ZECE intamplari ciudate , chiar ciudate ..chiar au trecut 10 luni?doamne , nu pot sa cred..

Imi amintesc de noi .Mi-e dor de noi.Si tie iti este.Si ce facem? Ce ne facem ?

Mi-e dor de tine capsunel. Chiar imi este.

“Eu si cu tine suntem suflete pereche” . :|

Aveai dreptate cand imi ziceai ca o sa ma dau cu capul de pereti , ca o sa imi para rau si ca roata o sa se intoarca.ai facut o mare greseala cand ai zis ca nu vrei sa imi deschizi ochii pentru ca acum am ajuns asa.imi pare rau ca nu mi-ai zis cele “1000 de lucuri pe carea ai avea sa mi le zici ,1000 de  lucruri gresite pe care le fac sau le-am facut”..poate acum era altceva.

“Acum..nu o sa mai fie nimeni care sa-ti deschida ochii. O sa-ti dai seama singura si o sa te doara rau de tot”..asa e , asa e..cata dreptate poti sa ai ! :|

Doua inimi vor rula acelasi film la nesfarsit ,lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit..

s-au asternut straturi albe de zapada..si amintirile mele sunt puse una peste alta si se razboiesc intre ele.toate vor sa fie pe primul rand , iar eu sa nu uit de niciuna , doar ca e imposibil.zilele astea au fost aiurea pt ca am trait mai mult in trecut .. am trait iarna trecuta si nu e bine deloc.

nu pot sa fac nimic in niciuna dintre cele doua variante, de data asta nu sunt eu cea care alege si tare mi-e ca nu o sa raman cu nimic doar pentru ca am fost eu prea proasta acum ceva timp.

Si totusi , te vreau..la disperare..

Filmul nostru l-as vedea din nou,din pacate nu-i pe video..

ma simt mai mult ca un fluture intr-un borcan.nu pot sa fac nimic , chiar daca as vrea.intr-un fel vreau sa trec mai departe , dar tu nu ma lasi..si nu ma ajuta nimic..nimic nu e destul de tare ca sa imi ia gandul de la tine.sunt tot mai rau de cateva zile.mi-au udat bluza pana in coate si tastatura mea e plina de lacrimi.

mi-e greu sa fiu asa, nu am ce face si nici nu e starea ca imi place mie foarte mult .dar sunt om , am sentimente.si tu imi lasi impresia ca nu ai deloc.nu mai am putere , sunt prea slabita si vreau sa renunt..chiar vreau.doar ca nu pot .

cacat . nici nu iti imaginezi ce greu e cand vrei sa faci ceva si nu poti.acum inetelg toate persoanele care vor sa se lase de fumat si “nu pot” .

o iarna de cacat asta e .singura . singura. cu niciun “te iubesc” . mi-e dor de iarna trecuta.

Da , vin sarbatorile..si sincer nu mai simt spiritul craciunului asa cum o faceam cand eram mica.acum pentru mine iarna inseamna frig si astept cat mai repede sa treaca.iarna asta insa nu , mi s pare putin speciala si nu stiu de ce.

este trist insa ca sunt singura de sarbatori…singura , singura..

stiu ca o sa iti dai seama despre ce scriu aici.ieri a fost o zi frumoasa (8 decembrie). frumoasa nu pentru ca am facut cine stie ce lucruri speciale.

acum un an , in ziua de ieri erau 5.nu stiam ca peste alte 3 nu vom mai fi noi.dar asta e , orice se intampla.

ieri se facea un an si 5 luni.si era ceva. spun asta , nu pentru ca regret.adica regret , cine nu ar regreta , doar ca mi-am dat seama ca de atunci sunt incapabila sa fiu fericita.

si revin iar la TINE acum.tu esti subiectul meu principal si cum zicea cineva, mai mult din jumtatate din posturile mele sunt scrise pt tine si prost sa fii sa nu iti dai seama .

dar na , nu am ce zice.sunt invizibila  pentru tine.cred ca pelerina lui harry potter a stat prea mult la mine.

stau si ma gandesc la tine si ascult melodia aia care ma linsteste mai mult ca niciodata , dar ma face si mai mult sa ma gandesc la tine…

If it’s a broken part, replace it
But, if it’s a broken heart then brace it
If it’s a broken heart then face it

And hold your own
Know your name
And go your own way …

-nu e asta melodia , dar asta am simtit sa scriu , defapt .. defapt nu mai conteaza.

diana m-a completat la postul de mai jos.

deedee:X:X:X: ai uitat sa zici cand ascultam vama veche in orele de dirigentie sau cand murdaream cu maioneza din shaorma tavile din toledo.
deedee:X:X:X: sau cand ne scriam pe tricourile alea albe numai cuvinte gen “de la X pentru Y! succes la liceu “
deedee:X:X:X: sau de perioada ta de pitzi, impreuna cu crina kryky tweety si silvia
Jellypisi: o sa completez si asta
deedee:X:X:X: si mai sunt muuuuulte

deedee:X:X:X: pai mai stii cum dansam carolina la ziua mea? doamne deci nu crezusem niciodata ca o sa dansez pe asa ceva.dar si tuu si toti
Jellypisi:
Jellypisi: asta a fost frumos
Jellypisi: sau cand mergeam la andrei de revelion la subsol sa bem tuica
deedee:X:X:X: sau cand am primit eu aparatul roz  si faceam poze..foarte DES
Jellypisi: PENTRU CA NIMENI NU A LUAT BAUTURA IN SEARA AIA.EU ERAM CEA MAI DISPERATA.
deedee:X:X:X: si de serviciu pe scoala?
deedee:X:X:X: monstrul MF
deedee:X:X:X: =)) 
Jellypisi: monstrul MF
Jellypisi: ))))

deedee:X:X:X: si petrecerea lui andrei
deedee:X:X:X: din vara
Jellypisi: sau ziua gerdei
Jellypisi: cand am sarit pe banca aia din crang de 1000 de ori
deedee:X:X:X: daa
Jellypisi: sa iasa poza deaia in aer
Jellypisi: )                                                                                                                                                                                                    

deedee:X:X:X: si avem si noi poza
deedee:X:X:X: cu soarele
Jellypisi: daaaaa.
deedee:X:X:X: siii eu purtam ochelari!
Jellypisi: da!
Jellypisi: si eu aveam parul lung
deedee:X:X:X: da
Jellypisi: sau cand am fost la crina la film
deedee:X:X:X: =))
Jellypisi: postiiii <3
deedee:X:X:X: stai.rad.dnd
Jellypisi: si filmul ala de groaza
deedee:X:X:X:  )
Jellypisi: mi a fost frica o saptamana sa merg cu liftul
deedee:X:X:X: noi l-am transformat in comedie
Jellypisi:  :-s
deedee:X:X:X: PE BUNE?
Jellypisi: da!
Jellypisi: )
deedee:X:X:X: the grudgeee
deedee:X:X:X: si am scris pe paharele de unica folosinta numele fiecaruia
deedee:X:X:X: si o suna pe marina dogaru
deedee:X:X:X: cu nr necunoscut
Jellypisi: da!
deedee:X:X:X: siii
deedee:X:X:X: soarecele din clasa
deedee:X:X:X: )
Jellypisi: si morfiiiiiiiiiii
Jellypisi: sau cum o chema
Jellypisi: nu
Jellypisi: NAFTI
Jellypisi: =)))))))))
deedee:X:X:X: DA!
deedee:X:X:X: doamne
deedee:X:X:X: in ce hal rad
Jellypisi: si “fetita creata femeia cu mustata” 

deedee:X:X:X: sii
deedee:X:X:X: )
Jellypisi: ce ?
deedee:X:X:X: lumanari
deedee:X:X:X: coliva                                                                                                                                                                                                                       Jellypisi: covrigi
Jellypisi: pomana
Jellypisi: salam parizerrr
deedee:X:X:X: salam
Jellypisi: ))))))))
deedee:X:X:X: mi-au dat lacrimile
Jellypisi: o sa mor de ras.vrei sa mor de ras?
Jellypisi: )))

deedee:X:X:X: gat de lebada?
Jellypisi: fetita hai?

gata ma opresc ) .

am un joc.nu e un joc este defapt o prostie de care m-a intrebat alice intr-o seara.

“daca ai putea retrai un singur moment din trecut care ar fi acela? “

si eu de atunci am in minte intrebarea asta .nu ii gasesc un raspuns.am facut atatea lucruri in trecut , lucruri extrem de frumoase si nu stiu sa ma hotarasc.defapt nu pot.

trecutul reprezinta si ziua de ieri.ieri am fost cu teo si elena sa bem un ceai si am trait niste clipe frumoase.in fiecare zi sunt cateva secunde , minute , ore petrecute alaturi de persoane incredibile .si  momentele astea as vrea sa le retraiesc.cum as putea sa imi aleg o singura amintire?cum .. ?

imi amintesc de tabara din clasa a 7 a, daca as putea sa retraiesc asta as face aceleasi lucruri , nu as schimba nimic.sau revelionul de anul trecut , sau cand am mers la pod cu irinapisi si s-au luat tiganii de noi , sau cand m-a dat mama afara din casa .sauuuu ultima zi de scoala (care pt mine a fost mult mai inainte ) , sau cand am fost la mare si am stat la rasarit , sau cand stateam in chiloti la trei ani si ma jucam in noroi . sau cand eram mai mica si nu mancam daca mama nu ii dadea si catelului , sau prima serbare de la gradinita , primul sarut ,prima bere bauta si primul fum tras , prima prietena cea  mai buna .

primul cuvant spus , sau cele 8 luni in care am fost cu mihai ( nu ma omori extri te rog , dar sa recunoastem ca a fost mirobolanta relatia noastra) . prima oaraa cand am invatat sa fac pluta si apoi sa inot , prima oara cand m-a lasat mama sa ma machiez sau prima data cand m-am epilat cu ceara.

sau atunci cand am mers pe role prima data , sauuu cand m-am batut cu victor ca mi-l luase pe alice mic si i-am spart buza , sau cand ma asculta la chimie si ma rugam sa nu se mai ia de mine profa , sau cand aveam orele de fizica in generala si imi era frica sa misc un deget , sau tezele unice . vara trecuta , gee si deea si miky si certurile cu alice sau cu diana , si lacrimile varsate si prima petrecere ,prima noapte dormita fara alice mic si cele 2 luni in care esarfa mea a fost la irinapisi.sau agapa si balul si prima zis de liceu , chiar prima zi de scoala cand aveam bobocelul ala galben in piept.

si multe alte momente ca astea , cum as putea sa imi aleg o singura amintire.voi puteti?

Ce vrei sa ma jupoi de vie?vrei sa sangerez pana la moarte de dorul tau… ?

astazi ,asta :

A fost odata o pasare. Împodobita cu o pereche de aripi desavarsite si pene stralucitoare, colorate si minunate. În sfarsit, o vietate creata ca sa zboare libera si sloboda în cer, sa-i bucure pe cei care o zaresc.
Într-o zi, o femeie vazu pasarea si se îndragosti de ea. Îi urmari zborul cu gura cascata de uimire, cu inima batandu-i mai repede, cu ochii stralucindu-i de emotie. Se îndemna sa zboare împreuna cu ea si amandoua calatorira prin cer într-o armonie desavarsita. Ea admira, venera, proslavea pasarea.
Dar îi veni atunci un gînd: poate ca pasarea voia sa cunoasca cine stie ce munti îndepartati. Si femeia se simti înfricosata. Înfricosata ca nu va mai simti niciodata acelasi lucru pentru alta pasare. Si se simti invidioasa, invidioasa pe capacitatea de zbor a pasarii.
Si se simti singura.
Si cugeta: „Am sa instalez o capcana. Data viitoare cînd va veni pasarea, ea nu va mai pleca.”
Pasarea, îndragostita si ea, reveni a doua zi, cazu în capcana si fu închisa în colivie.
Si ea privea zilnic pasarea. Avea la dispozitie obiectul pasiunii sale si-l arata prietenelor ei, care comen¬tau: „Dar tu esti cineva care are totul.” Între timp, începu sa se produca o ciudata transformare: cum avea pasarea la dispozitie si nu mai era nevoita sa o cucereasca, îsi pierdu interesul pentru ea. Pasarea, nemaiputand sa-si dea glas sensului vietii sale, începu sa slabeasca, pierzandu-si stralucirea, se urati — si femeia nu-i mai dadea nici o atentie, multumindu-se doar sa o hraneasca si sa-i curete colivia.Într-o buna zi, pasarea îsi dadu duhul. Femeia fu cuprinsa de o adanca tristete si-si ducea zilele cu gandul la ea. Nu-si amintea însa de colivie, îsi aducea aminte doar de ziua cand o vazuse pentru prima oara zburand multumita printre nori.
Daca s-ar fi observat pe sine însasi, ar fi descoperit ca ceea ce o emotiona atat de mult la pasarea aceea era libertatea ei, energia aripilor ei în miscare, nu trupul ei fizic.
Fara pasare, si viata ei îsi pierdu sensul si moartea veni sa-i bata la usa. „De ce ai venit?”, o întreba ea pe moarte.
„Pentru ca tu sa poti zbura iarasi cu pasarea în cer”, raspunse moartea. „Daca ai fi lasat-o sa plece si sa se întoarca nestanjenita, ai fi iubit-o si admirat-o si mai mult; acum însa ai nevoie de mine ca sa o reantîlnesti.

11 minute – paulo coelho

Te simt. Si te aud pretutindeni. In fiecare ceas te vreau mai aproape , iar si iar. Si doare teribil pentru ca desi te simt am mereu senzatia ca fugi , ca te ascunzi de mine. Si inca te caut… pe aleile fara viata , pe bulevardul trist , pe banca unde m-ai tinut candva in brate. Te caut mereu. Am ajuns sa te vad in ochii fiecarui strain ce asteapta la semafor , sa te aud pe tine in strigatul fiecarui om. Imi amintesc cum sorbeai din cupa placerii , incet , si cum imi spuneai ca ea va fi mereu plina. Vezi tu , acum au mai ramas doar cateva picaturi pe cale de evaporare. Ti-am zis vreodata ca scriu numai pentru tine? Si ca fiecare cuvant imi aduna ideile , ajutandu-ma sa concep cea mai frumoasa declaratie ? Pentru tine… Si totusi incep sa ma pierd cautandu-te. Stiu ca am gresit. De mult prea multe ori. Dar la fel stiu ca dragostea invinge. Intotdeauna. Si ca te vei intoarce si-mi vei sopti cat de dor ti-a fost. Imi lipsesti. Esti langa mine , dar in acelasi timp esti atat de departe. Si vei obosi. Acum sau mai tarziu… Insa te iubesc mult prea mult…Mi-e dor de tine..

acum hai sa tragem linie.ne intoarcem spre vietile noastre .separat si paralel.tu pe langa  mine si eu pe langa tine.

suntem la fel de diferiti ca la inceput ,doar ca nu am vrut sa vad adevarul , am spuse mereu “si daca..”,doar ca acum tigarile mele s-au terminat si nici berea din sticla nu mai are cu ce sa ma ajute si cred ca cel mai bine este sa accept realitatea.

nu stiu despre ce sa scriu , am sters si am scris si am sters si iar am scris de 100 de ori.am prea multe in minte si nu stiu cu ce sa incep.

vreau sa ma nasc iar si iar .. sa nu trec de varsta de 5 ani , sa stau la tara si sa fie iarna si sa imi coc mere pe plita .mere si covrigi..si sa fie zapada..multa zapada ..

ma uit la ea si este foarte diferita. nu mai stie ce sa faca.vrea ceva nou , nici ea nu stie ce vrea.nu-i iese nimic.este aiurita , sterge ce scrie si apoi se enerveaza ,zambeste si plange.mainile ei sunt conduse de tastatura , nici ea nu stie despre ce vorbeste.ar vrea sa fie totul bine .ar vrea si s-a saturat de cuvintele astea , pentru ca nu e bine.canta apoi tace ca o muta.se indoaie , se intoarce si priveste luminitele de pe bulevradul nicolae balcescu .vrea sa intre sa bea un ceai de visine , dar nimeni nu vine cu ea.sta si se cearta cu fostul prieten,il face prost, nu mai tine la el , vrea unul nou.

ma uit la ea ,merita un premiu pentru cat de bine joaca rolul.are un rol principal ce e drept.scenariul e prost si sarac in replici ,dar nu asta conteaza.conteaza ca s-a schimbat mai mult ca niciodata si tare are vrea sa inceapa o viata noua.mi-a zis de curand ca o sa faca asta , o sa o ia de la zero.dar e prinsa intr-un oras si mai avrea sa astepte putin.cred ca orasul i-a furat inima (fara sa stie , orasul nu stie , nu ..deloc) .

saraca , imi e mila de ea . e mai ratacita ca niciodata si nu stie pe ce cale sa o apuce.

iti spun si tie ceea ce mereu imi spun si mie , nu e totul tocmai perfect , dar o sa fie…

Stateam astazi si ma gandeam cat de mult s-a schimbat totul.Incet,incet se uita toate jocurile copilariile.Toti copii incep sa aiba telefoane,calculatoare si alte electronice inca de la varsta de 5-6 ani.Tot mai multi copii isi petrec timpul in fata calculatorului.Strazile pustii,parcurile pustii.Si acum inca imi mai aduc aminte de serile in care ne adunam tot cartierul si jucam diferite jocuri.Nu ne trebuia nici calculator,nici telefon.Tot ce aveam era o minge cu care ne jucam de dimineata pana seara.Acuma toate fetiscanele,de 9-10 ani se cred mari domnisoare,au id-uri,hi5 si multe altele.Ce n-as da sa petrec iar acele clipe.Fara griji,doar un simplu copil care inca nu stia ce e viata.

Si o melodie sugestiva:

…de vremea mea.

Mi-ar placea sa inmagazinez clipele frumoase intr-o clepsidra, iar cand lucrurile o iau razna, sa o pot intoarce si sa le retraiesc la nesfarsit. Asa as face cu anul trecut, cu clasa a VII-a, cu “tabara” la Vatra Dornei. In schimb, am putut sa retraiesc intr-o mica masura o amintire atat de draga mie, intr-un mod interesant opus. Acum era seara, era mai cald, eram mai putini. Dar nu mai era nimeni altcineva strain. Era intimitatea noastra, era “secretul” nostru, pe care insa nu-l mai tin minte decat eu si inca doua persoane. Lucruri de genul asta nu le inveti din carti, ci le simti pe pielea ta. Niciun scriitor nu cred ca ar fi putut sa-mi redea in cuvinte euforia si puterea imensa de a ma abtine sa tip de bucurie. Toamna nu mai are acelasi farmec fara voi si fara prietenia aceea. Dar acum mi-am luat ‘ramas bun’ asa cum se cuvine de la memoriile mele si cred ca sunt pregatita sa incep sa rescriu altele.

Multumesc Christiana. (din nou si pentru totdeauna). Pentru ca esti atenta la detalii, pentru ca stii sa-mi faci ziua cu un strop mai fericita si pentru ca existi (inca) pe langa mine.

©Lorena

mi-e dor de zilele alea cand ne plimbam cu bicicleta pana ni se gaureau tenesii, de zilele de vineri cand ne luam cate un scream orgasm si dansam pana dimineata, de datile cand faceam posta cate 10 oameni un jiji si parca nu se mai termina, mi-e dor de colectia mea de reclame decupate din ziare, de invatatul cu mii de carti de jos, in timp ce ma gandeam la ultimul tau sarut. mi-e dor de iernile alea cand inca mi-era frica sa nu ma frece baietii cu zapada si de primaverile cand abia asteptam sa iesim in parc. mi-e dor de cartoonetwork si guma de mestecat Shock. de Igor si de telefonul meu Nokia 1100.

Abia acum doua secunde am realizat ca e vremea perfecta afara. Vremea perfecta de stat in casa. S-au adunat nori vinetii si se vad urme de un soare adormit. Nu bate vantul. Natura a inghetat intr-un tablou. E aer gri si e putin frig. Nu misca nicio frunza, poate ca de teama sa nu strice acest aranjament superb, care mie imi pare ca exprima oboseala, frustrare, un sfarsit inevitabil.

Am dat play pe o melodie, pentru a completa cu un fundal sonor aceasta imagine. As sta blocata in clipele astea pentru o eternitate! Intunericul se ingana cu lumina si iese o combinatie placuta de semi-obscur. Mi-ar placea sa ma aflu pe acoperisul blocului si sa admir acest “peisaj”.

Ieri meditam pe o banca, pe bulevard. Priveam razele soarelui, obosite dupa o vara extenuanta, cum inca se mai chinuiau sa se plimbe pe alee si sa lumineze amintiri. Stateam si ma gandeam la vara trecuta, la prea frumoasa vara trecuta si cat as vrea sa se fi repetat si anul acesta. Cand eram un grup proaspat-format de prieteni si abia ne cunosteam, iar impreuna ne-am tinut companie in acest proces, in lunile august si septembrie, perioada mea preferata. Si parca auzeam rasetele si simteam caldura ce ne inconjura, promisiunile ce ni le faceam ca vom ramane la fel cat de mult vom putea, parca eram inapoi in acea zi in care soarele ne gadila fetele pe acea banca verde pe un bulevard pustiu, intr-un aer rece-intepator, tinandu-ne de urat pana la intuneric. Pentru un moment, am crezut ca m-am intors in timp. Christiana era langa mine si era fericita, Ovidiu statea in picioare in fata noastra si ne amuza, Roxana si Corina ascultau muzica, Cristi statea cu noi si se uita la ea, Liviu, Dragos si Andi erau pe banca de vis-a-vis, de mai incolo, si vorbeau…  iar eu ma rugam ca aceste secunde sa nu se mai termine vreodata. Dar atunci am realizat ca nu sunt eu cineva care sa intoarca ceasul dupa bunul plac, iar vorbele Alexandrei m-au smuls din amintiri cu o brutalitate inocenta: ” La ce te gandesti?” . “La vara trecuta… si cat am vrut sa se repete si anul asta.” A fost sincronizare perfecta, caci atunci tocmai ce mi se retrasesera cateva lacrimi pierdute.

Acum ma uit in jur si sesizez ca nu mai am nimic din ce aveam atunci. Nu mai am zambetul, nu mai am fericirea, nu mai am optimismul, nu mai am prietenia, nu mai am siguranta de sine. Am aterizat intr-un taram crud, insensibil, care nu-mi ofera nimic pozitiv. Nu am ceva colorat la care sa sper. Totul a devenit monoton, monocolor.

Nu vroiam ca timpul sa treaca mai departe de atat. Vroiam sa se opreasca intr-un punct si sa o ia de la capat.

E intuneric afara, e intuneric in suflet.

…Si uite cum un simplu moment al serii mi-a dat peste cap ideea de a scrie ceva banal.

P.S. Imi cer scuze ca am dat atatea nume, dar simteam nevoia sa ma descarc de tot si cenzurand unele lucruri nu m-ar fi ajutat deloc.

©Lorena.