“— Ştiu că n-ai. E-n mâna ta. Ce ţii în mâna şi-ascunzi?
— N’ica nu ţiu. George. Pe cuvânt.
— Haide, haide, dă-ncoa!
Lennie ţinea mâna strânsă, depărtând-o de George.
— Doar un şoarece, George.
— Un şoarece? Un şoarece viu?
— A, ă. Doar un şoarece mort, George. Nu-l omorâi io. Pe cuvânt! Îl găsii. Îl găsii mort.“

De cele mai multe ori apreciem o carte sau un scriitor dupa modul in care isi mascheaza ideile, ascunzandu-le de ochiul neantrenat al cititorului aflat la primele pagini, pentru a le etala apoi, putin cate putin. Apreciem aceasta constructie a preludiului, intrucat ne promite o certa satisfactie atunci cand punand piesa dupa piesa, obtinem intr-un final imaginea de ansamblu.

Fireste, stilul lui Steinbeck este departe de acest tipar. Avem de-a face cu o carte sincera, deschisa, simpla, care nu te pune sa judeci, sa transezi in bine si rau, sau sa deconspiri simboluri si metafore, din acest punct de vedere, lectura fiind una relaxanta, prietenoasa. Poate asta este si scopul, de a te lasa sa zicem descoperit in fata incarcaturii emotionale pe care o va furniza, caci pe fundalul vietii simple din valea Salinas, valori ca munca sii prietenia sunt alaturate dramei de a ucide din prea multa dragoste.

Fie ca este vorba de micii soareci care mor in mainile uriase ale lui Lennie Small, fie ca este vorba de batranul caine al lui Candy, fie atunci cand George este nevoit sa-si omoare prietenul, cartea ne vorbeste despre durerea cu care te desparti de ceva drag. Este o poveste despre dura trezire la realitate si renuntarea la vise. Este o poveste despre intelegere si acceptare, despre camaraderie dincolo de conditie, despre greselile pe care trebuie sa incerci sa le intelegi si ierti.
Cartea ne dovedeste cat de ironica poate sa fie viata; uriasul si impunatorul Lennie Small gandeste si actioneaza asemeni unui copil, are nevoie permanenta de ajutorul si sfatul unui prieten, este incapabil sa fereasca fiintele fata de care manifesta afectiune de forta sa lipsita de control. Pe de alta parte, descurcaretul si inimosul George Milton este nevoit sa-i poarte de grija lui Lennnie, scotandu-l din toate belelele in care il arunca inocenta acestuia, sacrificandu-si propriile ambitii si asteptari.

Multi poate ca ar condamna finalul romanului, insa gestul are o perfecta explicatie. Nu poti sa judeci un om ca Lennie dupa aceleasi standarde aplicabile unui om normal. Poate ca este mai bine sa-l tratezi ca pe un caine, loial, un tovaras ajuns la batranete si caruia esti dator sa-i curmi suferintele, atat pentru binele sau, cat si pentru binele general. Dincolo de toate astea, se ajunge la concluzia ca viata este dramuita dupa un echilibru fragil, atat pentru lucrurile simple, ignorabile, soarecii catifelati pe care ii stivesti intre palme, cat si pentru lucrurile ce conteaza cu adevarat, oamenii. Lucrurile pierdute raman pierdute.

Povestesc pe larg diseara de ce am ajuns la concluzia asta…
Simt ca am fost prostit… si cred ca asta a si fost planul ei.

Mai multe detalii le dau diseara.
Nu ma pot concentra in secunda asta… trebuie sa si muncesc.

Am ajuns acasa. Prima zi pe luna asta in care nu am carat masina dupa mine la munca. Nu-i o senzatie prea placuta sa iti bata crivatul in fata si sa iti inghete toate cele in timp ce te zbati sa ajungi disperat la statia de metrou.

O data ce am ajuns la munca – am avut un mic soc: am descoperit ca parcarea era goala! In mod normal, cand veneam in conditii meteo bune, nu dadeam de loc de parcare. Mai blocam 1-2 insi si lasam numarul de telefon in geam in cazul ca oamenii vor sa iasa. Azi erau nu mai mult de 4 locuri libere. Cred ca pe toate scria numele si numarul meu de inmatriculare… iar eu am lasat masina acasa, crezand ca traficul va fi infernal. Nu ca n-ar fi fost.

Ajunge si sefu’ meu de birou dupa 5 minute si ma intreaba cum a fost drumul. Eu i-am zis ca a fost ok, ca venisem pe jos. Mi-a raspuns ca traficul e super lejer avand in vedere conditiile meteo; zau ca imi venea sa zic 2-3 cuvinte de dulce vis-a-vis de vremea asta! A vazut omuletul asta ca incepeam sa scot cat de cat fum pe urechi si mi-a spus, pentru a ma linisti, ca ieri a fost dezastru: a facut 3 ore prin Bucuresti pentru a-si lua nevasta din Baneasa, dupa care sa se retraga in barlog, in zona Obor. Interesant…

Azi am muncit de mi-au sarit capacele… diseara o sa visez numai TOTAL fara TVA si TOTAL TVA.

Am primit si o veste destul de proasta azi – tocmai cand incepeam si eu sa merg pe un fagas bun. Nu vreau sa scriu despre asta, pentru ca nu imi place situatia si nu vreau sa o amplific – astept o confirmare si / sau o veste buna cu privire la aspectul asta, dupa care o sa scriu aici.

Am iesit din cada acum 30 de minute: put a vanilie – gelul de dus e de vina… Am o dambla cu vanilia si imi place la nebunie – cunoscatorii stiu. Ideea e ca nu pot rezista langa o femeie care miroase a vanilie. Ma da pe spate si imediat se aprinde un bec verde in creierul meu – gen un buton de play. N-aveti idee ce imagini si ce idei imi vin prin cap.

M-am uitat la meciul din seara asta – Dinamo-Panathinaikos. Jenibili, ca deobicei. Si-atat.

Oficial, am intrat in vacanta. Mai ramane un stres pe capul meu: proiectul de marketing pe care trebuie sa il fac cu “echipa” pana la mijlocul lunii ianuarie. Bineinteles, pe langa asta, mai e si unul individual ce trebuie terminat in aceeasi perioada. Nu sunt sigur daca voi putea face fata, dar trebuie sa fac acolo de un 5. Ma duce capul sa fac macar atat.

Deja toata lumea a intrat in disperare: “ce facem de Revelion?!”. Pai ce-ati facut fratilor pana acum?! Nu puteati sa va organizati pana in ultimele 2 saptamani? Da’ chiar: voi ce faceti de Revelion?,

          Pentru a se asigura obiectul consumului, trebuie sa existe productie. Aceasta se realizeaza de catre producator. Bunurile economice si serviciile obtinute din activitatile organizate de producator sunt oferite consumatorului.

          In acest sens, spunem ca producatorul este purtatorul ofertei.

          Producatorul isi desfasoara activitatea intr-un cadru organizat, creandu-si conditiile necesare, isi procura unelte, instalatii, materii prime, materiale, etc. si angajeaza lucratorii. Relevam astfel ca activitatea de creare a bunurilor economice are loc intr-o firma sau intreprindere.

          Intreprinderea este o unitate economica cu un anumit specific in activitate, un mob propriu de organizare si functionare a capacitatii de a produce bunuri economice.

          Scopul producatorului este maximizarea profitului, si de aceea firma are caracter comercial, care se realizeaza prin actiuni purtate concomitent in doua sensuri: aprovizionarea, adica asigurarea factorilor de productie sau, mai general spus, asigurarea resurselor necesare, ceea ce in raport cu firma insasi reprezinta intrari, si vanzarea bunurilor obtinute din activitatea depusa, prin care trebuie sa-si recupereze cheltuielile facute si sa obtina castig, ceea ce reprezinta iesirile.

          Totalitatea elementelor de care firmele au nevoie pentru a produce bunuri economice poarta numele de factori de productie.

          Factorii de productie sunt de fapt resurse atrase si utilizate pentru a produce bunuri economice.

          Bunurile produse reprezinta, la randul lor, resurse prin care se satisfac in mod direct nevoi individuale si colective ale oamenilor sau sunt utilizate ca factori de productie pentru a obtine alte bunuri. Factorii de productie si resursele sunt asadar intr-o interactiune permanenta.

          Factorii de productie participa in activitatea economica atat cantitativ, cat si calitativ. Cand volumul productiei, sporeste, in principal prin folosirea unor cantitati mai marei de factori de productie, cresterea economica realizata este de tip extensiv. Dar daca volumul productiei creste, prin folosirea unor factori de productie de mai buna calitate, cresterea economica este de tip intensiv.

          In conditiile contemporane, in economia de piata, economisirea si imbunatatirea factorilor de productie constituie preocupari majore pentru orice producator. Rezolvarea acestor probleme se impune, deoarece nevoile au caracter nelimitat, pe cand resursele sunt limitate, sporesc exigentele cu privire la calitatea bunurilor economice, se acorda o atentie mai mare problemelor legate de poluare, se manifesta o tendinta de scumpire a factorilor de productie, si sporesc dificultatile legate de accesul la ei.

          Initial s-a considerat ca exista numai doi factori de productie: munca si natura. Ulterior s-au inclus si utilajele, cladirile, informatia, tehnica, cunostintele de management, marketing, etc., astfel incat numarul acestora a ajuns la 19-20 de factori. Totusi, in baza trasaturilor comune, acestia pot fi grupati in trei categorii: munca, natura si capitalul.

          Munca reprezinta o activitate constienta specific umana, cu un anumit scop, prin care omul isi defineste interesele si cauta mijloacele necesare atingerii obiectivului propus.

          Munca il defineste pe om si reprezinta pentru el o actiune creatoare. In procesul muncii omul isi foloseste aptitudinile, experienta si cunostintele pe care le poseda. Muncind, omul depune atat un efort intelectual, cat si unul fizic – pe masura dezvoltarii tehnicii, tehnologiei, asistam la o scadere a ponderii efortului fizic in favoarea efortului intelectual – valorificandu-si toate capacitatile de transformare si creatie. Munca reprezinta astfel factorul activ si determinant al productiei, al activitatii economice in general.

          Istoria dezvoltarii societatii este istoria dezvoltarii procesului de munca, a cresterii rodniciei sale, a rezultatelor obinute, atat cantitativ, cat si calitativ, ceea ce a determinat tendinta obiectiva de reducere a duratei muncii.

          Cand analizam factorul munca, trebuie sa luam in considerare faptul ca nu toti oamenii muncesc: unii nu pot (handicapati, minori, batrani), unii nu doresc, iar altii nu-si gasesc loc de munca (someri).

          Natura ca factor de productie subsumeaza pamantul, apa, resursele minerale si cosmice (lumina, caldura) la care omul face apel pentru a produce si pe care le influenteaza prin munca. Astfel, natura furnizeaza individului materia, substanta, precum si principalele forme de energie primara. Din acest motiv, in economie termenii de “natura” si “pamant” sunt sinonime.

          In cadrul acestui factor, se detaseaza pamantul, care din punct de vedere economic include si apa. Acesta este un factor de productie deosebit de restrictiv, pentru ca este limitat, si totodata, degradabil, atat prin poluare cat si prin exploatare nerationala. Refacerea sa este posibila daca se recurge la tehnologii sofisticate, dar acest proces este lent si foarte costisitor. Este factor de productie principal in agricultura, pomicultura, silvicultura, dar intervine in orice activitate economica, cel putin in ipostaza de suport fizic necesar desfasurarii activitatii economice.

          In cadrul activitatii economice, munca si natura sunt factori de productie primari sau originari, pentru ca orice operatie economica, oricat de simpla ar fi, este posibila numai prin interactiunea om-natura. Ceea ce a aparut ulterior are la baza aceasta interactiune si de aceea factorii de productie creati in acest context au caracter derivat.

          Capitalul ca factor de productie reprezinta ansamblul bunurilor produse prin munca si utilizate pentru obtinerea altor bunuri sau servicii economice destinate vanzarii.

          Prin natura lor, bunurile care formeaza capitalul servesc in activitatea economica la care participa impreauna cu ceilalti factori de productie, contribuind la satisfacerea trebuintelor sociale prin intermediul bunurilor produse. Pentru ca servesc activitati economice din care se obtin alte bunuri si servicii, elementele care formeaza factorul de productie capital mai sunt numite capital tehnic sau bunuri/mijloace de productie.

          Capitalul tehnic este factor de productie derivat deoarece rezulta din interactiunea factorilor de productie primari – munca si natura.

          In activitatea economica, componentele capitalului tehnic se comporta in mod diferit, indeplinesc functii diverse, se pot clasifica dupa mai multe criterii. Pentru analiza economica prezinta importanta speciala impartirea in capital fix si capital circulant, clasificare care are la baza modul in care participa la activitatea economica, cum se consuma si se inlocuiesc elementele capitalului tehnic.

          Capitalul fix este acea parte a capitalului formata din bunuri care participa la mai multe procese/cicluri de productie , se consuma treptat, si se inlocuiesc dupa mai multi ani de utilizare (ex: cladiri, utilaje, instalatii, masini, unelte, calculatoare). In decursul activitatii economice, capitalul fix se consuma, dar este afectat si de alte fenomene tehnico-economice si naturale care ii determina uzura.

          Uzura reprezinta deprecierea capitalului fix care, sub forma valorica, imbraca forma de amortizare. Uzura se intalneste sub forma uzurii fizice – deteriorarea calitatilor functionale ca urmare a utilizarii si conditiilor de mediu (umiditate, presiune) – si morale – aparitia involuntara a unor factori superiori calitativi si/sau mai ieftini.

          Capitalul circulant este format din bunuri care participa la un singur ciclu de productie, sunt econsumate sau sunt profund transformate in cursul acestuia, si trebuie inlocuite cu fiecare nou ciclu de productie (ex: materii prime, materiale, combustibil, energie, apa tehnologica)

          ”Un alt om a mai exercitat o influenta deosebita asupra mea in acei ani. Era un sef de santier la calea ferata, care lucra pentru 1,60$ pe zi. Avea in subordine o echipa de muncitori care castigau 1,25$ pe zi. [...]

          M-a impresionat deosebirea dintre el si ajutoarele lui. Ajutoarele lucrau din necesitate. Munceau cat mai putin posibil. Numarau orele pana la terminarea programului, iar sambata se duceau in oras si cheltuiau tot castigul din timpul saptamanii.

          Seful muncea plin de entuziasm. “Baieti, hai sa punem atatea traverse pe ziua de azi. haideti sa facem ca lumea portiunea asta”, obisnuia el sa spuna. Oamenii se apucau cu stoicism, desi n-aveau nici un chef. Dar seful reusea sa transforme totul intr-un joc.

          Omul asta isi construia propria casa seara, dupa cele zece ore de munca la calea ferata. [...] “Uita-te la baietii aia care joaca mingea”, spunea el. “Asta zic eu munca grea. Eu pun sindrila pe acoperis. Sunt in concurenta cu timpul, Stiu ce suprafata am de terminat pana la apusul soarelui ca sa imi termin portia. Asta inseamna pentru mine distractie.”

          ”Uita-te la tipii aia care cioplesc lemnele si discuta despre drumuri si despre politica. Tot ce stiu ei despre calea ferata e cum sa dea cu topotul. Intotdeauna vor face asta si nimic mai mult. Uite ce am facut eu, in timp ce ei pierdeau vremea aseara – aproape am terminat de construit veranda casei. In curand voi sta aici, confortabil, iubindu-ma cu nevasta mea draguta. Ei vor sta in continuare pe lazile de sapun de langa pita bacaniei. Care-i munca si care-i joaca?”

          Daca un lucru e folositor, ei il numesc munca; daca e inutil, ii spun joaca. Amandoua sunt la fel de grele. Si unul poate fi joc ca celalalt. In amandoua exista o rivalitate. Este vorba despre lupa de a-i depasi pe altii. Dupa mine, toata deosebirea consta in atitudinea mintii.

          N-am uitat niciodata acele discutii. [...] Deosebirea consta doar intr-o perceptie diferita a ideii de distractie.

          Am ajuns sa indragesc munca asa cum altii iubesc golful. Inca o mai iubesc. De multe ori refuz o partida de bridge, o invitatie la masa sau la dans, ca sa-mi petrec seara la birou. In weekend, la petrecerile din casa noastra de la tara, ma fofilez ca sa ma delectez cateva ore cu masina mea de scris.

          Asadar, dragostea de munca poate fi cultivata, la fel ca si dragostea pentru joc. Termenii se pot schimba unul cu altul. Ceea ce unii numesc munca, eu numesc joaca, si viceversa. Facem cel mai bine ceea ce ne place cel mai mult. Daca in cazul cuiva asta inseamna sa alerge dupa o minge de polo, atunci el va excela in asa ceva.

          E mare lucru daca un tanar ajunge sa considere munca sa drept cel mai fascinant joc pe care il cunoaste. Asa ar trebui sa fie. Aplauzele pentru un atlet mor intr-o clipa. Aplauzele pentru succesul nostru ne inveselesc in drumul nostru spre mormant.”

La 5 parasesc domiciliul si ma voi duce in capitala snobilor, Bucuresti Mall – la munca.

Am de facut un rahat de cercetare de marketing pentru proiect de facultate. Trebuie sa ma uit in magazinele ALDO si BENVENUTTI, sa vad cum sunt preturile la diverse produse de marochinarie, cum sunt aranjate in rafturi, cum “ie” trendul si cum sta treaba cu vanzarile – ca o fi greu de vazut: 10 snobi cumparara 20 de produse si aia e vanzarea pe toata ziua / saptamana in magazinele in cauza. Glumesc, oarecum.

Sper ca totul sa dureze doar 1-2 ore. Fac foarte usor icter la snobi si de multe ori imi vine sa le fac niste operatii pentru inlaturarea fitelor si a basinilor. Ustensila pe care imi doresc sa o folosesc este pumnul. Ocazional as folosi si picioru’ pentru rectificari: o deviere de sept, o buza prea subtire…

De ce am boala pe snobi? De mult timp am boala pe snobi… dar in ultimele zile s-a accentuat. Va spun acum de ce: am fost zilele trecute la Bucuresti Mall Vitan sa vad un film. 99.5% din locurile de parcare erau ocupate. Am gasit unul liber exact langa un Maserati. Cum terminam de parcat masina, iese o pitzi din dreapta si imi spune ca nu pot parca acolo. Din cauza volumului de muzica putin “sus”… n-am auzit-o si, de baiet bun ce is, am zis sa las geamu’ jos sa o ascult pe domnisorica sa isi prezinte “oferta” de sex-oralista profesionista umpluta de machiaj si botox. Pana sa repete iar ce a avut ea de zis, a iesit un mic c0c@ de la volanul Maserati-ului si s-a dat nitel in stamba… Iata dialogul nostru:

Snobul: Scuza-ma, da’ langa masina mea nu poate parca un Matiz.
Eu (foarte contrariat): Poftim?!
Snobul: Langa mine nu poate parca o masina asa ieftina ca un Matiz.
Eu (sarindu-mi foarte usor tandarile): Ba tembelule… ba cretinule… ba SNOBULE…
Snobul (luand o fata muist-defensiva): … mda…
Eu: Vrei sa vezi cum ieftinatatea asta de Matiz iti face partea dreapta a Maserati-ului de comanda? Da-te-n pula mea de snob infect! E parcarea ta, ba cacatule?

Am inchis masina si am plecat, lasandu-i pe cei 2 snobisori sa se penduleze cand pe varfurile picioarelor, cand pe calcaie. Am stat cu geana pe ei. Un singur contact de-al lor pe masina mea… si le regeneram celule sanguine la nivelul fetelor.

After the whole show I remained like: wtf?! Asa de sus e snobismul in tara asta?

          Din punctul de vedere al modului in care indivizii au acces la bunuri, pot fi identificate doua modalitati de organizare a relatiilor economice, si anume economia naturala si aconomia de schimb.

          Economia naturala se caracterizeaza prin satisfacerea trebuintelor fiecarui individ si ale societatii prin consumul de bunuri obtinute din activitatea proprie de productie. O economie bazata pe autoconsum (fiecare consuma ce si cat produce). Aceasta a fost forma exclusiva de organizare economica in primele secole ale dezvoltarii umanitatii. Astazi, elementele de economie naturala se regasesc in proportii relativ mici in comparatie cu orice economie nationala.

          Economia de schimb se distinge prin accesul indirect la bunuri, prin procese de schimb, care imbraca de cele mai multe ori forma vanzare-cumparare. Astfel, apar activitatile comerciale (lucrative) care au ca scop obtinerea bunurilor destinate schimbului. Prin urmare, identificam marfa ca fiind orice bun economic apt sa satisfaca o trebuinta si care face obiectul schimbului prin vanzare-cumparare. Economia de schimb a aparut pe o anumita treapta a dezvoltarii umanitatii, atunci cand au fost indeplinite simultan doua conditii: autunomia si independenta producatorilor si diviziunea muncii.

          Autonomia producatorilor se fundamenteaza de fiecare data pe un anumit tip de proprietate privata. Aceasta independenta reprezinta libertatea de care dispun agentii economici de a decide aspura propriei lor activitati.

          Activitatea economica este rezultatul participarii simultane si/sau succesive a numerosi actori care actioneaza individual si/sau in grup, realizand anumite operatii sau acte economice care se finalizeaza prin bunuri economice. Acesti actori sunt denumiti agenti economici. Cei dintre ei care in mod individual sau in grup au autonomia de a decide asupra actiunilor la care participa se numesc unitati economice sau institutionale. Dupa specificul activitatilor pe care le realizeaza, agentii economici se grupeaza pe sectoare, si anume : intreprinderi, menaje sau gospodarii, administratii – publice si private, banci si alte institutii financiare.

          Participand la activitatile proprii unui sector, agentii economici realizeaza o diviziune a muncii intre ei si fiecare se va specializa in executarea acelor operatii sau acte economice, in care se dovedesc a fi cei mai eficienti. Avantajul diviziuni muncii este folosirea masinilor, ceea ce implica o crestere a productivitatii. Dezavantajele care survin sunt monotonia muncii, pierderea dexteritatii de a fabrica un produs complet si cresterea riscului de somaj. Sectoarele diviziunii muncii sunt ocupatiile (meserii), activitatile (procese) si teritoriale (pe zone). Limitele sunt impuse de natura activitatii, libertatea comertului si dimensiunile pietei.

           Intreprinderile sunt unitati care produc bunuri economice si au autonomia de a decide ce, cat, cum si pentru cine sa produca, cu ce parteneri sa intre in afaceri, etc.

          Bunurile realizate de intreprinderi ajung la purtatorii nevoilor prin vanzare-cumparare.

          Intreprinderile sunt de o mare diversitate si de aceea pot fi cunoscute mai bine daca le clasificam dupa diferite criterii: forma de proprietate, marime, natura activitatii sau a bunurilor produse si altele. Ele au insa si multe caracteristici comune, dintre care cele mai importante sunt: motivatia activitatii lor o formeaza profitul care poate fi realizat numai daca bunurile produse de ele contribuie cu adevarat la satisfacerea trebuintelor. Altfel, intreprinderile nu pot obtine profit si isi vor inceta activitatea – intra in faliment.; creeaza valoare care se adauga celei avansate pentru cumpararea de factori de productie necesari pentru a-si realiza activitatea. Plusul de valoare care s-a creat se numeste valoare adaugata. Aceasta formeaza izvorul profitului, salariilor si altor venituri.

          Pentru a-si realiza activitatea, fiecare intreprindere isi creeaza si dezvolta un sistem de relatii cu numerosi agenti economici cu care trebuie sa fie in contact permanent sau periodic spre a-si asigura aprovizionarea, vanzarea produselor, indeplinirea unor obligatii administrative si de alta natura locale, nationale si internationale. Acest sistem de relatii formeaza mediul economic al intreprinderii.

          Orice intreprindere este structurata si functioneaza ca un sistem, avand drept componente sectiile de productie, departamentele de marketing, contabilitate, etc. Intreprinderea are mereu o componenta sociala pentru ca utilizeaza si factorul de productie munca.

           Menajele, cunoscute si sub denumirea de gospodarii, reprezinta lumea consumatorilor – agenti economici care utilizeaza bunurile pentru satisfacerea nevoilor individuale si/sau colective, fara a se produce alte bunuri. Ele sunt forma de organizare in care se realizeaza existenta oamenilor. In acest sens distingem urmatoarele doua tipuri de menaje: menajul individual, format din ocupantii unei locuinte, indiferent de relatiile ce ii reunesc, si menajul colectiv, format din persoane care locuiesc impreuna, precum oamenii dintr-un camin de pensionari, muncitorii dintr-un camin de nefamilisti, care fac diferite cheltuieli in comun.

          Menajele sunt considerate unitatea de baza in care are loc consumul, dar participa si la activitatea economica: isi produc singure anumite bunuri, muncesc in alte forme de unitati economice, fac investitii din banii castigati, etc.

          Menajele nu sunt omogene, ci eterogene. Unele sunt formate din salariati, altele din patroni, tarani, someri, pensionari, etc., diferentiindu-se intre ele din punctul de vedere al marimii si sursei veniturilor, al traditiei, al confortului, etc.

           Administratiile sunt agenti economici care produc bunuri sub forma serviciilor necesare satisfacerii de nevoi colective ce rezulta din faptul ca oamenii traiesc in grupuri (in societate), bunurile respective ajungand direct la consumator, fara a deveni marfuri. Exista administratii publice, precum statul, ministerele, primariile, prefecturile, armata, politia, invatamantul public, institutiile de sanatate, cultura, arta, etc., care produc servicii corespunzatoare profilului lor si percep taxe, impozite sau alte contributii banesti potriviy reglementarilor legale, utilizand fondurile astfel constituite in activitatile respective, si administratii private precum organizatii religioase, sindicate, partide politice, uniuni, fundatii, asociatii de cultura si sportive, Crucea Rosie, care produc in principal servicii necomerciale pentru populatie si isi asigura veniturile necesare functionarii din contributii voluntare(cotizatii, sponsorizari, donatii), mai ales de la menaje sau din proprietatile pe care le au.

          Bancile si alte institutii financiare produc activitati (servicii) cu caracter comercial pentru toate celelalte feluri de unitati si agenti economici, care constau in colectarea sumelor temporar disponibile, economiilor de la cei care le-au realizat, platindu-le dobanzi, si distribuirea lor cu imprumut (credit) celor care au nevoie de finantare, incasand de la acestia dobanzi mai marei; incasari si plati intre agenti atunci cand acestia realizeaza vanzari-cumparari unii de la altii, contractarea creditelor, vegherea asupra circulatiei normale a banilor si cantitatii lor corespunzatoare pe piata.

          Sumele incasate pentru serviciile prestate sunt folosite de banci si de celelalte institutii financiare pentru sustinerea propriilor activitati si constituirea profiturilor.

          Intreprinderile, bancile si alte institutii financiare (sociatati de asigurare, fonduri de pensii, casa de economii, etc.) au scop lucrativ sau comercial, ceea ce inseamna ca produc bunuri pentru a le vinde. Adesea, aceste unitati economice sunt denumite si firme.

           Unitatile si agentii economici de toate felurile, in activitatile lor, pot sa dezvolte relatii economice cu parteneri din alte tari, realizand importuri, exporturi, investitii, imprumuturi si activitati care le permit sa se afirme mai bine.

          Exteriorul, format din totalitatea agentilor economici nationali care dezvolta relatii economice cu agentii din alte tari. Asfel, vorbim de activitati de comert international, turism, plasament financiar, transport international. Prin urmare, un exponent al exteriorului face parte simultan din doua sectoare economice. De aceea unii economisti considera exteriorul un sectori fictiv – se suprapune unor sectoare nationale.

Acum vreo lună şi ceva mă plângeam că nu aveam loc de muncă pe măsura posibilităţilor mele.

Eram sau un nesimţit spunând aia sau un neştiutor, adevărul e că un loc de  muncă ok nu vei găsi niciodată pe site-urile de recrutare româneşti. Înclin să cred că eram doar comod şi aşteptam să vină o zână noaptea să îmi spună: uite Claudiu, ăsta e jobul tău, lucrezi când vrei tu şi primeşti câţi bani vrei tu.

Norocul până la urmă tot a venit (nu de pe bestjobs) şi visurile mele de a scrie un post pe zi pe acest blog s-au năruit. Am devenit un om ocupat: muncă, şcoală, acasă…e chiar obositor (a se citi că totuşi e bine).

Săptămâna asta vă voi arăta ce mi-a luat din timp. Sper să vă placă.

Dragilor, azi am avut enorm de mult de lucru si nu am avut timp de nimic altceva. Totusi, mi-am facut vreme, la cate o cafea, sa intru pe blog si sa mai raspund la cate un comentariu. Pentru asta multumesc celor de la Apple.
Mi se pare fabulos faptul ca cititi ceea ce scriu si ca imi lasati comentarii. Ma bucur ca un copil. De asta mi-am facut blogul acesta si simt ca am prieteni, multi déjà. Pot sa va spun prieteni?
Azi, pentru ca am fost atat de ocupat, lipsesc povestile cu micuta. Am ajuns totusi acasa, sa fac un dus si m-a localizat in scara blocului, pe cand coboram din lift. Mi-a furat o sarutare, pe fuga, privind peste umarul meu, ca sa vada daca nu cumva apare vreun vecin. Atat. A fost…atat de provocator. Jur ca am intinerit, nu mult, doar vreun an, poate doi. Ma face sa zambesc.
Imi plac comentariile voastre si promit ca va tin la curent. Am atatea subiecte, numai timp sa am si laptop. Imi plac ideile voastre si sunt multe chestii pe care vreau sa le mai discutam. Dar toate la vremea lor.
Si maine voi fi la fel de ocupat dar promit sa mai scriu ceva. Fug inapoi la munca!
Noapte buna!

Renuntarea la locul de munca este intotdeauna o decizie dificil de luat. Insa exista situatii in care este cazul sa va ganditi foarte serios daca ar trebui sa va dati demisia sau nu.

1. Compania la care lucrati este intr-o situatie dificila, pierde clienti, bani si exista posibilitatea de a intra in faliment.
2. Aveti o relatie foarte proasta cu seful dvs. Poate ati lipsit mult de la munca sau nu v-ati dovedit demn de incredere, sau poate ca atitudinea sefului fata de dvs este neplacuta. Daca ati incercat sa reparati aceasta relatie insa nu s-a putut este cazul sa va ganditi sa va schimbati locul de munca.
3. Viata dvs s-a schimbat. Poate ca v-ati casatorit sau aveti un copil, iar salariul si beneficiile nu mai sunt suficiente. Este cazul sa va cautati ceva mai bun pentru a va putea sustine familia asa cum se cuvine
4. Valorile dvs nu se potrivesc cu cele ale firmei. Poate ca aveti nevoie de un loc de parcare, iar firma nu ofera asa ceva, poate ca va simtit incorsetat atunci cand doriti sa va influenatati munca, dar compania are o structura ierarhica. Indiferent de motive, daca convingerile dvs nu se potrivesc cu cele ale companiei, atitudinea dvs va fi afectata in mod evident.
5. Nu  va mai face placere sa veniti la munca si nici ceea ce faceti nu va mai place. Indiferent ce s-a schimbat, daca aveti oroare de a merge la munca ar trebui sa va dati demisia.
6. Politica companiei dvs nu vi se pare etica. Poate ca conducerea minte clientii in legatura cu calitatea produselor. Poate ca fura informatii de la concurenta. Indiferent care e problema, nu ramaneti intr-o firma a carei politica nu vi se pare etica.
7. V-ati comportat la munca intr-un mod nepotrivit. Poate ca ati lipsit mult nemotivat sau nu v-ati facut treaba bine, sau poate pur si simplu ati capatat o reputatie proasta. Odata ce aveti o reputatie proasta cu greu o mai puteti schimba. Mai bine demisionati cat mai puteti.
8. Nu va intelegeti bine cu colegii dvs. Indiferent care este motivul, daca nu puteti lucra cu colegii dvs, schimbati-va locul de munca si aveti grija ca situatia sa nu se repete.
9. Nivelul mare de stres de la munca va afecteaza viata si sanatatea. Fiti atenti sa nu va epuizati si daca situatia nu se schimba rapid cautati alt loc de munca.
10. Simtiti ca stagnati si ca va plafonati. Daca responsabilitatile dvs sunt prea limitate si daca nu aveti cum sa avansati in cadrul firmei, este cazul sa va dati demisia.

De ce suntem noi romanii saraci?

Cred ca din vina noastra. Nu stim sa ne administram resursele. Avem un cap putred acolo la conducere.
Personal sunt pe principiul ca cine munceste are si ce ii trebuie. Asa ca nu va speriati. Munciti.
Suntem si lenesi, asa ca popor. Doi muncesc si cinci stau degeaba.
Nu e corect. Asa cum ne invatam, asa vom fi. Si asa vor fi si copii nostri.
Haideti sa ne sculam din “somnul cel de moarte” al indiferentei noastre si sa punem osul la treaba.Atunci va fi bine de noi.
Si sa recunoastem, nu suntem facuti sa stam degeaba.
Am ajuns cu niste datorii colosale.
Sunt nationalist atata cat pot. Sa luam de la germanii ceva… Dupa al-II-lea razboi mondial au muncit si uitati unde au ajuns.
Suntem in criza dar suntem in stare sa iesim din ea prin munca.
Si imi pare rau ca am ajuns tara de consum din producatoare cum eram.
Imi pare rau ca am ajuns asa.
Pe plan personal nu e rau sa repet inca odata: Cine munceste are. Succes
Asa ca : “du-te la furnica lenesule“.

E una mai rea decît aia de service. E aia care-ţi fute creierii zilnic doar ca să-ţi arate cine are pîinea şi cuţitu’. Doar că io nu mai mînc pîine, aşa că războiu’ poa’ să înceapă. Şi va începe. Promit.
Are cineva cîţiva crocodili de-mprumut? Plătesc. Doar că îi vreau înfometaţi. Vă rog.

Esti lenes ? Nu te ridici din pat pentru nici macar un pahar cu apa ? Iti suni parintii din camera alaturata sa vina sa iti puna urmatorul episod din Dr. House pentru ca strigatul depune prea mult efort ? ei bine… munca nu`i pentru tine, but, try it.

Da… asa este, astazi si ieri, am muncit la un proiect, aproape 14 ore, in continuu, de la 1 pm pana la 6 am next day. Am depus cred ca cel mai mare efort al vietii mele de pana acum, pentru un proiect ce avea sa imi ofere atat de putin. La inceput, cand m`am oferit, nu aveam nici cea mai mica idee ca 3 chestiute atat de mici imi vor fura atat de mult timp doar pentru sincronizare si efect, ce sa mai zic si de scenariu. Important este ca l`am terminat, totul a iesit exact cum ma asteptam sa iasa, iar cei pentru care l`am facut au reactionat exact cu ma asteptam sa reactioneze.

Ceea ce vreau eu sa subliniez este satisfactia aia, pe care ti`o formezi atunci cand acel cineva zambeste muncii tale si iti ofera si ce ti se cuvine. Este acel moment in care, te simti mandru, esti fericit, iar mai ales, daca esti genul de persoana ce se subestimeaza mereu, este o explozie euforica, ce te determina sa iti spui propriei tale constiinte ca insfarsit ai facut si tu ceva.

Eh, anyways… unul din acele chestiute… este scanul ejectabil, enjoy the vid :

Mda…

Buna seara, daca mai era cazul Se pare ca Geoana si cu Antonescu se aliaza impotriva lui Basescu..:)) Cum sunt ei asa prieteni… Bag mana-n foc ca, in cazul in care castiga cumva Geoana alegerile -ceea ce nu cred-, Imediat dupa se va tigani in ultimul hal cu Johannis si cu Antonescu si cu cine o mai fi in alianta lu’ Peste ca sa-si imparta ciolanul… chiar daca ciolanul e pe moarte si in criza economica profunda Asa suntem noi romanii, ne batem pe  un ciolan muribund…=)) Poti sa spui Ciolan Muribund ? =)) Ce tare, ma auto-depasesc ) In fine, ideea e ca tare m-as bucura sa nu ia Baselu alegerile dar ma indoiesc teribil, la cati ignoranti “multumiti de prestanta Domniei sale ” sunt prin Romania, ca o sa le piarda…:(

Lasand asta la o parte, eu sunt bine, in caz ca va interesa ), inca n-am murit bolnav… stau in pat cam toata ziua, ma ridic doar sa vin la PC… Sau mai degraba ma ridic de la PC doar ca sa merg in pat ? =)) in fine, aberez prea mult si nu are rost… O seara minunata va doresc si numai bine. :*

Al vostru,

PUNCT.

Intr-un final am ajuns acasa si mai sunt capabil sa mai si scriu. a fost haos in ultima saptamana, munca…multa munca, facultate si restu’  chestiilor ce-mi sug cu atata placere pana si ultima picatura de viata din corpul meu obosit dar incredibil de frumos (:P).

Inainte de a rezuma niste chestii, trebuie sa va spun ceva: Am vazut un film cu Paris Hilton si mi-a placut cum a cantat (ca si voce), e grav… e tragic dar adevarat. Mai urat e ca mi-a placut si cum arata… cu tot cu cap si al ei cap avea si fata. Recunosc cu rusine acesta scapare a gusturilor mele, promit ca n-o sa ma imbrac in roz si nu o sa-mi dau cu lac pe unghii (sau daca-mi dau inseamna ca fie vreau sa vad ceva, fie fac oaresce caterinca proasta). Daca, si cand aveti timp sa va uitati la un musical cu un plot ceva mai… altfel, aruncati un ochi peste Repo! The Genetic Opera

In aceasta dimineata, in timp ce ma indreptam spre minunata mea facultate am facut o constatare socanta: si femeile put. Da, in metrou, era o femeie care mirosea groaznic a transpiratie, si culmea, era o femeie pe la 20 si ceva de ani, decent imbracata, suficient de varuita si tare blond vopsita. Faza e ca nu era un miros d-ala de “ieri seara dupa program m-am dus la unu acasa si ne-am futut ca salbaticii toata noaptea, dupa am adormit, m-am trezit tarziu si nu avea apa calda”, nu, nu fratilor era mai mult un miros de transpiratie combinat cu miros de sosete murdare de muntoman, ciclu si otet.  Si sa nu-mi spuneti ca s-a futut cu un muntoman cat timp era pe stop si s-au jucat nu stiu ce jocuri dubioase cu otet. Sub nici o forma nu mirosea a sex, sexul miroase altfel, duduia in cauza nu a freaky freaky nimic… sau cel putin nu cu un om. Nu fratilor… era o femeie care putea, prima femeie care m-a deranjat olfactiv in toata existenta mea. Tragic.

Partea naspa e ca s-a intamplat in metrou, si-i inacceptabil, oamenii naspa, urati si imputiti sa se plimbe cu tramvaiul, acolo le e locul, poate-i zgaltaie pana mor. Metroul e pentru oameni curati si frumosi, nu pentru chestii de put a ciclu si otet.

Si, cascand, inchid aici postul, mai am multe de zis dar chiar as vrea sa dorm macar o ora doua inainte sa ma intorc in carciuma. Pe… vineri cred… daca nu mai apare ceva intre timp.

Un baiat de la Gruprc a murit acum o saptamana la varsta de 33 de ani. Zvonurile spun ca lucra prea mult si stresul a fost fatal pentru organismul lui.

Inteleg sa lucrezi dar nici sa te extenuezi pana la limita. Am si eu o curiozitate: Ce anume te face pe tine sa lucrezi peste program si cum reusesti sa-ti imparti timpul ca sa fii alaturi de cei dragi?

Pana la urma, recunosc ca viata e atat de incerta si putem sa murim chiar maine, fara sa fim extenuati.