Aquest hivern s’enceta una nova campanya de solidaritat amb els infants de Kosovo. Els cal el nostre ajut arran l’agressiu boicot que pateixen pels albanesos. Emparats sota el silenci còmplice dels mitjans i les forces de l’ONU, l’OTAN i la UE.

Els serbis són nadius europeus i, a sobre, no són musulmans com els albanesos a Kosovo. És pel que res no diuen, per exemple, dels talls de subministrament d’electricitat per aquests darrers comesos als indrets on els serbis sobreviuen?

Solidaritat amb els infants de Kosovo.

Minven ençà la invasió turca patida al segle XIV, fa 700 anys, però els serbis resisteixen a Kosovo encara. Malgrat segles de neteja ètnica imposada pels turcs mitjançant els albanesos islamitzats al seu servei. Islamització que encara hi persisteix com palesen les antigues i valuoses esglèsies i monestirs ara mateix cremats i enderrocats, en nom de l’islam, pels albanesos.

Fins que al segle XVIII els serbis van ser minoritzats a Kosovo. Al cor de la seva nació. Molts serbis van exiliar-se fora de Kosovo forçats per la violència turca i albanesa en contra seva en no sotmetre-s’hi. D’altres van ser forçats a islamitzar-se i després a dissoldre’s entre la imposada majoria albanesa perdent fins i tot la seva llengua. Perdent, en síntesi, la seva identitat.

Mestissatge i multiculturalitat en dirien ara els mateixos que, gens casualment, callen front els abusos patits pels serbis. Incloent les nenes i els nens serbis. Al 2008 els albanesos, en acabat, van arrabassar Kosovo de Sèrbia forçant-ne la secessió. Culminant els 700 anys de neteja ètnica i d’islamització que hi han protagonitzat contra els serbis.

Els serbis han comés també crims. Però no més que turcs i albanesos. Els cal la solidaritat de la resta d’europeus per compensar la bruta i còmplice indiferència de la UE, l’ONU -UNMIK-, OTAN -KFOR- i els mitjans envers el seu patiment atiat pels albanesos. Com si aquests nens i la resta de serbis fossin responsables dels mals del comunista i dictador Milosevic, com si els 700 anys previs de neteja ètnica contra la seva nació pels turcs i albanesos musulmans mai no haguessin succeït.

Perquè a aquests infants rau el futur dels serbis a la seva terra. Com rau al jovent europeu en general el futur d’Europa. Dels europeus s’espera, se’ns exigeix, que siguem solidaris amb tothom excepte amb nosaltres mateixos. Per què d’això darrer, inversemblantment, se’ns blasma?

Din nou despre bravul popor sârb ! Mereu împotriva dezinformării şi manipulării !

Sfidând cu o nesimţire fără de margini toate normele internaţionale, cei care au greşit repetat, cei care au acordat sprijin mascat ca de exemplu mafiei albaneze, ” deştepţii ” ce  ar fi acţionat  în numele ” democraţiei ”şi care au trâmbiţat ” grija faţă de poporul kosovar, atât SUA cât şi UE, au creat oare un viitor luminos kosovarilor… căci par să-i cam fi uitat. I-au minţit, folosit, şi de-acum, încotro ? Kosovo fără Srbija e la pănmânt, economic mai ales iar kosovarii sunt total dezorientaţi. Doar leaderii lor se bucură văzându-şi liniştiţi de… afaceri, interesele personale sau ale stăpânilor pe care-i deservesc de ani buni. Niţşte aşa zis leaderi proveniţi din rândurile grupărilor paramilitare UCK, ce s-au dedat la trafic cu copii, ca exemplu, nimic pentru soarta poporului kosovar.Şi cât de incalificabil rămâne ceea ce a făcut NATO, care, ” din greşeală ” a tot bombardat cu precizie de chirurg şcoală, monastire, fabrică, televiziune,poduri, trenuri… Cu o aroganţă scârboasă, în numele eradicării terorismului, seamănă pe oriunde trec sămânţa masacrelor, genocidului, apoi, fac pe porumbeii păcii… ei, cei în slujba răului, a tot ceea ce-nseamnă rău şi întunericîn lume şi aduc aminte nu doar de Srbija şi Kosovo ci şi de Iraq, Hiroshima, Nagasaki, Vietnam, etc

TAMO DALEKO… :

De ce tot scriu şi eu ca mulţi alţii pe care-i RESPECT pentru că o fac şi spun lucrurilor pe nume ? Pentru că avem DATORIA MORALĂ să NU ne educăm copiii-n minciună, pentru durerile şi suferinţele, tristeţile fraţilor noştri sârbi, pentru că aşa cum mi-e silă şi  scârbă de masoni, de abuzatori, de zmintiţii de conduclumea şi-şi văd exclusiv de propriile buzunare şi interese, la fel mi-e de silă de viespiile sectare , aceia care îşi justifică comportamentele deviante dar şi acţiunile celor pe care eu şi cei ca mine le denunţăm, sau te miri ce războaie de acum, sau cândva, spunând : ”… a fost voia, voinţa lui Dumnezeu… ”… NU e adevărat, Dumnezeu NU voieşte ca răul, indiferent ce formă îmbracă, să stăpânească lumea. ” Oamenii ” păcătuiesc, nu Doamne, Doamne voieşte, El doar spune să ÎNVĂŢĂM din GREŞELILE noastre, nicidecum NU ne îndeamnă să greşim pentru a învăţa, căci El ne-a dăruit PILDELE prin FIUL! E ipocrit cel ce-şi justifică astfel faptele, ipocrit şi fals şi făţarnic,iar lumea noastră, din nefericire, e tot mai bogată-n asemenea specimene, ” farisei ”, ” cameleonii ”, ” modelele de moralitate ”, etc etc. Şi, da, nefiind înregimentată politic, dar fiind un om liber, am să tot scriu şi spun, nu am… reţineri. E micul şi umilul meu aport, pentru ca SĂ NU SE MAI ÎNTÂMPLE, căci nimeni nu are voie să uite, oricând putem fi noi,sau altul, sau altul… Şi nu cred căar place cuiva să fie părăsit de toţi, batjocorit sau judecat cu uşurinţă… mai ales de către ignoranţi !

Poftim mentalitate ” sănătoasă ”, a celor ce vin să dea lecţii de ” moralitate ” pe oriunde li se căşună pe pământ, adicătelea, cum şi ce înţelege America prin ” eradicarea terorismului ”, praful ce-l aruncă-n ochii omenirii într-u adormirea conştiinţei şi ca să-şi ascundăcu intenţie adevăratele interese, scopuri, planuri, a se citi,petrol, bani, putere :

Condoleezza Rice : ” Uneori, TREBUIE duse războaie ca să ne socotim cu tiranii şi din această cauză războaiele cu Iranul şi Coreea de Nord nu sunt excluse… ”.

Wesley Clark, imediat după agresarea fostei Jugoslavii : ” da, este adevărat că NATO A COLABORAT cu teroriştii AEK, dar AEK teroristă TREBUIE  să existe fiindcă e necesară existenţa unor forţe care să combată violenţasârbească… ”.

Alain Pokar : ” Serbia e mielul sacrificat care permite gazdelor noii ordini mondiale să întemeieze puterea teroristă ”.

Carla del Ponte, fost procuror al TPI Haga, în cartea sa ” Vănătoarea ”, declară că :

” barbati sarbi au fost rapiti si le-au fost vandute organele traficantilor internationali. Declaratiile Carlei au determinant tribunalul din Belgrad sa declanseze o ancheta cu privire la cazurile a 300 de tineri sarbi care au fost rapiti in vara lui 1999 si care, conform Carlei del Ponte au fost transportati in Albania, unde le-au fost indepartate organele. Aceste crime atroce au fost comandate de catre Armata de Eliberare a Kosovo (KLA – Kosovo Liberation Army) al carei lider era actualul prim ministru al Kosovo, Hashim Thaci ”

„Victimele au fost cel mai probabil răpite după ofensiva NATO, cînd forţele internaţionale de menţinere a păcii erau deja desfăşurate în Kosovo”

” Nu suntem plătiţi să fim morali ! ” :

http://manipularea.blogspot.com/2008/04/cum-este-manipulat-mass-media-n.html

Pe 12 aprilie 1999, un atac NATO asupra unui tren de călători în Grdelica, sudul Serbiei, a ucis cel puţin 12 civili. NATO a atacat în mod intenţionat civili în această atrocitate. NATO nu şi-a suspendat atacul nici după momentul în care s-a aflat că e vorba de o ţintă civilă. NATO a muşamalizat apoi această crimă de război.

” Presedintele Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, Lord Russell-Johnston, a apreciat ca “actele de razbunare oarba indreptate impotriva sarbilor din zona constituie o amenintare, nu numai pentru ei, dar si pentru toti locuitorii provinciei” sarbe, majoritar locuita de etnici albanezi. “Etnicii albanezi din Kosovo trebuie sa inteleaga ca, asa cum stau lucrurile in Serbia in ziua de astazi, violenta etnica functioneaza ca un bumerang: sfarseste intotdeauna prin a-i lovi pe cei care au initiat-o”, a adaugat Lord Russell-Johnston.

Potrivit unui document publicat vineri de Inaltul Comisariat pentru Refugiati al ONU si Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE), minoritatile din provincia sarba Kosovo, in principal sarbii si tiganii, continua sa cada victime violentelor si nu beneficiaza decat de servicii publice limitate. La un an de la sfarsitul campaniei NATO impotriva Iugoslaviei, si secretarul general al ONU, Kofi Annan, a denuntat atacurile anti-sarbe din Kosovo si le-a cerut albanezilor kosovari sa puna capat violentelor etnice, sub amenintarea posibilitatii de a pierde sustinerea comunitatii internationale. In raportul Consiliului de Securitate dat publicitatii vineri, Annan afirma ca, in ciuda progreselor inregistrate, “intelegerea si toleranta in Kosovo raman fenomene rare, iar reconcilierea este departe de a fi o realitate”. Numai saptamana trecuta, o serie de atacuri anti-sarbesti din Kosovo s-au soldat cu moartea a opt persoane si ranirea altor 14 sarbi. De la intrarea fortelor internationale in provincia sarba au fost ucisi 1000 de sarbi, alti 800 au fost rapiti de UCK, fiind dati disparuti. In urma acestei campanii anti-sarbesti, care include si distrugerea a peste 80 de biserici si manastiri, sute de mii de sarbi si-au parasit locurile natale, inregistrandu-se reversul situatiei invocate de aliati inainte de a declansa bombardamentele impotriva Iugoslaviei.(D.E.)  ”

http://www.ziua.net/display.php?data=2000-06-12&id=45297

” Apropo, cine va exploata imensele resurse de crom din Kosovo in timp ce populatia se sparge in enclavizari etnice?  ”

” Cand vorbim de Kosovo trebuie sa avem in vedere urmatorul lucru: in Kosovo sunt cele mai mari rezerve de crom din estul Europei!!!

Cromul este esential in industria moderna de armament. Practic, fara crom nu exista industrie moderna de armament!  ”

Conflictul ineretnic din Kosovo nu este decat rodul unor dezinformari create de cei ce au interese meschine in Kosovo.

Independenta Kosovo-ului ar putea duce la posibilitatea ca resursele provinciei (petrol, plumb, zinc, crom si argint) sa fie concensionate de doua -trei corporatii… ”

http://marelelupalb.wordpress.com/tag/kosovo/

• Kosovo a apartinut puternicei dinastii sarbe, Nemanjic, timp de 200 de ani – provinicia fiind, dealtfel, cunoscuta si sub numele de “Vechea Serbie”, leagan al culturii sarbe si important centru ortodox.

Despre etapele epurării etnice , aici :

http://www.fabricadebani.ro/news.aspx?iid=8286

Omagiu poporului Sârb :

” Dezbină şi vei stăpânii… ” stăpânii , adică cei din umbră, cei ce vor stăpânii zăcăminte, banul, puterea, influenţa, cei ce se joacă de-a ” eradicarea terorismului ” şi de-a ” democraţia ” ori de-a ” grija şi mila faţă de … ”… cei ce lovesc şi scuipă-n obrazul popoarelor, în ortodoxism, în absolut orice le stă-n Cale :

” Mortii sunt ai nostri! Razboaiele sunt ale voastre! ”

- articol preluat -

Stiti si voi cum a inceput totul… Daca nu, am sa incerc sa va spun o poveste pe care probabil ca nu o cunosc foarte multi si ar trebui sa clarifice cumva ceea ce se intampla in Serbia si Kosovo – Metohija acum si ceea ce s-a petrecut in trecut.

Nu voi incerca sa iau partea nici uneia dintre parti, nici sa judec sau sa acuz pe cineva. Sunt vinovati in aceeasi masura. Am fost printre ei. AM VAZUT si SIMTIT mai mult decat ceea ce se prezinta la televizor.

Martie 1998 – forte militare sarbe descind in Prekaz, o localitate din centrul Kosovo/a. Facand uz de toate armele din dotare, inclusiv si tancuri, rad de pe suprafata pamantului casele in care locuiau membrii familiei Jeshari. Belgradul il considera pe capul familiei, Adem Jeshari, un radical si un terorist, un adevarat inamic al statului sarb.

Din punctul de vedere al statului sarb, ceea ce s-a intamplat a fost un fapt perfect normal. Persoana respectiva, ca de altfel si alti membri ai familiei, faceau parte din UCK – KLA: Kosovo Liberation Army. Dar uite ca ei nu aveau voie. Cum adica sa ii omoare pe membrii unei grupari care este considerata de statul sarb terorista? Cum? Marea Britanie ii omoara pe membrii I.R.A? Spania ii omoara pe mebrii E.T.A.? Israelul (cu sprijin american si englez) ii omoara pe mebrii Hamas sau O.P.E.? Nu! Cum sa-i omoare! Ii cearta si-i bat la fund cu discursuri despre pacea mondiala. Si oricum nu se poate face o comparatie, deoarece KLA e o armata de eliberare a unui stat iar restul sunt terorirstii.

Cine spune asta? Cine are DREPTUL de a judeca ce fac oamenii in in tara lor? Oare nord-irlandezii nu lupta pentru independenta? Dar iata ca englezii au dreptul de a-i impusca! Oare bascii nu vor tot independenta? Dara iata ca spaniolii ii pot califica drept teroristi si ii pot omora! Oare gruparile arabe HAMAS si O.P.E. (Organizatia pentru Eliberarea Palestinei) lupta pentru bani sau petrol? Pe pamantul lor? In COLONII israeliene?

Probabil ca ei au dreptate iar eu am innebunit!

Asadar… un adevarat masacru. Cu toata apartenenta acelei familii la KLA, au fost ucisi intr-o singura inteventie 53 (ati citit bine: cincizeci si trei) de membri ai familiei Jeshari.

Kosovo, srpska suza. srpska verzija.

Masacrul din Prekaz a fost ca un strigat de lupta ce a unit mai multe “bande” de tineri albanezi kosovari. Ei aveau sa fie cei care au pus bazele gruparii UCK-KLA. Acest fapt a provocat intr-un fel si schimbarea opiniei internationale asupra a ceea ce se intampla in Kosovo-Metohija. Puterea de a influenta opinia internationala era destul de bine cunoscuta de niste tineri de numai 18 ani, iar actiunile foarte bine puse la punct impotriva fortelor militare sarbe au uimt statul si guvernul sarb. Din pacate insa numai ei vedeau aceste actiuni. Orice crima comisa contra albanezilor kosovari era cumva transformata intr-o crima impotriva umanitatii. Sarbii deveneau brusc calaii Europei, chiar daca, uneori, cei care cadeau in bratele mortii erau oameni inarmati si murisera intr-un schimb de focuri. Tot atunci, Statele Unite ale Americii, care pana in martie 1998 considerau UCK-KLA o grupare incadrata intre cele “teroriste”, a acceptat brusc o “colaborare fructoasa” cu respectiva grupare paramilitara.

Un alt masacru, mult mai suspect de data aceasta, a avut loc in 1999 la Racak, unde au fost gasiti 45 de etnici albanezi morti. Toti cei decedati erau barbati. Si toti erau imbracati in haine de camuflaj sau salopete de aceeasi culoare. Aste amanunte insa au fost “uitate”. Si ca pe umarul stang al uniformelor erau cusute embleme – rosii cu un vultur negru cu doua capete. Au “omis” sa spuna si acest detaliu. Dar n-au uitat sa considere acest eveniment drept declaratie de razboi contra sarbilor. Ei erau acum “balaurul” Europei. Ceea ce incepuse in 1990 in Bosnia & Herzegovina si Croatia, trebuia dus la sfarsit…

Pentru a nu repeta greselile din anii `90, americanii in frunte cu secretarul de stat Madeleine Albright, au decis ca in Serbia nu mai era nevoie de o forta de pace apartinand Organizatiei Natiunilor Unite (ONU-UN) similara cu cea care reusise pana la urma atat de bine sa mentina pacea in Bosnia si Croatia: UN Protection Force – Unprofor. Nu! De data asta trebuia sa fie o forta NATO. De ce? Probabil pentru ca s-a presupus ca sarbii nu vor accepta asta si ca totul va degenera intr-un razboi.

“That meant the Serbs rejecting the plan and the Albanians accepting it “– Jamie Rubin Asistent Secretar de Stat USA.

Acum, odata “acceptat” planul si de restul tarilor europene, trebuia stabilit pe cine va “sustine” aceasta forta si pe cine va “pedepsi”. Din moment ce se stia ca sarbii nu vor fi de acord cu o forta NATO pe pamantul lor… imi puteti da voi raspunsul? Sunt sigur ca da!

“Negocierile” au durat cateva saptamani si intr-un final s-a ajuns la un rezultat: Statele Unite i-au convins pe albanezii sa accepte planul. Sarbii l-au respins! (ce intamplare) Asfel statele europene din NATO sau nu, s-au trezit in momentul in care au realizat ca forta pe care o vor exercita, se va indrepta impotriva unui stat european, national si independent dar si impotriva problemelor interne ale acestuia.

Jocul a inceput!

“In Kosovo – Metohija traiesc 1.8 milioane de albanezi kosovari, aproximativ 200 mii sarbi si inca 100 mii alte nationalitati (tigani, muntenegreni, turci, romani, greci).

Comunitatile sarbe sunt constituite in cateva enclave majore in partea centrala si de nord a regiunii iar peste 50.000 locuiesc in partea de nord a orasului Kosovska Mitrovica si in regiunea adiacenta Zvecan. Exista familii de sarbi si in restul regiunii. Familii de sarbi care traiesc asa de generatii. Cu vecini albanezi sau de alte nationalitati. De cand se stiu traiesc acolo. Acolo este tara lor, si a sarbilor si a albanezilor.

Kosova – acum considerata de albanezi numai a lor desi doar pe vremea Albaniei Mari a fost parte a statului si poporului albanez. Majoritatea populatiei pare sa le dea lor dreptate.
Kosovo-Metohija – acum revendicata de sarbi ca leaganul civilizatiei sarbe. Lacasele de cult par sa le dea lor dreptate. Kosovo, o regiune unde pana nu de mult traiau impreuna sarbi si albanezi. Si poate se mai certau si bateau dar traiau acolo, impreuna .”

Odata “jocul” inceput, reactiile au fost cele “impuse” si asteptate. Radicalii au “iesit la rampa”.

Slobodan Miosevic a inceput cea mai mare campanie de mutari de forte armate de la al doilea razboi mondial incoace. Armata sarba ocupa regiunea si pana ce primul bocanc al vreunui soldat NATO avea sa calce in regiune, aproximativ 850.000 de etnici albanezi aveau sa fuga sau sa fie deportati in Albania si Macedonia.

† Molitva Za Kosovo/ Serbian Orthodox Music/ Prayer For Serbian Kosovo :

NATO era neputincioasa!

Dar cumva sarbii trebuiau acuzati si loviti. Cineva trebuia scos vinovat cu orice risc. Si acel vinovat nu trebuia sa fie albanez.

“There were a couple of times when I felt I just can`t do this anymore. We`re just not doing this right and I owe it to my people to stand up and say we`re just not doing this right!” a spus Generalul Michael Short, seful fortelor armate aeriene NATO din Kosova.

Permisiunea acestui militar, asa cum a fost ceruta de a cauta pentru atac puncte majore si strategice ale armatei sarbe, nu a fost acceptata de conducatorii acestui razboi. Astfel zeci de sate parasite au fost rase de pe suprafata pamantului de catre bombele coalitiei.

“ … on many days, he says, his pilots had to drop as many as half their bombs on dump sites, known to be empty and of no value. The general blames the politicians for allowing public opinion to dictate military startegy. He also blames the nature of NATO.”

Va mai amintiti de acea epurare etnica pe care tot ne aratau ei ca o fac sarbii? Iat-o ! zeci de sate (albaneze probabil, ei fiind majoritarii regiunii ) distruse de avioanele NATO si puse in spatele sarbilor. Au o scuza! Din avion nu se vede daca satul este albanez sau sarbesc, nu?!?

Era firesc sa fie pierderi unalitarele, ca in orice razboi, nu? Pai daca da, cum ar fi putut sarbii sa doboare renumitele avioane invizibile F-117? Mai mult decat simplu pentru cine stia atunci.

Cererile comandantilor de a distribui cu mare grija ordinele de razboi au fost incalcate si neonorate de americani care au lasat totul pe seama unui sistem informatizat: CHRONOS. Raportul unei comisii care investiga tot ce se intampla in acele zile, a scos la iveala ca acel supersecret sistem informatizat putea fi accesat de mai bine de 600 de persoane si ca o mare parte din misiunile de lupta ale fortelor NATO ajungeau la urechile comandantilor sarbi.

Greu de acceptat aceasta “neprofesionalitate” a americanilor nu?

Pe masura ce campania aeriana isi facea efectul anihiland Serbia, intrau in joc interesele economice. Nu trebuie sa va mai spun ce industrie dezvolta un razboi. Si astfel, la cererea guvernului britanic, in Mai 1999 Tony Blair si Robin Cook incearca sa-l convinga pe presedintele america Clinton ca este necesara trimiterea unei forte terestre in Kosovo/a, o forta care sa mentina “pacea” in regiune. Desi initial americanii n-au fost de acord, aderarea altor puteri la aceasta idee i-a convins.

Germania si Rusia, doua tari pe care Milosevici si guvernul sau se bazau, si cu care presedintele sarb discuta pe o linie telefonica directa, si-au amintit ca si ei au o industrie militara care trebuie sustinuta. Astfel, cei care ar fi trebuit sa sprijine un popor si nu un presedinte, ii “sugerasera” deja acestuia sa-si retraga trupele din Kosova/a.

La inceputul lunii iunie, pe cand oficialii Marti Ahtisaari si Viktor Chernomyrdin incercau sa-l convinga pe presedintele Milosevic sa opreasca razboiul, acesta era deja “convins”.

Zece zile mai tarziu, dupa intalnire, trupele NATO intrau in Kosovo/a cu consimtamantul presedintelui Milosevic.

Acesta a fost inceputul. Era “o paine de mancat acolo” si-au facut-o. Ei nu rateaza nici o ocazie. Rezultatul ?

- aproape 850.000 de refugiati albanezi;

- aproape 250.000 de refugiati sarbi;

- din aproape 1.000.000 de refugiati, 70 % au fost copii sub 18 ani

- din 12 Iunie 1999, ziua in care s-au terminat bombardamentele NATO, s-au inregistrat cu aproximatie, conform surselor UN, 793 de morti din care 630 sarbi, muntenegreni si tigani, iar 163 albanezi .

Pagubele materiale nu cred ca mai conteaza. Lucrurile cumva incepusera sa se indrepte spre o directie, spuneau oficialii. N-au mentionat insa directia.

Mereu trebuie sa existe un “tap ispasitor”. In martie 2004 s-a aprins iar focul in Kosovo/a. Se pare ca este nevoie de cineva care sa poarte vina tuturor celor intamplate. Odata ce au fost sarbii, hai sa fie din tot ei. Cu lacrimi in ochi, vad imaginile prezentate la televizor. Au trebuit omorati trei copii ca sa scoata din nou o parte vinovata. Cineva a ales ca mortii sa fie albanezi. Mai conta oare? Nu! N-ar fi contat nici daca ar fi fost sarbi, dar asa trebuie sa stie “opinia mondiala” nu? Vreti sa scoateti albanezii vinovati? Va spun eu si alti morti, dar nici ei nu sunt vinovati!

Cautati-i in alta parte.

Nu vreau sa ma erijez in avocatul sarbilor pentru ca am prieteni in Serbia si Kosovo/a din ambele nationalitati. Am petrecut acolo clipe superbe stand la terase si band o bere inconjurat fiind de sarbi si albanezi. Toti la aceeasi masa. Se poate. Acolo unde cuvantul “ametstecat” a capatat sensuri noi. In Kosovo/a, “amestecat” nu inseamna “impreuna”. Inseamna “aproape”, dar foarte clar delimitat. Insa se poate. Am vazut-o si eu in ochii copiilor. Ce au reusit insa sa faca “aparatorii pacii mondiale”? Pe langa cele de mai sus, va mai enumar cateva cifre pe care le-am aflat in perioada in care am vizitat acea regiune 2002 – 2003 :

- din aproape 250.000 de refugiati sarbi s-au mai intors la casele lor o foarte mica parte;

- in 2002 s-au inregistrat 70 de crime pe teritoriul regiunii, iar in 2003 s-au inregistrat 72 de crime. Desi majoritatea au fost considerate ca avand la baza motive etnice, NU A FOST FACUTA NICI O ARESTARE a presupusilor criminali a cetatenilor sarbi, agravand starea de tensiune care exista in randul sarbilor; ( ca exemplu alaturi de atrocitatile comise de sarbi inainte de interventia NATO din 1999, alatur acum si pe cele facute de albanezi dupa interventia NATO: 20 februarie 2004-Zlatomir Kostic si Milijana Markovic gasiti morti si cu sloganuri anti-sarbesti incrustate pe corp cu cutitul; 30 de sarbi gasiti morti in 1999 la Staro Gracko; 22 de sarbi ucisi in Lipljan; copii sarbi ucisi intr-o scoala in Gorazdevac; familia Stolic ucisa in casa personala din Obilic cu lovituri de cutit, printre membrii familiei era si un copil de un an, injunghiat in gat)

- minoritatea sarba a ajuns sa locuiasca in enclave pe langa taberele KFOR;

- in 2003 au fost raportate peste 3.600 persoane disparute, din care 75 % albanezi iar restul de 25 % alte nationalitati;

- Jovica Ivic in varsta de 18 ani din Caglavica a fost impuscat de trei ori in stomac dintr-o masina – 16 martie 2004

- trei copii de origine albaneza au murit innecati in raul Ibar, dupa ce au fost alergati de o banda de radicali sarbi in partea de Nord a orasului Kosovska Mitrovica;

- case ale sarbilor si un spital au fost arse din temelii in Kosovo Polje, alaturi de o multime de lacasuri de cult: biserici ortodoxe si moschei.

Exemplele pot continua si pot fi sustinute cu poze, dar nu asta este important. Important zic eu este ca… razboaiele sunt ale lor, insa mortii sunt ai nostri!

Sa fi castigat iar radicalii? Eu sper ca nu!

Odihneasca-se in pace martirii “razboaielor” purtate in Kosovo/a, Spania, Palestina, Irak…!

“There`s no heart like your own heart!”

21 Martie 2004 – zi de doliu national in Serbia.

Razvan Serban

http://floarealbastra.clubromantic.ro/nr10/reportaj.htm

” Amnesty International a cerut, joi, NATO sa lanseze o ancheta in legatura cu atacul sau aerian din aprilie 1999 vizand sediul din Belgrad al radio-televiziunii sarbe, RTS, care s-a soldat cu 16 morti. “La 10 ani dupa bombardamentul fortelor NATO asupra radio-televiziunii sarbe din Belgrad, nimeni nu a fost adus in fata justitiei pentru aceasta incalcare grava a dreptului umanitar international”, a subliniat Amnesty International intr-un comunicat, citat de AFP. NATO a respins insa cererea Amnesty International pentru o ancheta in legatura cu atacul sau aerian. “Tribunalul Penal International (TPI) pentru fosta Iugoslavie a examinat deja acest lucru. Nu a retinut argumentele Amnesty si a decis ca NATO nu are niciun motiv pentru a se apara” a declarat o purtatoare de cuvant a Aliantei. “Incidentul a facut obiectul unei anchete aprofundate”, a adaugat ea. Cei 16 angajati ai RTS au fost ucisi in 23 aprilie 1999, in timpul bombardarii cladirii unde se afla sediul radio-televiziunii sarbe. NATO a desfasurat o campanie de bombardamente impotriva regimului lui Slobodan Milosevici, pentru a obliga fortele sarbe sa se retraga din Kosovo. NATO desemnase RTS drept tinta legitima, din cauza “functiei sale de propaganda”, dar nu “a anuntat in mod clar atacul”, desi stia ca se afla civili in cladire, sustine Amnesty International, citand oficiali NATO din perioada respectiva. “Bombardamentul sediului radio-televiziunii publice sarbe a reprezentat un atac deliberat …

http://www.ziare.com/articole/atac+televiziunea+sarba

Sasa Matic, Nena Djurovic, Marinko Rokvic, Vesna Zmijanac, Radisa Urosevic i Cakana pevaju pesmu o Kosovu i Metohiji :

KOSOVO JE SRCE SRBIJE !!!

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

informaţii preluatede pesursele precizate ( surse pe care se regăsesc şi alte surse…)

Omagiu Poporului Sârb – youtube… ( Molitva, tamo daleko… )

La Televisione di Stato della Repubblica Ceca, che in un primo momento aveva partecipato al finanziamento del documentario realizzato da Vaclav Dvorak ed intitolato “Kosovo rubato”, relativo alle sofferenze inflitte ai Serbi abitanti la provincia di Kosovo e Metohija, ora, dopo il riconoscimento del Ministro degli Esteri della proclamazione unilaterale di indipendenza da parte albanese, si rifiuta di trasmetterlo.
I rappresentanti della Televisione di Stato giustificano il loro rifiuto sostenendo che il documentario è “sbilanciato” e caratterizzato da un “orientamento filoserbo”, tale che “il suo tono potrebbe causare emozioni negative”. Gli autori del documentario, non nascondendo il proprio disappunto di fronte alla plateale censura, replicano che effettivamente – nella produzione dell’opera – sono stati utilizzati alcuni spezzoni provenienti dagli archivi della Televisione serba, ma nessun tipo di sostegno economico è stato ricevuto dalla Serbia o dai Serbi in generale. Allo stesso tempo, hanno sfidato i censori ad indicare una singola affermazione, immagine o passaggio del documentario che sia falso o scorretto. Un invito che a tutt’oggi rimane senza risposta.
La trasmissione del documentario, programmata per la data del 17 marzo u.s., in coincidenza con l’anniversario dell’ultimo pogrom contro i Serbi del Kosovo e Metohija nel 2004, è stata dapprima posticipata ad aprile, successivamente – dopo il riconoscimento dell’indipendenza da parte del governo ceco lo scorso 21 maggio – è stata eliminata dal palinsesto in maniera definitiva.
Presa coscienza della censura subita, gli autori hanno deciso di far circolare il documentario – in lingua ceca – attraverso Internet. Ora la Televisione di Stato sta usando questo fatto come pretesto ulteriore per la messa al bando del documentario ed afferma che gli autori hanno violato il diritto di esclusiva.

Qui ne proponiamo una versione con sottotitoli in inglese, divisa in dieci parti per una durata complessiva di circa un’ora.
Buona visione.

2ª parte,                                          3ª parte,                                     4ª parte,

5ª parte,                                          6ª parte,                                     7ª parte,

8ª parte,                                          9ª parte,                                     10ª parte.

“Questo è un film sul Kosovo. Questo è un film sul dolore, sull’assenza di solidarietà, sull’insensibilità, sulla cecità. Non è un film su come gli albanesi hanno perseguitato i serbi. È un film su come certe cose possano accadere sotto gli occhi di tutti senza che nessuno le veda. E non solo a Ovest, ma anche qui da noi in Russia”.
Con queste parole Evgenij Baranov ha presentato il suo documentario sul Kosovo, realizzato con il regista Aleksandr Zamyslev e trasmesso nel dicembre del 2007 dal primo canale della televisione russa: un’opera di poco meno di un’ora che ricostruisce le vicende storiche e umane del Kosovo e Metohija mettendo da parte la correttezza e l’opportunità politica per concentrarsi sui volti e i racconti delle persone e sulla compassione per le loro sofferenze e sventure.
Il titolo originale, “Kraj”, significa provincia, e più genericamente area, zona. Si riferisce dunque al Kosovo e al suo essere storicamente provincia serba, e dunque allude all’appartenenza a un’area geografica e a un diritto al ritorno negato. Significa però anche limite, margine, orlo: “na kraju” – al limite, sull’orlo del baratro – è dove si trova ora il popolo serbo. Nella consapevolezza di non poter riunire questi significati in un’unica intensa parola, abbiamo preferito tradurlo semplicemente “terra”: un termine che, per tanti protagonisti di queste storie – costretti a un doloroso esilio e all’umiliazione e all’abbandono dei campi profughi – ha perso ogni significato geografico.

Qui ne presentiamo una versione divisa in sette parti, di circa 8 minuti ciascuna.
La traduzione dal russo ed i relativi sottotitoli in italiano sono opera di Manuela Vittorelli, che ringraziamo sentitamente per la sua disponibilità.