Azi am demontat sistematic un pepene. O combină biologică, măgăreață. Un monstru. Am alunecat printre coloanele de burete sângeriu și am căzut pe spate, ca un gândac, în plasa umedă, lipicioasă a memoriei. Verile cele lungi, nopțile cele scurte.

Iarăși nopțile, cele din urmă sunt totdeauna cele dintâi în goana îndărăt, spre alte anotimpuri. Am uitat. Există undeva, în București, un spațiu unic, aproape pătrat, închis între pereți ondulați care au fost succesiv albi, apoi un gri prăfuit, apoi din nou albi, de nenumărate ori, succesiv. În acest spațiu există un bec de 40 de vați, care arde mereu luminând un cap aproape pătrat și el, în care e închis un alt spațiu, inform și infinit, infinit dacă nu în anvergură măcar în detalii, imposibil de adunat la un loc dar identificabile separat, cu un efort uriaș de concentrare. În spațiul infinit se derulează etern un film în care personajele principale se confundă cu celuloidul filmului și cu lumina proiectorului, cu zgomotul bobinei și cu căldura nefirească a lămpilor. Filmul nu e de fapt un film, ci o melodie, construită pe scheletul inevitabil al succesiunii, al percepției temporale, în eternă derulare.

În locul ochilor și urechilor, audiența e compusă din bulbii olfactivi ai unui nas uriaș, astronomic, conectați prin rădăcini galbene cu bateriile inepuizabile ale memoriei limbice, ancestrale, anti-raționale ale veșniciei. Fragmentele separate, adunate aleator din atomii de lumină muzicală, sunt continuu și nesârșit sortate, asamblate și dezasamblate în sisteme anti-evoluționiste și contra-progresive, reduse la absurd și turnate apoi în forme definitive, abstracte, compacte, care sunt imediat pulverizate de roți dințate și reintroduse în circuitul productiv în care nu se pierde nimic pentru că nimic nu poate fi înlocuit.

Deasupra fabricii de necesități o cupolă transparentă susține, tensionată la maxim, privirea monstruoasă a unui ochi, sfârșitul celor cincizeci de cărări ale evoluției, fereastră în fereastră, oglindă în oglindă, sufletul mistic, astronomic al percepției.

Cum zilele trec de-a valma peste suflete adormite, încremenite, sau mai bine zis împotmolite în necesități ce depășesc sensibilitatea protagoniștilor, citesc târziu. Bucureștiul, apă stătută, cotul molcom și adânc al râului nemuririi, îmi curge iar prin curtea memoriei mirosind a mere putrede și tei.

Cărat de curentul lui, de stafiile lui, ajung printre stafiile mele, colțul uitat de amintire unde ne-am înghesuit, familiar, un unchi, un frate, un cumnat, singurii rămași în viață pentru că fiul înghesuit acolo a murit și el demult, când a murit bunicul.

Unchiul meu cu barbă și ochi verzi mă vizitează rar. Înainte să plec din viață mama mi-a pus în brațe singurele indicii concrete ale sfârșitului vieții lui, un fragment îngălbenit de ziar din anul presupusei lui morți și o listă de nume pe care nu am citit-o niciodată. Ambele fragmente, singurele chei ale misterului care îl înconjoară, sunt atent împăturite într-un plic transparent și depozitate ceremonios printre scrisori de la bănci și facturi telefonice.

Când a murit, unchiul era la vârsta la care sunt eu acum. Numai că era, trebuie să fi fost, un om mult mai bun, mai complet. Trebuie…

Mult timp am sperat cu toții că moartea a fost o farsă, o lovitură de geniu a unui spirit liber, o înscenare. Și el era într-adevăr viu, așa cum e și azi, deși detaliile figurii lui se șterg în fiecare zi în care noi nu ne gândim la el. În ziua când voi pierde, prăbușită în labirintul de frunze gri al demenței, imaginea celor doi ochi verzi deasupra unei bărbi, el va muri cu adevărat.

Unul dintre indicii după care îmi măsor norocul în viaţă este conversaţia: mai exact, genul de dialog în care mă trezesc angajată când, cum se zice, cineva “îmi face conversaţie”.

Şi trebuie să constat răspicat că am mai mult ghinion decât noroc în viaţă. Încă de la o vârstă fragedă, post-adolescentină, am avut parte preponderent de interlocutori foarte locvace. Ce zic? Înfiorător de locvace. E vorba de conversaţii (telefonice sau pe viu) în care interlocutorul îmi vorbeşte cel putin 20 de minute, cel mult 2 ore aproape continuu despre: arabescurile vieţii sale amoroase, inclusiv picante (deşi zău nesolicitate), dedesubturile nimicniciei colegilor de serviciu, spinoasa chestiune a orarului său zilnic, labirintica sa personalitate, inepuizabilele detalii ale relaţiei sale cu părinţii, subtilităţile traficului dintre Victoriei şi Vergiliu în zi de lucru pe la orele 14, grandiosul destin naţional (asta dacă am noroc de-un subiect cât de cât filosofic!), simbolistica obiectelor de pe biroul său şi multe alte asemenea teme pentru oricine completamente fascinante.

Conversaţii în care a strecura un “mmm”, “aha”, “deh”, “of”, “mda” şi alte monosilabe totuşi empatice devine un act de eroism, pentru mine. De agilitate aproape vânătorească, de îndrăzneală belicoasă, deoarece frontul verbal al interlocutorilor în cauză este, de regulă, atât de impenetrabil, cuvintele ca neînduplecaţi soldaţi aliniaţi în batalioane compacte pân’ la orizont, câmpurile pe care le bat – atât de fără garduri şi portiţe, încât a-mi adjudeca vreo 2-3 secunde din această maree inexpugnabilă este o realizare! Pe scurt: sunt o martiră a conversaţiei. Sau, cum mai prozaic a zis un amic, “pentru X eşti doar o ureche.” Trebuie să fie karma mea, futu-i!…

Şi ce frumos scrie la manual că s-ar face conversaţia! Ah, dialog! Etimologic (gr. dialogos), două vorbiri, doua raţiuni se întrepătrund. Dansează. Vals, tango, flamenco sau înot artistic, nu contează. Un pas tu, un pas eu. Înaintezi, mă retrag să-ţi fac loc. Mă chemi şi-mi deschizi calea, apar, mă arăt. Suplă şi fluidă, conversaţia curge ca vălurelele dintr-o lagună în care împărţim acelaşi soare şi aceeaşi briză: unul, apoi altul; tu, apoi eu. A practica logos-ul înseamnă a (se) afla reciproc în cunoaştere, a înainta succesiv spre un ţărm încă necunoscut, dar a priori împărtăşit. A spune aproape nu contează; a răspunde – da!

Răspunde, întreabă, comentează. Interesează-te şi interesează-l tu însuţi pe interlocutor. A face conversaţie nu înseamnă a te afirma ca un pluton de execuţie expert în mitraliere. Ci a afla cum să co-afirmi. A explora un teren în curs de cartografiere-în-comun. Nu a ţine o prelegere despre o hartă deja întocmită de tine, ca de la catedră, ca de la tribuna unui miting auto-celebrator…

Şi mai taci. Iar când mai taci, nu te jena. Cică trece un înger, cică zâmbeşte Sfântul Spirit, o fi având motivele lui. Când mai taci, ascultă.

Maine..

Joi..

4 iunie 09.

Maine ti.l dau pe C. ..

CAND ?!

Da. Maine. Toata noaptea sunt plecat.

Revin in Buc pe la vro 7..

Vreau ca pe la 7 si un sfert sa fii gata..

o sa fiu in fata la tine..

stam macar 10-15 min.. si .. vorbim

Ok pui ?

-

—

-

Dupa nopti intregi..

Ma saruti si pleci.

But something happend.

This ain.t right..

To tell u my plans.

To draw my cards.

Nu e bine. E ciudat.

S.a dus misterul..

La naiba. imi vine sa tai tot.

Nu ma pot concentra. N.am dormit

Mai deloc.

La 4 noaptea am vazut ca nu puteam sa dorm.

Am mancat tort de cioco si vrun kg de capsuni

La 5 l.am luat pe C. in brate.

I.am soptit ca mi.a fost dor

Si in final am adormit..

Vro 2 ore..

Maine va fi o zi interesanta..

[ Dj Project - Un singur drum ]

Dupa nopti intregi ma saruti si pleci..

Hmm. ma gandeam la C.

Azinoapte l.am pupat pe bot :”>

Cred ca a fost de antrenament :”>

Sau poate pregatitor..

Sau..

[ Giulia Feat. Gabi Huiban - Primul Pas ]

Orice lucru din casa.. Vorbeste de tine.

La naiba. Facturile mele vorbesc numai de tine.

De ce mereu cand ma gandesc de cand vorbim.

Am impresia a 6luni.. 6luni+

Yeas. La naiba !

Anyway.  Sa nu te  sun la 7 si catev min

Si sa imi raspunzi cu vocea de urs somnoros..

Sau de fapt. Vocea o ador.  Dar tu sa fii gata sa iesi :d

A da. Sa nu uit de postcarduri.

Am furat vro 10 :”>

Damn.. Vine noaptea.

Uh. Va fi o noapte lunga.

Dar gonna keep up to my promise

When the dawn breaks..

-

Deci pui.. Kusse oder kusse nicht ?

A trecut weekendul.. multe de facut bai nene..

Ce faci marti..

Ce faci vineri..

Vineri revine bolidul home .

Sambata e ziua mamei.

Inca mai am un sunet in minte..

Revine obsesiv.

Trebuie sa scap.

Trebuie sa stiu.

Trebuie sa incercam.

Va fi vina mea.

N.o sa iti dai seama.

Poate doar cand va fi over.

Si atunci vei tanji spre mai mult.

Sau doar vei face ochii mari.

Dupa iar vei incepe sa arunci cu tot ce prinzi.

Si totush. Te vei gandii “Gooood”.

Stai. I want it once more.

Sh.apoi te du..

Ce credeai.. Pana cand vom fierbe

Pana cand vom astepta

Pana cand vom zambii

Nestiind exact de ce..

Stiu. Ai un gol

Partea stanga.. In jos

Spre coaste

Intre stomac si inima.

Da.

Este.. Este ceva.

Savureaza momentul.

Traieste.l.. Si apoi tanjeste spre mai mult.

Viseaza.. Visezi ?

La ce te duce gandul ?

Eu nu insinuez nimk..

Doar gandul si dorinta ne apropie..

Curand.. Ca intr.un vis.

N.am cal sa cobor de pe el..

N.am armura.. Sunt dezarmat.

[ Am ochii rosii.. Am fost in cires =]] ]

Dream baby. And just do it.

Smile. It’s one of those dreams.

Blame ? Yeas. Me.

You ? No way. I’m the bastard.

Addictions. Feelings. Lust.

All in one dream.

–

Our dream. Fly..

Escape.Togather. We.

Mi.e somn.. dar simt ca ar trebui ceva adaugat aici..

Cum sa asculti Dj Project in masina ?

Cum sa astepti atat si pentru ce.

Dar. Cum sa faci primul pas ?

Intrebari. Monologuri. Retorism.

Toate deodata. Ca un balsam.

Vin impreuna. Si cand iti gasesti .. raspunsul

Vei spala aceste intrebari.

Vei face acel pas inainte,

Fara frica de a face inca 2 inapoi.

All or nothing.

Just do it.

Si daca…

Si dupa..

Si..

Si ce ? Conteaza atat de mult ?

Blameaza.ma pe mine.

Nu mai intreba.

Just do it.

Sunt obisnuit sa.mi asum vina.

Nu ne panicam.

O gluma poate ascunde multe..

Un zambet aruncat pe ascuns

Ascunde o mie de povesti..

O minciuna nevinovata

Spune cele mai bune intamplari.

…

One word breaks the code of silence.

But how about the sound of a kiss ?!

Mii de cuvinte..

Asta ne.am spus. Aparent.. nu vor mai urma.

Dar de fapt. Dedesupt…

Noua melodie Dj Project.

Incredibil. Chiar vroiam sa vad.

Urmatoarea se va potrivii … sau nu?

Ei bine… Am multe amintiri..

Dar n.am vise deloc..

Raspunsul este da.

Se potriveste.

Imi place.. mult. Vroiam azi sa.ti dau sa asculti.

Sa vezi live. Langa cine nu ar trebui cum suna melodia.

Nu.mi vine sa cred.

Cu mii de cuvinte tii timpul in loc.

Asta facem noi. Pastram momentele aceste.

Sunt de pret. Dar oare. Asa.i mai bine ?

Nu cred. Ne distrugem reciproc.

A2a zi dupa.. “Despartire”..

Mi.a zis R. uite.o..

L.am refuzat. “Nu ma mai intereseaza.”

Eram determinat sa fac acel pas.

Si totush. Te priveam.

Ma intrebam. Ascult melodia.

“Nu pot face nimic sa te uit.”

Stii ce.ti ziceam ca n.am avut o >:D< ?

Ei bine. Strange.ma.n brate.

Huh. So my dear. Ce facem ?

Like this we can.t do it no more.

Acum suna bine sa dispar..

Sa golesc blogul. Sa imi arunc telefoanele.

Sa ma rup cu totul din lumea mea.

Nu stiu despre reusita cum suna.

Nu stiu daca asta ar trebuii sa ma intereseze.

Nu stiu.. Nu stiu ce ar trebuii sa fac.

Nu stiu daca la sfarsitul zilei te gandesti la mine.

Nu stiu daca ai sa ma uiti in vacanta in G.

Nu stiu daca as.ar fi mai bine.

Nu stiu daca nu cumva aberez.

Nu stiu de ce am zambit perfid la randul de mai sus.

Si in final.

Nu stiu daca…

[ brb shopping ]

Smile.

It.s our road. It.s the thing you wanted.

It.s real. It.s happening. There.s no turning back.

We ride.

I told u I won.t give you back C.

Well. Not like this. I.ll give him back..

But lemme spend just a lil wild with him.

I gotta say goodbye to him. Properly..

Cuz u.ll take him away for good.

Te vreau.

Nu. Nu e eroare de tastare. Sau de fapt.

Nu te vreau. Asa e. Nu te vreau. Nu soro.

Shi totush. Te vreau. Ca mai mult.

Ultimile zile. Nu am avut tangenta cu viata.

Am trait dkt privindu.te. Am trait ceva nou.

Te.am urmarit. Am venit dupa tine. Nu.mi mai pasa.

Stiu. Sunt aici. Fac ce simt. Astept. Ce ?

Momentul oportun. Pentru ?

Sa te tin in brate. Never did that.

Poate sa.ti si soptesc ceva.

Suna interesant.  Dar. tre sa gasesc locatie.

La kfc nu. Mec nu. “La mama” .. da.

Pizza maybe. C. e bine acum.

E parfumat mai nou. Miroase bine.

Vrea sa iti dea un pup.

Ma simteam ca intr.o pelicula de film.

Vorbeam pe ascuns. “Da din cap”.

Eram gen 007. Totul a fost nou.

Nu m.a interesat astestatul asa mult,

pe cat m.a interesat starea ta. O zi interesanta.

Eram suparat. Am ascultat Soapte.

Totul a fost ok. Am intrat cantand la exam.

Ascultam melodia cand ti.am dat mesaj.

Simteam ca vibrez. Nu stiam ce fac.

Nu stiam daca e bine. Daca iti voi face rau.

Dar. Stiam ca iti voi…. declara ceva sincer.

Stiam ca e ceea ce simt. Stiam.

Stiam ca …. e.

Stiam ca vei iesi zambind.

Dar nu. Erai abatuta. Nu m.ai privit dkt dupa.

Ash fi vrut sa pot sa intru in acel cerc.

Puteam. Dar nu si fara sa fiu observat de militie.

Am realizat. Vezi perfect. Feelingurile te fac sa vezi vag.

Fara tine in ziua aia m.ash fi simtit gol. Prefacut.

Da.

Te vreau.. pui :*

Nu te vad.. Nu te aud.. Treci prin fata mea. Dar nu te pot percepe. Nu azi. Nu dimineata. Nu tu.

De ce tu ? De ce asa. Azi mi.am luat capu’ntre palme. M.am lasat jos. Pe vine. Puteam oare ?

Puteam sa mai zic ceva ? Nu. Abia construisem un zid. Tu l.ai distrus. Nepasare.

Esti poate prea spontana. Nu. Foarte putin. Vorbesti despre lucruri mari. Dar de fapt.

De fapt esti panicata de ele. Nu stii exact ce se intampla. Cu acea problema. Cu ce se poate intampla,

daca.. daca ce ? daca faci ce simti ? daca lasi frau liber emotiilor ? sentimentelor ? da. sa nu stii ce se poate

este intradevar o panica extrema. dar totush. asta ne face oameni. asta ne face sa vibram.

Asa ca. Panicata. sau spontana. tu. ramai asa.

asa cum ?

asa. hmm. domesticita.

[ pacat ]

dar adevarat. Unde estii ca e cald si bine. mereu te poti intorce. De ce nu ?

Aseara. De fapt azinoapte. L.am bagat 30 de sec la micro. E genial. Il iubesc . Stiu ca vb.eam cu wak de el. Ca il iubesc.Ca e fluffy. Ca e oarecum suparat uneori. Sau fericit. Am mentionat ca.l iubesc ? #smileyface.

Mi.a soptit si la teza la romana. A fost cald pana la ora 10.. deci 10 ore.

Am dormit aman2 sub patura. Cred ca uneori il sugrumam.. Il tineam prea strans in brate. Dar mie mi.a placut

Sincer. Am dat in mintea copiilor. Dorm cu ursuuuuu . Ma joc cu el. Ne pupam ca eschimosii [ nas in nas ].

Hmm. Tre sa mergem si dupa fete impreuna. Stii. ma gandeam. La nume.. Si m.am gandit sa te pun pe tine sa alegi. Eu nu ma pot decide. Sau poate pot. Dar totush. E de la tine si vreau sa contribui si tu la nume

Deci.. Cu I. sau cu D. ? #smileyface.

Si app. Sta pe birou. Langa monitor. Ma tot uit la el. O sa imi faca mama capu afis.  Iar. Sunt la varsta de ursuletsi ?! sau … la cati ani oi avea.. Mi.a placut. KFC. Barfa. Glume. Muuaah. Gadilat. Sundays. Gadilat la telef. Mesaje. Alte mesaje. Iar mesaje. Propunere de schimb de telef. [ o sa ma obisnuiesc greu. ma bate tefefonul. dar fie ] Iti place sa faci schimb ?

Am senzatia ca asta e un post slab. Nush. Sunt obosit. N.am muza akm. Sunt prea cu ochii pe I/D ..

Si app. Astept coment cu I. sau cu D. Numele lui don.t microwave me :d

Ma gandeam. La facts or words. La noi. Hmm. Pare ceva. Ca un vis. Prea departe. Sau ?! Anyway. Pornisem de la faptul ca am promis ca nu te fortez la nimk. Stiu ca erai panicata. Ca cine stie ce se intampla si. oriqm nu esti fidela [ hihi ]

Am fortsat ? Eu zic ca nu. [ rad ] Vine in minte. Vorba ta. “L.as lua o data”. Huh. Suna kinky. Stiu. Alerg prin mintea ta in fiece zi. Si totush. Nush ce.i prin mintea ta. Nu stiu. Nu stiu sa definesc relatia dintre noi. ?! Dubios.

Flaws and all. Am schimbat lei li ra. uau.

A. mi.am amintit. In afara de brelocul care sigur gasesc cu  litera care trebuie. Tre sa.ti mai dau o bratara. Stiu. Nu crezi prea mult in domeniul Bisericii. Dar. Te rog. Macar uneori poart.o. Macar in portofel. Gandeste.te ca e de la mine.Ca m.a ajutat la acel stupid accident. Si pe wAk. Ii dadusem de catev ore o bratara. Am un set de 12. 3 sunt puse in masini. Si ma gandesc sa le impart pe restul la cei importanti for me.

“I.m a bitch in the afternoon.” Hmm. Flashback. Ce zodie esti ? “Scorpion.. scorpie deci.. not !”

If I remember it right. Din acelash fir. Remember nush ce  ?!

Iti amintesti de Tudor Gheorghe ? De Mugur.. si de Verde Crud ? Mi.a picat la teza la romana. Despre simbolism. Verde crud e poezie de.a lui George Bacovia… care e poet simbolist. Ei bine. I/D mi.a suflat la romana toata poezia. Ma duc la profa. Corect mai mult de 90% #laughing face. Mai dormi mult veverita turbata ? Kusse dich.

Nu stiu ce sa scriu. Dar am modificat posa si am vrut sa o postez. Am citit arhiva de akm catev ore.. Am realizat k.s obosit. Am zis k vreau sunrise. De fapt. Vroiam sa spun ca nici sundown nu e raw. Si cred ca e mai realizabil..

Si app. esti dragutsa cu vocea aia de urs somnoros. nu nu.. nu dormeam. nu nu. nu fumez. cand colo…

mai aveai nitel si erai in somn adanc/vise. a.k.a. hibernare. Doar suntem ursuletsi. App ai realizat ca ursul asta e bedwarmer :X ?

Damn . e 3 neata. Ce fac eu in loc sa termin atestatul :.

kkt. m.am gandit la cele 2 cuvinte. si la implicatii. m.au trecut fiorii. s.a zbarlit pielea. Si eu cica eram cel care zicea sa traiesti momentul si sa nu gandesti. off. am si eu scaparile mele. hy sa nu gandim. facem cum pare pe moment ok. te kiss. buna dimi iti zic in cateva ore. postul il citesti dup.amiasa. deci. Welcome back home D. ! like the pic says. <3

A trecut ceva timp. Liniile sunt de mult trase. Si totush. Pe zi ce trece. ma redescopar. Trec de barierele puse.. de multi ani de catre… fiinta mea pudica. Ciudat ? Nu ?! Ne schimbam in fiecare zi.. trecem peste ce nu am fi trecut ever. Orice ar fi fost. Si acum.. Ce faci ?

Raspunsul e simplu.. In cautarea fericirii.. a.k.a. in viata, oscilam.. ne bazam pe niste principii.. peste care nu trecem .. si incercam sa ajungem la destinatie.. Acum desigur. E monoton. Unde mai e farmecul ?! Asa ca.. Ajungem sa trecem peste acele bariere. Uneori.. Doar uneori. Doar sa testam terenul.

Think about it. Cum sigur nu iti place sa stii ca inseli pe cel de langa tine.. Nu o vei face. Poate doar sa o gandesti. Atat. Nimic mai mult. Frica ? Panica ? Da. Normal. Suntem ursuletsi.. ce naiba ! Acum ma intreb. Oare este panica.. pentru si de ce ? De consecinte probabil. Daca e de raw. E simplu. Incetezi. Dar. dar. dar.

Daca iti place ? Daca ti.e greu sa incetezi ? E greu sa incetezi ceva placut. Nu vrei. Si nu poti inceta ceva ce.ti place. Oricat ai incerca. La naiba.n puii mei ! [ #smileyface. ] Nu trebuia noi sa mai facem multe. Si totush le facem.

Acum vine intrbarea.. Oare dak … ne era…. ?! permis. Ne mai simteam asa ? Eu am impresia [ presupunerea este mama esecului ] ca daca S. era ok.. si lasa cei doi ursuletsi sa vorbeasca..  Nu ne mai intelegeam atat de bine. Pe partea asta.. Sa.i dea Dumnezeu sanatate ! Dar pe de alta parte.. Ash prefera sa mai il doara iar gatul si plamanii. Why not?! In this way we can talk !

“Cat poti s.astepti.. si pentru ce ?” Zi de zi.. Alergi prin mintea mea.. “Elibereaza.mi inima..”

Stii. Eu nu promit multe. Si nu oricui. Acum ma gandesc la tine. Pana akm mi.ai promis 3 chestii. Pana la urma. Eu ti.am indeplinit prima promisiune. Acuum. Ai mai ai inca 2 . Nu maine. In niciun caz. dar nici nu vreau cand schimb prefixu.. sa trec la varstele cu 1x la 2x.. Aici da. cu ursul I want facts not words. Dar cu rasaritul. Vreau doar momentul. Stiu.. Pare noua reclama de la Sprite. Hai sefu sa.ti spuna Sprite ceva. Ursuletsele stiu cand esti disperat. #smile.

Eu chiar mi.am pus intrebarile astea.. U should try this too.

Ce poti sa faci.. cand visele pier ?
Cat poti s.astepti.. si pentru ce ?
Ce poti sa zici.. cand nu mai ai ce ?
Cum vrei sa ai.. cand tu nu.ti doresti ?

Cum poti sa ceri.. cand tu nu iubesti ?

Let the music find for us privacy..

[ iar ma uit la ceas. e 00:00 ]

[ termin de scris randul de mai sus. ma uit iar din reflex 00:01 ]

e clar. se gandeste la mine. si ma  doreste. da da da.

Huh. Conduceam. Borna kilometrica. Buzau.. 70 km cred. fac dreapta. GRESIT.

era stanga… oboseala. Ma duc spre tara mea. Maybe next time.

Pe drum am dat de un bmw.

b xx … sti cele 3 litere de la numar care ma streseaza. Blestemul ma urmareste.

Am gonit aprox 10 km cu vro 160-180. Doar sa ma distantez de numarul acela.

Aveam impresia ca se tinea dupa mine.

Activitati neinteresante acolo. Inapoi la drum. Drive back home. Ajung cu bine akas.

Sunt obosit. Posibil sa scriu aiurea. [ rahat. corectez scrisu si pierd ideea. ]

Aaa. da. ! Mananc si intru pe mess. Vad offline de la tine. Zambesc. Imi place sa stiu.

Ca din cand in cand imi simti lipsa. Cine sunt eu ? Hm.. sa zicem ca’s jurnalul vorbitor.

“Stiu ca nu poti dormii”

Uite.ti blestemul. Te urmaresc. Te simt. Chiar si atunci cand par distant. Cand tu iesi afara zburdand ca scufita rosie. Sau ca atunci cand iesi nervoasa. Si chiar dak e prin zona

spionul N., sau amicul tau S. tot te bag in seama. Nu.mi place sa te vad suparata.

Mi.e somn si aberez. Poate imi voi regasii ideea si o voi continua.

Te sarut. Noapte buna. Lasa ipod.ul sa se incarce.

Miss you too bby.  I want that sunrise.

Niciodata sa nu superi o femee. Devin vindicative unele. Poate prea vindicative.

Nu.mi vine sa cred. Cum suna asta. “Tu ai fost primul vers. Propriul meu Univers.”

Genial. Cum ar fi fost. da.. da da da. Cum ar fi ca orice gand, fara sa vrei sa se infaptuie.

De cate ori ai vrut sa poti vorbi cu cineva .. la liceu. Sau sa te vezi cu o persoana anume,

si in afara orarului de schimbat priviri. Realizezi subit ca poate situatia ar fi diferita.

Nu neaparat in bine. Cine stie ?! Eu ma recomand ca o wAk. Poate sunt un bou.

Nu. De fapt sunt un taran . Akm imi amintesc. Era o dimineata de… joi am impresia.

Era ora 7:50… Stateai pe banca. Tremurai. Ca de obicei aveam hanoracul la mine.

Am fkt schimb de haine. Ei bine. Atunci ash fi putut sa te iau in brate sa te incalzesc.

Dar vezi. Asta facem noi. Ne gandim si pe viitor. Urmatoarea miscare ?! Ar fi fost

inteles gresit gestul meu. Acum e prea tarziu. Din mai multe puncte de vedere.

Nu mai sunt ocazii. Acum ar fi interpretat muuult mai gresit gestul. Si da.da.da.

probabil ca ash zambii prea idiot.

Revenind la amintiri. Sti ca mi.a ramas intiparita faza asta ?

“O privire a ucis vrodata ? Nu. Dar un sarut da.”

Si acum. fara intentii ascunse. fara ganduri sau actiuni ce ar duce spre “a ucis”

Mi.ar placea rasaritul. Herastrau. Dimineata. Nedormiti. Doar noi.Poate si un catel.

Soarele.Lacul.O banca. Si nimk mai mult. Fara implicatii. Fara alte inselari

[ nici mkr cu gandul ]. Doar atat. Rasaritul. Ash adora momentul.

Sounds tempting bby?

Prima data cand te.am vazut.

hmm. n.a fost atunci cu black.urile.

Te mai vazusem. am impresia ca am ras cu R. Uite ma. Cum sa stea 2 fete impreuna ?

saw. Kkt. ea e draguta. Ce kkt cauta cu el. Asta cu 2-3 zile inainte.

Dupa a fost black edition. Eram too tired in ziua aia. Mint. Eram somnoros.

Si totush.. Te.am observat. M.am bagat in seama. [ eu?! wtf. uau ! ]

Tu ? Rosie ca o patlagea . “Nu nu. Eu ? Nu fumez !”

[ hmm. au trecut catev zile. ne.am tachiat. mi.a placut. ]

In ziua aia probabil ca mi.a placut cum zambeai.

First impresion ? Exact cum esti de fapt.

Nu cum incerci sa pari.. [ poate revin pe subiectul asta ]

Stii.. are mai multe intelesuri.. Unii il definesc ca usor… altii.. foarte bine. Cine stie la altii ce.o mai insemna.

Cu totii ne facem cate.un plan. Ne dorim ceva. Ok. Ne urmam scopul. Ajungem acolo……

Si dupa ? Ce facem cand ajunsi acolo unde ne e bine, intervine ceva… sau poate cineva.

Uuuu. cred ca stiu. Este instinctiv. Explorezi. Dar cu o singura conditie. Sa ramai fidel.

Sa sti de unde ai plecat. Si sa ramai acolo. Uneori te pierzi. Te intrebi daca o fi mai bine sa faci totush o schimbare.

Dar nu, iti raspunzi din automatism. Este bine aici. Aici stiu ce am. Nu voi fi luat prin surprindere.

Dar. oare. unde este farmecul.

Stii. Mereu am urat momentul cand am realizat ca totul este limitat in timp.Chiar si iubirea.

Si ora de romana. In prima banca. Razand de profa. Uitandu.ma.n ochii tai pe furis.

Zambindu.ti cu inteles cand am crezut ca nu vom fi vazuti.

Pentru asta. Sunt blestemat. Da ! Blestemat. De ce nu am putut sa fac clipele sa dureze mai mult.

De aceea blestemat. Dar. De ce nu ?! Ma simt si ca un zeu. Am avut acele momente. Am gustat din cupa, si m.am imbatat cu ganduri. Am atins cupola de vise.

Dar. [ iar un dar.] Now. Things are gonna be better. For the first and the last time. We. [ ?! ]

Probabil ca asta a fost mereu.  Probabil ca a fost un cliseu.

Continuu.. de mult timp incoace   Am incercat sa inteleg.

Spre final. ca o baba ce se piaptana cand tara geme.. spre final am inteles ca abordarea a fost gresita.

Eroare.  Din nou. Dar asa se intampla. De la inceput au fost extrem de multe coincidente. Poate prea multe.

Si in momentele de panica.. ce gandesti ? Oare nu a fost totul premeditat ? Nu se razbuna oare ?

Si totusi.. de unde atat de multa ura.

Dar nu. cum spuneam. Este doar o alta eroare.

In fapt. Nu trebuia sa inteleg. Ci doar sa ma bucur de spectacolul aceasta al nepasarii, al neimplicarii.

Am mai refuzat o data sa fac asta. Si am pierdut.  Enorm. In schimb. Acum am ales sa raman aleator.

Am inversat rolul. Am dorit sa nu gandesti. Ci doar sa actionezi. Si totusi.. Panica te.a cuprins.

Spune.mi chiar si dupa acest timp.. crezi tu oare ca mai exista acea panica ? Evident..  exista..

insa, acum.. ce.. sau de fapt. cine domina. Now it.s different. A lot is changed. I don.t plan to follow the rules. My turn baby.

Mi-L închipui pe Dumnezeu precum un bătrân care șade pe un trunchi prăvălit de eoni, căptușit cu mușchi, într-o pădure, în mijlocul unei insule care are drept coaste munți cu vîrfurile pierdute în nebuloasa Crab. Printre stâncile lor de cristal curg râuri de stele care se varsă toate într-un ocean neliniștit, populat de sirene monstruos de senzuale. Oceanul cu sirenele lui îi sunt necunoscute lui Dumnezeu, pentru că singurele Lui amintiri sunt trunchiul acoperit de mușchi si pădurea din jur. E mereu noapte în pădurea din mijlocul insulei lui Dumnezeu, o noapte sfâșiată doar de râurile de stele care curg din munți. Dumnezeu se înfioară sub lumina lor și își înfășoară mai strâns în jurul umerilor blana unui animal nemaivăzut, în mâini strânge un fluier cioplit din speranțele Lui înșelate și cântă sub noaptea cosmică, precum un copil, o melodie pe care nu o aude. Cântecul se înfășoară și el mai strâns în jurul umerilor Lui și, îmbibat de căldura trupului Lui și înșelat de nepăsarea Lui se risipește în noapte, purtat de vânturile de neutroni, se lovește de stâncile de gaz înghețat și se strecoară prin crăpături pe care nici măcar ochii lui Dumnezeu nu le pot desluși. Scăpate din aerul înghețat al nopții de deasupra insulei notele se descompun, se aliniază aleator și valurile de vânt sărat de deasupra mării le amestecă în compoziții solemne uneori, crude alteori, compunând și desființând, ritmic, Creația.

Leapşă  întâmplătoare (adică aleasă la întâmplare, dintre sute şi mii de lepşe…) de la Madelin. Păpuşile copilăriei. Eu am avut un urs maro, dintr-un fel de catifea roasă, umplut cu rumeguş. Era mult mai mare decât mine şi imposibil de mişcat pentru că era foarte greu din pricina rumeguşului. Aşa că îşi petrecea mai toate zilele pe o canapea din “camera curată” din casa bunicilor, unde intram foarte rar. Avea şi companie, un urs mai mic, bej, din pluş, pe care nu l-am cunoscut prea bine niciodată. Ăsta micu era uşurel dar nu îl luam niciodată la joacă pentru că nu voiam să îl lăsăm singur pe cel mare. Cu timpul au îmbătrânit amândoi şi au devenit uşori dar de-acum noi copiii crescuserăm şi jocurile noastre erau altele, cutreieram grădini şi străzi neasfaltate din cartier şi nu mai aveam loc de urşi în expediţiile noastre de pradă la cireşe.

Am avut şi o păpuşă adevărată, Roxana o chema, cu care dormeam înainte să îl întâlnesc pe ursul cel maro. Roxana a avut o viaţă scurtă şi grea pentru că eu eram un copil ori curios, ori răuvoitor (nu se poate stabili cu certitudine ce anume anima acţiunile mele la vârsta de doi ani jumate) aşa  că în fiecare dimineaţă, la trezire, o făceam bucăţi şi bunica trebuia să o coasă din nou. Îmi aduc şi acum aminte că era plină cu vată.

Mai era în camera curată de care ziceam mai sus o păpuşă chinezească de plastic care vorbea. Era păpuşa soră-mii, se înţelege, şi eu n-am auzit-o niciodată vorbind, dar când nu era niminea prin preajmă m-am strecurat de vreo două ori şi m-am uitat sub rochiţa de pânză şi am văzut cutiuţa de plastic cu găurele ca de sită unde locuia un mic difuzor şi lăcaşul gol unde ar fi trebuit să fie bateriile.

Îmi mai amintesc o puşcă cu pat galben de plastic, cu două ţevi de oţel adevărat şi lunetă deasupra prin care nu puteai privi cu arma în poziţie de tragere pentru că era instalată complet anapoda. Ţin minte că am luat-o cu mine la cinema, la unul din filmele cu cowboy şi indieni la care ne ducea bunicul din când în când, departe tare de casa noastră, mai departe chiar decât colţul familiar al străzii Bucegi, ba chiar dincolo de calea ferată şi clădirea şcolii, în inima aglomerată a oraşului. Fincă aveam ditamai puşcociul cu mine nu mi-a fost frică de nimeni şi de nimic. Tare mândru mai eram de el. Avea, se pare, un mecanism care încărca două resorturi înăuntrul ţevilor şi dacă puneai la capătul ţevilor două mici dopuri de plastic puteai să împuşti de-adevăratelea nene. Dopurile s-au pierdut în jungla de viţă de vie din grădină în prima zi de joacă iar resorturile s-au blocat din pricina strugurilor verzi cu care încercam să înlocuiesc muniţia pierdută, dar puşca mai zace şi azi în patul ei moale de praf din vreun pod de casă.

Aici trebuie să mă opresc pentru că abia mai ajung la tastatură, mîinile mi s-au micşorat şi s-au făcut albe şi moi, cuvintele încep să nu mai aibă sens şi mi s-a făcut o poftă teribilă de cireşe. Cred că am să mă pierd în vie, să caut cartuşele de plastic şi ochii albaştri ai Roxanei.