Să îţi povestesc?

să îţi povestesc despre decepţii?

sau despre vise

pe care niciodată n-o să le uiţi?

să îţi povestesc în tăcere?

vrei să ne întoarcem în timp?

vrei să privim răsărituri de soare?

cum o făceam odinioară,

când ţinânu-ne de mână,

priveam şi aşteptam

răcoarea unei dimineţi

pierdute în depărtări?

vrei să îţi zâmbesc?

să te ascult

cum îţi faci planuri de viitor?

să îmi spui că noi, de fapt nu existăm?!

vrei să fim din nou în trecut?

vrei să desenăm din nou împreună?

cum o făceam mai demult,

când pierdute-n tăcere,

mâinile noastre se încrucişau

desenând încordate,

chipuri neînsemnate

pe hârtii cartonate?

vrei să te aştept,

cum o făceam odată,

când timpul

sau eu

eram parcă mai buni?

vrei să te răgăsesc

printre vise pierdute

şi amintiri

ascunse

în mine, mult timp?

vrei toate acestea,

dar pentru ce?!

ca apoi din nou

să ne despărţim?

viaţa e ceva trecător

iar soarta noastră

nu contează

atât de mult.

câteodată…

îmi doresc

să nu te fi cunoscut,

iar câteodată…

mi-aş dori

să nu te mai ascult.