Ce zici tu prietene?Ce zici ca nu prea se intelege bine la televizor…Ai discursuri siropoase?!Continui sa ne minti cu nerusinare?!De nu te bate pe tine Dumnezeu,o sa vezi tu…Nimic nu trece de Ochii Vesnici Deschisi Ai LUI…Dar pana acolo,cum spune si o vorba scumpa din popor,ne mananca sfintii…“Sfintii Boc si compania,impreuna cu murdarii aia care iti fac campanie electorala“…Ai inceput tu sa organizezi prin Partidul Democrat Liberal Al Tineretului,excursii la munte,sa amagesti si tinerii,nu doar pe aia batrani…Caine comunitar,ce o sa mai radem noi de tine cand o sa dispari din peisaj…Iar pe langa asta vom face cu totii si o Cruce Mare si Larga…Nu ti-e rusine sa il ataci pe Oprescu,sa spui tu despre unul dintre cei mai mari medici ai tarii care ti-a salvat si o buna parte din “staff-ul“ tau magic,de la moarte,ca este nascut cu spaga si va muri spagar?nu ti-e rusine ca te vede Dumnezeu hotule!!!Omul care a reusit sa faca din Spitalul Universitar unde a fost manager,unul dintre cele mai sigure spitale din tara,daca nu cumva cel mai sigur?!Sa vorbesti tu asa despre un om care s-a trezit ani la rand dimineata si s-a dus la munca , ca sa salveze niste vieti?!Mitocanule si Excrocule,ti-au ajuns 5 ani in care ne-ai luat tot ce am avut,ne-ai lasat sa murim de foame si sa traim ca in Zambia…Ti-au ajuns 5 ani de boierie si de furat…Tu insa nu stii ceva,ai gresit cand ai crezut ca ne-ai luat TOT!!!Nu ne-ai luat speranta…Speranta ca maine vom avea ce pune pe masa,ca vom avea un acoperis deasupra capului…Si asta se va intampla numai in cazul in care tu vei disparea din peisajul politic odata pentru totdeauna…Esti josnic,esti atat de josnic incat nu meriti nica macar atentie…dar lumea trebuie sa stie cu adevarat ce ai facut tu in Romania,cum ai distrus in fiecare secunda a “domniei“ tale tarisoara asta si asa vai de ea…Oameni buni,nu va distrugeti viitorul…La alegeri,haideti sa scapam de el!!!Votati pe cine vreti voi,mai putin Traian Basescu!!!

eu am râs cu sălbăticie
am jucat cu oasele nopţii
am trezit cu mândrie mareele

câteodată gândurile mi se oglindeau în ochi
aşa am învăţat să mint

mai pe urmă
totul a fost în zadar

am zis ,
să vină ploaia din cerul roşu
şi iubitele mele să delireze şi să danseze.

Barack Obama, facut mincinos in fata Congresului american.

Barack Obama a inceput sa vorbeasca in fata Congresului american despre reforma pe sanatate spunand ca el nu este primul sef de stat care se loveste de aceasta problema, dar va fi ultimul. Aceasta declaratie a dus la un moment neplacut: Barack Obama a fost numit mincinos de un parlamentar republican.

La aproximativ 40 de minute de la inceperea discursului, Obama a devenit primul presedinte in viata care a fost numit mincinos in fata Congresului, informeaza The Telegraph.

Totul a inceput cand Obama a spus ca reforma pe sanatate va oferi asigurari de sanatate imigrantilor ilegali.

“Minti!”, a rabufnit congresmanul Joe Wilson din Carolina de Sud.

Colegii congresmenului au inceput sa susoteasca, spunand ca nu trebuia sa faca asa ceva, orice ar fi spus Obama.

Intr-un interviu oferit lui Larry King, John McCain, fostul contracandidat al lui Obama, spune ca Wilson a fost lipsit de respect si ca ar trebui sa ii ofere scuze presedintelui Americii. Ceea ce ulterior s-a si intamplat.

Wilson şi-a prezentat scuzele ulterior într-un comunicat. “În această seară, m-am lasat purtat de emoţie în timp ce ascultam discursul preşedintelui”, a precizat congresmanul, calificând comentariul său drept “impropriu şi regretabil”. “Îmi prezint scuzele preşedintelui pentru lipsa de politeţe”, a adăugat el.

Circa 12 milioane de imigranţi ilegali locuiesc şi lucrează în Statele Unite. Majoritatea dintre aceştia sunt hispanici.

Imigranţii care locuiesc legal de mai puţin de cinci ani în Statele Unite nu au acces la cele două sisteme publice de asigurări de sănătate care sunt Medicaid (pentru cei săraci) şi Medicare (pentru persoanele în vârstă).

Dintre cele 46 de milioane de persoane fără asigurare medicală din Statele Unite, o treime sunt imigranţi.

Republicanii se opun reformei sistemului de sănătate aşa cum este promovată de administraţia Obama şi majoritatea democrată.

Oare ceva ce incepe prost se poate termina cu bine?
Oare daca il minti,  chiar si o singura data, mai poate exista o legatura stransa intre voi? Te va mai crede?
Oare daca o inseli, chiar si o singura data, te mai poti uita in ochii ei? Ochii ei te vor mai accepta?
Oare daca te implici intr-o relatie din alte motive decat dragostea, mai poti ajunge sa te indragostesti? Si chiar daca o faci, n-o sa fie prea tarziu?
Oare putem trece peste niste greseli? Ne putem intoarce la ce fusese inainte de ele? Sau putem continua?
Cred ca putem ierta o greseala, ierta ca am fost inselati, trece cu vederea ca “el” ne-a vrut la inceput doar ca s-o insele pe fosta, ca “ea” v-a vrut la inceput doar ca sa-l faca gelos pe fostul, putem uita noi insine ca am mintit sau inselat
… dar depunem vreun efort sa uitam?

Toată lumea știe probabil deja în acest moment că principalul lucru care ne diferențiază pe noi, oamenii, de celelalte primate este găndirea.

Steve Jobs, unul dintre fondatorii companiei Apple, actualmente CEO-ul (Chief Executive Officer) acestei firme, afirma la începutul unui documentar mai vechi pentru televiziune, care se intitula “Memory & Imagination”, că, citind la un moment dat un studiu care încerca să catalogheze speciile în funcție de eficiența cu care se deplasează a rămas inițial surprins să afle că omul, creația supremă, s-a clasat undeva pe locul trei (pe primul loc fiind Condorul, care folosește cea mai puțină energie pentru a se deplasa pe o lungime de un kilometru). Ulterior cineva dorind să testeze aceeași eficiență în cazul în care omul se deplasează pe o bicicletă a descoperit că performanța Condorului a fost cu mult depășită. Făcând o analogie la această descoperire, Steve Jobs afirmă că pentru el computerele sunt una din cele mai mari realizări făcute de om, asemănându-le cu niște biciclete pentru mintea umană:

Acestea au fost așadar vorbele celui care ulterior a redevenit șeful unei companii de la conducerea căreia fusese înlăturat, companie care după reîntoarcerea sa a revoluționat întreaga industrie IT prin introducerea unor produse revoluționare ca iMac (computerul all-in-one), iPod, iPhone și nu în ultimul rând Mac OS X (cel mai stabil și mai intuitiv sistem de operare folosit pe toate computerele și dispozitivele concepute de compania Apple).

“Că ne iubim, şi’o ştie toată lumea -
E adevărat;
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti
Şi nu va şti’o, poate, niciodată.”

Lumina să devină Iad?
Aş fi zambit de mi’ai fi spus acum 2 ani.
Însă acum, lumina’i Iad şi Iad e tot.
Şi totuşi Rai.

Iar eu, n’am aripi.
Tu îmi dai.
Ţi’am spus să ţii şi pentru tine.
Dor să dai.
Stai, tu nu ai…
Nu îmi mai da, nu mai pleca, doar taci.

Poţi spune tu orice. Nu mă omori.
Doar gândul c’ai să pleci, el mă omoară.
Doar gândul c’ai să minţi, mă trage’n jos…
Gândul că răzbunarea ta va fi mai cruntă decât moartea însăşi.

Doar merit nu?
Nu, nu să mor.
Ai spus că’n lumea noastră’i prea uşor.
Eu sunt menită să trăiesc.
Păcate multe de spălat.
Prin ce? Durere, chin, plâns, măşti.
Sunt scuturi vii.

Şi le’am fost scut.
Şi i’am fost scut.
Şi’au tras cât au putut de mult.
M’am rupt.
Tu m’ai cules, repară’ma.
Repară’te prin mine.
Vrei?
Hai, ştiu că poţi…

Ia tu ce’i bun, că mie nu mi’e de folos…
Şi pune înapoi ceva “la schimb”.
Un pic din “tu”, un pic din ceea ce’ai lăsat în fiecare om din viaţa ta.
Toţi s’au întors spre El, spre bine, spre mai mult.
Tu ai rămas, că doar m’ai căutat.
M’ai aşteptat.
Şi am venit.

Ba nu, nu’mi da nimic.
Dacă’mi dai plec.
Doar ia, să’mi fii dator, să ştiu că stai.
Nu ai pleca tu făr’ să dai…
Şi te crezi rău, tu înger de lumina grea.
Continuă s’o cari prin lumea mea.
Amprenta ta.
Iubita ta.

“De’acum pentru mine fii totul,
Iar eu
Voi fi pentru tine acelaşi ateu,
Ce’afara de tine nu crede’n nimic.”

[poza: click!]

Minţi! Cum ai putea să spui aşa ceva dacă tot ce ai este o bănuială? Iar presimţirea ar tinde să ia locul oricărei realităţi. Se spune că ochii nu pot minţi, dar ce te faci dacă nu poţi să-i priveşti ochii? Cum poţi să acuzi fără ca prima dată să asculţi? De ce este atribuită vinovăţia înainte de a da şansa apărării? De ce uneori explicaţiile pălesc în faţa unei simple suspiciuni?

Cum ai reacţiona dacă ai fi acuzat de minciună? Ai căuta să demonstrezi contrariul sau fapta în sine te-ar jigni prea mult? Unde este limita dintre a te scuza şi a da o explicaţie? Oare dacă vei încerca să arăţi adevărul vei fi luat în seamă? Dar dacă eşti vinovat? Ai mai încerca să te achiţi de orice acuzaţie? Sau poate conştiinţa şi-ar juca prea bine rolul?

Parenting Advice: Learn How Imaginative Play Will Benefit Your Child

Imaginative play can do wonders for children – mainly because such activities are exciting for the child and they also help promote better learning as well as rapid development in the child. Imaginative play helps the child to embark on the road to better self-discovery and it also lays the foundation for a better future. Read Further

Minti launched in Mar 2006 as the world’s first true Web 2.0 “social network for parents”, and close on it’s heels Maya’s Mom launched in Apr 2006. Since that time a raft of other parenting focused sites have joined the race, however Minti and Maya’s Mom continue to lead the pack with their innovation.

What many people may not be aware of, is the fact that Maya’s Mom was acquired by BabyCenter (a Johnson & Johnson company) in Aug 2007 for a reported $7 million. Here is a blog post by Ann the Founder of Maya’s Mom announcing the acquisition. The acquisition was a great decision on BabyCenter’s part, as they could see the value of the platform that they would be able to roll out across their large network of parenting sites worldwide.

BabyCenter and Maya’s Mom got to work integrating the technology platform, and in July 2008 announced that they had just launched a “BabyCenter community“. It is my understanding that Maya’s Mom will continue to run as a stand alone community, and Baby Center will continue to integrate the technology into it’s other parenting websites worldwide.

Congratulations to Maya’s Mom and also Baby Center, we will watch your progress with much interest.

Contributor: Clay Cook

Au spus că azi nu mai contează ambalajul.

Au spus că azi contează ce e înăuntrul tău. Ce sâmbure auriu zace acolo, în pământ nefertil.

Aşa că m-am decis ca mâine să mă întorc pe dos. Voi înghiţi un bec şi acesta îmi va lumina esofagul, va purifica străzile adormite şi trotuarele răguşite.

Veţi vedea apoi că becul va emana nu lumină, ci lumina mea. Va proiecta pe toate zidurile caselor imagini cu muzică şi semne de întrebare. Va mai proiecta zile care au avut două nopţi cu treizeci de luni albastre şi multe căni cu ciocolată caldă. Va imprima – pe ferestrele şterse cu oţet şi foi din ziare – instalaţii de brad încurcate, trepte de ciment ce au zdrelit genunchi şi mere înjumătăţite.

Mă veţi privi ca pe un film de lung metraj. Nu veţi şti dacă sunt o comedie romantică sau una sadică pentru că nu vă voi lăsa să mă vizionaţi cu ochelari 3D.

Nu veţi şti nici dacă sunt un thriller sau un horror – o să vă leg mâinile cu chică  de porumb, o să fac un nod dublu, iar apoi o fundiţă.

Atunci vă veţi da seama că sunt un film autobiografic. Şi atât.

Aşează-te pe canapea…

O cafea?…

Vizionarea neplăcută!

M-am straduit sa gasesc o formula acceptabila, potolita, constructiva care sa inglobeze o parere deloc acceptabila si deloc potolita. Dar constructiva, totusi. Cand mi-am dat seama ca este, ca poate fi constructiva, mi s-a ridicat ceva de pe inima si am spus ca pot scrie despre o fata care m-a suparat, ca sa nu zic ca m-a scarbit. Mi-am dat seama ce vreau sa spun, de fapt, mi-am dat seama ca nu vreau doar sa ma descarc sau sa ma razbun, mi-am dat seama ca nu vreau sa dau o palma stupida, mi-am dat seama ca lucrurile (pana si lucrurile din aceasta poveste) tin de un principiu, fie el si abia schitat, nici nu stiu daca e-n stare sa se tina singur pe picioare deocamdata.

Fata despre care vorbesc astazi este urata si va jur ca spun atat de rar asta despre o femeie incat ma balbai la mine in minte spunand-o acum. Eu gasesc intotdeauna frumusete in trasaturile, in corpul unei femei si nu este o atitudine care sa dea bine, nu este o atitudine construita cu prefacatorie si cu dintii stransi. Chiar nu imi vine sa spun despre mai nici o femeie ca e urata, ca nu sunt prea multe femei urate pe lumea asta. Si chiar atunci cand sunt, eu fie nu observ uratenia lor, fie imi mut privirea, fie (ca de cele mai multe ori) caut sa gasesc virtuti fara legatura cu latura estetica. Dar exista situatii in care uratenia fizica si-a pus amprenta imputita si pe interior. Si chestia cu “frumusetea vine din interior” cade atunci si ramane fata in cauza fara nici o sansa. Sta in fata ta si nu mai are nici o sansa.Tu stii asta dar ea nu stie. Si sa va spun de ce. Pentru ca ea nu vrea sa accepte ca e urata si de-aici porneste tot raul. Nu sunt sarcastica, pe cuvantul meu de onoare. Ca in privinta oricarui defect, ca in privinta oricarei probleme, drame, traume, e bine sa incepi cu acceptarea faptului ca ai o problema si cu acceptarea ideii ca ai nevoie de ajutor. Daca nu faci aceste doua lucruri, e trist. O iei razna, direct spus. Faci niste chestii ridicole, devii o fiinta ciudata, minti, invidiezi, cersesti complimente, afectiune, te lauzi singur, incepi sa-i urasti pe cei care nu te lauda si uite asa devii o mica vrajitoare si sufleteste, nu doar fizic.

Asta este situatia fetei despre care vorbesc azi: ea a vazut un articol intr-un ziar. Un articol cu un tip care face o treaba senzationala. Si a scris la ea pe blog despre acest tip dar, asa cum fac prea des romancele, a scris cu jumatate de gura, parea ca-l dispretuieste dar ea, saraca, ii lauda initiativa sau cred ca asta si-ar fi dorit, cu gandul asta pornise post-ul. Pana aici nu e nimic interesant, acrituri am mai vazut cu totii. Oribil devine totul cand fata spune in ce hal arata tipul asta. Nu doar spune ci mai incinge si comentarii (putine, ca blog-ul nu e citit) pe tema asta. Si eu, cautand informatii despre initiativa baiatului astuia in acea zi, am gasit porcaria asta micuta si urata a ei. Si m-am enervat. Pe urma m-am uitat la pozele ei. Si nu stiam daca sa inchid repede window-ul, nu stiam daca pot sa ma misc, nu stiam daca sa imi fie mila si sa las povestea ingropata pentru totdeauna, nu stiam daca vreau sa ma gandesc la cum poate decurge firesc si fara tristete coplesitoare viata unei fete care arata asa si care mai si vorbeste asa. Adica, ma gandeam ca ar fi fost bine sa fie macar buna la suflet sau macar sa taca din gura atunci cand e de tacut din gura. Si i-am scris un comentariu pe care nu l-a aprobat dar despre care a scris un post in care ametea si preschimba toate cele scrise de mine si motiva neaprobarea comment-ului spunand ca “nu are valoare artistica”. Bun. Am zis ca e doar amarata si ca eu mi-am spus punctul de vedere, i-am atras atentia ca e mizerabil sa vorbesti atat de scarbit si condescendent despre oricine, mai ales cand aspectul tau nu este o chestie cu care sa iesi la lupta fara dubii, mai ales cand aspectul tau nu este o chestie asupra careia sa atragi atentia cu strigate din astea porcesti prin care batjocoresti aspectul altuia. Mai ales ca stii cum e sa ti-o iei rau de tot pe tema aspectului asa ca de ce ai fi precum copiii batuti care, adulti fiind, isi bat si ei la randul lor copiii?

Ea mi-a pus mail-ul la ea pe blog in speranta ca voi primi tone de spam dar necitind mai nimeni blog-ul ei, nu a fost nimic imposibil de tolerat, a fost un pic de spam dar slabut, lovitura ei nu a avut efectul scontat.

Si toate astea ar fi trecut sub un pres, toate astea nu ar fi fost scoase la suprafata daca fata asta nu mi-ar fi trimis un mail scurt de curand: “esti primul care nu ma considera frumoasa… incantata de cunostinta”. Eu ce sa mai zic? Nici macar nu i-a trecut prin cap faptul ca as putea fi fata. Nici macar nu a avut rabdarea de a descoperi ca sunt fata citindu-mi blog-ul, nici macar nu stiu ce dracului voia sa spuna cu mail-ul asta si ce ar trebui sa raspunzi la o asemenea tirada plina de nebunie, singuratate, complexe. Nu fac magaria de a-i posta poza si nici nu fac magaria de a posta adresa blog-ului ei pentru ca nu ma ajuta cu absolut nimic sa intre lumea la ea pe blog si sa o vada. Nu asta este ideea.

Dar aceasta poveste m-a facut sa ma gandesc la un vechi conflict pe care l-am avut cu un tip, cu un american, de la care ma asteptam la “corectitudine politica” pana-n maduva oaselor. El mi-a zis (de fapt, mi-a scris, ca discutia se purta pe mail) ca el nu suporta sa lucreze cu femei urate. Mi-a zis ca sunt “trouble” si ca intotdeauna uratenia vine cu un bagaj de probleme pe care el nu are dispozitia sa le priveasca si cu-atat mai putin sa le aprofundeze. Eram oarecum de acord cu el dar, de dragul certurilor constructive, m-am facut ca nu sunt si am hotarat sa ingradim impreuna zona asta “nu lucrez cu femei urate”. Am ajuns impreuna la concluzia ca este dificil sa te raportezi la o femeie care nu-si accepta, care nu-si asuma uratenia. Am ajuns impreuna la concluzia ca o femeie care nu accepta ca e urata va forta pe toata lumea sa ii hraneasca ideea ca nu este urata si foamea fiind mare (direct proportionala cu uratenia) femeia se va transforma intr-o sugativa de energie si toata munca va fi cumva compromisa sau daca nu munca, atunci macar dispozitia. Si nimeni nu vrea sa-si strice dispozitia pentru o bagatela cum ar fi aspectul cuiva. Dar daca aspectul cuiva genereaza straturi, straturi de probleme, ce sa faci? Trebuie sa renunti la urati.

O intrebam pe fata asta in comentariul meu cum se face ca tocmai oamenii urati sunt cei care judeca cel mai sangeros aspectul celor din jur? Bine, era o intrebare pur retorica dar trebuia rostita. O intrebam pe fata asta de ce tocmai un om de la care ai astepta multa intelegere pentru problemele cuiva care nu este perfect fizic face comentarii nelalocul lor pe seama aspectului cuiva, ma intrebam cat de singura si trista trebuie sa fie o femeie ca sa vorbeasca atat de urat, atat de veninos si deplasat? Ma intrebam multe lucruri. Si mi s-a confirmat faptul ca un om urat care nu isi accepta acest neajuns e dificil de tinut in preajma. Imi amintesc cateva episoade din viata mea, episoade in care am iubit (neinteresandu-ma aspectul) oameni urati iar ei au reusit sa ma acapareze cu complexele lor neasumate, au reusit sa ma terorizeze cu exigenta lor deplasata si au sfarsit prin a ma detesta pentru faptul ca nu am reusit sa le rezolv problemele de adaptare, de integrare.

Daca vedeti ca un om urat nu da semne de a recunoaste si chiar de a spune raspicat ca este urat, nu va implicati prea tare, nu va ambalati cine stie ce. Nu are nimeni nimic cu uratii daca ei stiu ca sunt urati. Daca nu stiu inca, lasati-i sa afle fara ca voi sa fiti in preajma si reluati relatia atunci cand s-a asezat adevarul asta, ca altfel negarea lor perpetua va mananca de vii si veti simti vesnic doua nevoi contradictorii: cea de a-i consola pentru ceva evident (nu si pentru ei)  si cea de a le spune “esti urat(a), crezi ca putem depasi problema asta fara prea multa agitatie?”.

The other day while I was searching for some good parenting websites, I came across this site called Minti.com. It’s kind of like a MySpace for parents, kind of makes you get involved in their parent community by giving you tasks to complete… and they give you points, awards or even money! The more you contribute to the site… the more you get. I though that it was pretty cool. You can even post your blogs there… I did: newdadscliffnotes.minti.com

One of the coolest features of Minti is anytime that you do contribute by giving advice or post a blog… it is automatically put right up at the top of the page under new activity. You will almost always get a immediate response. I like it because you feel like people are really listening or at least paying attention to what you have to say. Check it out soon.

Rachel replies to a question from a Minti member