<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><!-- generator="wordpress.com" -->
<rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	>

<channel>
	<title>momente &amp;laquo; WordPress.com Tag Feed</title>
	<link>http://en.wordpress.com/tag/momente/</link>
	<description>Feed of posts on WordPress.com tagged "momente"</description>
	<pubDate>Fri, 25 Dec 2009 23:50:17 +0000</pubDate>

	<generator>http://en.wordpress.com/tags/</generator>
	<language>en</language>

<item>
<title><![CDATA[Ea]]></title>
<link>http://alexdavidrazvan.wordpress.com/2009/12/14/ea/</link>
<pubDate>Mon, 14 Dec 2009 21:05:35 +0000</pubDate>
<dc:creator>Alex David</dc:creator>
<guid>http://alexdavidrazvan.wordpress.com/2009/12/14/ea/</guid>
<description><![CDATA[O fata frumoasa. Desteapta. Complicate. Amuzanta. Sexi. Interesanta. Frivola si incapatanata. Incita]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>O fata frumoasa. Desteapta. Complicate. Amuzanta. Sexi. Interesanta. Frivola si incapatanata. Incitanat dar inocenta. O buza muscata. O privire aruncata peste umar. Un sarut. Un zambet. Iubire. Frica. Un gol in stomac. Un gand placut dimineata. Siguranta. Incertitudine. O atingere. Un corp fierbinte langa al tau. Un inel de argint pe degetul fin. O voce. Un ochi albastru cu irizatii verzi. Micul dejun impreuna. Un tricou roz. Fire lungi de par in pat. Un parfum dulce…</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[DOAR DOUA MOMENTE]]></title>
<link>http://alepreda.wordpress.com/2009/12/10/doar-doua-momente/</link>
<pubDate>Thu, 10 Dec 2009 18:23:50 +0000</pubDate>
<dc:creator>ale preda</dc:creator>
<guid>http://alepreda.wordpress.com/2009/12/10/doar-doua-momente/</guid>
<description><![CDATA[Vorbeam astazi cu o fosta prietena. Genul de iubire de facultate care s-a stins inainte de a apuca s]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Vorbeam astazi cu o fosta prietena. Genul de iubire de facultate care s-a stins inainte de a apuca sa o consumam total. Eu m-am mutat din orasul acela, ea la fel. A ramas prietenia si vesnica intrebare “oare cum ar fi fost, pana la capat”?. Ideea este ca ne intelegem foarte bine, chiar si acum, chiar daca ne despart sute de kilometri. Ea este singura, dintre toti cunoscutii, care ma indeamna sa mai fac o incercare sa imi refac casnicia. E sweet dar  eu stiu mai bine ca asta nu se poate. Ea sustine ca se poate si m-a intrebat daca imi mai aduc aminte de momentele de tandrete si de iubire din casnicie. Am stat foarte mult si m-am gandit. Imi vin in minte numai certurile, lacrimile, dormitul pe canapéa, telefonul care nu suna si vesnica spaima pe care o simteam atunci cand ii auzeam tocurile ca se opreau in fata usii de la intrare. Da, ajunsesem sa imi fie frica de sotia mea. Nu pentru ca ma gandeam ca ma bate, lol, ci frica pentru ca stiam ca vine acasa si, daca avea din nou starea aceea groaznica, urma sa ne certam din nou. Nu mai vroiam certuri stupide care ma oboseau cumplit. Certuri pentru motive stupide: niciodata nu puteam avea un raspuns bun la intrebarea “ce ai facut azi?”. Daca muncisem mult, de ce nu ma ingrijesc si de ce nu mananc, daca nu muncisem, de ce pierd vremea si de ce sunt lenes, daca fugisem la o cafea cu baietii, de ce umblu cu ei mereu, daca ii refuzam sambata seara, de ce nu ies in oras ca o sufoc, daca ieseam in club, esti betiv ca si ei. Imi aduc aminte de turele de xanax pe care le baga medicul in mine sa ma calmeze si de omega3 cu care am schimbat xanaxul ca eram o leguma si nu ma puteam concentra. Imi aduc aminte de discutiile cu mama ei in care ii spuneam ca totul e bine si imi venea sa intru in pamant de rusine pentru felul in care minteam. Imi aduc aminte de mesajele pe care I le gaseam in telefon si de mail-urile pe care le citeam (da, am facut si asta dar asta e un alt subiect).<br />
Dntre toate acestea si muuuulte altele, rasar doua moment in care am simtit ca ma iubeste, ca sunt al ei, ca este a mea: imi aduc aminte ca m-a gasit dormind pe canapéa intr-o zi si a venit sa ma acopere si m-a sarutat pe frunte, crezand ca dorm.Si imi mai aduc aminte ca m-a surprins la un moment dat, plangand in bucatarie si m-a imbratisat si mi-a spus ca totul va fi bine si m-a tinut in brate o vreme. Strans, de parca se temea sa nu ma pierd. In aceste doua momente am simtit ca ma iubeste si am iubit-o si eu, mai mult si mai patimas. Dar au fost doar doua momente, in doi ani.</p>
<p>Spune-mi ce moment iti aduci aminte, ce nu vei uita niciodata?</p>
<p>Noapte buna!</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Antonescu: Dacă Băsescu va fi validat, vom trece cu toţii prin momente dificile]]></title>
<link>http://numaifurati.wordpress.com/2009/12/07/antonescu-daca-basescu-va-fi-validat-vom-trece-cu-totii-prin-momente-dificile/</link>
<pubDate>Mon, 07 Dec 2009 20:06:14 +0000</pubDate>
<dc:creator>numaifurati</dc:creator>
<guid>http://numaifurati.wordpress.com/2009/12/07/antonescu-daca-basescu-va-fi-validat-vom-trece-cu-totii-prin-momente-dificile/</guid>
<description><![CDATA[&#8220;Dacă Traian Băsescu va fi validat din nou preşedinte al României, ştiu că vom trece cu toţii ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><!--more-->&#8220;Dacă Traian Băsescu va fi validat din nou preşedinte al României, ştiu că vom trece cu toţii prin momente dificile. Ştiu că acest lucru va fi foarte rău pentru România. Va exista pericolul unui preşedinte, aşa cum l-am văzut şi aseară, îmbătat de euforia abuzului, de un succes confecţionat. Dincolo de mâhnirea acestui moment, îi asigur pe cetăţenii români care au dorit schimbarea că nu avem decât să ne păstrăm valorile şi să ne luptăm pentru ele. Nu mă voi abate niciun centimentru de la ceea ce însemnă conduita politică pentru o bună guvernare&#8221;</p>
<p>&#8220;Îi asigur pe toţi alegătorii mei că am înţeles mesajul lor, misiunea mea este să lucrăm pentru România în spiritul şi în ideile pentru care am primit votul&#8221;</p>
<p>&#8212;&#8212;&#8212;&#8212;&#8212;</p>
<p>Crin Antonescu</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Aniversare - "Adio clipe" pentru totdeauna!]]></title>
<link>http://alinwtza.wordpress.com/2009/12/03/aniversare-adio-clipe-pentru-totdeauna/</link>
<pubDate>Thu, 03 Dec 2009 00:36:03 +0000</pubDate>
<dc:creator>Alinwtza</dc:creator>
<guid>http://alinwtza.wordpress.com/2009/12/03/aniversare-adio-clipe-pentru-totdeauna/</guid>
<description><![CDATA[Pentru a sarbatori aniversarea timpului trecut am inchinat astazi, 3.decembrie, un pahar! Acum doi a]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><img class="aligncenter" src="http://img11.imageshack.us/img11/8826/happybirthdayfd.jpg" border="0" alt="Image Hosted by ImageShack.us" /></p>
<p style="text-align:center;">
<p>Pentru a sarbatori aniversarea timpului trecut am inchinat astazi,<br />
3.decembrie, un pahar!</p>
<p>Acum doi ani am plecat eu&#8230;<br />
Acum un an am plecat tot eu&#8230;<br />
Acum&#8230; ne mai aruncam cateva priviri si alea&#8230; pline de ura.<br />
Nu a plecat nimeni&#8230; aiurea, pana la urma am plecat amandoi!<br />
Fiecare pe drumul lui, fiecare cu viata lui si cu siguranta, ne este bine amandurora&#8230; mie una chiar imi este!<br />
Suntem fericiti&#8230; EU in felul meu si TU in felul tau&#8230;</p>
<p><em>La multi ani&#8230;</em></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Drama-Addiction]]></title>
<link>http://misscuriousity.wordpress.com/2009/11/30/drama-addiction/</link>
<pubDate>Mon, 30 Nov 2009 20:13:09 +0000</pubDate>
<dc:creator>misscuriosity</dc:creator>
<guid>http://misscuriousity.wordpress.com/2009/11/30/drama-addiction/</guid>
<description><![CDATA[Ihr wisst gar nicht, wie sehr ich im Moment in der Dramen Welt versinke. Im Moment warte ich auf die]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Ihr wisst gar nicht, wie sehr ich im Moment in der Dramen Welt versinke. Im Moment warte ich auf die Ep. von &#8220;Hi My Sweetheart&#8221; und gucke dann noch Corner with Love, oh gott ey! Das ist so mies traurig. Ihr wisst gar nicht, wie sehr ich bei Dramen mitheule.. dennoch guck&#8217; ich sie.</p>
<p>Kennt ihr das, wenn ihr im Bus/Auto sitzt, mit grandiöser Musik in den Ohren und dann immer die vorbeifahrenden Autos und die vorbei rauschenden Bäume betrachtet und über alles was so in eurem Leben passiert nachdenkt? Solche Momente muss man einfach genißen. Naja, teilweise.</p>
<p>Ich geh weiter meine Drama-Such füttern. Bis irgendwann, stalker&#8217;s ♥</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Wir leben in luxuriösen Zeiten.]]></title>
<link>http://echtzeitmaerchen.wordpress.com/2009/11/30/wie-leben-in-luxuriosen-zeiten/</link>
<pubDate>Mon, 30 Nov 2009 12:06:00 +0000</pubDate>
<dc:creator>echtzeitmaerchen</dc:creator>
<guid>http://echtzeitmaerchen.wordpress.com/2009/11/30/wie-leben-in-luxuriosen-zeiten/</guid>
<description><![CDATA[Zumindest dieser hier, München, ist ein luxuriöser Ort: Auf dem Weg von der Universität zur Straßenb]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Zumindest dieser hier, München, ist ein luxuriöser Ort: Auf dem Weg von der Universität zur Straßenbahnhaltestelle komme ich an fünf Antiquariaten vorbei, die ihren Auswurf oder aber auch ihre Teaser draußen in Papp- oder Obstkisten auf die Straße stellen: Bücher, in denen vorne mit Bleistift neben den alten Eigentümernamen in Kugelschreiberschrift &#8220;1 €&#8221; oder &#8220;2 €&#8221; steht. Manchmal bleibe ich dort stehen. Ich kann nicht genau beschreiben, warum, oder in welcher Stimmung, obwohl es eine bestimmte Stimmung ist. Ein bißchen vielleicht Kindheitserinnerungen an Flohmarktbesuche an der Straße des 17. Juni, die Antiquariate am Nollendorfplatz, die Langeweile im Haus meiner Großeltern in Westdeutschland, wenn ich mich nachts heimlich in die gute Stube schlich, die ich eigentlich nicht betreten durfte, um aus der verglasten Mahagonivitrine Schiller oder zu Shakespeare auszuleihen, Prunksammelbände, die ich nicht anrühren durfte, die ich aber als Zwölfjährige trotzdem als Bücher betrachtete, Erinnerungen an den Bücherwagen im Krankenhaus in dem ich zwei Monate lag als ich neun war, an Bücherregalen in fremden Wohnungen vor denen ich stehe und versuche, mir vorzustellen, was die Erfahrungen des Bewohnenden waren, die seine Phantasie geprägt haben.</p>
<p>Ich stehe vor diesen Kisten und gucke auf die aneinandergereihten Buchrücken wie auf ein Regal von oben. Die billigen Bücher sind: Klassiker, Bücher die jeder hat, Utta Danella, Verschwörungstheorien, Naturphilosophieesoterik aus den 70ern wie Teillard de Jardin.</p>
<p>Mein Weg von diesen Bücherläden zur Tram sind noch zwei Blöcke, ich muß dann nicht mehr umsteigen, sondern kann den Bücherstapel auf meinem Schoß ausbalancieren, darum komme ich manchmal mit zehn Büchern aus diesen Läden. Es sind Bücher, die ich aus der Bücherei ausgeliehen hatte als ich sie gelesen hatte und gut fand und darum gerne hätte wie Marías&#8217; <em>Mein Herz so weiß</em>, Bücher, die ich in Auszügen kopiert im Seminar gelesen habe und weiterlesen wollte wie Foucaults <em>Sexualität und Wahrheit</em> und Autorennamen, die ich irgendwo in meinem Gedächtnis gespeichert habe unter: Sie haben Menschen interessiert, die ich schätze: Turgenjew, Fitzgerald.</p>
<p>Diese Bücher liegen dann in Stapeln auf meinem Fensterbrett. Oder Nachttisch. Ein Stapel liegt auch manchmal in meinem Bett, am Holz des Kopfendes entlang aufgestapelt. Dafür nützt ein breites Bett. Fitzgeralds <em>Zärtlich ist die Nacht</em> lag über zwei Jahre im Unterteil meines Nachttisches.</p>
<p>Dieser Nachttisch stand vor einem Antiquariat in der Eisenacher Straße. Er ist ein alter Telefontisch. Das heißt, er hat eine Oberfläche, die eine kleine Reling aus Holz hat, mit kleinen gedrechselten Säulchen die sie halten, darunter eine Schublade mit Messinggriff, und darunter vier lange gedrechselte Säulen, die zu einer Unterfläche führen, von allen Seiten dieses Fach oder vielmehr dieser Raum eingreifbar, perfekt für einen Bücherstapel. Ich wußte damals schon, daß mein Nachttisch Kapazität für einen Bücherstapel braucht, und vielleicht erinnerte mich das Mahagoni auch an die gute Stube meiner Großeltern, sodaß ich die 16 € im Laden bezahlte, den Tisch unter den Arm klemmte und mit nach Hause nahm.</p>
<p>Dort lag nun der Roman von Fitzgerald. Fitzgerald war für mich ein Name, er hieß: Berühmt. Zwanziger. Weltliteratur aber nicht unvermeidlich. <em>Great Gatsby</em> war das Einzige was ich von ihm kannte.</p>
<p>Aktuell sind dem Prinzip Stapel noch unterworfen Bücher von Kenzaburo Oe, Antje Ravic Strubel, Gesine Schwan, Goethe, Daniel Alarcon, Tucholsky, Walser, Lenz, Jurek Becker, D. H Lawrence, noch ein Fitzgerald, Andreas Maier, J. P. Jacobson, Pamuk, David Mitchell.</p>
<p>Die meisten dieser Bücher sind auf dem Stapel überhaupt erst gelandet, weil ich mehrere Werke des Autors/der Autorin mochte. Ein paar sind auch Geschenke, die ich selbst nicht erworben hätte.</p>
<p>Damit spreche ich eigentlich gegen meine These, die mir durch den Kopf ging und mich zu diesem Titel gebracht hat: Der Gedanke entspann sich folgendermaßen (während ich mit einer Tasse Tee auf meinem Boden saß, daß ZEIT-Literaturmagazin aus dem Papiermüll zog in das ich es unbesehen verfrachtet hatte und doch einen guten Artikel (über <a href="http://echtzeitmaerchen.wordpress.com/2008/03/17/irene-nemirovsky/">Irène Némirovsky</a>) fand und meinen Nachttisch betrachtete): Ich erinnerte mich an den letzten Winter in dem ich einsam war und darum, nur wegen dieses Gefühls und des Titels, anfing, <em>Zärtlich ist die Nacht</em> zu lesen. In der Einsamkeit und Verzweiflung des letzten Winters gab es plötzlich eine Tür die in ein anderes Zimmer ging. In diesem Zimmer, das dem ähnlich war, in dem ich las, war ich Teil einer Welt die beschreibbar war. In dieser Welt hatte ich Gefühle. Die Luft über der Landschaft war farbig. Ich litt unter den Fehlern, der Oberflächlichkeit, den Schmerzen, den inneren Zwängen der Charaktere. Diese Welt war nicht anders als unsere, aber sie war versehen mit Gefühlen. Das Erlebnis einer bestimmten Landschaft in einem bestimmten Licht, einer Stimmung auf einer Reisestrecke, einer gemeinsam verbrachten Zeit kennt jeder, und dieser Autor weckt und beschwört und erzeugt diese Gefühle, und zwar aneinandergereiht, während sie, zumindest in meinem Leben, unterbrochen sind von anderen Dingen. Von anderen Dingen, die im Nachhinein oft Nahrung für diese Gefühle sind aber sie nicht unmittelbar mit sich führen.</p>
<p>Mir kam nun, eben, auf dem Boden, der Gedanke, wie es früher war, an Bücher zu kommen: Sehr viel früher. Ganz früher war es fast unmöglich. Früher, im 18. Jahrhundert &#8211; im 19., im Krieg, in der Nachkriegszeit, und all die Beschreibungen von Autoren, wie sie Bücher suchten, stibitzten, sich mit ihnen in den Falten von Vorhängen versteckten (Brontë) kamen mir in den Sinn.</p>
<p>In unseren Zeiten liegen diese Bücher, die uns auf etwas stoßen, einfach so in Kisten aus. Auf dieses eine Buch folgte ein Dutzend weiterer Fitzgeraldbücher, ich hörte <a href="http://echtzeitmaerchen.wordpress.com/2009/01/24/dabei/">einfach</a> nicht mehr auf.</p>
<p>Wie einfach, ein Buch, von dem man gehört hat, aufzulesen und in einem Stapel zu versenken, und dann, welch eine Tür die man aufstoßen kann, wenn man Zeit hat, indem man in diesen Stapel greift. Wie unendlich unverstellt diese Welt. Welcher Luxus, ausgezeichnet mit 1- und 2-€-Bleistiftvermerken.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Simturi]]></title>
<link>http://fireflight.wordpress.com/2009/11/30/simturi/</link>
<pubDate>Mon, 30 Nov 2009 11:12:09 +0000</pubDate>
<dc:creator>fireflight</dc:creator>
<guid>http://fireflight.wordpress.com/2009/11/30/simturi/</guid>
<description><![CDATA[Vezi-mi suferinta si omoar-o cu venin. Vezi-mi ochii stinsi si aprinde-i cu amar. Vezi-mi zambetul m]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p style="text-align:justify;"><a rel="attachment wp-att-1317" href="http://fireflight.wordpress.com/2009/11/30/simturi/29060-fullsize/"><img class="aligncenter size-full wp-image-1317" title="29060-fullsize" src="http://fireflight.wordpress.com/files/2009/11/29060-fullsize.jpg" alt="" width="497" height="336" /></a></p>
<p style="text-align:center;">Vezi-mi suferinta si omoar-o cu venin.<br />
Vezi-mi ochii stinsi si aprinde-i cu amar.<br />
Vezi-mi zambetul mort si invie-l cu otrava.</p>
<p style="text-align:center;">Asculta-mi visele si spulbere-le cu lumina.<br />
Asculta-mi dorintele si le arunca in pustie.<br />
Asculta-mi gandurile si le aseaza intr-o cutie.</p>
<p style="text-align:center;">Simte-ma aproape si alunga-ma ca pe o iluzie.<br />
Simte-ma in versuri si da-le uitarii.<br />
Simte-ma in vantul care bate si te fereste de el.</p>
<p style="text-align:center;">Auzi-ma in neant si ma trimite in abis.<br />
Auzi-ma in singuratate si ascunde-ma de iubire.<br />
Auzi-ma in cuvinte simple si reneaga-le.</p>
<p style="text-align:center;">Incearca sa imi acuzi si zambetul ca e un simt.<br />
Incearca sa ma alungi din strada gri.<br />
Incearca, dar degeaba incerci.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Oana mea]]></title>
<link>http://alynette.wordpress.com/2009/11/30/oana-mea-2/</link>
<pubDate>Mon, 30 Nov 2009 00:46:05 +0000</pubDate>
<dc:creator>alynette</dc:creator>
<guid>http://alynette.wordpress.com/2009/11/30/oana-mea-2/</guid>
<description><![CDATA[Suntem prietene de aproximativ 6 ani.. o iubesc.. insa cea mai stransa legatura care a existat intre]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Suntem prietene de aproximativ 6 ani.. o iubesc.. insa cea mai stransa legatura care a existat intre noi s-a infiripat in vara anului 2008.. Era o zi obisnuita dintr-o vacanta limitata.. M-am trezit bulversata din cauza visului pe care l-am avut si indignata intr-o oarecare masura din cauza faptului ca tot ceea ce am simtit nu a fost real.. Am primit un telefon.. Era EA, Oana..prietena mea.. se despartise de iubitul ei.. o relatie de 2 ani.. I-am spus sa vina la mine.. Poate nu am mentionat ca exista o asemanare intre noi.. aceea ca amandoua am avut o relatie de aproximativ 2 ani si ca ne leaga pe vecie 2 initiale.. Mi-am luat fortele din cele mai ascunse locuri, uitate de prea mult timp pentru a-i oferi ajutorul meu.. Am dus-o intr-un loc special, un loc al meu pe care il ‘explorez’ de fiecare data cand merg ‘acasa’ .. un loc care imi ofera linistea de care am nevoie, insa in acel moment  trebuia sa uit de trairile mele si de tot ceea ce ma lega de acel loc. Eram doar noi doua.. Oana imi spunea ca nu stie ce sa faca, ca nu stie ce drum sa urmeze si ca nu isi poate imagina viata fara el.. O persoana foarte speciala din toate punctele de vedere mi-a spus in felul urmator: &#8216; Atunci cand ai o problema, gandeste-te ca este problema unei prietene foarte bune; asa vei avea parte de cel mai bun sfat.. &#8216; si invers.. Eram in locul ei, in acelasi stadiu.. singura diferenta era ca eu am trait acele momente cu ceva timp in urma.. Dupa multe discutii, i-am spus: ’Oana, daca este scris sa fiti impreuna, veti fi.. chiar si peste ani; imagineaza-ti ca te vei intalni cu el cand vei termina facultatea.. iar el, copilul de acum va fi peste ani un barbat puternic cu principii.. si in sfarsit discutia pe care o veti avea va fi una la un alt nivel bazata pe alte chestii, decat cele ‘copilaresti’’ .. Mama imi spunea mereu: ’ Nu privi timpul cu ochi rai pentru ca el s-ar putea sa-ti aduca fericirea.. ’.. Nu credeam  asta.. stiam un singur lucru: destinul mi-l fac eu… si ce mult am gresit.. enorm de mult..insa am deschis ochii la timp si am putut sa fiu de ajutor.. am putut sa ii ofer Oanei calmul de care avea nevoie.. A fost o zi mai mult decat speciala, iar zilele care au urmat au avut menirea de a ne uni mai mult formand o prietenie unica.. cum nu exista in ziua de astazi.. te iubesc, Oana!</p>
<p><strong>o melodie speciala pentru Oana,pentru mine,pentru noi..</strong></p>
<p><strong>http://www.youtube.com/watch?v=6KG-VUpdHQ8</strong></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Oana mea]]></title>
<link>http://alynette.wordpress.com/2009/11/30/oana-mea/</link>
<pubDate>Mon, 30 Nov 2009 00:16:45 +0000</pubDate>
<dc:creator>alynette</dc:creator>
<guid>http://alynette.wordpress.com/2009/11/30/oana-mea/</guid>
<description><![CDATA[Suntem prietene de aproximativ 6 ani.. o iubesc.. insa cea mai stransa legatura care a existat intre]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Suntem prietene de aproximativ 6 ani.. o iubesc.. insa cea mai stransa legatura care a existat intre noi s-a infiripat in vara anului 2008.. Era o zi obisnuita dintr-o vacanta limitata.. M-am trezit bulversata de visul pe care l-am avut si indignata intr-o oarecare masura din cauza faptului ca tot ceea ce am simtit nu a fost real.. Am primit un telefon.. Era EA, Oana..prietena mea.. se despartise de iubitul ei.. o relatie de 2 ani.. I-am spus sa vina la mine.. Poate nu am mentionat ca exista o asemanare intre noi.. aceea ca amandoua am avut o relatie de aproximativ de 2 ani.. Mi-am luat fortele din cele mai ascunse locuri, uitate de prea mult timp pentru a-i oferi ajutorul meu.. Am dus-o intr-un loc special, un loc al meu pe care il ‘explorez’ de fiecare data cand merg ‘acasa’ .. un loc care imi ofera linistea de care am nevoie, insa in acel moment  trebuia sa uit de trairile mele si de tot ceea ce ma lega de acel loc. Eram doar noi doua.. Oana imi spunea ca nu stie ce sa faca, ca nu stie ce drum sa urmeze si ca nu isi poate imagina viata fara el.. O persoana foarte speciala din toate punctele de vedere mi-a spus in felul urmator.. Atunci cand ai o problema, gandeste-te ca este problema unei prietene foarte bune; asa vei avea parte de cel mai bun sfat.. si invers.. Eram in locul ei, in acelasi stadiu.. singura diferenta era ca eu am trait acele momente cu ceva timp in urma.. Dupa multe discutii, i-am spus: ’Oana, daca este scris sa fiti impreuna, veti fi.. chiar si peste ani; imagineaza-ti ca te vei intalni cu el cand vei termina facultatea.. iar el, copilul de acum va fi peste ani un barbat puternic cu principii.. si in sfarsit discutia pe care o veti avea va fi una la un alt nivel bazat pe alte chestii, decat cele ‘copilaresti’’ .. Mama imi spunea mereu: ’ Daca este sa fiti impreuna, veti fi.. nu privi timpul cu ochi rai pentru ca el s-ar putea sa-ti aduca fericirea.. ’.. Nu credeam  asta.. stiam un singur lucru: destinul mi-l fac eu… si ce mult am gresit.. enorm de mult..insa am deschis ochii la timp si am putut sa fiu de ajutor.. am putut sa ii ofer Oanei calmul de care avea nevoie.. A fost o zi mai mult decat speciala, iar zilele care au urmat au avut menirea de a ne uni mai mult formand o prietenie unica.. cum nu  exista in ziua de astazi.. te iubesc, Oana!</p>
<p><strong>o melodie speciala pentru Oana,pentru mine,pentru noi..</strong></p>
<p><strong>http://www.youtube.com/watch?v=6KG-VUpdHQ8</strong></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[K is for..]]></title>
<link>http://pollly.wordpress.com/2009/11/29/k-is-for/</link>
<pubDate>Sun, 29 Nov 2009 21:33:50 +0000</pubDate>
<dc:creator>Pollly</dc:creator>
<guid>http://pollly.wordpress.com/2009/11/29/k-is-for/</guid>
<description><![CDATA[Keep going! Es fühlt sich wieder nach kristallblauer Eiszeit an, wenn der Wind und die Kälte durch d]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><blockquote>
<ul>
<li><em><span style="color:#d8278a;">K</span>eep going!</em></li>
</ul>
</blockquote>
<p><img src="http://i50.tinypic.com/2hs9ft3.jpg" alt="eiszeit" /></p>
<p style="text-align:justify;"><em>Es fühlt sich wieder nach kristallblauer Eiszeit an, wenn der Wind und die Kälte durch den dicken Mantel sausen und ein Kratzen im Hals verursachen. Draußen wird es ungemütlich. Doch wenn man dann mit dem ersten Weihnachtslied im Ohr durch die Straßen geht und die vielen Lichterketten in den karlgerüttelten Sträuchern und die ersten </em><span style="text-decoration:line-through;"><em>kitschigen</em></span><em> Weihnachtsdekorationen vor jeder Haustür sieht, dann ist das alles gar nicht mehr so unbehaglich. Mit heißer Schokolade, warmen Händen vom lieb(st)en Menschen, dem kuscheligen Schal und dem Lieblingspullover &#8211; da weiß man, warum man die Winterzeit jedes Jahr doch wieder ein bisschen liebt. Keep going, december&#8217;s coming soon.</em></p>
<p style="text-align:center;"><em><span style="color:#888888;">&#38; by the way: </span>Advent, Advent, die erste Kerze brennt.(:</em></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Zeichensaalszenen.01]]></title>
<link>http://sauschwabe.wordpress.com/2009/11/28/zeichensaalszenen-0/</link>
<pubDate>Sat, 28 Nov 2009 21:46:58 +0000</pubDate>
<dc:creator>Jonathan</dc:creator>
<guid>http://sauschwabe.wordpress.com/2009/11/28/zeichensaalszenen-0/</guid>
<description><![CDATA[Die Vielfalt unter Studenten ist einmalig. Der Zeichensaal ist ein kleines Unternehmen mit den unter]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Die Vielfalt unter Studenten ist einmalig. Der Zeichensaal ist ein kleines Unternehmen mit den unterschiedlichsten Darstellern. Es gleicht einem kunterbunten Zirkus, mittendrin ich als stiller Beobachter.</p>
<p>Ein Tisch hinter mir sitzt Noemi*. Sie hat soeben einen Schminkspiegel aus ihrer Tasche geholt. Wahrscheinlich ist ihr da eben im spiegelnden Notebookdisplay etwas in ihrem Gesicht aufgefallen. Sie ist schön und sie weiß dass sie schön ist. Leider wirkt sich das ungünstig auf ihr Verhalten gegenüber Mitmenschen aus. Sie erscheint delegierend und herablassend. Das kann sich leisten, wer <strong>makellos schön</strong> ist, mag sie sich denken und beseitigt diesen eben gefundenen Makel. Zu dem Spiegel zückt sie also eine Pinzette und beginnt ihre Augenbrauen zu korrigieren.</p>
<p>Drei Tische weiter befindet sich Ursula* in der Rotation. Ursula ist die Reinigungskraft in diesem Zirkus. Sie hat sich sich zum Ziel gesetzt, nicht sich selbst makellos aussehen zu lassen, sondern ihr Modell. Makellos realistisch. Dafür opfert sie ihre Erscheinung. Sie ist klein, eher <strong>unscheinbar</strong> und seit Tagen zunehmend ungepflegter. Der Gips, in den sie die Mauerstruktur einritzt befindet sich inwischen zu einem nicht zu verachtenden Bruchteil unter ihren kurzen Fingernägeln. Ihre Markenbrille mit den das Logo bildenden Strasssteinchen, ist inzwischen fast gänzlich unter ihren strähnigen Haaren verdeckt. Von Zeit zu Zeit blitzt ein Steinchen auf. Manchmal kommt sie zu mir, dann frage ich &#8220;Wovor drückst du dich, Ursula?&#8221;, das versteht sie nie, sie fragt also nach, ich wiederhole es, leider fällt mir dabei keine Schweizer Redewendung für &#8220;sich vor etwas drücken&#8221; ein. Allmählich kommt sie mir jedoch auf die Schliche und gibt zu, dass ihr die Ansichten Sorge bereiten. Wir unterhalten uns <strong>kurz und beschwingt</strong>, dann arbeiten wir beide ein wenig motivierter weiter.</p>
<p>Mit Noemi habe ich noch nie geredet, sieht man mal davon ab, dass ich einen alternativen Vorschlag in einer Gruppendiskussion eingebracht habe, die sie zu lenken versuchte. Mein Vorschlag wurde umgesetzt, sie wirkte <strong>nicht so glücklich</strong>. Als ich nun an ihrem Platz vorbei gehe, sehe ich, dass auf ihrem (spiegelnden) Display der Trailer zu &#8220;New Moon – Bis(s) zur Mittagsstunde&#8221;, also dem neuen Teeniehysteriestreifen aus Amerika, läuft. Ich fühle mich erst bestätigt, dann schäme ich mich für meine Klischees.</p>
<p>Wieder am Platze und vom Modellbau aufblickend, gucke ich in das lächelnde Gesicht der Kommilitonin gegenüber. Ihren Namen kenne ich nicht. Sie lächelt mir mutmachend zu, man scheint mir anzusehen, dass der filigrane Modellbau mich einige Nerven kostet. Ich lächle <strong>mitleidig aufmunternd</strong> zurück. Vielleicht weiß sie warum, vielleicht nicht. Sie tut mir leid, weil sie das unglückliche Mitglied einer Dreiergruppe ist. Die beiden Mannen diskutieren sich in einem horrenden und vor allem lauten Kauderwelschenglisch nur so durch den Tag. Beide Englische sind ordentlich, aber nicht akzentfrei. Der eine deutsch, der andere französisch nuschelnd diskutieren sie jede Fensterverrückung zentimeterweise. Jean-Pierre* &#8220;like sis or like sis?&#8221;, daraufhin Bastian* &#8220;not a löttle like sös?&#8221;, &#8220;no, i like it mutsch better like sis.&#8221;, &#8220;why don&#8217;t we do it like sös instöd?&#8221; [endlos]. Die namenlose Dritte im Bunde darf nicht mitreden. Sie ist zur Zeichnerin verdammt. Vielleicht ist sie <strong>zu nett</strong>. Sie ist die Motivateurin der Zirkuscrew, die gute Seele, die am Ende jedoch unscheinbar bleibt.</p>
<p>Während ich ihr also zulächle, lächelt direkt hinter ihr Sarah*. Sie lächelt ganz schön <strong>aufdringlich</strong>. Ich glaube sie fühlte sich vermeintlich angelächelt. Konzentriert baue ich weiter am Modell.</p>
<p>Als ich eine halbe Stunde später den Zeichensaal verlasse, schaue ich noch einmal zu Noemi. Die vermeintliche Moderatorin ist inzwischen beim Lippenstift angelangt. Dass ihre Gruppenpartnerin seit Tagen die edelsten Modelle produziert und neben ihr selbst die Einzelteile eine Staubschicht ansetzen, das scheint nicht ihr Problem zu sein.</p>
<p>In der Tür rufe ich &#8220;Adé mittenand!&#8221;, am lautesten antwortet Sarah. Sie ist die Souvenierverkäuferin, die ihre Produkte ein wenig zu aufdringlich anpreist.</p>
<p>Welche Rolle ich in dem Zirkus spiele ist mir noch nicht ganz klar. Vielleicht der nervige Zuschauer, der immer den Zauberer fragt, wie die Tricks funktionieren. (Dabei will ich doch einfach nur die Sprache verstehen.)</p>
<p>*<em> die Personen sind natürlich frei erfunden, die Profile überspitzt. Wäre dem nicht so, hätte ich selbstverständlich <strong>die Namen geändert</strong>.</em></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Frig si noapte]]></title>
<link>http://fireflight.wordpress.com/2009/11/28/frig-si-noapte/</link>
<pubDate>Sat, 28 Nov 2009 02:04:59 +0000</pubDate>
<dc:creator>fireflight</dc:creator>
<guid>http://fireflight.wordpress.com/2009/11/28/frig-si-noapte/</guid>
<description><![CDATA[&#8230;devenea rece, mainile ii inghetasera, simtea cum iarna ii intra usor in suflet, nu vroia sa o]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p style="text-align:justify;"><a rel="attachment wp-att-1297" href="http://fireflight.wordpress.com/2009/11/28/frig-si-noapte/29147-fullsize/"><img class="aligncenter size-full wp-image-1297" title="29147-fullsize" src="http://fireflight.wordpress.com/files/2009/11/29147-fullsize.jpg" alt="" width="497" height="494" /></a></p>
<p style="text-align:justify;">&#8230;devenea rece, mainile ii inghetasera, simtea cum iarna ii intra usor in suflet, nu vroia sa o lase, dar era prea tarziu, buzele putin vineti erau cuprinse de ger. Abia putea sa sopteasca ceva, se uita la stele, la cerul pe care luna statea de straja&#8230;atat de senin. Atata lumina si umbre. Ce cauta afara cand caldura era inauntru? Flori de gheata impodobeau ferestrele, fumul iesea pe cosurile caselor&#8230;cativa caini se auzeau in departare. Era centrul vechi al orasului. Vroia o plimbare, o reimprospatare a memoriei, uitase totul&#8230;dintr-un simplu accident. Simtea ca sufletul ii era ruine, nu stia de ce se intamplase asta, de ce ea care nu demult zambea acum i se citea pe fata deruta. Inchise ochii si incepura sa ii revina franturi din zilele de dinaintea amneziei, era cu el. Tresari, inima ii batea mai tare, o lacrima incepu sa curga&#8230;nu avu puterea, se transforma in gheta, usor, usor&#8230;Inchise, din nou, ochii&#8230;il tinea de mana, il vedea ca si cum ar fi fost in fata ei, dar dintr-o data disparu&#8230;Stia ca era o iluzie. Reveni la normal, avea ochii deschisi..dar era oarba, acea orbire care nu o facea sa mai vada nimic in jur, un adevarat calvar de ceata&#8230;Se invartea in cerc, acum stia de ce ii era frig, avea doar rochia cea rosie pe ea. Stia&#8230;plecase sa reinvie acel suflet mort. Tremura de frig, incetul incepu sa alerge pe strazi spre casa&#8230;se impiedica de vise spulberate, dar le trecea cu vederea, se ridica si mergea inainte. Ajunse&#8230;usa era intredeschisa. Curioasa intra oarecum speriata, o astepta prietena ei cea mai buna, ii cazu in genunchi in brate si plangea. In sfarsit isi deschise inima&#8230;devenea om. Cuvintele incepura sa curga precum vinul rosu intr-un pahar, orele treceau fara incetare si somnul venea pe furis&#8230;se intise pe canapea&#8230;adormi adanc visand spre maine, uitand ce a fost azi.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[thoughts]]></title>
<link>http://alynette.wordpress.com/2009/11/27/thoughts/</link>
<pubDate>Fri, 27 Nov 2009 22:15:12 +0000</pubDate>
<dc:creator>alynette</dc:creator>
<guid>http://alynette.wordpress.com/2009/11/27/thoughts/</guid>
<description><![CDATA[Exista momente in care iti doresti pur si simplu sa faci schimb de viata cu alta persoana..momente i]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Exista momente in care iti doresti pur si simplu sa faci schimb de viata cu alta persoana..momente in care iti asumi un risc enorm,dar care isi pierde insemnatatea in fata unei astfel de provocari.Fantomele trecutului imi acapareaza prezentul.Nu pot trai,nu pot gandi,nu pot dormi..nu vor sa ma descatuseze si sunt ranita..sangerez si sunt slabita din cauza atator incercari esuate de a ma elibera.De ce eu?De ce trebuie sa caut raspunsurile si de ce nu am liniste pana nu le voi gasi?Ma aflu pe o masa de operatie si intr un mod ireal sunt propriul meu doctor..cateodata stau si 10ore,zile sau chiar luni in sala de operatie pentru a gasi leacul potrivit necesar propriei vindecari..s ar putea sa dau gres si sa raman paralizata,insa in acelasi timp as putea invinge boala.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Chaos von Kopf bis Herz]]></title>
<link>http://waldbaere.wordpress.com/2009/11/27/chaos-von-kopf-bis-herz/</link>
<pubDate>Fri, 27 Nov 2009 09:33:36 +0000</pubDate>
<dc:creator>waldbaere</dc:creator>
<guid>http://waldbaere.wordpress.com/2009/11/27/chaos-von-kopf-bis-herz/</guid>
<description><![CDATA[Grade aufgewacht und schon den Ohrwurm von Sunrise Avenue &#8211; Welcome To My Life &#8220;Welcome ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Grade aufgewacht und schon den Ohrwurm von <a title="Sunrise Anvenue - Welcome To My Life" href="http://www.youtube.com/watch?v=7l5Nc5pFL6E" target="_blank">Sunrise Avenue &#8211; Welcome To My Life</a></p>
<blockquote><p><em>&#8220;</em>Welcome to my life<br />
You see it is not easy<br />
But I’m doing all right.&#8221;</p></blockquote>
<p>Ja so ist es wohl, es ist nicht einfach, aber ich habe das Gefühl das ich alles richtig mache. Egal was andere sagen.</p>
<p>Nun bin ich seit ca. 1,5 Wochen wieder Zuhause. Und immer hab ich irgendwelche Termine. Manchmal habe ich sogar das Gefühl, das ich zu nichts komme. Und trotz der vielen Termine, fällt es mir sehr schwer mich hier wieder einzuleben. Und dann gibt es immer wieder so Situationen, wo ich mich an die letzten Wochen zurück erinnere. Zur Zeit ist halt wieder einmal alles so durcheinander.</p>
<p>Ich habe heute eine sehr schöne Mail von meiner Tante bekommen, aber leider fehlt mir die Zeit um das jetzt noch zu beantworten&#8230;aber wenigstens die Bilder&#8230;mh, naja&#8230;mal sehen.</p>
<p>Jetzt werde ich erstmal in das Wochenende starten. Ich freu mich schon <img src='http://s.wordpress.com/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif' alt=':)' class='wp-smiley' /> </p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Diverse rataciri]]></title>
<link>http://fireflight.wordpress.com/2009/11/26/diverse-rataciri/</link>
<pubDate>Thu, 26 Nov 2009 19:08:28 +0000</pubDate>
<dc:creator>fireflight</dc:creator>
<guid>http://fireflight.wordpress.com/2009/11/26/diverse-rataciri/</guid>
<description><![CDATA[Te condamn! Esti vinovat, asta e sentinta si nu se mai schimba, dar mai intai arata-mi locul unde tr]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p style="text-align:center;"><a rel="attachment wp-att-1267" href="http://fireflight.wordpress.com/2009/11/26/diverse-rataciri/29397-fullsize/"><img class="aligncenter size-full wp-image-1267" title="29397-fullsize" src="http://fireflight.wordpress.com/files/2009/11/29397-fullsize.jpg" alt="" width="497" height="532" /></a></p>
<p style="text-align:center;">Te condamn! Esti vinovat, asta e sentinta si nu se mai schimba, dar mai intai arata-mi locul unde traind am sa traiesc, preschimba-mi sperantele in realitate si fii din nou acel fulg de nea care cade usor pe faţă si se topeste. Deschide-mi noi usi catre camere vechi pe care trebuia sa le stiu demult, alunga-mi temerile si impulsioneaza-ma sa visez, asa cum o faceam ieri&#8230;si asa cum as vrea sa o mai fac si maine&#8230;</p>
<p style="text-align:center;">Inchide-mi sticla de vin pe care o am pe masa, sparge paharul din care am baut ultima picatura de venin, cheama-mi inapoi iluziile cu care ma hraneam si ascunde toate zilele in care nu mai puteam sa respir, in care vroiam sa fug fara rost pe strazile goale si reci, gri si umede&#8230;Da-mi o umbrela ca ploia sa nu ma mai atinga de fiecare data cand cerul plange si e trist&#8230;</p>
<p style="text-align:center;">Lasa-ma sa iti mai strig numele: nimeni, si ce daca voi zambi in continuare, doar asa pot sa merg mai departe. Captiva intr-o inchisoare rosie, sa-mi aduci un plic si un timbru, ca sa iti scriu si ca sa stii ce gand imi tremura pe buze, in fiecare nor as gasi existenta, dar sunt bine&#8230;Las melodia sa se termine, va reincepe, e data din nou pe repeat&#8230;si o ascult la nesfarsit&#8230;</p>
<p style="text-align:center;">&#8220;<em>Vantul nu-l mai simt in par demult, ceata si-ntuneric ma ascund, timpul ninge peste chipul meu si ma-ntreb daca asa vom fi mereu. Se intampla in mintea mea, timpul nu ma va lua in grija sa, se intampla ca mintea mea, o secunda de spreanta sa-mi mai dea. Ploaia imi alina somnul greu, vise negre ma trezesc mereu, noaptea mi se pare tot mai grea si alunga tot ce-i viu in mintea mea. Tacerea din gand o mai ascult, ma trezesc si totu&#8217;-a fost demult&#8230;</em>&#8220;</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Momente din cadrul Iasi Music Star 2009]]></title>
<link>http://clbmro.wordpress.com/2009/11/26/momente-din-cadrul-iasi-music-star-2009/</link>
<pubDate>Wed, 25 Nov 2009 22:20:14 +0000</pubDate>
<dc:creator>Bogdan</dc:creator>
<guid>http://clbmro.wordpress.com/2009/11/26/momente-din-cadrul-iasi-music-star-2009/</guid>
<description><![CDATA[]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><a href="http://clbmro.wordpress.com/files/2009/11/artisti.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-54" title="artisti" src="http://clbmro.wordpress.com/files/2009/11/artisti.jpg" alt="" width="655" height="688" /></a></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[[...] wenn meine Finger zärtlich gleiten, heimlich suchen]]></title>
<link>http://hirnflimmern.wordpress.com/2009/11/25/203/</link>
<pubDate>Wed, 25 Nov 2009 21:57:12 +0000</pubDate>
<dc:creator>hirnflimmern</dc:creator>
<guid>http://hirnflimmern.wordpress.com/2009/11/25/203/</guid>
<description><![CDATA[»Immer! Das ist ein schreckliches Wort. Es macht mich schaudern, sooft ich es höre. Die Weiber brauc]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>»<em>Immer!</em> Das ist ein schreckliches Wort. Es macht mich schaudern, sooft ich es höre.<br />
Die Weiber brauchen es mit Vorliebe. Sie vernichten jede Romantik, indem sie versuchen, sie zu verewigen.<br />
Der einzige Unterschied zwischen einer Kaprice und einer lebenslänglichen Leidenschaft ist der, daß erstere ein wenig länger anhält.«<br />
________________________</p>
<p><em>Oscar Wilde</em> &#8216;Das Bildnis des Dorian Gray&#8217;</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Cine esti?]]></title>
<link>http://fireflight.wordpress.com/2009/11/25/cine-esti/</link>
<pubDate>Wed, 25 Nov 2009 20:57:46 +0000</pubDate>
<dc:creator>fireflight</dc:creator>
<guid>http://fireflight.wordpress.com/2009/11/25/cine-esti/</guid>
<description><![CDATA[Oare ce ar fi daca as sti ce se ascunde dincolo de masca pe care o porti? Oare ce ar fi daca as gasi]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p style="text-align:center;"><a rel="attachment wp-att-1256" href="http://fireflight.wordpress.com/2009/11/25/cine-esti/29440-fullsize/"><img class="aligncenter size-full wp-image-1256" title="29440-fullsize" src="http://fireflight.wordpress.com/files/2009/11/29440-fullsize.jpg" alt="" width="497" height="347" /></a><br />
Oare ce ar fi daca as sti ce se ascunde dincolo de masca pe care o porti?<br />
Oare ce ar fi daca as gasi un sens al cuvintelor pe care le rostesti?<br />
Oare ce ar fi daca ti-as recunoaste starile prin care treci?<br />
Oare ce ar fi daca revedea stand la aceeasi masa de lemn?<br />
Oare ce ar fi daca privirea ta ar intalni-o pe a mea?<br />
Oare ce ar fi daca zambetul tau nu ar mai fi atat de rece?<br />
Oare ce ar fi daca soaptele tale le-as auzi si eu prin iluzii?<br />
Oare ce ar fi daca intr-o zi pasii ni se vor intersecta?<br />
Oare ce ar fi daca acele cuvinte pe care le-ai rosti le-as intelege?<br />
Oare ce ar fi daca am discuta ore in sir la o cana de vin fiert?<br />
Oare ce ar fi daca maine te-as zari pe strada mergand cu capul plecat?<br />
Oare ce ar fi daca in vise mi-ai aparea si nu as mai avea liniste?<br />
Oare ce ar fi daca muzica ne-ar face cunostinta intr-o seara?<br />
Oare ce ar fi daca tu ai fi aici si eu de acolo as fi cu tine?<br />
Oare ce ar fi daca in versurile melodiei X te-as regasi?<br />
Oare ce ar fi daca nu ai mai fi acel demon care cred ca exista?<br />
Oare ce ar fi daca intr-o zi te-as intalni pe tine straine?<br />
Probabil, candva, as afla cine esti?!</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Testament]]></title>
<link>http://fireflight.wordpress.com/2009/11/25/testament/</link>
<pubDate>Tue, 24 Nov 2009 22:47:34 +0000</pubDate>
<dc:creator>fireflight</dc:creator>
<guid>http://fireflight.wordpress.com/2009/11/25/testament/</guid>
<description><![CDATA[&#8220;Picura-i ceara pe buze, lasa-le sa se pietrifice incet, rosul sa dispara, o culoare nuda sa i]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p style="text-align:justify;"><a rel="attachment wp-att-1240" href="http://fireflight.wordpress.com/2009/11/25/testament/21088-fullsize/"><img class="aligncenter size-full wp-image-1240" title="21088-fullsize" src="http://fireflight.wordpress.com/files/2009/11/21088-fullsize.jpg" alt="" width="497" height="365" /></a></p>
<p style="text-align:justify;">&#8220;<em>Picura-i ceara pe buze, lasa-le sa se pietrifice incet, rosul sa dispara, o culoare nuda sa ii ia locul&#8230;palida. Ia-o in brate si inchide-i trupul firav intr-o inchisoare alba, ofera-i iubire, da-i speranta si alunga-i gandurile-i sprijinite de perete</em>. <em>Sopteste-i la urechea stanga ca orice s-ar intampla, iti va fi dor de ea, las-o macar sa mai viseze la un maine care va veni cu toate ca se va trezi singura intr-o camera cu lumina difuza. Minciunile nevinovate nu i le mai ascunde, spune-i-le asa cum sunt ele, in forma lor reala, in conturul pe care il deseneaza cand o privesti. Saruta-i ochii reci, de gheata, sfarama orice umbra&#8230;lasa doar realul sa se oglindeasca in ei. Zambeste-i lin, are nevoie de mangaierea ta dulce, cuprinde-i intre palme chipul si priveste-l indelung, ti se va parea frumoasa</em>,<em> ia totusi aparatul foto si surprinde-o in acea stare de&#8230;melancolie. Si de ai sti cum te priveste, ca pe un demon care ii aduci&#8230;intuneric si lumina. Ia-o usor de mana si simte-i degetele fragile, e doar un copil caruia ii e dor de&#8230;totul. Acum inchide muzica, lasa versurile sa taca, spune-i tu povestea si las-o sa adoarma cu capul pe pieptul tau&#8230; Si ce repede vor trece clipele si ce nopti de implinire vor fi&#8230;dar poate e doar o parte de imaginatie.&#8221; </em>Citea cu atentie aceste randuri din<em> Testament </em>sau mai bine zis din acel jurnal pe care il lasase mai demult o anume persoana pe o banca de pe strada S. Ciudate randuri, fiori trecand prin corp, cuvinte mult prea bine definite, un rost&#8230;Stranse la piept jucaria de plus si citea mai departe la lumina becului&#8230;era noapte. &#8220;<em>&#8230;incearca sa ii spui ca singuratatea ii va face bine, lasand-o sa guste din intreg, va intelege ca tot ceea ce inseamna iubire e de fapt o scena cu actori, un rol care se termina: prost sii care ii face sa sufere pe protagonisti. Nu te va crede, dar tu ii vei mai fura un sartu si vei pleca, vei inchide usa, ea va dormi, nu va simti lipsa ta cateva minute, te va cauta, va plange&#8230;dar tu inapoi nu vei ami veni&#8230;fara motiv.&#8221; </em> Un cutermur sufletesc o cuprinse, se afla in aceeasi situatie, renega iubirea si nu credea in ea, sunt doar fantasme pentru unii sau realitate pentru cei norocosi&#8230;&#8221;&#8230;<em>Domnule Z. ai citit tot ce ti-am scris, ai si inteles care este rolul tau, sa lasi totul pe o banca, sa mai citeasca  si altii situatia ta, sa incerce sa te inteleaga sau sa te dispretuiasca, dar tu care vei mai citi sa arzi aceste foi scrise de mana, sa arzi aceasta credinta pe care o aveam in&#8230;ceva ce insemna totul, sa nu privesti inapoi, caci va veni de la sine&#8230;Si inca ceva, domnul meu, du-o din nou in acea lume fericita, nu o mai lasa sa ii fie dor de tine, de clipe si de amintiri, dar  nu se mai hraneste acum cu asta&#8230;Deci tu&#8230;arzi foile&#8221;. </em>Le scapa din maini acele coli pe care se aflau inscriptionate litere, acum totul era o nonculoare&#8230;si se apropia de semineu, arunca una cate una&#8230;si ardeau acele ganduri de nimic pentru ea, dar care pentru cineva fusesera totul.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[das Meer am Tage]]></title>
<link>http://untomatoesrojo.wordpress.com/2009/11/24/das-meer-am-tage/</link>
<pubDate>Tue, 24 Nov 2009 01:06:23 +0000</pubDate>
<dc:creator>s1lverzz</dc:creator>
<guid>http://untomatoesrojo.wordpress.com/2009/11/24/das-meer-am-tage/</guid>
<description><![CDATA[Die einzigen Geschenke des Meeres sind harte Schläge und die gelegentliche Chance sich stark zu fühl]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><a href="http://untomatoesrojo.wordpress.com/files/2009/11/vlcsnap-2009-08-28-21h04m01s249.png"><img class="alignnone size-full wp-image-154" title="vlcsnap-2009-08-28-21h04m01s249" src="http://untomatoesrojo.wordpress.com/files/2009/11/vlcsnap-2009-08-28-21h04m01s249.png" alt="" width="450" height="188" /></a></p>
<p>Die einzigen Geschenke des Meeres sind harte Schläge<br />
und die gelegentliche Chance sich stark zu fühlen,<br />
nun ich weiß nicht viel über das Meer,<br />
aber ich weiß wie es hier in den Bergen ist<br />
und ich weiß wie wichtig es im Leben ist, nicht unbedingt stark zu sein,<br />
sondern sich stark zu fühlen</p>
<p>Into The Wild<br />
33. Minute</p>
<p><a href="http://untomatoesrojo.wordpress.com/files/2009/11/unbenannt-6klein.png"><img class="alignnone size-full wp-image-155" title="Unbenannt-6klein" src="http://untomatoesrojo.wordpress.com/files/2009/11/unbenannt-6klein.png" alt="" width="450" height="2815" /></a></p>
<p>&#160;</p>
<p><a href="http://untomatoesrojo.wordpress.com/files/2009/11/dsc01637-kopieklein.png"><img class="alignnone size-full wp-image-157" title="DSC01637 Kopieklein" src="http://untomatoesrojo.wordpress.com/files/2009/11/dsc01637-kopieklein.png" alt="" width="450" height="337" /></a></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Gedankengänge 1]]></title>
<link>http://mrsdiverse.wordpress.com/2009/11/21/gedankengange-1/</link>
<pubDate>Sat, 21 Nov 2009 17:51:02 +0000</pubDate>
<dc:creator>Melissa Ingenwerth</dc:creator>
<guid>http://mrsdiverse.wordpress.com/2009/11/21/gedankengange-1/</guid>
<description><![CDATA[Mittlerweile hab ich gemerkt, dass das, was ich will, nicht das ist, was ich zu wollen geglaubt habe]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Mittlerweile hab ich gemerkt, dass das, was ich will, nicht das ist, was ich zu wollen geglaubt habe.. </p>
<p>Fragen über Fragen und zu vielen gibt es einfach keine Antwort. Es ist schwer für jedes Problem die passende Lösung zu finden. Wer schafft das schon?<br />
Mein Momentanes größtes Problem liegt darin, eine passende Einleitung für dieses Schriftstück zu finden. Doch meine Gedanken schweifen ab. Ich denke über Gott und die Welt nach und mache mir viel zu viele Gedanken darüber,  warum die Welt ist wie sie ist.<br />
Warum zum Beispiel können wir fühlen, denken und uns überhaupt frei auf dieser Welt bewegen? Ist die Welt wirklich durch den Urknall entstanden? Oder gibt es doch eine uns nicht sichtbare Kraft , die die Erde und uns Menschen erschuf ?<br />
Fragen über Fragen. Eine Theorie folgt der nächsten. Aber welche Antwort ist die Richtige? </p>
<p>Ich denke viel über den Sinn des Lebens nach, über die Eigenarten und Besonderheiten von jedem Menschen. Eine Meiner Eigenarten ist zum Beispiel, dass in meinem Kopf Zahlen, Buchstaben und Wochentage nach Farben geordnet sind. Die Zahl eins ist zum Beispiel dunkel blau, die zwei rot und die drei grün. Das A im Alphabet ist Gelb, B pink und so weiter. Wenn jemand einen Wochentag erwähnt oder ich meine Woche im Kopf plane, flammen die Wörter der Wochentage bei dessen Erwähnung in meinem Kopf in der ihnen zugeordneten Farbe in meinem Kopf auf. Der Wochentag Montag ist knall rot. Ein aggressives Rot, den Montags ist für mich immer der schlimmste Tag der Woche. Das erste mal nach dem Wochenende wieder früh aufstehen, Schule, Hausaufgaben etc. Der blanke Horror!<br />
Der Freitag erscheint mir jedoch in einem saftigen grün. Der letzte Schultag vor dem Wochenende. Man muss nicht direkt Hausaufgaben für den nächsten Tag erledigen, kann abends lange weg und so weiter.<br />
Von Freunden habe ich erfahren, dass dies bei ihnen nicht so ist. Aber ich brauche meine Farbliche Ordnung, damit ich mir Sachen besser Merken kann. Das Auswendiglernen von Texten und Formel fällt mir somit leichter und ich kann meine Woche besser planen.<br />
Ich habe ein sehr ausführliches Gespräch unter anderem mit meinen Eltern über dieses Thema geführt. Es ist bei keinem von ihnen so. Jeder denkt auf seine Eigene weise. Jeder ist anders. Einzigartig.</p>
<p>Außerdem erlebt jeder Mensch Träume anders. Einige träumen in schwarzweiß, viele Träumen in Farbe. Viele schalten in ihren Träumen das logische Denken aus. Oftmals ergeben die Träume keinen Sinn oder sind Wunschdenken. Wieder andere erleben in ihren Träumen das erlebt oder dinge vor denen sie Angst haben. Jeder Träumt auf seine ganz Eigene art. Es passiert selten das Menschen etwas ähnliches Träumen. Es beginnt ja schon damit jeder etwas anderes Wahrnimmt, wenn er nur schon die Augen schließt. Ich zum Beispiel, sehe leuchtende Farben und Muster, eine art Feuerwerk der Gefühle bricht aus. Je nach Stimmung sind die Farben und Formen, die mein Kopf produziert. <a href="http://mrsdiverse.wordpress.com/files/2009/11/i323524157_36670_5.jpg"><img src="http://mrsdiverse.wordpress.com/files/2009/11/i323524157_36670_5.jpg?w=300" alt="" title="i323524157_36670_5" width="300" height="247" class="alignright size-medium wp-image-34" /></a> Andere wiederum sehen nichts. Nur schwarz. Leere. Gar nichts! Wiederum bei anderen ist es die Fantasie, die Bilder in ihrem Kopf erscheinen lassen, die sie dann bis in den Schlaf hinein verfolgen.<br />
Ich frage mich, warum man träumt wie man träumt? Wieso träumen bestimmte Menschen farblos und wieder andere nehmen wiederum Stimmen und Geräusche, teilweise sogar Gerüche war?  Wieso nur manche Menschen, wer bestimmt wie es bei den einzelnen ist? Und warum?</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Ador Chişinăul]]></title>
<link>http://victoriacolesnic.wordpress.com/2009/11/21/ador-chisinaul/</link>
<pubDate>Sat, 21 Nov 2009 16:15:16 +0000</pubDate>
<dc:creator>victoriacolesnic</dc:creator>
<guid>http://victoriacolesnic.wordpress.com/2009/11/21/ador-chisinaul/</guid>
<description><![CDATA[Ador Chişinăul de seară&#8230; Bulevardele largi, puternic iluminate&#8230; De parcă s-ar forma două]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Ador Chişinăul de seară&#8230;</p>
<p>Bulevardele largi, puternic iluminate&#8230; De parcă s-ar forma două lumi paralele, asamblate de întuneric: agomeraţia serală din capitală şi liniştea ce o inspiră stelele.</p>
<p>Trec prin Aleea Clasicilor unde domneşte o tăcere de nepătruns, doar câţiva paşi se aud printre scaunele de un verde vechi&#8230; Aici copacii au încetat să plângă cu frunze de aur, le-au rămas să verse doar câţiva stropi. Felinarele stau aprinse toate şi emană o lumină cu reminiscenţe romantice&#8230; Cobor până la bulevardul Ştefan cel Mare. Simt aroma de floricele de porumb. Ca de obicei aici mişună femei cu pungi încărcate cu produse, bătrâni ce îngână melodii sovietice, copii cu ghiozdane mai mari ca dânşii, fete şi băieţi gălăgioşi cu perechi de căşti gigantice şi insigne peste tot. Îi privesc şi realizez că fiecare îşi are o poveste a vieţii, o dragoste, un prieten şi  un “adio!”&#8230;  Fiecare îşi are propriile lacrimi, propriul roman cu multe capitole şi un deznodământ comun.</p>
<p><a href="http://victoriacolesnic.wordpress.com/files/2009/11/chisinau_4.jpg"><img class="aligncenter size-medium wp-image-68" title="chisinau_4" src="http://victoriacolesnic.wordpress.com/files/2009/11/chisinau_4.jpg?w=300" alt="" width="295" height="188" /></a></p>
<p>Ajung până la parcul “cu flori”. Întâlnesc tineri cu buchete de trandafiri ce se uită îngrijoraţi la ceas, porumbei ce întâmpină fiecare trecător în speranţa de a primi vreo două fărîmituri de pâine. Privirea mi se opreşte asupra luminii eliberate de ferestrele Catedralei. O lumină gălbuie, nemaipomenit de caldă&#8230; O lumină dumnezeiască. Continui să cobor. “Re-trec” prin alei ce abundă în amintiri, în fericiri, în dureri şi regrete ce străpung fiecare fibră. Întotdeauna am considerat că fiecare spaţiu fizic are o încărcătură de ordin spiritual ce nu trebuie uitată.</p>
<p><a href="http://victoriacolesnic.wordpress.com/files/2009/11/catedrala-noaptea.jpg"><img class="aligncenter size-medium wp-image-69" title="catedrala noaptea" src="http://victoriacolesnic.wordpress.com/files/2009/11/catedrala-noaptea.jpg?w=300" alt="" width="300" height="230" /></a></p>
<p>Uite că am ajuns pe strada mea, atât de familiară şi de bine cunoscută. Copacii cu ramurile aplecate în jos sunt un bun ascunziş pe timpul de vară, atunci când sunt acoperite cu un strat generos de frunze verzi. Au şi nişte fructe ciudat de dulci şi de parfumate. Acum pomii sunt goi şi singuratici, dar vor înverzi din nou. Voi înmuguri şi eu.</p>
<p>Ador Chişinăul de seară, cu frunze multe, cu oameni diferiţi, cu amintiri şi cu trăiri. Cu un cer imens deasupra capului şi cu multe stele. Multe, însă una străluceşte întotdeauna mai intens.</p>
<p>Ador Chişinăul de noapte, cu străzile pustii, cu liniştea copleşitoare, cu aceleaşi bucurii, însă ascunse în faldurile nopţii, amplificate de intuneric.</p>
<p>&#8230;</p>
<p>Abia aştept să redescopăr Chişinăul de iarnă. Să mă bucur ca adineori de brazii înalţi, împovăraţi cu ghirlande şi luminiţe.</p>
<p>Abia aştept să nu mă pot uita în jur din cauza fulgilor grei ce mi se aşează pe gene şi să aud “Te uită cum ninge decembre&#8230; Spre geamuri, iubito, priveşte…”</p>
<p><a href="http://victoriacolesnic.wordpress.com/files/2009/11/chisinau-iarna.jpg"><img class="aligncenter size-medium wp-image-70" title="chisinau iarna" src="http://victoriacolesnic.wordpress.com/files/2009/11/chisinau-iarna.jpg?w=300" alt="" width="300" height="225" /></a></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Wind der Verwandlung]]></title>
<link>http://waldbaere.wordpress.com/2009/11/20/wind-der-verwandlung/</link>
<pubDate>Fri, 20 Nov 2009 17:06:11 +0000</pubDate>
<dc:creator>waldbaere</dc:creator>
<guid>http://waldbaere.wordpress.com/2009/11/20/wind-der-verwandlung/</guid>
<description><![CDATA[18.11.2009 &#8211; 16.31 Uhr Ich sitze grade Im Zug von Dresden nach Görlitz. Damit keine Verwirrung]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>18.11.2009 &#8211; 16.31 Uhr</p>
<p>Ich sitze grade Im Zug von Dresden nach Görlitz. Damit keine Verwirrungen aufkommen muss ich dazu sagen, das ich diesen Artikel sicher erst in 1 bis 2 Tagen online stellen werde.</p>
<p>Um nicht die ganzen Zeit gelangweilt aus dem Fenster zu starren, habe ich beschlossen, die letzten vier Wochen in diesen kleinen Blogeintrag zu quetschen.</p>
<p>Zweifellos werde ich nie genug Zeit haben bzw. nie die richtigen Worte finden, um meine letzten Wochen in Fulda beschreiben zu können. Okay, vielleicht bin ich auch zu faul um wirklich alles zu erwähnen <img src='http://s.wordpress.com/wp-includes/images/smilies/icon_wink.gif' alt=';-)' class='wp-smiley' /> </p>
<p>Auch wenn ich oft dachte &#8220;Du gehst den sicher ganz schön auf den Keks&#8221; oder &#8220;Mein Gott, diskutier doch nicht rum sondern mach einfach&#8221; ,  kann ich eines ganz gewiss sagen&#8230;es war eine wunderschöne Zeit <img src='http://s.wordpress.com/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif' alt=':)' class='wp-smiley' />  auch wenn viele sich sicher fragen, was so besonders ist wenn man eine Zeit lang weg ist und dort nichts weiter macht, als den Alltag mit zu erleben. Ich glaube das schönste und gleichzeitig das faszinierendste für mich, war das Familienleben. Natürlich war es auch nicht immer so leicht das ganze mit zu erleben und die Nächte, wo ich mit meinen eigenen Tränen einen Stausee hätte zum Leben erwecken können, blieben sicherlich nicht aus. Aber das alles war irgendwie okay.</p>
<p>Die Taufe war immer so das Ereignis wo ich wusste, wenn das vorbei ist,  werde ich viel zu schnell wieder nach Hause müssen. &#8211; Und so war es dann auch. Die Wochen bis dahin vergingen so schnell und dann war die Taufe auch schon wieder vorbei.</p>
<p>Und jetzt sitz ich hier und bin schon wieder fast in der Heimat.</p>
<p>-</p>
<p>Mein Dank geht an 3 liebenswerte Jungs und 2 Erwachsene mit einem großen Herz <img src='http://s.wordpress.com/wp-includes/images/smilies/icon_wink.gif' alt=';-)' class='wp-smiley' /> </p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[...probabil]]></title>
<link>http://fireflight.wordpress.com/2009/11/20/aberatii/</link>
<pubDate>Thu, 19 Nov 2009 22:54:01 +0000</pubDate>
<dc:creator>fireflight</dc:creator>
<guid>http://fireflight.wordpress.com/2009/11/20/aberatii/</guid>
<description><![CDATA[Rasuna strazile ca un cantec, se aud acorduri de chitara in departare&#8230;si fumul gros le ineaca,]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p style="text-align:justify;"><a rel="attachment wp-att-1126" href="http://fireflight.wordpress.com/2009/11/20/aberatii/706-fullsize/"><img class="aligncenter size-full wp-image-1126" title="706-fullsize" src="http://fireflight.wordpress.com/files/2009/11/706-fullsize.jpg" alt="" width="497" height="342" /></a></p>
<p style="text-align:justify;">Rasuna strazile ca un cantec, se aud acorduri de chitara in departare&#8230;si fumul gros le ineaca, e de la centrala, va fi cald diseara in camera, plapuma va strage, totusi, in bratele ei puternice trupul firav. Va fi ca un joc de copii, tu ii vei zice secrete si ea va genera vise si dorinte aprige de cadere in&#8230;neant. Si strazile duc cu gandul la pustietate, nimic in jur si totul pare nul, dar totul are sens. Ce noapte desarta si ce zi va veni, niste randuri vor pieri sub ochelarii bine asezati, ramele negre&#8230;si niste lentile groase&#8230;dioptrii. Aparatul foto inca sta langa bere pe masa, ce ganduri haotice si nemiloase macina bietul cap, molesit si de aburii betiei, e berea neagra. Desprins dintr-o alta realitate, un peisaj in care ego-ul traieste sub alta forma&#8230;e nimic, e scrum de tigara. Refuzuri si acuzatii se resfrang din lumina si cad in&#8230;intuneric. Si unde imi sunt mintile?</p>
<p style="text-align:justify;">Nici hainele nu mai stau bine pe trup, vor sa evadeze, vor plaje salbatice si cate nu mai vor&#8230;dar sunt incatusate, primii fulgi de zapada au cazut. Paharul de bere se goleste&#8230;&#8221;inca unul&#8221; ce sete naprasnica se abate, parca ar fi un desert nemarginit, un cosmar fara sfarsit&#8230;ce noapte&#8230;dar si ce zi. Clipe trec aiurea, secunde se misca greu, dar trec fara sens. Si unde se duc? Scaunul de lemn si masa, spirit medieval care nu e mort,  cranii si multe altele fascineaza mintea bolnava de altceva decat normalitate&#8230;Si se scufunda usor&#8230;si vine un somn greu si degetele abia se mai misca in ritm alert sa urmareasca un rand&#8230;dintr-o carte, un armistitiu, probabil!</p>
<p style="text-align:justify;">Si ultima tigara cade, se rupe&#8230;nu mai e buna de nimic&#8230;o las fara de regret sa zaca acolo, caci in plus nici nu e a mea, e a cuiva care incearca sa o ia de la capat&#8230;decizii. Probabil! Si totusi unde e pisica neagra care era pe langa sinele de cale ferata? A fugit, probabil!</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>

</channel>
</rss>
