Persoane in care am incredere (motive):

* Am incredere in medicul de familie pentru ca ma ajuta sa trec cu bine de raceli. (scris cu roz)

* Am incredere in mama si tata pentru ca sunt parintii mei si pentru ca sunt iubitori. (scris cu verde)

* Am incredere in Fulgerica (nota mea: cainele ciobanesc de la Plostina) pentru ca ma apara. (scris cu portocaliu)

* Am incredere in mine pentru ca sunt eu. (scris cu visiniu)

PS

Am intrebat: dar in Mihu nu ai incredere?

Raspuns: nu, pentru ca rade de mine…

Later edit

Uite ca Mosul mi-a dat o idee de leapsa cu comentariul lui.

Tu in cine ai incredere si de ce?

“Mami, vrei sa-ti povestesc tot filmul pe care l-am vazut eu sambata dimineatza?”

“Da, spune-mi-l.”

“Era despre o sirena care a nascut un baietel. Si pentru ca era urmarita, sirena a lasat baietelul pe o barca, intr-un loc unde se reparau barci. Acolo l-au gasit o doamna si un domn. Cand a implinit 13 ani, sirenului i-au crescut aripioare la maini. Dupa foarte multa vreme, adica dupa o zi, nu, dupa doua, i-au crescut si niste chestii la picioare. Si el avea un vis pe care-l visa mereu. Adica de doua ori. O visa pe mama lui si ca-si atingeau palmele si ca lui ii crestea o coada…”

“Mami, lasa ca maine, cand vin de la scoala, iti scriu toate intamplarile. Cred ca o sa scriu aproape o pagina.”

Mergeam cu Miru sa ne motzam, aranjam, cochetam (programare facuta de acum 2 saptamani), in cinstea plecarii catre Marea Egeea. Ea 7 coditze impletite, io 10 unghii turcoaz, 10 unghii french si floricici cu cate 5 petale si pistil-pietricica bleu.

O iau de mana, ca asa mergem noi si acuma pe strazi, desi a terminat, eheeeei, clasa a II-a.

“Miru, da’ de ce ai manutzele asa de reci?”

“Pai asa le am eu cand sunt fericita”

Tip of the day: ea si-a facut a-me-re-ul cu plecatul de acum vreo 50 de zile. Asa ca proximitatea lui maine aduce o fericire atat de exuberanta si totusi atat de simpla…

Cand am ajuns inapoi acasa am numarat piscinele. Ne-au iesit 4.

“Mami, in excursia asta am gasit in sfarsit ceva ce-mi place mult, de mancare!”

“Pai unde ati mancat voi?”

“Pai una dintre doamnele care aveau grija de copiii carora le-am dus noi cadouri ne-a invitat la masa”

“Si ce ai mancat asa de bun?”

“Era asa, ceva alb, in forma de rotund (si face un oval in aer cu mainile amandoua)”

“Si ce gust avea? Dulce, sarat? Era tare, moale?

“Pai avea gust de piure dar nu era piure. Adica era asa ca o mancare, nu ceva dulce”"

***

“Mami, stii ca am vazut ursi in padure?”

“Unde, unde?”

“Pai am mers cu jessica si cu costin mic in padure si am vazut o ursoaica cu pui”

“Cuuuum? Si era departe? si ce facea?”

“Statea, si puii erau asaaaaa de draguti, si era departeee, da, cam de aici pana eheeeei, in camera lui Mihu”

“Si doamna invatatoare era cu voi?!?!?”

“Nu”

“Pai-si- de-ce-ati-plecat-de-langa-doamna-invatatoare-stii-ca-in-excursie-trebuie-sa-stai-numai-langa-ea-sau-daca-pleci-undeva-sa-i-ceri-voie-si-oricum-nu-trebuie-sa-plecati-de-capul-vostru-ce-ai-cautat-acolo-sa-stii-ca-altadata-nu-te-mai-las-daca-nu-esti-cuminte-daca-va-rataceati-in-padurea-aia etc”

*cu ochii nevinovati tinta in ochii mei”:  “Pai era si o doamna de la clasa a V-a cu noi”

“Pai-si-doamna-aceea-de-ce-v-a-dus-acolo-ea-nu-stie-ca-ursii-sunt-periculosi-mai-ales-ursoaica-cu-pui-nici-de-departe-nu-trebuie-sa-casti-gura-la-ea-pentru-ca-ea-din-doua-miscari–de-labe-te-ajunge-pentru-ca-omul-nu-poate-alerga-in-veci-la-fel-de-repede-ca-un-urs-chiar-daca-ursul-pare-greoi-si-e-mare-numai-cat-merge-si-are-viteza-unui-pom-care-alearga-niciodata-sa-nu-privesti-un-animal-salbatic-pentru-ca-te-poate-inghiti-cat-ai-zice-peste-si-o-ursoaica-e-si-mai-perioculoasa etc”

*dupa un timp, cu ochii nevinovati tinta in ochii mei* : “mami, pai erau de lemn”

*banuitoare* : “esti sigura?”

“Sigur ca da, pai tu credeai ca puteau sa stea atata vreme nemiscati?”

***

*) Veche balada suprarealista - José Lezama Lima

Inca de pe cand Miru era foarte mica, scena se petrece aidoma. Si Mihu facea la fel, acum o mie de ani, cand inca imi spunea “mamica, mamica mea, frumoasa si dragastoasa”.

In parc, sau pe strada, sau in tramvai, sau la coada la forneti, intru in vorba cu copiii, sau doar le zambesc. Se stie bine, copiii sunt extrem de pretentiosi apropo de intratul in vorba. Atuncea cand se intampla sa fac cate o cucerire, Miru ma repereaza cu un gipies imbatabil, vine la mine si-si incolaceste posesiva bratele in jurul gatului meu.

La fel si ieri seara, in parcul de la bloc. Ma tachinam cu un baietel de vreo doi ani care se chinuia sa urce scarile de la tobogan. Si Miru, dupa faza cu alintatul,  ma intreaba: “Mami, cum ii faci tu pe toti copiii sa itzi zambeasca?” “Eiiii”, zic io, “cred ca am o moaca zbanghie si deaia”

Un cartonas roz de la Barbie-Mini-Trolley, lasat pe tastatura de la abanosul meu calculatorici, cu acest mesaj infuriat (ca gogoasha din povestea pictata pe peretzii gradinitei):

(pe-fatza)

“Eu ti-am zis de 2 ori ca nu-mi place!!!!!!”

(N.mama: iaurtul natural cu cereale)

Asa caci am facut salata de fructe si friganele.

(pe-verso)

“A, dar tie de ce nu-ti faci o foaie pe care sa scri ce vrei sa FACI!!!”

(n.mama: scri se scrie cu doi de i)

Asa caci maine o sa prestez pe niste cartoane mari (alea pe care cumperi impachetate camasi creca sunt numa’ bune) neshte “aduceriaminte” colorate si o sa le lipesc prin toata casa, gen:

“Avem dulap de pantofi in hol. Cizmele, adidasii si pantofi stau mai la caldura acolo!”

“Inainte de a da drumul la apa vezi daca nu e nisip de cotoi pe gresie. Daca e, matura-l! Daca nu e, matura! (aicea, de fapt, imi trebe un autocolant sa-l lipesc pe interior la cabina de dush)

“Ia-o pe papusha Maria la tine in camera, ea NU trebuie sa se uite la Minimax!”

“Nu lasa creioane rotring, piese de lego, rochitze de papushi, capace de stilou, margele colorate, agrafe, foarfeci de hartie, cleme roz, ponei, suruburi de plastic, piese de oua kinder, rozete de desenta, sarme si cutii de iaurt danonino  pe covor, mama trece des pe acolo!”

“Nu mai lasa coditze de mar pe pat, nici sosete murdare sub pat, nici invers!”

“Cotoiule, da-te din calea mea, mai ales la prima ora!”

Cronica de film scrisa pe un petec de caiet de aritmetica, pe spate socoteli cu segmente:

“A fost minunat ultimul episod. Sper sa il mai vad o  data. Cum obisnuiam sa ma uit la H2O, am vazut episoadele 1, 2, 3, 5, 7, 8 … pana la ultimul. Dar cel mai mult mi-a placut cel in care Sarlot era SIRENA! Ele sunt Cleo, Ema si Rikki”

“Fetele sunt fete adevarate dar, cand vor ele, beau apa, sau merg la mare, si atunci se transforma in sirene!”

mama: “Ce sunt alea sirene?”

“Eiii, stii tu, printese cu coada de peste”

mama: “Si cum s-au transformat ele in sirene?”

“Ele s-au dus cu Louis intr-o grota. Si cand a venit luna plina ele au atins cu mainile apa si s-au transformat”

mama: “Si Louis nu s-a speriat?”

“Sigur ca nu. El era prietenul lor!”

A inceput sa semene cu un pattern, sau mi se pare mie?

Poney reloaded:

(continuare la)

“… propozitii cu “albinele cele albe” si “flori cu sclipiri argintii”. … “Mama, dar albinele au dungi galbene si negre si ele nu cad din cer”. “Mama, dar florile nu pot fi reci pentru ca mor, si nici nu au sclipici pe ele, decat alea de la floraria de la Big, pe care da florareasa cu sprei”

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nici macar nu s-ar mai povesti, o ora de lectura. Si in ora asta traia un Text cu barba colilie si sexy. Textul stia multe povesti din ierni fara varsta si adunase in palatul lui de hartie bucati de puzzle in forma de cuvinte. Noi, traitorii pe langa cuvinte, avem de inventat propozitii. Sau enunturi, astea sunt alea cu sens. Uite, de exemplu, viezure.

Bursucul traieste in galerii lungi, cladite six feet under, unde isi croieste apartamente spatioase four bedroom gen. Toaleta ocupa un loc central, orisicine stie ce importanta e o buda comoda, cu reviste si carti imprastiate pe podea, eventual si cu o punga de seminte de rontzait. Bursucul se recunoaste usor dupe dungile albe care-l traverseaza de la bot spre coada, asa cum traverseaza vantul Pasat semideşertul Şamo. Viezurele, asa cum este cunoscut in tratatele semiintelectuale, mormaie si pufaie cand e atacat si tzipa cand e prins, ca un iepure. Traieste desperecheat sau, dupa rarele momente de imperechere, se caieste amarnic si fuge manand pamantul in nemernicia singuratatii lui.

Iaca propozitii:

“Viezurele traieste in padure si are blana stufoasa” – Mihu

“Viezurele zis si bursuc, chiar daca este destept,  este deseori pacalit de vulpe, pentru ca vulpea face pipi cu miros de bicarbonat” – Madelin

si, last but not least, castigatoare la puncte:

“Mara are un viezure de plush” – Miruna

I’m so jealous…

(courtesy email flow)

Dupa sedinta cu parintii.

“Mama, ce ti-a zis Doamna?”

“Pai ne-a zis de culegerea de mate, de cartea de engleza, ne-a mai zis ca trebuie sa va obisnuiti sa va faceti singuri temele, a mai zis ca trebuie sa repetati acasa la pian cel putin 1 ora pe zi”

“Si altceva?”

“Pai a mai zis ca va face un dulapior sa va lasati blocul de desen, pensulele si acuarelele”.

“Si mai ce?”

“Si a mai zis ca la anul mergeti in tabara si peste doua saptamani intr-o excursie. Si Doamna a zis ca fara parinti”

“Uraaa, uraaa, meeerg fara parinti, meeerg fara parinti, meeerg faaara paaarinti” a inceput ea sa sara intr-un picior.

Ieri:

“Mama, maine plec in excursie. Si uite ca mi-am notat in agenduta ce ne-a zis Doamna.”

*Excursie

* Campina, Muzeul “Nicolae Grigorescu”

* Brebu, “Curtea Domneasca”

1 pachetel, 1 sticluta cu apa

Imbracaminte – incaltaminte: sport. 1 tricou pe dedesupt, bluza trening, geaca subtire. Sosete lungi, pantaloni de joaca, adidasi sau tenesi”

FARA PAR!!! (nota traducatoarei: adica fara parinti)

Astazi dupa amiaza am intrebat-o cum a fost. Si ea mi-a dat carnetelul pe care scrie asa:

“23.10.2008

EXCURSIE

Acum plecam in excursie.

Toti copiii sunt in clasa.

Acum sunt in autocar.

Am mers separat, fetele in autocarul mic iar baietii intr-unul mare.

Mai avem putin de mers.

Ne-am oprit la PECO.

Acum intram in muzeu.

La muzeu a fost minunat.

Acum plecam in excursie.

Ajungem la Curtea Domneasca.

La lac

La manastire

La iarba verde

PS

Am intrebat-o: “Tu cu cine te-ai jucat?” Iar ea, privindu-ma cu suspiciune: “Si tata m-a intrebat asta! M-am jucat cu Ana. Si, sa stii, m-a luat si un baiat de mana. Un baiat, Andrei.”

Miru a adus cadouri. Mie o ilustrata, “Flori de maces / Hip flowers” (Nicolae Grigorescu) si o carticica de rugaciuni, de la manastire. A scris: “Pentru mami de la Miru” si a desenat doua inimi, una intr-alta.

And that’s to laugh and smile and dance and sing.

Later edit

Am aflat ca a fost totusi un PAR in excursie (in afara de mama Ralucai, care are procura speciala, pentru ca e o situatie speciala). A mai fost o mamica si “nu a fost bine deloc”, dupa cum mi-a declarat Miru. “Nu ne-a placut deloc, doooh. Pentru ca ne zicea tot timpul: nu va duceti acolo, nu faceti aia, spalati-va e maini, acuma asezati-va jos sa va odihniti!!!”

Multumesc din inima mea de mama celor ce fac fapte bune si le impartasesc si cu noi, intr-un “Jurnal de fapte bune”.

Mai intai am facut tema la matematica, dupa un test-dezastru de la scoala unde scria plus si rezultatul era minus, se scadeau mere din pere si 89 din 45. Tema, arida si neprietenoasa: termen necunoscut, trecere in partea cealalta cu semn schimbat, probleme cu Maria si Ioana si mere si zile de nastere.

Apoi am epuizat toate faptele bune la care ne-am putut gandi (tema la romana!): cum am adoptat un pisoi abandonat, cum a ajutat-o ea pe Li sa-si gaseasca ochelarii pe care-i bagase in sertar din nebagare de seama, cum a stat ea cu Raluca inainte de ora de teorie ca Raluca ramane mereu ultima pentru ca merge in carucior, cum a ajutat Mihai o batranica sa-si stranga castravetii scapati pe jos din plasa de 1 leu, cum trebuie sa oferim locul in tramvai doamnelor in varsta si celor insarcinate, cum trebuie sa adoptam un copacel sau sa nu aruncam hartii pe jos.

Am intrebat-o: “Miru, ce e o fapta buna?” Si ea a raspuns: “adica sa mananci sau sa bei apa nu e o fapta buna, ca asta faci asa, fara sa te gandesti!”

Pentru ca terminasem toate faptele bune din experienta recenta, mi-am adus aminte de “faptele bune” pe care le am in blogroll! I-am cetit Mirunei vreo cinci pagini si ne am oprit cu regret, trebuie sa facem ghiozdanul pentru maine si sa o las sa spele doua farfurii, ca alta fapta buna la ora asta nu mai avem cum gasi!

… si vad ca muntii de gunoaie care se aduna dupa ce poporul a simtit nevoia sa existe vor fi inlocuiti de brazi cu acordeon (copirait DilemaVeche)

Miru se joaca Sims.

1)

Miru: “Mami, stii, aici este un orasel in care sunt extraterestri.

Mami: “Si ce fac ei?”

Miru: “Pai daca ating pe cineva ala se face verde”.

Mami: “Aahh, mie imi place verde, vreau si io”

Miru : “Pai vopseste-te!”

(dupa un timp)

“ca ORICUM in orasel NU AI CUM sa intri! Ca n-ai invitatie!”

2)

Eu: “Miru, care personaj din joc esti tu?

Miru: “Io sunt toate!”

3)

Miru: “Mami, stii, acum am aici o fetita si un baiat, sunt frati. Si fratele a crescut mare. Si io deabia astept sa se faca si fetita mare. Adica adolescenta!”

Io: “Pai de ce oare?”

Miru, uitandu-se la mine compatimitor: “Pai mami, adolescentii se joaca mult mai frumos!”

Io: “De ce?”

Miru: “Nu stiu. Si oricum adolescentele au si haine muuult mai frumoase”

Io: “De ce?”

Miru: “Nustiu, dar asa e!”

Mici fericiri scolaresti:

4)

“Maaaaaami, mie imi plac foarte mult O mare si j mic. Si B mare. Ca-mi si ies bine”

“Maaami, uite, mi-a incaput Costache la cap de rand!”

Fente
5)

Mama: “Miru, de ce nu mi-a spus ca bombonicile mentolate ustura asa de taaaaaaaaaaaaaaaaare?”

Miru, mirata de asa intrebare: “Pai daca nu m-ai intrebat!”

Instantanee:

La ora de engleza pe Miruna o cheama Betty, si-a facut si cartonas de identificare, ca sa stiti:

OFF-TOPIC

Ieri am gasit in maldarul de cartofi de curatat si aceasta opera:

si mi-a venit brusc in minte si retina aceasta melodie?:

Si la sfarsit o poza ce nu-mi apartine. Dedicatie pentru mahalagiul parizian, uelcom bec:

Miru, la ora de uscat parul dupa baie.

Mama ei, incalzeste laptele.

La TV, Discovery sau National Geografic.

Aceasta remarca: “maaaaami, de ce se iau la emisiunea asta dupa Jetix? Spartacus e de la Jetix”.

Later edit: JETIX e unul din posturile de desene animate cool (ceteste naspa), incluse in pachetul providerului de cablu.

Alune – Astenia diminetilor devreme…

Bruma – Banutzi de soare printre frunze vag ingalbenite de invidie…

Cules – Crizanteme de dantela, clestar, somn de gutui si prune.

Dovleac – Dincolo de curcubeu se tanguie cocorii…

Elev – Elegia vantului de miazanoapte. Asteptam eolienele.

Frunze galbene – Fiorduri albastre spre ruginiu…

Gutui – Gri-Cri-Gri

Hapciu – Hlamida de frunze rascolite printre tufanele cu migrene. E prea devreme si deaia.

Iarba ofilita – Iarba e deseori argintata de luna ce tocmai a inghitit soarele in devenire.

Ingalbenesc – Intre noi a ramas suspendata litera S, de la septembrie.

Jacheta – Jariste fara rost. Jaratec in valvatai. Jind.

Lectii – Leandrii si-au ingropat petalele otravite in dosul unei inimi…

Mere – Melopee. Must. Mi se pare mie sau se intomneaza curand?

Noiembrie – Nuci, levantica, bufnita cantafabula, albastru cateodata.

Ofileste – Ochi de fantana in care ploua cu castane.

Ploaie – Ploaia care-ti ocroteste trupul de priviri, ploaia care te imbraca in racoare, ploaia rosteste litanii de femeie innebunita de mirosul fructelor ce se coc.

Rechizite – Rugina risipita randuind rotile rasaritului reintors. Randunele reincep sa nu fie.

Struguri – Septembrie mon-amour. Oare de ce? Doarme liliacul movuliu invelit in lintolii de faravorbe.

Shcoala – Sovaielnici pasii mei se indreapta spre innorare de plumb. E frig cum te uiti pe geam.

Toamna – Toamna? e numai o parere… dar, tiptil tiptil, ca un animal circumspect, ca o vulpe atenta reflexiva, privind-si cu ochi concentrati pana la lacrimi coada invaluitoare de anotimp.

Umbrela – Undeva se pregateste o tradare. Diminetile incep cuminti, cer bleu inselator, vuiet stins de stihii tinute in lanturi subrede

Varza – Verzi umbre pe cer. Desene de corbi croncanitori si ciori zgibulite.

Zile scurte – Zile monotone, salvate uneori de cate un apus miraculos de simplu.

1)

Miru: Da’ de ce sa o invit pe Bianca mica la ziua mea, ea nu m-a invitat la ziua ei!

Mama lu’ Miru: Pai poate nu a fost ziua ei pana acum.

Miru: Daaaaaaaaaaaaaaa? si atuncea cum a implinit 5 ani???

2)

Mama lu’ Miru: Io-te-i si pe aia cum s-au oprit fix pe marginea soselei sa stea pe patura!!!

Miru: Da’ de ce sa nu stea?

Mama lu’ Miru: Pai le vine fum de masini in ochi si in mici.

Miru: Nu, io intrebam de ce sa nu stea pe PATURA!!!

3)

“Moare si fata de o curiozitate” – acknowledgments Tantza si Costel

4)

Tata lu’ alta Maria (6 ani), dupa o lunga cicaleala: Maria, tu ma auzi?

Alta Maria (6 ani): Ba te aud dar nu te ascult…

5)

Tropaie bulshitzii pe aici – Le Francophile

6)

Dumnezeu sa te proteaga! – tot via le Francophile, citat dintr-un email primit

7)

Ie frii! iatz laiba! – engleaza de Maramures

8 )

Incredibil dar adevarat: se egzista “Popasul Gospodinelor” – sursa anonima

9)

Ushide bre beaca sheia! (neste moldoveni care voiau sa doarma si cineva nu stingea odata becu”)

Miru a cerut o agenda in care sa scrie ea diverse chestii trestii de-ale ei. A primit un caietel Disney, imprimat pe coperta si pe pagini cu Ariel, mica sirena. Se cheama “Jurnalul printesei”.

Mai intai i-am scris acolo numerele de telefon ale apropiatilor precum si adresa de acasa (pentru mamele panicoase). Ea isi ia jurnalul cu ea si la scoala si scrie tot ce le spune doamna invatatoare pentru acasa: excursii, ce materiale sa aduca de acasa pentru ora de abilitati practice, cand e sedinta cu parintii.

Nu pune intotdeauna data. Si scrie cu majuscule, ca nu a invatat toate minusculele la ora de abecedar.

Spicuiri:

“Ana. Ia e cea mai duna (Nota mea: buna) prietena. Ia mai e prietena…” – aici cred ca s-a sunat de intrare, nu am aflat nici acum cu cine mai e prietena ea, Ana

“Desen prv. peisaj, ramurele, buciet, un copacel, decor” – adica desen cu un peisaj de primavara, sa aduca ramurele si buchet de flori pentru abilitati

“10.04.2008

Teo. Teo e un glumet, expert si el vrea sa racaleasca (Nota mea: pacaleasca) pe toata lumea”

Marius. Marius sta cu mine in banca. El mia (Nota mea: cratima se invata mai tarziu) adus o figura de panza cu Bambi”

Maria. Maria e foarte cum-inte” (Nota mea: despartirea asta in silabe…)

“Bucata de panza tecxtil imprimat. Foarfeca.” – lipiciul nu l-a scris, l-a desenat

PS

Pentru ca multi copii au aterizat pe blogul gospodinei cautand compuneri, pentru ca am deja o categorie numita Scorneli, sub aceasta umbrela copiii or sa gaseasca mici inspiratii.

Eu m-am luat dupa Smilla, de la care am aflat de Sandra, care scrie Pui de compuneri.

1) Imi da telefon la servici: “Mami, marti plec in excursie si ne trebuie pachet cadou pentru un copil. O sa scriu pe carnetelul de pe frigider ca sa nu uiti”. Cand ajung acasa gasesc asa scris pe o foaie sub magnetul in forma de papuc: “MARTI13LEITRAPORTOCALACOCOLATAMARBANANA10LEI” Traducere libera: marti 13 lei transport, portocala, ciocolata, mar si banana in pachet. Si un ban de 10 lei.

2) “Mama, stii, odata, la mamaie, ieri sau alaltaieri, nu mai tin minte, m-am trezit odata la ora cinci. M-am uitat si nu stiam ce zi e. Daca e dimineata sau noapte. Ca era asa, si ziua, si cu un pic de seara. Si apoi am mancat danetzel si am plecat in parc”.

3) “Mami, uite ce biserica inalta au construit in parc! Si e toata de lemn. Si are si clopote, grele. Si stii ce frumos e inauntru? Are asa, un covor maaare, si multe iconitze pe pereti…”

4) Scriem lectia la abecedar, in caietul de tip II deja. Punguta cu doi bani. Si mosneagul, nu stiu cum se face, ca ajunge mereu la capat de rand si trebuie sa-l despartim in silabe. Miru are ritual, zice mos-neag, cu mana sub barbie, apoi ia stiloul, scrie mos, trage linia si apoi zice victorios: “deci, neag, de la capat, fara alineat”. Deci, da, zice mama ei.

5)

“Mami, sa-mi faci si mie o carticica”

“Ce carticica?”

“Pai uite, nenea asta a scris o carte Pantofiorii, a inventat o poveste cu desene, a scris 10 pagini si a facut o carticica”

“Pai si eu ce trebuie sa fac, sa inventez o poveste?”

“Da, e foarte usor, oricine poate”

“Pai atunci inventeaza tu, scrie cate pagini vrei sa aiba si eu ti-o tiparesc”

“La calculator?”

“Da”

Pleaca, vine dupa un timp cu o foita pe care a scris sus “pagina 1″ si urmatoarea chestiune:

PITO

“Pito este un calutz cu pete maro si albe. Cu parul negru, cu ochii negri si coada carliontzata si care zambeste mereu”

6) Si-a facut program pe zile, scris intr-o agenda, fiecare zi cu pagina ei:

Luni - “cand vin de la scoala repet la pian si ma joc”

Marti – “O ajut pe mami si imi fac lectiile”

Miercuri - “Dupa ce vin de la pian imi fac curat la mine in camera”

Joi - “Ma joc cu pisoiul si nu ma uit la televizor”

Vineri - “Ascult pe toata lumea si stau cuminte”

Sambata - “Ma duc cu tati la cumparaturi”

Duminica - “Ma trezesc la ora 9 dimineata. Si mai stau pana la ora 9 si jumate si mananc”

7) Facem calendarul naturii de ieri, sambata, 19 aprilie:

Dimineata:

La pranz:

Seara:

Cu fulgere

Religie

Paste fericit tuturor celor ce-l serbeaza astazi! Armonie, bucurie, lumina si liniste sufleteasca va dorim!

Abecedar

Avem tema sa desenam pe o foaie de hartie “cuvinte cu î”.

Miru a desenat niste siluete cu si fara aripi, niste ghete, o silueta de om fara cap si o tortza.

Zic: ce cuvinte ai desenat tu aici?

Miru: îmbracaminte; încaltaminte; înger; învatatoare; înghetata.

Zic: hai sa le scriem pe partea cealalta a foii. De mana sau de tipar?

Miru: de mana. Da’ sa-mi arati la b si g ca nu le-am facut.

Zic: stau langa tine si te ajut.

Dupa ce terminam, Miru: mama, mai stiu un cuvant!!!

Zic: Pai deseneaza-l, ca mai ai loc pe foaie.

Miru: pai nu pot.

Zic: de ce, nu ai culori?

Miru: pai eu m-am gandit la cuvantul de “gandire”, si cum sa-l desenez???

Zic: chiaaaar!!! ))). Sa vezi cand om ajunge la â !!!

Later edit: Eram cu Miru la masa si am intrebat-o daca i-a venit vreo idee cum sa deseneze “gandire”. Ea a zis ca da si a facut, cu mana dreapta, un semn de spirala prin aer. Copiii acestia, stiu mai multe decat noi! are trebui doar sa-i ascultam cu muuuuulta atentie si sa-i luam foaaaarte in serios.

Cunoasterea mediului (notes to myself)

Orasul meu – sa-i arat Mirunei Politia, Scoala (gradi, scoala, Liceu, Universitate), Primaria, Biserica, Parcul, Stadionul, Casa de Cultura, Muzeul, Spitalul

Locul meu natal : Miru a scris ca-i Bucurestiul, ca acolo s-a nascut. Si atunci Ploiestiul ce e?

Calitati si defecte : fiecare din noi va spune cate 2 calitati si 2 defecte.

Cine sunt eu? nume, varsta, membrii familiei, activitati indragite, activitati practicate, animale indragite, culori indragite, ce fructe iti plac

Alimentatie sanatoasa!!! Meniu pentru o zi? Ce alimente se spala inainte de a fi consumate? – cu cartonase

Gradina de legume / Livada – la mamaie la Mizil

In padure – la Plostina

La balta – la pescuit? Delta?

Oare plantele beau apa? – exprimentul cu colorat apa din vaza

Alege fructe si legume si orneaza un platou – )))

Realizare tablouri-colaj din frunze si seminte- trebui sa ne uitam in mapa de la gradi

Curtea cu pasari – la mamaie, la tanti Valerica

Ferma de animale – la Plostina

Animalele padurii – culegem de pe net si facem un tablou vivant

Pasari de balta – Delta, carti, net

Modeleaza un animal din plastilina

Realizeaza un album cu animalele preferate

Calendarul naturii : intr-o zi (dimineata, la pranz si seara); intr-o saptamana (temperaturi, fenomene); anotimpuri (plante, fenomene meteo, pasari, culori)

Colaje despre cele patru anotimpuri (imagini cu flori, legume, fructe, animale)

Compuneri:

- dialog intre ploaie si floarea ta preferata

- dialog intre un copil si fulgul de nea

- imagineaza-ti ca esti una dintre cele 3 luni ale primaverii. Povesteste-ne despre tine. De ce esti cea mai frumoasa?

- imagineaza-ti ca esti o frunza aurie de toamna. Spune-ne povestea ta!

“Mama, stii, eu imi dau seama dimineata daca am dormit bine sau nu intr-o noapte!”

“Pai cum?” intreaba mama.

“Pai daca imi gasesc nasturii de la pijamaua roz cu iepurasi descheiati toti inseamna ca am dormit bine, daca nu, nu.”

“Pai si de ce o fi asa?” se ivi mirarea mamei.

“Pai daca sunt descheiati, inseamna ca ma fatai de la perete la margine, de la cap la picioare, incolo si incoace, si asta inseamna ca ma odihnesc bine, cu atatea miscari!”

“Pai cum, si daca stai linistita inseamna ca nu dormi bine?” nu se lasa mama.

“Pai normal ca nu, mai maaaaaaaaaami, ca inseamna ca am intepenit…”

***

Hai sa propozitzim (auto-dictare):

Omul care apara padurea este paduros. Sau paduraros?

Doctorul Dinu este un domn vestit. Sau invers?

Tata aduce un cal. Sau calul pe tata?

Valurile din port se cunosc cu nenea capitanul. Panait?

Cine este sanatos, este si voios. Si sapun?

Murarel e un aricel cumintel. Sau un aricici?

Aici au circ cei cinci arici. Ori leul are circ aici?

Eu seman seminte dar mai seman si cu tata. Cu ocelari de carton?

Avem scolari, soricei, cos si cas. Dar suruburi?

Vica, Voicu, Voica, Vasile, Veronica, Viorel si Valerica. Veseli?

Avionul vine, e mare veselie. ELvira?

Caisul somnoros are ramuri care lucesc. Stelele?

Marcela cere ace! Cum e cercul?

Cercel e un catel mic. Luc e un catel mare?

Ei cer un cer albastru. Cu nori ori far’de?

***

PS

Azi s-au implinit 666 spa(s)me la care Akismetul mi-a fost pavaza!

***

Publica!

Vorbeam cu Miruna la cerealele cu lapte slash iaurt de la cina despre engleza. Il auzise pe tatal ei mai devreme vorbind la telefon cu un amic plecat la munca in Tunisia despre subiectul “limbii universale din orice proiect”.

Miruna: “mama, stii, profesoara noastra de engleza nu prea stie cum sa ne invete engleza.”

Eu, mirata: “cum asa?

Ea: “pai, da, ca sa inveti engleza trebuie sa stii cuvinte si ce inseamna. Adica sa scrii cuvantul in limba romana si, langa el, cum se zice in engleza. Am eu un CD si Edu asa imi zice cuvintele. Intai in romana apoi in engleza. Ca in dictionar. Multe cuvinte. Si numele noastre trebuie sa le spuna in engleza: maicãl“

Eu: “pai si doamna de engleza cum va invata?”

Ea: “pai nu ne invata, nu ti-am zis?”

Eu: “pai atunci, ce faceti la o ora? Uite, eu sunt Miruna si tu esti doamna. Hai sa facem o lectie”

Ea: “Bine. Azi vorbim despre dog si cat, ca numai despre dog si cat vorbim tot timpul. In carte avem imagini. Cu un catel si o pisica. Acuma tu!”

Eu: “ce sa fac?”

Ea: “pai te uiti la poze. Cum e catelul? Cu burta mica si urechi mari. Iar pisica? Cu urechi mici si burta mare”

Eu: “aaah, stiu, the cat has little ears and a big…”

Ea: “NUUU ASAAA!”

Eu, speriata: “da’ cuuuuum?”

Ea: “arati cu mainile….”. Si-mi face semn de urechi lungi si burta mare.

Eu: )))

Concluzie: cred ca invata engleza de mima sau pentru persoane cu dizabilitati, altfel nu-mi explic (desi mi-a pronuntat: litãliãz).

“Este 1 martie. Eu scriu o scrisoare mamei. Mama mea e vesela. Ea are o inima mare. Eu iau mamei un martisor. Mamico, te mult!”

A luat FB cu Bravo! Mai desenase pe foaia de caiet-tip-I flori, alte inimioare si pesti. Iar fondul l-a colorat cu creioane in verde, mov, albastru si portocaliu.

Intreb eu: “Miru, dar eu nu sunt prea vesela de obicei, cum de ma vezi tu asa?”

Iar ea: “aaaaaaaa, pai nu am scris din mintea mea, asa ne-a dictat doamna!!!”

Aseara, dupa lectii si ghiozdan, o rog sa scrie doua propozitii adevarate despre mama ei, fara dictare.

Iar ea a scris: “Mama mea e suparata. Mama mea e frumoasa.”

O intreb: “cum suparata?”

Ea: “pai, vii de la servici si esti suparata, cand gresesc eu alineatul si despartirea in silabe iar esti suparata, cand speli vasele iar esti suparata, si cand stai la calculator esti trista…”

Eu, cu obida: “dar macar sunt frumoasa…”

Iar ea: “da, si daca n-ai fi suparata ai fi si mai frumoasa!”

Asa ca am aflat metoda de infrumusetare rapida. Cred ca nici nu-i atat de complicat, pana la urma. Si am si un martisor cu o fetita si un snur, de la ea. Iar de la Mihai o mica orhidee.

Am terminat de scris textul din abecedar a patra oara. Alineat. Liniuta de dialog. Impartirea in silabe. Semne de punctuatie. Cu litera mare sau cu litera mica? a sau o? Desenam ochelari. Si de carton. Maine avem si abilitati practice si sport, uuufff ce usor! Si mi-am luat si concediu, sa cumpar tort si buletin lui Mihai!

Conversatii in fapt de dupa-amiaza:

- Mama, din clasa a V-a ma mut la clasa de desen!
- De ce?
- Pai mi-a zis domnul profesor de pian cadaca continui si in clasa a V-a tot cu pian apoi trebuie sa fac douazecisioptdeani de pian!!!
Iar eu NU FAC douazecisiopt de ani de pian…
Eu, siderata, in gand: *da*cum*o*fi*ajuns*chiar*la*28???*. Il intreb io pe prof saptamana viitoare.

- Mama, stii ca la noi la scoala se fac mai multe instrumente?
- Si chitara?
- Da, si chitara, si vioara, si tobe, si toate instrumentele inafara de fluier. Toate instrumentele, iti dai seama? Si fluier!

Sunt singura cu copiii. E oficial. De ieri inainte fac lectiile toate cu Miruna: abecedar, matematica, cunoasterea mediului, engleza. Teoria muzicala si pianul sunt basca (trebuie sa ma pun cu burta pe carte, la cheia fa sunt varza, vorba lui Mihu, si nici cu diezul sau legato-ul nu ma simt prea bine). Joi am sedinta cu parintii, la ora 6. Miercuri voiam sa-mi iau concediu sa ma duc sa asist la ora de pian, proful lasa mesaje din ce in ce mai alarmiste in caietul-portativ al Mirunei. Eu ma chinui sa descifrez scrisul profului. Apoi sa descifrez notele si masurile din Thomson. Deocamdata am scapat, saptamana asta au examen cei de clasa a II-a. Next week va fi (re)intalnirea de gradul III.

*

Am numarat pana la 100, inainte si inapoi, de vreo trei ori, suntem la crescator si descrescator. De obicei se blocheaza la 89, 90 si 90, 89, nus de ce.

*

Spicuiri din caietul tip I (propozitii cu o litera data):

‘Calul are o rana.’

‘Cercelul e ca un arc mic, auriu.’

‘Ramura e mare.’

‘Norul e mic. Miruna e mai mica.’

‘Cela e oricare.’

‘Iuliana e cu mine la lac.’

‘Ce mic e sucul!’

‘E iarna. Urcam. Urmarim *** care lucesc. Craiasa Iarna ne ia cu sania sa. Alunecam lin.’

si, last but not least:

‘O vaca are viorele. Ea vine vesela.’

*

I-am dat sa faca cate o propozitie cu Viorel, Viorica si Vasile. Vine la mine voioasa si ma intreaba siret: pot sa le folosesc pe toate intr-o singura propozitie? Dar am rezistat pe baricade, zambind mai tarziu.

*

Mai devreme imi zice: “Sa-mi pui alocatia la CityFinancial”.

Eu: ????!!!???

Ea: “Nu stii ca mi-au dat minge?”

Eu: ????!!!???

Ea: “Nu stii cand mi-ai dus tu mai demult desenul la o banca si ei ti-au dat mingea aia de plaja albastra cadou pentru mine?”

Eu: ????!!!???

Ea: “Hai sa ti-o arat la mine in camera.”

Eu: “Bine, daca zici tu, dar cum ai tinut tu minte numele bancii de asta vara?”

Ea: “Aaaa, pai ne-au dat un pliant la scoala, il am in ghiozdan… “

*

Miruna: “Mama, cum se scrie ‘numai’, legat sau nu?”

Eu: “Depinde de propozitie. Daca spun: Miruna, nu mai face prostii! se scrie dezlegat. Daca zic: Numai eu n-am mancat ciocolata! se scrie legat.”

Miruna: “Pai, vreau sa zic: Numai Vasile nu vrea…”

Eu: “Pai in cazul asta se scrie legat.”

Miru: “Cine, Vasile, legat?”

Eu: “OMG!!!”

*

Oarecum on topic, faza zilei (spusa ieri de mama, la masa de aniversare a 40 de ani de la casatoria cu tata): “Vanghelie, primarul sectorului 5, suparat pe ziaristii care fac misto de el: “Ei da, am gresit cand am zis pluralul la almanah almanahe, in loc de… cum se zice. Da’ sa-l vad io p-ala care face singularul de la almanahe, na!”. Ma gandesc insa ca la greselile pe care le fac Tariceanu si Olteanu, cu pretentii, deh, Vanghelie macar e genuine.

*

PS

(later) Bravul postas Şontâc-Şontâc a murit inghitit de o gaina fioroasa. Cepelica mai are putin pana la victorie…

1) Primul, colorat in rosu si bleu, scris de Miruna in a patrusprezecea zi a lui Februar, 2008 A.D.

Titlu: Pian si vioare

Cu rosu: “Miru – sageata la stanga – 97 – Miru atenta”

Cu bleu: “Dragos – sageata la dreapta – 87 – Dragos mai putin”

2) Al doilea, un bilet luuuung, facut din biletele lipite cu scoci unul de celalalt, ca nota de plata de la supermarket, Miru a scris cu stiloul, de mana, asa cuvinte unul sub altul:

carusel / macic / nori / noiu / cara / sus / sui / suiala / creion / oci / mas / creioane / cor / cocor / sanie / ara / curs / cursa / sare / Simion / rama / urs / miau / ura / iau / semn / Crisi / car / lemne / semn / mers / cric / iarna / Ioana / Ionel / cun / ai / eu / Miruna / Maia / ou / oua / os / ros / curse / casele / Ionica / Ion / iar / uare / ori / Luis / Ema / Emilia / ciar / ocelari / orce / Simona / mama / mac / macuri / ce / ie / iera / casca / curs / inima / inim / rar / acela / colorar / mea / ia / trei / nuca / nuci / oare / mic / mare / nu / mami / nori / nor / scaun /masa / seara / rece / aceia / acei / ursul / nuia

Nota: preferatele mele de departe sunt ocelarii, inimul si florile macuri. Suiala si uare tin aproape.

Cuvantul preferat: cocor

Tudor este nepotul meu, baietelul cumnatului si cumnatei mele. Are 5 ani in curand (pe 1 ianuarie, mama lui se cam plictisea in noaptea de Revelion). Ii plac trenuletele Thomas, garile, sinele, are cu sutele si le insira (desira) prin camera lui in fiecare zi.

1)

Tatal lui: Tudor, de ce nu ti-ai strans toate jucariile?

Tudor: Tati, in loc sa-mi multumesti ca te-am ajutat la stransul meu!!!

2)

Tudor: Mami, nu vreau sa-mi faci tu baie, vreau sa-mi faca tati.

Mama lui: Si de ce, ma rog frumos?

Tudor: Pentru ca tata e mai lasator! (Nota: adica il lasa sa stea cat vrea in apa, il lasa sa faca ce vrea el, chiar si sa consume o jumatate de sticla de spumant per baie)