De curand Lafarge – uriasul din domeniul constructiilor si WWF – World Wildlife Fund – una dintre cele mai mari organiziatii non-guvernamentale de protectie a mediului, au reinnoit parteneriatul dintre cele doua pentru inca patru ani. Parteneriatul ce dateaza tocmai din anul 2000 are ca scop colaborarea intre organizatii pentru minimizarea efectelor actiunilor Lafarge asupra mediului in locatiile in care activeaza in toate colturile lumii, parteneriatul fiind unul global.

De altfel Lafarge a fost primul jucator industrial ce a devenit partener al WWF, fiind si acum cel mai mare partener si primind ca urmare a rezultatelor obtinute certificatul “WWF Conservation Partner”. Acest certificat utilizat de Lafarge pe scara larga, de la scrisori pana la website, de la comunicate de presa pana la bilantul anual reprezinta si o dovada de marketing social din partea Lafarge, fapt ce-i atrage o perceptie pozitiva din partea clientilor, partenerilor si nu numai.

CEO-ul Lafarge spunea la semnarea prelungirii parteneriatului ca “din anul 2000 Lafarge a facut o multime de pasi in vederea imbunatatirii impactului asupra mediului, o multime de alti pasi mai sunt insa de facut.. un astfel de parteneriat e o ocazie fantastica de a confrunta viziunea unui mamut industrial cu cea a unei ONG“.

Zonele in care colaborarea este activa de ambele parti sunt tarile cu economii emergente (Brazilia, China, India) in care investitiile Lafarge sunt foarte mari datorita cererii in crestere si conjuncturii economice, de asemenea domeniile cheie sunt reducerea emisiilor de dioxid de carbon – se stie ca acestea sunt mari in cadrul activitatilor procesatorilor de ciment, reducerea poluarii permanente cu diverse materiale rezultate din activitatea de productie, reducerea consumului de apa, reabilitarea carierelor de extractie.. Piatra de temelie a constituit-o definirea si implementarea unor instrumente de masurare si monitorizare a efectelor activitatilor Lafarge asupra mediului, de aici pornind masurile de control si imbunatatire a operatiunilor.

Interesant este faptul ca dupa semnarea parteneriatului dintre cele doua parti, mai multi jucatori industriali si-au aratat interesul si disponibilitatea de a colabora cu WWF, vazand in ea nu doar un instrument de marketing ci si unul de crestere a eficientei sau o provocare in realizarea unei imbunatatiri a eficientei activitatilor proprii.

www.goodplanet.info

Daca te plictisesti zilele astea si esti interesat de “chestii ecologiste”, vino la Zilele Verzi, intre 23 si 29 noiembrie, la Casa de Cultura a Studentilor din Iasi (CCS).  Evenimentul face parte din cadrul programului IaSi Recicleza si are ca scop informare si constientizare populatiei in legatura cu problemele de mediu din Iasi [dar si world wide].

Din program:

Expozitii tematice pe toata durata evenimentului, la Sala Foaier a Casei de Cultura a Studentilor.

Workshop-uri cu tema “Consum responsabil pentru dezvoltare durabila”, pe 23, 24 si 25 noiembrie, intre orele 17.00 – 19.00

Proiectii documentare de mediu, in cadrul Festivalului de film documentar Doc Est pe 26, 27, si 28 noiembrie, la Sala Gaudeamus (CCS)

Colectare hartie si baterii pentru reciclare.

Pentru mai multe detalii in legatura cu programul IaSi Recicleaza si Zilele Verzi, dar si pentru voluntariat, intra aici.

Pentru programul festivalului de film documentar DocEst, intra aici

 Prin ingeniozitate si spirit creator, Claudiu Niculae defineste organizatia militara si abordeaza influentele institutionale cu rezultate deosebit de relevante in planul dezvoltarii cunoasterii in acest domeniu.

Format el insusi in mediul militar, autorul nu poate scapa tentatiei, specifice sociologiei militans, de a incerca luarea sub control a formelor irationalitatii organizationale generate de tipul de influenta institutionala. Accentul cade pe dezvoltarea unei metodologii a analizei institutionale aplicata in studiul organizatiilor.

Avem in fata nu numai o explicatie, ci si un indrumar analitic, o invitatie la dezbaterea metodei. (Prof. univ. dr. Ioan Marginean)

De ce nu mai plantăm copaci, de ce nu mai udăm florile, de ce nu ne mai pasă de mediul nostru înconjurător?

….pentru că suntem prea ocupaţi cu internetul, cu televizorul şi cu orice alt mod de comunicare.

…pentru că nu ne mai încântă şi nu ne mai emoţionează culoarea verde a frunzelor, roua din firele de iarbă, frumuseţea florilor.

…pentru că se scot mai mulţi bani din construirea caselor şi blocurilor sau din construirea drumurilor decât din protejarea mediului înconjurător.

Legile noastre sunt prea blânde pentru cei care taie pădurile şi le vând, pentru cei care distrug păşunile sau toarnă beton pe unde apucă. Este posibil ca într-o ţară membră UE, care se laudă cu existenţa variatelor forme de relief să nu existe reguli mai stricte pentru cei care nu protejează mediul înconjurător?

Urmăream deunăzi la televizor o ştire în care se vorbea despre defileul Deda-Topliţa. Acesta va fi transformat dintr-un parc natural într-o „operă de artă” a betoanelor. Turiştii vor fi stupefiaţi şi nu vor mai vedea sălbăticia naturii şi frumuseţea ei.

Şi ca acolo, peste tot în ţara aceasta.

Educaţia pentru mediu trebuie realizată din şcoală. La noi, însă, se fac prea puţine ore privind protecţia mediului înconjurător şi prea puţine informaţii sunt furnizate copiilor.

Este un motiv pentru care am deschis această rubrică în care îmi propun, din prisma formării mele profesionale, să aduc noutate şi să îndrum în ale protecţiei mediului înconjurător.

Se întâmplă în Bucureşti, pe Lacul Morii.  O fi bun (de mâncat) peştele ?

Fara prea multe cuvinte, o sa va las sa savurati reclama despre care se spune ca este cea mai vizionata din lume. Mediul de difuzare: Internetul. Performanta: 16 milioane de vizionari pe YouTube in 3 saptamani.

Dacă Hime se plânge că au început prea devreme pregătirile de sărbători, Bogdanic e nerăbdător să vină sărbătorile mai repede. Eu ce să mai zic, când la mine în cartier a început împodobirea copacilor încă din luna august când a început reabilitarea termică a blocurilor.

Intre nevoile primare umane se numara si adapostul, iar din stravechi timpuri adapostul pentru oameni a fost pestera. Desi nu cunosc sa existe teorii despre adaposturi pre-pestera, trebuie ca omul primiv sa fi folosit si alte forme ale adapostului.

In ziua de azi pesterile sunt incalzite, sunt prevazute cu foc controlat, au solutii pentru igiena corporala, includ facilitati pentru mancare pregatita, au zone separate pentru distractie, sunt separate de celelalte pesteri, si au locuri prin care poate patrunde ceva lumina naturala si sunt atribuibile unor proprietari.

Exact aici survine o problema comportamentala, in care omul modern cauta atribuirea proprietatii pesterii mai mult decat utilitatea ei. Presiunea sociala face ca decizia sa fie sa ai pestera ta, decat sa locuiesti in pestera familiei (istoric vorbind, probabil ca ar fi pe dos, dar asta e acum).

Din acest moment incepe saga Pesteritului, sau a gasirii de pestera, sau Speologia urbana. Procesul consta in gasirea de locuri carstice, in care sunt paduri de astfel de pesteri, care sa mai aiba si locuri verzi (istoria a facut ca pestera sa fie facuta exact peste locurile verzi), sa aiba loc de parcare a carutei (inventie moderna, insa aparent indispensabila vietii la pestera), sa aiba vedere, sa nu aiba prea multe maimute ca vecini (de fapt sa fie limitat numarul de animale din zona, e de notat ca vanatoarea de animale este puternic reglementata in lumea moderna).

Un nou pas este gasirea unui mod de schimb intre munca si pestera, prin care se achizitioneaza dreptul de posesie asupra gaurii din piatra, care odata achizitionat incheie saga.

Pesterit placut!

Este ideea unui designer japonez şi mai mult ca sigur doar a lui. La prima vedere, singurul aspect util al acestui concept este că ne îndeamnă să fim mai prietenoşi cu mediul şi să reciclăm materialele.

Laptopul din carton

Dacă studiem însă mai în detaliu schiţele, observăm că Je Sung Park s-a gândit destul de serios la posibilitatea transformării conceptului în ceva palpabil. Ideea este ca şasiul laptopului, realizat din hârtie reciclată, să poată fi înlocuit uşor când este lovit sau se uzează. Pentru aceasta, designerul asiatic a ales un şasiu constituit din mai multe layere (straturi), cu o compartimentare specială care să nu te oblige să deconectezi componentele.

Super tare idea si ne duce cu gandul la reciclare si la mediu.

Have Fun

Rãzvan MURGEANU, secretar de stat în cadrul Ministerului dezvoltãrii regionale si locuintei, va participa astazi, joi, 12 noiembrie 2009, la Conferinta “Mediu, resurse maritime si poluare”, desfãsuratã la Istanbul – Turcia.

În cadrul interventiei sale, domnul Rãzvan MURGEANU va vorbi despre contributiile românesti la initiativele din bazinul Mãrii Negre, din perspectiva gestionãrii în calitate de Autoritate de Management a Programului Operational Comun “Marea Neagrã 2007-2013”.

Conferinta “Mediu, resurse martime si poluare” este organizatã de Fondul International Marea Neagrã-Marea Caspicã si Fundatia Grup Marmara cu scopul de a pune bazele unor programe regionale în domeniul utilizãrii eficiente a resurselor maritime si protectei mediului.
sursa: www.mie.ro

Sâmbătă dimineaţa. Între un drum la masaj şi o vizită la o prietenă epe care am impresia că o ştiu dintotdeauna, dar de fapt doar de o lună, mă opresc iute-iute, la farmacie, să iau nişte zemuri minunate din plante L’Erbolario, şi apoi mă gândesc că am uitat acasă geanta potrivită.

intru fuguţa într-un magazinaş cunoscut. Reţea. Bunişor. Săraca domnişoară mă salută cu salutul obligatoriu: Bună ziua, bine aţi venit la [numele]. Ptiu, îmi zic. Ăia de la Paris te lasă în pace…

Apoi rezist tentaţiei de a mă întoarce pe călcâie şi până la urmă cumpăr şi inele, şi lănţuc, şi pălărie. Pentru că domnişoara chiar ştie să vândă, şi se vede limpede că o face cu plăcere şi crede în produs.  Îmi face şi un card. Frumos, dar tot mă întreb de unde oare a apărut ideea cu salutul acela atât de nenatural şi de nepotrivit, care le face şi fetele din locaţie să se simtă jenate de nefirescul frazei, şi pe clienţi să le vină lehamite să mai intre…

Morala e foarte simplă. Retail is about detail. Poţi face totul perrrrfect, dar dacă greşeşti un singur lucruşor în toată experienţa de client în locaţie, ratezi cu graţie totul. Iar dacă nu înţelegi că într-un magazin de accesorii primul need al clientului e să se bucure de toate trăsnăile expuse şi îl supui la tir rapid de mitralieră, înseamnă că  trebuie redesenată experienţa şi punctele de contact. despre acestea, pe larg, în altă expunere, mai plicticoasă decât cea de faţă.

Ca să nu criticăm fără să construim, aici aş înlocui jenantul salut cu un zâmbet, contact vizual şi, dacă potenţialul client menţine contactul privirii, un salut convenţional, românesc.   Bună ziua e un început bun. Pentru că nu e un eveniment, nu se taie panglica, ci e o vizită la care musafirul şi-ar dori mai degrabă să se simtă la largul lui decât festiv.

Mai e un magazin în care se întâmplă acelaşi salut hăituitor. Nu îi pronunţ numele… dar vă las să descoperiţi deliciile.

Cei de la Volkswagen au inventat o teorie. The Fun Theory. Prin care vor sa schimbe lumea. Ei zic ca in bine. Un exemplu misto despre cum functioneaza teoria asta e cel de mai jos. Mai multe aflati aici: http://www.thefuntheory.com/

1. Pentru a face siropul, toarna vinul peste stafide si lasa-le la inmuiat timp de 2 ore.Pune zaharul si vanilia in 60 ml apa, intr-un vas mic, si incalzeste-le pana ce zaharul s-a dizolvat si s-a obtinut un sirop clar.Mareste focul si lasa siropul sa dea in clocot.Adauga stafidele cu vin si fierbe-le timp de 5 minute, pana ce obti siropul.Lasa-l sa se raceasca la temperatura camerei, apoi acopera-l si pune-l la frigider.
2. Pentru a face inghetata, incalzeste putin laptele, mierea si zaharul, intr-o cratita.Gradat, mareste focul, amestecand din cand in cand, pana ce zaharul s-a dizolvat si amestecul ajunge la punctul de fierbere, apoi ia-l de pe foc.Adauga vanilia si amesteca.Pune galbenusurile int-un bol si toarna laptele fierbinte peste ele ,putin cate putin, amestecand continuu.Adauga branza mascarpone si amesteca.

Mai Mult!