no, seriously, just listen. de vazut e cam dificil ca nu mi-a dat prin cap ca daca filmez portrait nu se poate intoarce but then again, the miau-ing can be both horizontal and vertical. Cum ziceam, insectele sunt delicatesa pentru mustaciosul meu, deci e de imaginat ca se va enerva pana la latraturi cand il sfideaza cate una.

comentând

atent

apoi cerşind

milogindu-se

şi cerând de pomană

Ne place sa credem ca Oana Zavoranu este indeajuns de populara pentru a nu face declaratii doar de dragul publicitatii.

Clonarea umana este un subiect tabu, nu numai in Romania, ci si in intreaga lume. Nu se cunoaste foarte bine la ce stadiu s-a ajuns in aceasta privinta, insa, in mod cert, oamenii de stiinta au facut mari progrese in ceea ce priveste genetica. Medicina viitorului are probabil nevoie de aceasta evolutie, in sensul crearii anumitor organe in laborator cu scopul salvarii de vieti omenesti.

Daca vorbim despre clonarea umana, in sensul de a da viata unei fiinte identice cu originalul, atunci, lucrurile devin extrem de complicate. Pentru Oana Zavoranu, insa, nimic nu pare sa fie foarte greu, atat timp cat isi propune…

De ce vrea sa faca asta? In primul rand, pentru ca este un lucru inedit, a povestit ea in ultimul numar al revistei Story. “Mie mi se pare interesant tot ceea ce este mai altfel, nu mi-a placut niciodata sa fiu ca toti ceilalti. Sunt atrasa de tot ceea ce starneste controverse. Daca pot fi pionier intr-un domeniu, de ce nu as face-o? Sunt in faza incipienta de cercetari, nu am ajuns inca la completarea de documente. Eu duc pana la capat tot ce imi propun, daca nu exista motive clare pentru a deraia, care nu tin de mine”, explica Oana.

Initial, a vrut acest lucru pentru motan. “Am vazut o stire in care se spunea ca in America poti sa-ti clonezi la cerere animalul de companie. Se adresa oamenilor care aveau de mult timp un animalut, care dispuneau de bani si care, la un moment dat, erau nevoiti sa se confrunte cu pierderea acelui suflet drag. Cost? In jur de 150.000 de euro. Ar fi o cauza nobila. Il iubesc atat de mult pe Marty, incat l-as vrea vesnic langa mine. Imi aduc aminte ca am fost devastata cand a murit tatal meu, in 2003. El reprezenta tot universul meu. As da orice sa-l mai vad o data”, spune ea.

Si cand vine vorba despre dorintele ei, Oana Zavoranu chiar nu se mai gandeste la bani. “Avand in vedere ca pentru un animal costa 150.000 de euro, ma gandesc ca ar trebui sa fie minim 500.000 de euro. Pentru ceea ce-mi doresc eu nu exista limita a banilor. Eu vorbesc din punctul de vedere al omului care are si este dispus sa faca orice pentru a-si indeplini o placere”, declara vedeta tv.

Nu-i pasa ca o vor critica toti, nu face lucrurile in functie de ce zice lumea. “Oamenii au tendinta de a critica, de a comenta orice lucru, fie bun, fie rau. Eu sunt o persoana credincioasa. Atentie, nu religioasa. Cred in Dumnezeu, ma rog in sufletul meu si incerc sa fac lucruri care sa nu-l supere. Biserica stiu ca se opune clonarii. Eu nu cred in preoti, in omul care se erijeaza in trimisul Domnului. Sunt foarte putini preoti care au har. Nu cred ca are nimeni dreptul sa ma judece, in afara de Dumnezeu”.

“Atata timp cat este posibila clonarea mamiferelor, este posibila si clonarea umana. In Romania, ca si in toate celelalte state ale Uniunii Europene, acest lucru este insa interzis prin lege. Probabil, unul dintre cele mai mari riscuri este cel al imbatranirii accelerate. S-a demonstrat ca Dolly, oita clonata, a murit foarte repede, deoarece materialul genetic transferat era deja matur. Imbatranirea accelerata este o problema inca nerezolvata. Prin urmare, acelasi lucru se poate intampla si la om. Pot aparea precoce boli ale varstei a doua sau a treia”, a declarat pentru Story, Ligia Barbarii, coordonator laborator de ADN al INML “Mina Minovici”.

sursa: www.eva.ro

ma păzeşte…. sau era motorul cald..

Oricum la faţa asta merita o poză.

motan?

Toamna-i galbenă pe-afară,
Ploaia iarăşi a venit,
Aş vrea să cutreier iară
Noaptea care a sosit.
Luna plină e pe cer,
Iară stelele sclipesc,
Am ieşit gol când afară era ger,
Cel puţin nu tremuresc.
Vara iarăşi mi-o doresc,
Zilele se tot rotesc.
De-ar veni căldura-odată,
N-aş mai fi înfrigurată.

La munte aş vrea să merg,
Să schiez, să mă distrez.
Însă-acum eu doar visez
La motanul siamez
Care moţăie pe sobă…
Lângă sticla cu cianură
Din care ar lua o gură,
Că şi lui îi e dor de vară.
Când se-mperechea pe-afară
Şi rămânea fără blană,
Când bea laptele din cană.

***

Câinele priveşte luna,
Iar Tănţica cască gura.
Roua serii-i spală dantura,
Un os ar mai ronţăi
Şi-o pisică-ar fugări.
Dar pisica fuge tare,
Chiar cu coada-ntre picioare.
De pe deal răsare luna,
De la bal eu vin acuma’
Şi mă duc aşa grăbit,
Dar să mor, am obosit!
Şi aş vrea să merg acuma’
Unde nu răsare luna,
Ca să mai dansez cu una.
Şi să ne iubim întruna.

(puteţi continua…)

Un motan cat un pisoi
Un motan cat un pisoi
Pan, pan, taran tan tan
Sta pe-o lada de gunoi
Pan, pan, taran tan tan
Si tot cauta in el
Pan, pan, taran tan tan
Sa gaseasca-un soricel

REFREN

A plecat motanul
A plecat golanul
Ce sunt eu de vina
De-l calca o masina

A trecut de-atunci un an
Pan, pan, taran tan tan
Sa-nsurat bietul motan
Pan, pan, taran tan tan
Deatunci cauta-n gunoi
Pan, pan, taran tan tan
Hrana pt 8 pisoi

REFREN

Sa-nsurat motanul
Sa-nsurat golanul
Ce sunt eu de vina
De-l calca o masina

Un motan cat un pisoi
Pan, pan, taran tan tan
Sta pe-o lada de gunoi
Pan, pan, taran tan tan
Si tot cauta in el
Pan, pan, taran tan tan
Sa gaseacasa-un soricel

REFREN

A plecat motanul
A plecat golanul
Ce sunt eu de vina
De-l calca o masina

A trecut de-atunci un an
Pan, pan, taran tan tan
Sa-nsurat bietul motan
Pan, pan, taran tan tan
De-atunci cauta-n gunoi
Pan, pan, taran tan tan
Hrana pt 8 pisoi

REFREN

Sa-nsurat motanul
Sa-nsurat golanul
Ce sunt eu de vina
De-lcalca o masïna…..

Ieri n-am apucat sa scriu,pentru ca mi s-a oprit netul.Deci o sa incep acuma cu o mica lista cu cat de prost a decurs ziua de ieri.

Cainele meu,aka Forfy,s-a imbolnavit destul de rau,si saraca vomita incontinuu.Ieri m-am trezit buimaca la 6 jumate ca sa vad daca se simte mai bine,si era sa alunec intr-o voma de toata frumusetea.Din fericire,nu mi s-a facut rau si nu am inceput sa vomit si eu ,asa ca m-am dus la baie sa ma spal si am inceput sa strang.

Era sa intarzii pentru ca nu stiam cu ce sa ma imbrac si pentru ca aia de la RATP se misca cu viteza melcului.Vroiam sa ies pe usa,sa plec,insa tata a sesizat cat de subtire eram imbracata si a insistat sa’mi iau cojocul de iarna .M-am uitat la el ceva gen :| dude,nu. ,si i-am spus ca mie mi-era cald.M-am certat cu el 5 minute,s-a trezit si mama ,cu fundul in sus,bineinteles,si a inceput sa ma certe si ea.Am plecat fara sa’mi mai dau jos sau sa imi mai pun ceva deasupra si am mers spre statie.Prea tarziu,autobuzul tocmai pleca.Am oftat adanc ,dand afara vapori ca o fabrica de aburi.Am ajuns intr-un final la scoala,unde,ultima ora,la germana , am fost prinsa cand copiam tema.M-a pus frumos la tabla,m-a ascultat pe mine ,pe ala care detinea tema,si pe o tipa care a fost si ea prinsa, ne-a corectat ce am scris la tabla,si ne-a spus sa stam la loc.Ne-a intrebat la sfarsit daca vrem sa luat 4 sau daca vrem sa fim acultati din nou,iar cel cu tema a ales ca prostu nota 4,dand apoi vina pe mine ,ca din cauza mea a luat.CAP SEC! Eram 20 la banca la tine si copiau de spargeau,NU stiam ca e a ta, ca daca stiam ,nu copiam ,pentru ca stiam ca esti cacacios,NU e vina mea ca 3/4 din clasa o copiat si n-a fost prinsa si ca desi ti-ai facut tema,n-ai stiu decat de 4 ,si ca in loc sa alegi a 2-a varianta,ai ales’o pe prima,si ti-a tercut nota in catalog.Am spus ca a inceput sa ma injure?A,nu,cred ca mi-a scapat.Am spus ca am incercat sa’i explic si continua sa ma injure?Nu.Cred ca mi-a scapat.

Dupa ore am mers acasa si m-am schimbat ,pentru ca la 2 jumate trebuia sa ma intalnesc cu Ignat.Pentru ca afara era destul de frig,si nu aveam nicio geaca mai grosuta in dulap,am luat geaca army de pe sarma si am inceput sa o calc.Ce mi s-a intamplat?M-am ars la aratatorul stang  si mi s-a facut ditamai basica.Frumos,foarte frumos.La 2 m-am indreptat spre Piata Unirii ,unde am asteptat juma de ora langa fantana,pentru ca nu erau alte locuri libere, si am inceput sa deger ca un vibrator ,mainile mi-erau vinete si pline de muscaturi pana la os si zgariate de Kogeac.Din fericire,nu se putea mai rau,asa ca restul zilei a decurs ochei.Ah,si mi s-a mai oprit si netul.

Doamna Geta si Domnul Gogu sunt frati si au venit de la tara, de la bunica. Doamna Geta, odata ajunsa in Bucuresti, s-a iubit nebuneste cu cativa motani vecini, ea fiind pisica, drept urmare a ramas insarcinata. Domnul Gogu a avut de infruntat mafia pisoilor din zona si incetul cu incetul, s-a facut remarcat atat de mult incat acum cred ca e sef de gasca. Se ocupa oricum cu ceva nu prea legal pentru ca lipseste cate 2-3 zile de acasa, vine uneori batut si este foarte nervos daca isi gaseste scaunul ocupat. Doamna Geta a nascut in primavara 5 pisoi. Mititei si transparenti, palpaiau ca niste flacarui mici in cosulet si abia asteptau sa le creasca labutele, coditele, dintisorii, ca sa se poata juca in curte, in casa, peste tot, pentru ca ei cand s-au nascut au primit de la mama lor si de la oamenii lor o lume intreaga. Doamna Geta a fost mamica perfecta pentru cei cinci mici zglobii blanosi, care in putin timp au ramas 4. Una din fetite a fost adoptata de cineva necunoscut, speram ca de cineva care sa stie cum se mangaie un animalut mustacios. Apoi, in patru se jucau atat de frumos, si stiau cat de bine arata urmele a 16 labute pe gresie, pe masina, pe cearceaf, asa ca le lasau peste tot pe unde li se parea lor ca se potriveste.

Domnul Gogu incepuse deja afacerile lui dubioase asa ca nu putea fi prezent in viata nepotilor. Dar invataturile unui unchi nu sunt niciodata de lepadat, asa ca mititeii ii respectau ordinele intru totul si incercau sa nu ii gaseasca niciodata ocupandu-i scaunul preferat. Stiau ce laba grea are si cu unchiu’ nu te pui. Uneori, profitand de pasiunea lui pentru smantana, isi permiteau sa se amuze pe seama celor doua randuri de mustati care ii innobilau botul…rasul nu dura insa mult si se transforma in plans de crocodil printre trandafirii din curte.

Doamna Geta nu privea cu ochi buni afacerile lui Gogu. Stia ca nu constituia un exemplu pentru tinerii si impresionabilii ei copii, asa ca intr-o zi l-a alungat de acasa in urma unei discutii foarte aprinse. Gogu a plecat si nu s-a mai intors cateva zile. Pare-se ca in cele din urma Geta si Gogu au incheiat o pace de complezenta, de dragul picilor care nu erau de vina cu nimic. Drept urmare, Gogu a incercat chiar sa transmita din invataturile lui baietilor. Misu a fost initiat in tainele vagabondajului pe strazi, si probabil in cel al pisicutelor de catre unchiul lui cel negru si fioros. Acum amandoi bat strazile si vin acasa doar ca sa manance si sa doarma.

Inima lui Gogu insa a inceput sa bata altfel pentru o domnisoara din vecini. Intr-o zi a chemat-o in dormitorul lui din pod. Dupa cateva ore, cand au iesit copiii din casa, domnisoara s-a alarmat si, pudica fiind, nu a dorit ca micutii sa stie ce se intampla intre pisicile mari si a fugit cat a putut de repede. Gogu o urmarea incordat din pat, incercand sa disimuleze totul in fata sora-sii, Geta. Nu era deloc convins ca ar fi inteles…

Timpul a trecut…adica vrea doua trei saptamani si Geta a inceput sa lipseasca de acasa. La fel si Gogu si Misu. Probabil va aparea o serie noua de blanosi. Pana atunci, cumparam mancare cu ficat, vanat si pui, scarpinam burtici, omoram puricei si tanarul Misu mai aduce cadouri in forma de soricei. O sa ajunga un tanar de exceptie…

zorcan  neam  panelenic friz ampelidacee vorovi tarara epidemie

bostănoasă  casant vorbitor sextilion biriș  patagon iubițel gat

bitang ștănțui nucleinic serviabilă

Babaciunilor,

Salvat cu mana mea astazi un motan. De la ce? De la indiferenta, normal. Trecut pe strada si gagiul avea o personalitate atat de misto, ca m-am oprit si m-am intrebat ce e de facut. E ceva birmanez, e mare si se vede ca a fost bine crescut si bine hranit. O persoana care isi doreste cu tot dinadinsul sa decada de la rangul de om, totusi, l-a abandonat.

L-am luat, ce era sa fac. Pentru ca sunt convinsa ca e ceva normal. Plus ca motanul e prea misto. Are o fatza de va cacati pe voi. Momentan l-am adapostit in curte la sabaway, dar nu-l vom putea tine acolo mult timp.

Va rog, ajutati-ma si ajutati-l. Cred ca asta ar fi un moment bun sa vedem daca blogul asta are intr-adevar fortza si e relevant.

A voastra,

Veta

works like a charm din cate stiu eu, death toll-u e de 2 muste, un fluture si nefericita de albina din filmulet. din pacate sfarsitul nu l-am mai prins, dar s-a lasat cu crantaneli, deci mai bine. desigur, ar trebui sa ignorati comentariile mele inteligente ;;)

Later edit: am uitat sa mentionez ca a fost ultima lui sansa de-a juca rolul de insecticid, since i dont normally have furniture in the middle of the freakin room, ci numai cand isi fac muncitorii de cap cu apt meu. thankfully, that’s a thing of the past.

Yup… It’s OFFICIAL: mi-am luat matz! E impropriu spus mi-am luat; mai corect ar fi ne-am vazut, ne-am targuit si… l-am luat…

Aki este noul colocatar! (Cred ca exista posibilitatea sa mi-l treaca si pe el la intretinere, cum, de altfel, mi-au tot trecut persoane in plus toata vara) Cand l-am gasit plangea de mama focului dupa mancarica, iar la pet shop mi s-a spus ca are 3 luni, maxim 4 si putin de tot peste 1 kg. Initial a trecut printr-o perioada de proba de o saptamana (ca sa vedem daca ne acomodam) iar apoi prin interviul final. Dupa acest dificil proces de selectie, pot spune mandra si cu mana pe inima ca Aki e motanelul meu.

Atunci cand il strig, raspunde deja la numele sau, miorlaind, evident, si asteptand sa-l gasesc. Nu vine niciodata la mine (trebuie sa mai lucram la asta), ci doar imi da de stire unde-l pot gasi.

Nu pot spune ca am dus o viata usoara. Pana sa invatam ca pipi si treaba mare se fac la olita am facut prin sufragerie. La inceput, sufrageria mea a mirosit a… pipi si treaba mare. Apoi, incet-incet a inceput sa capete miros de otet de mere (caci, la sfaturile matusii mele, am consumat o sticla intreaga), iar acum, dupa ce am adoptat un nou stil de viata (toate geamurile deschise, doua perechi de pantaloni si un bluzon) pot sa spun ca totul revine la normal. Ce-i drept stim unde este olita pentru pipi (pe balcon), dar nu ne putem obisnui sa facem si treaba mare in acelasi loc – facem oriunde in balcon, dar nu la olita.  Sincera sa fiu, m-am intrebat mereu daca pisicile au nevoie de toalete separate?!?!?!

Din cate-am mai auzit de pe la alti posesori de pisicute, le cam trebuie o luna sa se acomodeze, pana incep sa roada cabluri, sa zgarie canapele si sa deranjeze hainele prin dulapuri. Aki, deci, este inca cumpatat in ceea ce priveste aceste noi skill-uri. Dupa ce s-a obisnuit cu un ragnet de “Nu-i voie!” cred ca isi selecteaza atent aptitudinile pe care vrea sa si le dezvolte. Si foarte bine face, pentru ca altfel m-as vedea nevoita sa pun in practica o veche vorba de-a mamei mele: “Eu te-am facut, eu te omor!” insa customizata putin pe situatia noastra, transformata, deci, in “Ori eu, ori tu!”

Aki este o caterinca de matz care are o dragoste imensa (nici nu stiu unde incape) de oferit. Activitatea lui preferata este aceea de a dormi la mine in brate toaaata ziua… si fie pe burtica, fie pe spatele meu tooooata noaptea. Mai nou, se plimba prin toata casa dupa mine, sa nu cumva sa piarda ceva si morlaie imediat cum nu-i dau atentie. In putinele momente in care isi vede, totusi de treaba lui, alearga ca nebunul dintr-un capat in altul al sufrageriei, sau prin bucatarie si-l mai aud cum mai darama cate-o sticla sau este vadit contrariat de rotunjimile unui capac sau de fosnetul unei hartii. O data, chiar l-am surprins invartindu-se dupa coada… obicei propriu cainilor, asa ca am hotarat ca Aki intr-o viata anterioara a fost catel! Atunci cand nu alearga se plimba pe fotolii atat de gratios incat ma inspira si pe mine sa fiu eleganta in miscari. Cred ca daca ar putea, s-ar intinde, ar sta la mangaiat si s-ar spala toata ziua. Ce-i drept, de cand il am ma simt mai impulsionata sa ma aranjez in fiecare zi, sa-mi fac unghiile si alte chestii de-astea de fete…

In rest, nu cere nimic… doar o farfurioara de Whiskas Junior si-un castronel cu apa dimineata si seara. S-a mai chinuit el intr-o dimineata sa ma trezeasca miorlaind de foame, insa nu m-am ridicat din pat prea devreme, asa ca a asteptat cumintel.

Locurile favorite ale lui Aki sunt spatele frigiderului si dedesubtul aragazului. Nu i-am inteles niciodata aceste preferinte, dar incerc pe cat se poate sa nu-l judec si sa-l accept asa cum este, caci toti suntem egali in casa asta! Si, sincera sa fiu, eu nici n-am incercat sa stau nici  in spatele frigiderului si nici sub aragaz, asa ca…

Acesta este Aki, care a ajuns si el pe internet prin intermediul acestui post. Pe viitor, I’ll keep you posted cu orice alte nazdravanii ale sale, insa pana atunci… Lume – Aki; Aki – Lume.

P.S.: Il cheama Aki pentru ca ne-am intalnit de Sf. Ioachim si Ana, si de la Ioachim a ajuns… Aki

Am mai facut o cutie de tinut vise. Imi place ca oamenii nu le mai lasa la voia intamplarii, ca aleg sa le puna in locuri potrivite . Inseamna ca visele au devenit ceva important pentru ei. Concluzia asta ma face fericita.

Dau la fel de multa importanta interiorului ca si exteriorului. Ceva atat de delicat, cum e visul, are nevoie de un mediu placut ca sa nu se ofileasca.

Pentru visele Antoanetei am ales un cer de vara, cu nori albi si pufosi, din cei care iau tot felul de forme si de la care nu-ti poti desprinde privirea.

In extrior, pe laterale au crescut flori albastre, deloc obisnuite din cauza bizarei culori pe care o au frunzele si tulpinile lor.

Pe capac motanul Tomita mediteaza privind norii.

Pisi mic , gazduit de doamna Doctor

Nu stiu cum ma cheama. Am aproximativ 6 luni de zile, sunt tarcat precum un tigrisor gri si ma lupt pentru viata mea cu toate puterile.

Aseara treceam strada intr-o curba periculoasa si m-a lovit o masina . M-a durut atat de tare si am ramas in stare de soc ghemuit in mijlocul carosabilului, cu masini trecnad pe laga mine…. si pe deasupra mea… nu am fost niciodata in viata mea asa de speriat!!! La un moment dat am vaut o masina ca intoarce pe linia continua si se opreste brusc in fata mea… M-am speriat si mai tare cand din ea a coborat repede o tanti, a venit langa mine, m-a apucat cu grija si m-a asezat pe marginea drumului, pe iarba. Ma durea tot, nici eu nu mai stiu de ma durea, si mieunam intr-una, incercam sa ii spun ca am doua labute rupte si ca respir greu si sacadat. Cred ca tanti si nenea din masina au inteles, pentru ca m-au mangaiat si mi-au atins labuta din fata care era rupta…

M-au luat intr-o haina neagra si m-au suit in masina. Tot drumul am statin bratele acelei tanti care m-a mangaiat si mi-a vorbit si mi-a soptit ca ajungem in curand la medic, sa ma fac bine. m-am tot foit si am inceput sa respir din ce in ce mai greu, si nu imi gaseam o pozitia confortabila… mai ales ca abia tarziu tanti a remarcat ca am si o labuta din spate rupta, si a incercat si ea sa ma tina in brate pe haina care de acum era facuta ghemotoc, cum a putut ea mai bine, dat fiind ca ma zvarcoleam si plangeam de durere…

Tanti mi-a spus ca a durat o jumatate de ora, poate 40 de minute, sa ajungem la o clinica pentru pisicute pe Dorobanti, una unde erau si la ora asta medici in stare sa ma ajute (se inserase , era 8 seara). Cand am ajuns acolo eram atat de moale ca nu am mai fost in stare sa ma misc prea mult, eram doar ca prin vis atent la ce e in jurul meu.

Tanti m-a dus in cabinet . m-a asezat pe masa de metal si o doamna doctor impreuna cu un asistent, tare draguti amandoi, au inceput sa ma consulte… Mi-au pus in labuta un ac ce am ineteles ca se numeste branula, mi-au dat un anticoagulant, un fel de ser, si ce mi-or mai fi dat ei, si am inceput sa ma linistesc…

Tanti care m-a adus a stat mereu langa mine, ingrijorata, si ii multumesc mult ca a avut grija de mine, asa micut cum sunt eu si neatent la trecerea strazii…
Am ramas internat peste noapte in cabinet, sub supraveghere medicala. Am dureri foarte mari, am facut si pisu si cealalta treaba, iar doctorita cea draguta e un pic ingrijorata ca am urinat cu sange. E posibil sa ma fi lovit masina aia la rinichi…. E bine ca am iesit din starea initiala de soc, tanti doctor nu vroia ca eu sa aud dar a spus ca starea de soc e buna : ma poate ajuta sa imi revin, dar daca stau prea mult in ea nu e bine… si nici eu nu mai stiu cat timp am stat asa, de cand m-au lovit si pana tanti cea draguta m-a dus la doamna doctor…

Cumintel, cu branula

In dimineata asta nu am vrut nici sa mananc si nici sa beau apa . Nu pot sa fac asta deocamdata, ma doare prea mult totul si doamna doctor imi da analgezice.  Stiu ca urmeaza sa ma duc la Spitalul Veterinar, unde sunt alti doctori foarte buni si inimosi, care imi vor face radiografii si, in functie de rezultate, doamna doctor de la clinica va decide ce urmeaza sa patesc… Probabil ca o sa fiu si operat, nu stiu nimic acum, dar tanti care m-a adus la clinica a promis ca ma viziteaza marti seara, pentru ca azi nu poate, asa ca o astept cu drag, poate imi spune o vorba buna… Poate imi spune ca mi-a gasit un camin cald, iubitor, in care sa pot sa fi ingrijit si sa imi revin.. Promit sa iubesc pe cel care ma va ajuta, sa fiu bun si bland, si sa pap tot ce imi da, sa ma las mangaiat si rasfatat…

===============

Dragii mei, aseara pe drumul national ce leaga targoviste de bucuresti am vazut un pisoi pe carosabil, ghemuit, lovit de o masina, dar inca in viata. L-am dus la clinica veterinara Di-Vet (www.medicveterinar.ro) deoarece au si urgente si 24/7, si ma rog sa ii fie bine si sa iti revina. Lupta pentru viata lui si m-a rugat sa public la mine pe blog povestea lui, si rugamintea de a ii cauta un camin iubitor . Si eu si el speram sa se faca bine si sa gasim un suflet cald care sa il poata ingriji cum se cuvine.

Am decis sa ii platesc spitalizarea, radiografiile , operatia, tot ce se poate pentru a mentine acest sufletel mic si singur in viata. Iar el, motanasul pe care l-am alintat tot drumul spunandu-i “puiutz”, lupta cum stie el mai bine. L-as adopta cu drag, dar momentan acest lucru imi este imposibil, asa ca daca voi puteti sa il luati la voi acasa, sau daca stiti pe cineva de incredere care il poate ajuta, va rog frumos contactati-ma, scrieti-mi pe blog un raspuns, si va voi tine la curent cu starea Puiutzului mic!

========

Update – 21 Septembrie ora 11:00

—-

Puiutzul s-a intors de la radiologie; intr-adevar ,are doua labute rupte si vor necesita interventie chirurgicala .  Doamna doctor va analiza situatia micutului si ma va contacta pentru a imi face o estimare asupra costurilor operatiei; are si o acumulare de aer sau lichid subcutanat, care s-ar putea sa se resoarba; micutul pare rezistent, sper ca are putere suficienta sa treaca peste asta.

Le-am cerut medicilor sa ii faca si un test de toxoplasmoza, il vor deparazita ei extern daca este cazul… Si daca supravietuieste si ficatul lui mai poate duce , probabil ca o sa continui cu tratamentele pentru ce alte boli ar mai putea avea… va tin la curent!

========

Update – 21 Septembrie ora 14:00

—-

M-au sunat cei de la clinica; exista o veste buna si o veste mai putin buna . vestea buna este ca labutele pot fi reparate chirurgical, se insereaza tijele. vestea proasta este ca s-a observatg faptul ca nu se sprijina deloc pe labutele din spate, si s-a remarcat o leziune la coloana vertebrala suspecta.

Maine se face din nou o radiografie si sa speram ca vestile vor fi bune si maduva spinarii nu este sectionata… Pentru ca daca nu este, sunt sanse sa fie salvat chirurgical… Alternativa este eutanasierea micutului, pentru ca nu i se dau sanse de supravietuire pe termen lunt altfel… Urineaza cu incontinenta, ceea ce inseamna ca problema este destul de serioasa; Din fericire nu urineaza cu atat de mult sange precum urina dimineata, asa ca sa speram ca toate re vor rezolva!

========

Update – 22 Septembrie ora 16:00

—-

Pisi cel mic s-a intors de la radiologie ieri. Vestile sunt imbucuratoare, maduva spinarii nu este sectionata! O alta veste buna este ca nici puricei nu are, ceea ce ma face sa ma intreb daca nu cumva era animalutul de casa al cuiva…

Am vorbit cu doamna Doctor, care era optimista in ceea ce priveste operatia, cu conditia ca puiutzul sa devina stabil hemodinamic, sa i se imbunatateasca starea generala asa incat sa suporte o anestezie generala. Membrele fracturate se pot repara (se vor introduce tije care sa ajute osul sa se refaca), nu mai tin minte care era cursul actiunii pentru leziunea de la coloana vertebrala, dar parca era  si acolo “de bine”.

Mai ramane ca cel mic sa iasa din starea de apatie. Este oricum un pisic bland, a fost foarte foarte cumintel tot timpul, nu a muscat, nu a zgariat pe nimeni, asa cum ar fi facut poate alte pisici in locul lui, cu atatea rani… L-am vizitat si mangaiat , i-am facut cateva poze. E o dulceata de motan, nu se poate sa nu te indragostesti de el la prima vedere! Semnul care m-a bucurat cel mai tare este spalatul. A inceput sa isi faca singur toaleta, ceea ce este un semn foarte bun. Inca i se administreaza alimentele pe cale artificiala, refuza sa se alimenteze, este tot incontinent, dar are senzatii tactile la labute, ceea ce ne face sa credem ca nervii picioruselor nu au fost sectionati in accident. Daca se va simti mai bine, cei de la cabinet ii vor face si o ecografie a organelor interne. acumularea de aer nu se stie inca de unde a provenit, daca era  datorata unei traume a pieli in timpul accidentului, pe unde a intrat aer, rana apoi vindecandu-se, sau daca provine din cavitatea toracala. Probabil ca tot la ecografie se va vedea.

Pana acum puiul mic este norocos. Sper sa isi foloseasca cu intelepciune cele 8 vieti proverbiale pe care le mai are . Va mai atasez o ultima poza cu golanul si va tin la curent cu update-urile de 23 Septembrie.

======

Update 23 Septembrie 2009

Am fost din nou la nazdravan si, de dat asta, vestile sunt si mai bune! A mancat sia baut apa singurel ,ceea ce este un semn extraordinar de bun! Doamna doctor Iana Alecsandri mi-aspus vesela ca maine il operam, asa ca nu am ezitat sa semnez toate hartiile necesare . Isi misca si piciorusul din spate (evident cel nefracturat) si, mai mult decat atat, toarcede fiecare data cand vede o prezenta umana. Vrea mereu mangaiat, alintat, rasfatat, si se impinge cu capsorul lui mic si simpatic in causul palmei, in cautarea a inca unei mangaieri

I-am mai facut cateva poze si cu ocazia aceasta l-am vazut si rostogolindu-se de pe o parte pe cealalta. Deci se poate! Blanita e moale si curata, a tras si un mic mieunat la un moment dat, in cersetoria de atentie. Eu tot sper ca m-a recunoscut si ca si-a amintit ca l-am adus la medic…. desi cred ca mai mult e vis cu ochii deschisi ca motanelul sa nutreasca ceva afectiune pentru mine. Poate, mai degraba, pentru doctorii de la clinica , dintre care o amintesc si pe d-na doctor Selda Curtseid (sper ca am retinut bine numele de familie, daca nu – scuze anticipate), pe domnul asistent al carui nume nu il cunosc, pe domnisoara asistenta care m-a ajutat astazi sa il vad de cateva ori .. Tot personalul clinicii, pentru ca banuiesc ca flacaul e deja vedeta pe acolo

Maine pe dupa amiaza ne operam deci . Am emotii , sper sa se recupereze bine sisa fie din nou agil si sprinten. Si sanatos.

Mai jos cateva poze de azi cu golanul. Am folosit blitz-ul , asa ca pupilele sale vor fi ceva mai inchise

—-

Il mai stiti cumva pe zdreanta?

Pisicul mic si tras la fata, lovit, operat… si cu stapan?

Avem mai jos toata galeria lui de poze Ultimele sunt cele mai noi – multumiri Adrianei pentru ele si pentru generozitatea de care a dat dovada!

Mai sunt 7 zile pana cand voi avea un nou coleg de camera, un motanel de aproximativ o luna si o saptamana, insa el vine cu dilema de rigoare: Ce nume sa ii pun? Probabil or sa imi vina idei si in functie de personalitatea “individului”, insa hai sa vedem ce idei aveti si voi. Ca sa va ajut un pic, cel mai probabil motanul va fi negru sau cafeniu cu boticul, labutele si coada neagra.

Later Edit: Si niste poze cu dracusoara:

PS. Nu va lasati amagiti de aparente!