei adevărata icoană, cea bizantină, recurge tot mai des la aceasta. În acelaşi sens, muzica bizantină constituie un răspuns la zgomotul dezlănţuit al muzicii moderne de tot felul care aduce atât dezechilibru sufletesc în viaţa multora.

Icoana şi muzica bizantină constituie latura imagistică şi sonoră a ascezei. Am amintit de acestea două căci, mi se pare, prin ele omul se poate desprinde mai uşor de lumea imaginilor şi zgomotelor provocatoare de mii de patimi şi păcate.

Există, apoi, asceza ca post, rugăciune, filantropie, suferinţă. La auzul acestor cuvinte, oamenii de astăzi, în majoritate, întorc spatele. Doar filantropia, văzută ca asistenţă socială, voluntariat şi luptă împotriva inegalităţilor este, în general, acceptată. Din ceea ce-mi prisoseşte dau şi celui în nevoie. E un lucru bun, dar nu face parte din asceză, din „banii văduvei din Evanghelie“. Postul (ca purificare a omului în întregul său psihosomatic), rugăciunea (ca depăşire a egocentrismului prin legătura cu Dumnezeu) şi acceptarea suferinţei (ca mijloc de exorcizare a răului din om şi din lume) alcătuiesc taina ascezei, ca răspuns personal şi comunitar la „consumismul“ contemporan.

Văzând situaţia în care se află societatea contemporană, ne întrebăm cum de lumea nu dispare în hăul, în nefiinţa din care a fost adusă la fiinţă. Prin mila lui Dumnezeu, n-au dispărut din omenire cele „7.000 de suflete care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal“ (III Regi 19, 18). Sunt încă multe familii în România, şi în alte părţi, în care tatăl, mama şi pruncii lor formează „biserica cea mică de acasă“. Aici, postul, rugăciunea, milostenia, fidelitatea conjugală etc. sunt realităţi fără de care nu se concepe viaţa. Miile de tineri şi tinere care au luat drumul mănăstirii constituie o altă cohortă a plăcuţilor lui Dumnezeu, prin care se exorcizează puterea întunericului din lume. Există, de asemenea, oameni de ştiinţă, politicieni, oameni de afaceri, pentru care cercetarea ştiinţifică, puterea şi banul sunt mijloace puse în slujba binelui comun, în slujba lui Dumnezeu. Membrii familiilor creştine, vieţuitorii mănăstirilor şi creştinii angajaţi în viaţa academică, politică sau economică formează „aluatul care dospeşte toată frământătura“ (I Cor. 5, 6). Prin dimensiunea ascetică a vieţii lor, umanitatea îşi găseşte echilibrul interior, iar „societatea de consum“ nu are forţa necesară de a domina totul în lumea de astăzi.

† Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Preluat din Ziarul Lumina, luni, 15 noiembrie 2009

Iubesc atat de mult diminetile.

Fiecare dimineata este un miracol. E ceva nou, care nu a mai fost. E ca si cum ai asista la nasterea copilului cosmic si poti face parte din acest unic moment. Fiecare zi e noua, creata special, nu doar o succesiune calendaristica. Cand apar primele raze apar si primele triluri, din gura unor fapturi care nu au absolvit nici o scoala de muzica si totusi sunt maestre. Mirosul de iarba proaspat taiata, care se strecura prin geamul intredeschis si se amesteca cu parfumul cafelei “fumegand”, Scriptura deschisa pentru a vedea ce spune Creatorul fapturii Sale, la prima ora a diminetii, cand obisnuia sa mearga la intalnirea cu copiii lui in Eden. Nu e un miracol!? Primii pasi pe strada, primele cuvinte care se aud din gura trecatorilor, primul uruit de masina, si primul gand care imi vine: ce bine e sa traiesti. Ce mare dar e viata! Cat de bucuros sunt ca pot sa traiesc inca o dimineata! Unica si irepetabila! Numai una, caci maine nu va fi la fel!

Meditatia e buna atat pentru spirit cat si pentru trup, iar practicarea ei reduce la jumatate riscurile de infarct – aceasta e concluzia la care au ajuns medicii specialisti la un congres al American Heart Association tinut in Orlando, Florida

Meditation ‘cuts risk of heart attack by half’

Ce sa aleaga: meditatia sau iubirea, solitudinea sau relatia, tacerea sau sexul?

Soluţia a treia: a lui Winston Churchill şi Vladimir Bukovski

Eşti asaltat din toate părţile, cu forţe infinit mai tari ca ale tale: lupţi. Te înfrâng: le sfidezi. Eşti pierdut: ataci. (Aşa vorbea Churchill în 1940). Râzi, îţi ascuţi dinţii şi cuţitul, întinereşti. Te furnică fericirea, nespusa fericire de a lovi şi tu, fie chiar infinit mai puţin. Nu numai că nu deznădăjduieşti, că nu te declari învins şi răpus, dar şi guşti din plin bucuria rezistenţei, a împotrivirii şi încerci o senzaţie de năvalnică, dementă voioşie.

“Jurnalul Fericirii” de Nicolae Steinhardt

Este uimitor sa observi cum acest “secret” al biruintei se gaseste in Biblie de milenii. Ce altceva decat fix aceasta atitudine/strategie au aplicat-o apostolii in vestirea Evangheliei? In Fapte Apostolilor ni se istoriseste ca garzile Templului i-au saltat/umflat in repetate randuri pe apostoli. Criminalii cu maini patate din Sinedriu turbau vazand ca “erezia” lua amploare si ca deicidul nu rezolvase “problema”. Cheltuisera bani grei cu mituirea soldatilor, cu cumpararea lui Iuda, avusesera de furca cu Pilat pana sa cedeze santajului… Si acum ucenicii “Arhiereticului” le dadeau si mai mult de furca. Asasinasera un taumaturg si acu in locul Lui rasarisera nu doar  alti 12, caci si Stefan si altii erau “croiti” rau pe facut minuni.

Revenind, apostolii sunt saltati de securistii Templului ca sa li se insceneze un proces care sa-i trimita pe urmele Maestrului lor. Ce fac Petru si Ioan? Se jelesc? Isi fac testamentele? Isi spun rugaciunile finale? Isi selecteaza atent ultima dorinta dinainte de executie? Nici gand! Din acuzati, devin acuzatori! Din interogati, devin interogatori naprasnici!

„ … să vă fie cunoscut vouă tuturor şi întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi!” (Faptele apostolilor 4:10, NTR)

Aceeasi “incisivitate” necrutatoare marcase si prima predica a lui Petru:

„ pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât şi după preştiinţa lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fără de lege!”(Faptele apostolilor 2:23, NTR)

Nici o ezitare, nici o sovaiala; doar o precizie chirurgicala in loviturile aplicate cu toata forta si nici un newton mai putin!

Cand este arestat diaconul Stefan si supus unui alt “proces” de pomina, inca o inscenare cu martori mincinosi, ce face viitorul prim martir al Bisericii? Se resemneaza si cerseste mila Sinedriului? Nici vorba! Aplica la litera “solutia a 3-a din jurnalul lui  Steinhardt”: descarca toata artileria grea de acuze – adevarate 100% – in cine? In cei care erau chemati sa-i hotarasca soarta – credeau ei.

„ Oameni încăpăţânaţi, cu inima şi urechile necircumcise, voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt! Aşa cum au făcut strămoşii voştri, aşa faceţi şi voi!
Pe care dintre profeţi nu l-au persecutat strămoşii voştri?! Ei i-au ucis pe cei ce prevesteau venirea Celui Drept, Cel ai Cărui trădători şi ucigaşi aţi devenit voi acum,” (Faptele apostolilor 7:51-52, NTR)

Cumplit trebuie sa te mai simti in roba de judecator sau in hainele de calau si sa vezi ca iei locul condamnatului, fie si virtual!

Sunt momente în viaţa noastră în care totul parcă nu-şi are rostul.Momente în care nu te mai suporţi,în care vrei să zbieri atât de tare încât toată lumea să poată auzi durerea,dezamăgirea,zbuciumul tău sufletesc.Sunt dimineţi în care atunci când te priveşti în oglindă iţi vine să o spargi,te vezi urâtă,vezi un monstru care iese la suprafaţă.Un monstru care mult timp a zăcut inchis undeva în adâncul tău.Un monstru pe care niciodată nu ai vrut să-l eliberezi.Dar acum,în dimineaţa asta el a reuşit să evadeze de acolo de unde tu l-ai ţinut ascuns şi te uiţi în oglindă şi vezi monstrul din tine care îţi şopteşte:Nu ai niciun rost pe pământ,eşti o fiinţă de care nimeni nu are nevoie,o fiinţă care trăieşte degeaba!Uită-te puţin la tine,fi sinceră cu tine!Nu eşti deloc atrăgătoare,totul e o minciună,o iluzie iar tot ce se petrece rău în jurul tău e doar din vina ta!Nu ai nimic bun la tine!

Iar în clipele acelea ţi-ai dori să spargi oglinda,să sugrumi monstrul din tine care te chinuie.În acele momente ţi-ai dori ca totul să dispară sau tu să dispari pe o insulă pustie,să fi doar tu si natura,niciun om,decât tu si cerul!

Monstrul a triumfat.A reuşit să stoarcă toată vlaga din tine,să-ţi păteze respectul de sine,să-ţi omoare personalitatea.Iar la sfarsit nu a mai rămas decăt nimicul din tine şi o privire zbuciumată pierdută în reflexia oglinzii…

* * *

Let go,let me go…