Căutând prin publicaţiei online www.crucea.ro am găsit un filmuleţ cu nişte oameni care plângeau la predica unui pastor neoprotestant ce predica într-o Biserică Ortodoxă ardelenească. Teologul Liviu Vânău, care este, părerea mea personală, un om care ştie să trăiască în Ortodoxie, afirma că nu a putut urmări până la capăt acel film care conţinea 4 părţi. Este drept, filmul era foarte ispititor, iar “conferinţa” respectivă creea un interes mult mai mare pentru interconfesionalitate, din partea credincioşilor care, din lipsa pregătirii moral-duhovniceşti bogate, nu sunt foarte puternici în faţa acestor pericola care li se aduc la vedere ca fiind lucruri bune. Am căutat să-mi fac timp şi să vizualizez tot filmul. Îmi pare rău că oamenii se amăgesc mult mai mult, pe zi ce trece, şi părăsesc Biserica Ortodoxă. Unde este mărturisirea, fraţilor? Unde este plecarea capului înaintea sabiei? Nu mai este nevoie de călăi care să piardă pe creştini, căci creştinii se depărtează singuri de la viaţa cea pământească şi sufletească. Mulţi pleacă la alte confesiuni, unde plând, fac tot felul de gesturi prin care ei îşi manifestă pocăinţa. Oare, mă întreb şi eu, ca oricare om: de ce nu se rugau cu atâta tărie şi când erau ortodocşi? De ce nu aveau acea pocăinţă în ei şi când erau în Biserica Ortodoxă? Vă spune de ce se fac acestea toate, amintind de o mică povestioară ce mi-a spus-o un duhovnic athonit, acum mult timp în urmă:

A trecut un părinte înduhovnicit pe lângă o casă de creştini, şi a văzut pe diavol cum se lupta cu ei în casă şi cum se războia să-i doboare din credinţă şi virtute, în păcat şi-n spurcăciune. Mergând mai departe, a văzut o altă casă, unde era un diavol care, neavând ce face, dormea pe prispa casei. Acea casă era o familie de eretici, de sectari cum sunt şi astăzi.

Morala: Un credincios desăvârşit care face întru toate voia Lui Dumnezeu, păzind Credinţa şi Predania, este greu luptat de diavol; căci dracii sunt foarte rău împotriva celor ce sunt pe calea mântuirii. Dar, pentru eretici, nici când fac fapte bune, când dau milostenie, când plâng păcate, când se jelesc şi se roagă, diavolul nici nu se strofoacă să-i ispitească. De ce? Pentru că ei destul au făcut că s-au lepădat de Dreapta Credinţă! Acest pas i-a făcut să fie robiţi păcatului. Pentru că şi diavolii pot veni înaintea oamenilor făcând fapte bune, minuni, vindecări, tămăduiri, cum de altfel şi Hristos proorocea în Sfânta Evanghelie. Destul este ca omul să se depărteze de Biserică şi să fie într-o erezie, cât de mică ar fi aceea, tot erezie se cheamă şi tot în lanţurile diavolilor îi aruncă pe eretici.

Şi… dacă tot am intrat pe youtube să văd tot filmul combătut de domnia sa, teologul Gheorghe Vânău (Liviu), am căutat o cuvântare ORTODOXĂ, pentru a-mi curăţi ochii duhovniceşti de ceea ce am făzut că se petrecea în acea Biserică. Şi… acum să nu fie cu supărare, cam majoritatea celor din Oastea Domnului fac tot felul de acţiuni non-mântuire, creează tot felul de atmosfere cu caracter ereticesc. Nu este ceva greşit că pe lângă slujba de Duminică ei se adună şi slăvesc pe Dumnezeu în felul lor, problema este că-l slăvesc în stiluri mai puţin ortodoxe, ceea ce-i lasă rechi pe oricare au avut de la cinevedea şi învăţa Ortodoxia. Deci, trecând peste acest obstacol, revin la căutările mele pe youtube. Am găsit câteva filmuleţe cu părinţi din Sfântul Munte Athos. Mi s-au părut nemaipomenit de frumoase, fapt pentru care am hotărât să scriu acest articol plictisitor.

Şi, acum mai trebuie să ne întrebăm: este interesul Bisericii Ortodoxe să se implice în Ecumenism, atâta vreme cât în interior este deteriorată moral de către slaba pricepere a credincioşilor ei? Este loc de interconfesionalitate, fraţilor, şi de toate celelalte prostii pe care le întâmpinăm în acest secol? Cum poate fi loc de o deschidere spre alte confesiuni, atâta vreme cât Biserica Ortodoxă nu a putut progresa în ultimul secol chiar nici cu 10% din procentele care acum câteva secole erau ocupate numai de mucenici care plecau capul înaintea sabiei, mărturisind credinţa în Hristos! Câţi vor fi cei care vor primi chinurile pentru Hristos? Câţi vor păzi făgăduinţa Domnului şi nu se vor lepăda de El, ca nici El să nu se lepede de ei când vor merge înaintea Judecăţii de Apoi? Câţi dintre preoţii care acum lucrează în Biserică precum la o altă instituţie pentru că au salarii? Câţi? Şi apoi, să nu de mirăm de ce Biserica Ortodoxă are pereţii deterioraţi şi tencuiala căzută, iar ierarhii ortodocşi numai cu numele se duc să consolideze confesiunile eretice (la figurat vorbind)?! Cum să ne mai mirăm că de ce ne vin atâtea şi atâtea necazuri peste acest pământ? Cu ce curaj au intrat în mişcarea ecumenistă ierarhii ortodocşi? Cu ce curaj Patriarhii apar în slujbe cu ereticii, ca şi când ereticii ar fi purtători de Hristos? Oare, nu au atâta teologie încât să nu fi citit canonul care spune că ERETICII NU AU TAINE ŞI NICI HAR, NICI ALTAR, NICI HRSTOS, NICI MÂNTUIRE? Întrebaţii care sunt aceste canoane care spun aşa despre eretici, să vedeţi măcar dacă le cunosc. Îndrăzniţi fraţilor şi întrebaţii, să vedeţi cum ierarhii noştri se îngrijesc mai mult să meargă să se roage în aşa-zisele biserici ale ereticilor, cu ereticii, în loc să păzească Predania şi să aplice ceea ce TREBUIE SĂ APLICE TOT CREŞTINUL ORTODOX? De ce nu se ţin de Ortodoxie? De ce calcă Sfintele Canoane? De ce nu cunosc Predania? De ce nu sunt interesaţi să caute în conţinutul tuturor Sfintelor Canoane??? Vă spun: pentru că sunt multe păcate de ei săvârşite şi le este teamă să arate la credincioşi ce NU AU EI VOIE SĂ FACĂ, şi ei fac fără frică de Dumnezeu. Nu judecăm păcatele lor particulare!!! Nu avem voie să facem aşa ceva! Numai Hristos este singurul Judecător al tuturor, pentru că fără milă şi El a fost judecat de jidovi şi arhiereii evrei. El a pătimit pe Crucea, ca tot omul să se mântuiască venind la Credinţa în El, în Mântuitorul nostru Iisus Hristos! Nu s-a răstignit zadarnic! Nu a înviat zadarnic! Nu a trimis Sfântul Duh zadarnic! Nu a lăsat Biserica să piară, ci a păzid-o prin PROPRII EI CREDINCIOŞI, PREOŢI ŞI ARHIEREI care nu au lepădat Ortodoxia nici când li s-au tăiat capetele pentru acest lucru. CE FAC ARHIEREII ZILELOR NOASTRE? Merg şi se roagă cu ereticii poară credinţele nebune ale celor ce i-au ucis cu sălbăticie pe Sfinţii Mucenici! Ei merg şi se roagă în altarele unde este hulit Hristos, prin însăşi apartenenţa lor la ereziile respective. Fără îndoială Biserica NU SE MAI ŢINE PE STÂLPII ÎN CARE SE PĂSTRA CÂNDA, căci Hristos a dat blagoslovenie pentru pustiirea locului celui Sfânt, cum spune El în Evanghelie. Când va veni pustiirea Bisericii? Când cei ce sunt datori să poarte grijă de turmă, se vor îngriji de staulul lupilor, adică al ereticilor şi să bage oile în ţarc cu lupii. Atunci va fi pustiirea Bisericii că lupii vor prinde oile în capcanele lor dogmatice şi eretice şi le vor trage la pierzare. Din vina cui? Din vina celor ce în loc să-i păstorească spre ORTODOXIE, în ORTODOXIE şi prin ORTODOXIE, îi poartă prin mărăcinii ereziilor, le întinează vederea duhovnicească atunci când credincioşii îi văd cum intră în capiştile eretice, şi nu în ultimul rând, îi abat pe toţi credincioşii de la dreapta credinţă. Cum? Dând prilej oamenilor să credă că toate confesiunile au har şi mânuire, cum de altfel şi aceşti episcopi mincinoşi afirmă. E de plâns faţii mei, e de plâns!

Iată Ortodoxie şi Biserică a Lui Hristos:

Va veni o vreme când nu va mai avea Fiul omului unde să-şi plece capul, căci nu va mai afla izvoare duhovniceşti poporul, ci ierarhi mincinoşi, preoţi necredincioşi şi puţin trăitori în Hristos, cu Hristos şi pentru Hristos! De aceea nu va mai afla loc să-şi plece capul, cum EL proorocea, căci nu va mai găsi Ortodoxie curată în oameni. Nu va mai găsi sălaş unde să fie o inimă curată, un suflet deschis spre fapte bune şi spre păzirea poruncilor, ci va găsi numai suflete închise la orice înseamnă adevăr şi virtute şi deschise la tot ce înseamnă erezie şi ecumenicitate! Atunci va fi sfârşitul cel de obşte!

]]> http://lazurca.wordpress.com/2009/10/06/pe-ce-lume-traiesc/ Tue, 06 Oct 2009 08:25:37 +0000 dublurafinat http://lazurca.wordpress.com/2009/10/06/pe-ce-lume-traiesc/

N-am văzut nici un film din toată lista asta. Nici cînd au dat gratis intrarea nu m-am dus. Nici pe Kevin Costner n-am vrut să-l văd.

Eli pleacă cu părintele Radomir la muntele Athos. Eu n-am bani de aşa ceva. Nici multe altele.

O poză de Andrei Rosetti, întors de-acolo. Cică i-a cerut-o şi călugărul.

   În aceasta luna, în ziua a douazeci si doua, pomenirea celor douazeci si sase cuviosi Parinti Zografiti (de la Manastirea Zografu, Muntele Athos), care mustrând pe împaratul Mihail si pe patriarhul Ioan Becul, latino-cugetatorii, deasupra Pirgului prin foc s-au savârsit.

   In 1274, la Lyon, imparatul Mihail al VIII-lea Paleologul ordona semnarea unui act de uniune intre Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica romana, nu din dragoste pentru adevar, ci numai pentru a-si asigura protectia politica a Papalitatii in actiunea lui de reconstituire a imperiului bizantin la sfirsitul ocupatiei latine. Poporul iubitor de Dumnezeu, gata sa ramina credincios pina la singe Sfintei Credinte Ortodoxe, nu accepta aceasta falsa unire si se dadu de partea Patriarhului Arsenie, care fu inlaturat pentru ca il infruntase pe imparat. Acesta, cu ajutorul lui Ioan al XI-lea Becul, barbat invatat si viclean pe care il ridicase la demnitatea Patriarhala, incerca sa impuna cu forta aceasta uniune. Din acel moment inchisorile se umplura de Preoti, de Calugari, de laici, de oameni simpli precum si de nobili, care preferau cu totii mai degraba tortura si surghiunul decit tradarea. Latinofronii (astfel erau numiti partizanii Uniunii) isi indreptara actiunea in special impotriva Calugarilor, care din toate timpurile fusesera aparatorii mult veghetori ai Sfintei Credinte Ortodoxe. Ei venira cu osti puternice pe Sfintul Munte Athos, pentru a-i constringe pe Calugari sa accepte Uniunea. In acea vreme, era un batrin ascet pe linga Manastirea Zografu care isi facuse pravila din citirea de mai multe ori pe zi a Acatistului Maicii Domnului. In acea zi, in timp ce oamenii imparatului se apropiau de Zografu, el auzi glasul Maicii Domnului raspunzind binecuvintarilor pe care i le adresa ca de obicei. Ea ii vesti ca dusmanii lui Hristos se apropiau si ii ceru sa mearga sa anunte aceasta la manastire, pentru ca cei care erau inca slabi sa poata sa fuga iar cei care ajunsesera la maturitate duhovniceasca sa poata sa se pregateasca de Mucenicie. La auzul acestei vesti, majoritatea Calugarilor au fugit in munte, dar douazeci si sase dintre ei s-au refugiat in turnul manastirii, primind de la Dumnezeu incredintarea ca venise vremea pentru ei sa primeasca coroana Muceniciei. Lingusirile si falsele argumente ale Latinilor si ale aliatilor lor greci pentru a-i convinge sa treaca de partea uniunii celei fatarnice ramasera fara succes, Sfintii raminind tari in marturisirea lui Hristos ca singur cap al Bisericii. Si murira aducindu-I slava in turnul caruia soldatii ii dadusera foc.

   Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Foca, facatorul de minuni.

   Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Foca gradinarul.

   Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Isaac si a Sfântului Martin.

   Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Cosma Zografitul, ce a pustnicit în Sfântul Munte al Atonului, în anii 1323.

   Tot în aceasta zi, pomenirea sfantului ierarh martir Teodosie de la Brazi.

   Tot în aceasta zi, pomenirea celor douazeci si sase cuviosi Parinti Zografiti (de la Manastirea Zografu, Muntele Athos), care mustrând pe împaratul Mihail si pe patriarhul Ioan Becul, latino-cugetatorii, deasupra Pirgului prin foc s-au savârsit.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

   Cititi va rog mai multe la:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie22.htm

Am fost in acest weekend la Manastirea Popovathiearheriteanul cu hramul Sfintei Aghiasme vindecatoare, o manastire crestin-ortodoxa din judetul Suceava. Se stie ca Moldova nordica este o regiune in care indoctrinarea intru dreapta credinta crestineasca este la mare pret, mai ales in zonele rurale unde locuitorii habar n-au pe ce lume si in ce secol traiesc dar se inchina la Dumnezeu mai ceva decat in era primitiva. Domnul Nostru, Cel care este in ceruri, adora robia mintilor acelor oameni, noi nefiind altceva decat robii Lui, dupa cum ne spune si preotul la Biserica; la fel cum Teal’c trebuia sa-i slujeasca lui Apophis. Initial am vrut sa ma duc la Muntele Athos, dar ultima data cand am fost am fost nevoit sa-mi vand o parte din hainele de pe mine pentru a plati inca o noapte printre sfintii parinti de acolo.

Aceasta manastire este in munti, intr-o zona salbatica, uitata de lume, fara curent electric si fara apa curenta. Calugarii de acolo sunt niste oameni deosebiti. Ei traiesc in abstinenta, nu se spala niciodata, isi petrec toata viata inchinandu-se si rugandu-se la Domnul, si totusi ei cred ca Dumnezeu are grija de ei. Este adevarat ca Tatal Ceresc nu ii spala in zonele intime, insa cu toate acestea, ei emana un miros placut, o mireasma care nu poate fi altceva decat dar de la Dumnezeu. Seamana putin, daca va ganditi, cu mirosul ce emana din toaletele publice, dar putin altfel, imbibat cu un soi de aroma batraneasca, placuta, neatenuata de influente diavolicesti precum Winterfresh, Colgate sau Rexona. Acestea sunt date de Satana, omul nu trebuie sa traiasca in placeri si desfrau, el trebuie sa traiasca ca un adevarat rob, rob al lui Dumnezeu. Sa fie umil si sa traiasca in umilinta pentru a-si dovedi nimicnicia, sa miroasa precum acesti parinti, un miros natural de altfel, dat de catre Cel de Sus.

Ce mai este interesant este cum de acesti calugari, desi traiesc rupti de lume si nu au nici cea mai mica urma de informatii detaliate, de cunostinte tehnologice, ei cunosc Adevarul despre cipurile biometrice, coduri de bare, Noua Ordine Mondiala si masonerie. Bineinteles, cuvantul lor are mult mai multa insemnatate decat bolboroselile savantilor. Acestia nu cunosc Marele Adevar al lumii noastre, ei sunt limitati deoarece nu se inchina Bibliei; si daca au citit-o inseamna ca nu au citit-o cu sufletul ca sa treaca cu vederea peste contradictiile existente, ci au citit-o cu mintea. Pe cand acesti batrani intelepti, calugarii, desi sunt saraci cu duhul, ei sunt purtatorii de har, ei trebuie crezuti fara a cerceta.

Viata trebuie traita in austeritate, toata tehnologia si stiinta ne spurca mintile, ne smintesc de la calea cea dreapta. V-ati intrebat de ce Dumnezeu, sfintii, etc se aratau numai oamenilor primitivi, care nu aveau habar pe ce lume traiesc? Ce ar fi fost, de exemplu, daca la nasterea lui Iisus oamenii aveau internet?

http://lolgod.blogspot.com/2009/09/if-they-had-internet-in-year-one.html

Frumoasa vacanta de o saptamana cu fetele in Grecia a insemnat o schimbare … de viteza, de preocupari, de plan.

Sansa de a vizita, chiar si numai pentru o zi Sfantul Munte Athos s-a ivit neasteptat, ca prin minune . Abia am avut timp sa pregatesc calatoria (deloc usoara), multe informatii utile si “How-To’s” am gasit pe Blogul Prietenii Sfantului Munte Athos. Ziua petrecuta la Schitul Prodromu, o experienta puternica si profunda.

Nu voi mai incerca, asa cum am facut-o in “Leaganul din Vama Veche” sa relatez trairile la cald. Impresiile si schimbarile produse isi cer timp de sedimentare si formulare pe indelete

Intre timp m-am indeletnicit cu publicarea online a fotografiilor din Grecia si de pe Muntele Athos.

Preluat de AICI.

In mod normal, postarea de azi trebuia sa fie dedicata amintirilor din tranzitie, insa o stire de pe hotnews (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5378803-video-sminteala-cipurilor-dealul-mitropoliei-diavolul-cip-2012-vine-apocalipsa-masoneria-guvernul-mondial-condus-anticrist.htm ) m-a facut sa schimb un pic lucrurile. Azi dimineata cand am dat peste stirea asta (via tata, cititor pasionat de presa online) n-am stiut cum sa reactionez. Initial m-am tampit de ras citind cum ortodocsi isterici s-au adunat pe dealul mitropoliei si au scandat sloganuri puerile in care au amestecat tot ce li s-a servit de-a gata de catre schizofrenica institutie ce a devenit biserica ortodoxa romana. Printre dusmanii poporului si credintei se numara masonii, pasapoartele biometrice, guvernarea globala din umbra, etc etc.

La mareata manifestare intru credinta au fost prezenti indivizi spalati pe creier din toate categoriile: legionarii de la noua dreapta, un-fel-de-jurnalist Victor Roncea (acelasi care se opunea cu vehementa acum 2 ani protestelor tinerilor carora nu le convenea articolul din Legea Cultelor care spunea ca poti fi amendat daca porti un tricou care aduce ofensa simbolurilor religioase), credincioase cu batic de la sate si orase, in fine, o adunatura de oameni veseli numai buni de dus la ospiciu a caror IQ`uri insumate dau multimea vida. “Tartorii” maretei manifestari au fost calugarii de pe muntele Athos, prezenti printr-o epistola in care infiereaza masoneria si pasapoartele biometrice, si un anume Iustinian, ceva calugar din neamt, care viseaza apocalipse si antihristi iar ceilalti spalati pe creier numesc asta “darul inaintevederii”…eu numesc asta sindrom schizoid cu episoade paranoice. Mai lipsea zapacitu’ de la tanacu care a binevoit sa omoare “in numele domnului” o fata bolnava psihic sub pretextul ca era posedata si era complet tabloul.

Eu nu inteleg cum niste distrusi fara gandire proprie si blocati in secolul 13 pot primi atata acoperire media. Oare jurnalistii nu inteleg ca cu cat li se da mai multa atentie, cu atat vor crede ca cineva chiar le asculta aberatiile ultraortodoxe despre cum Romaniei i-ar sta bine ca stat religios si cum laicii trebuie infierati? Cu siguranta o sa apara pe aici vro’ doi trei  zapaciti din astia (desi ar fi ciudat, doar se stie, Internetul e unealta satanei) care sa ma injure. Le spun de pe-acum ca ma lasa rece orice fel de Ace pentru un creier mai curat, mai uscat, pe care ar putea sa-l verse pe-aici.

Hai ca v-am pupat pe portofele, ma duc sa-mi dau tastatura cu agheazma, sa-mi pun busuioc in unitate si icoana facatoare de minuni a maicii domnului pe monitor ca sa ma fereasca de antihristul din procesor. S-auzim de bine! (AMIIIIN!)

Nicolae Ceausescu: „Eram multumit ca reusisem aducerea din tara a primilor calugari tineri si ca obtinusem sume importante in valuta, transmise prin Elvetia, pentru reparatiile de la schitul Prodomu“

——————-
Şedinţa Senatului din 6 martie 2007

Stimaţi colegi,
Stimate colege,

Mai întâi să punem lucrurile în ordinea lor firească şi sub raport istoric.

Până imediat după al doilea război mondial, la Muntele Athos erau în jur de 1000 de călugări vieţuitori, români, în toate schiturile pe care le aveam. După cel de al doilea război mondial, noi nu am mai trimis acolo călugări, nici sprijin financiar după 1948.

În 1976, statul român, însă, a sprijinit schiturile româneşti de la Muntele Athos cu valori importante. Şi tot în 1976 a fost şi prima deschidere, să spunem, a Bisericii Ortodoxe Române şi a statului român pentru schiturile de acolo, în sensul că, pe lângă ajutoarele materiale pe care le-a trimis atunci Nicolae Ceauşescu, am trimis şi un număr de călugări din diverse biserici din România.

Personal eram, în 1976, cu o bursă de 3 luni la Muntele Athos şi cunosc lucrurile acestea foarte bine. Din 1976 şi în anii următori, lucrurile au degenerat, până la revoluţie. Abia după revoluţie lucrurile au intrat, să spunem, în făgaşul normal, în sensul că mulţi din vieţuitorii aşezămintelor monahale din România au mers la Muntele Athos şi au reîmprospătat acolo forţa, să spunem, monahilor români şi banii care au fost trimişi acolo de statul român, însă cu totul şi cu totul accidental, cu totul accidental. Mai mult, a fost vorba de nişte subvenţii făcute în nume propriu de diverşi cetăţeni din România.

Ne aflăm azi, aşadar, în faţa celei de a treia propuneri legislative privind sprijinul aşezămintelor monahale de la Muntele Athos.

Volumul al IV-lea al memoriilor lui Ion Brad de Ambasador la Atena ne dezvaluie un moment mai putin stiut din destinul lui Ceausescu. Momentul in care s-a intalnit cu trei calugari romani de la Muntele Athos

de Ion Cristoiu Jurnalul National 

Volumul al IV-lea al memoriilor lui Ion Brad de Ambasador la Atena ne dezvaluie un moment mai putin stiut din destinul lui Ceausescu. Momentul in care s-a intalnit cu trei calugari romani de la Muntele Athos. S-a petrecut in cea de-a doua zi a vizitei in Grecia, 17 martie, dupa-amiaza, intre dejunul oferit de premierul grec la hotelul Kings Georges si vizitarea Acropolelor. Scrie Ion Brad:

“”Nu mai descriu alte momente ale acestei vizite, ca sa amintesc faptul ca, intorsi la Palatul prezidential, protocolul stabilit in prealabil mai suferea o abatere. Nicolae Ceausescu primea vizita a trei calugari romani de la muntele Athos. Fusese tot ideea mea si n-a fost rea deloc. Cei trei batrini, trecuti fiecare de 70 de ani, aratau mai palizi, dupa postul indelungat al Pastilor care se apropiau, dar se tineau bine pe picioare, obisnuiti cu drumurile grele de munte. Veniamin Popa, staretul mai putin simpatic de la schitul romanesc Prodromul, era mai subtirel si agil ca o vulpe. Dimitrie Trihenea, originar din partile Sibiului, inalt, drept si bine legat, avea alura unui oier cu turme bogate. Fusese pina nu demult staretul ales al manastirii «Zografu», reconstruita de Stefan cel Mare.

Pe rind, toti trei i-au prezentat sefului Statului roman preocuparile si necazurile lor, tinind sa laude – ca sa auda si peretii Palatului – buna lor colaborare cu fratii greci, dar si dorinta de-a primi din Romania «singe proaspat», calugari tineri, sa mai salveze ceva din asezamintele si valorile spirituale romanesti”".

Surprinzatoare, trebuie sa recunosc, ipostaza asta a lui Ceausescu: de om binevoitor cu solii de la Athos. Ateismul fostului Conducator e o axioma. Cum de a fost deschis pentru intalnirea cu monahii? Mai mult ca sigur, a facut-o din nationalism. Se va fi convins, probabil, ca existenta asezamintelor romanesti la Athos se inscrie in politica de promovare a intereselor noastre.

Si mai surprinzatoare e urmarea. Povestita astfel de Ion Brad:
“”I-au daruit lui Ceausescu o icoana noua - n-aveau voie sa le instraineze pe cele vechi – si citeva obiecte de lemn – un potir, o cutie plina cu smirna si tamiie, cioplite de miinile mesterilor de la Sfintul Munte”".

Ceausescu se revanseaza. Din plin:

“”Iar acesta le-a promis sprijinul Cultelor din Romania si ne-a dat, lui Macovescu si mie, sarcina sa ne ocupam de toate aceste chestiuni”".
Desigur, Ion Brad nu-i strain de intreaga tarasenie. In cele cinci volume exista numeroase pagini menite a ne convinge ca el, ca ambasador, a inscris Athosul in agenda sa de prioritate.

Oricat s-ar fi zbatut Ion Brad insa, fara bunavointa lui Ceausescu n-ar fi facut nimic. E limpede ca Ateistul Comunist, denuntat de guralivii anticomunisti ca fiind Satana, a facut pentru Athos mai mult decat toti presedintii postdecembristi la un loc.

La un timp dupa plecarea lui Ceausescu, ambasadorul expediaza la Bucuresti o depesa dedicata Masurilor pentru promovarea intereselor romanesti la Athos. Chestiunea aducerii unor calugari tineri face obiectul principal al Documentului redactat de Ion Brad.

 Chiar din primele randuri, ea e pusa in termeni extrem de precisi:

“”Trimiterea unor calugari din tara.
Avind in vedere virsta foarte inaintata a calugarilor romani, starea grava a sanatatii lor (ceea ce va face ca trei sferturi dintre ei sa dispara in curind), problema principala a Muntelui Athos o reprezinta pentru noi trimiterea urgenta a unui numar cit mai mare de calugari tineri, bine pregatiti, sanatosi, destinati sa preia punctele cheie (…)”".

Din cate se vede, marea problema a momentului athonit e de ordin economic. Monahii alesi pentru a intari ortodoxia romaneasca pe Muntele Athos trebuie sa fie credinciosi. Nu e insa o conditie suficienta. Planul de masuri dezvaluie ca li se cer caracteristici tinand mai degraba de mana de lucru decat de suflet inchinat Maicii Domnului: sa fie tineri, sa fie sanatosi, sa aiba o pregatire multilaterala (in planul muncii manuale, desigur).

Episodul cu Muntele Athos ma convinge inca o data de complexitatea erei Ceausescu si de nevoia unei abordari fara ura si partinire a celui care a condus Romania, nu mai putin de 24 de ani. Dupa Carol I, cel mai longeviv conducator din Istoria Romaniei moderne.

Ziaristul Dan Alexe scrie aici, http://www.romanialibera.ro/a140597/macedonia-slavi-si-albanezi-o-rivalitate-eterna.html , numai despre slavi şi albanezi aflători acum în republica Macedonia. Dar să ne amintim de călugărul Nicodim, ctitorul de la Tismana, originar din Prilep (Pîrleap sau Părleap), oraş în republica Macedonia de acum. Să nu uităm că Nicodim se născuse şi copilărise în acel teritoriu al arhiepiscopiei de Ohrid dăruită cu un hrisov special în marele plan strategic al lui Mihail al VIII-lea Paleologul de reconstrucţie pentru Romania. Şi toate faptele mari ale călugărului Nicodim de la Tismana urmează, strict în transcendenţa isihastă, din spiritul hrisoavelor lui Mihail al VIII-lea Paleologul. Tot itinerariul geografic foarte concret al călugărului Nicodim, mai întâi din Pîrleap la Muntele Athos, iar de aici în Oltenia, a fost ghidat de spiritul hrisoavelor lui Mihail al VIII-lea Paleologul pentru “strategia Romania”, precum şi de isihasm. La anul 1369, Vlaicu Vodă şi călugărul Nicodim (un văr al său mai îndepărtat) lămureau ostensiv faţă de regele Louis d’Anjou al Hungariei chestiunea “stăpânului natural”, întemeind mănăstirea Vodiţa, tocmai la extremitatea apuseană a banatului de Severin care ţinea de voievodatul muntean. Era, acolo, acelaşi tip de discurs al dreptului natural românesc ca şi la ctitorirea mănăstirii Tismana, unde în zidire sunt aşezate cărămizi vechi din castrele romane dinainte de împăratul Aurelian. Pentru a sublinia continuitatea şi identitatea în Romania. Pe un scurt răgaz istoric, Vlaicu-Vodã integrează şi viaţa românilor de la sud de Dunăre în viaţa statului românesc. Poetul Nichita Stănescu era invitat, ceremonios dar fratern, să-şi recite versurile la Struga de Ohrid, aşezare mirifică de pe Via Egnatia. Regiunea străbătută de Via Egnatia este supranumită uneori, fie pentru că Via Egnatia prelungeşte Via Appia, fie dintr-un exces de metaforă geografică : « Moldova Italiei ». Alteori denumirea « Moldova Italiei » este restrânsă numai la Macedonia. Ca entitate politică şi teritorială întreagă, Macedonia a existat numai câteva decenii în Evul Mediu, înainte de a fi ocupată de Bulgaria. Apoi, în campania militară din 1367, Vlaicu-Vodă creează o punte între sudul Olteniei şi Macedonia, unde altminteri el avea o mulţime de rude dinspre partea tatălui, Nicolae Alexandru Basarab. Dar după 1393/1394, Macedonia va sta sub jug otoman, împreună cu Bulgaria. Principatele moldav şi valah, pe de altă parte, se bucurau de tratamente extrem de diferite şi de favorizate din partea puterii osmanlâe. Aceasta este încă o premisă de plauzibilitate a ipotezei că la 1393 otomanii recunoşteau pentru principatele române toate drepturile decurgând din capitulaţii. La ora actuală, Macedonia este împărţită în trei: Macedonia Pirinului (aparţinând Bulgariei), Macedonia egeeană (aparţinând Greciei), şi Macedonia Vardarului (adică republica Macedonia, recunoscută de Grecia actuală doar sub sigla FYRM, de la Former Yugoslav Republic of Macedonia). Fiecare dintre părţi, (FYRM, Bulgaria, Grecia), încearcă să îşi aproprieze moştenirea statului macedonean antic.

Principalul stadion de fotbal din capitala republicii  Macedonia se numeşte Vardar. Poezia lui Dimitrie Bolintineanu subliniază inserţia  elementelor  macedo-române de pe Via Egnatia  într-o cultură comună tuturor românilor. Via Egnatia e tăiată lângă Salonic de râul Vardar ce vine din Macedonia, trecând şi prin capitala   Skopje a fostei republici iugoslave Macedonia. Fernand Braudel era  fascinat de drumurile de transhumanţă ale  păstorilor români, între Galiţia germană (Haliciul, ţinut pe bazinul hidrografic superior al râului Nistru), trecând prin România şi Macedonia,  ajungând până la Marea Egee spre  care curge Vardarul. Împăratul Vasile al II-lea (976-1025), fiul marelui împărat macedonean  Nekiforos Focas (963-969), fusese supranumit „Bulgarohtonul” după ce a  redeschis   în Anul Domnului 1018 libera cale  pe uscat între Via Egnatia şi zona ripariană a Dunării. Câţi dintre acei macedoneni despre care scrie istoria bizantină  erau de fapt români?

Ştim că pe vremea Imperiului Otoman existau foarte mulţi români în Macedonia.  Iată   versuri doveditoare scrise  de un martor: Dimitrie Bolintineanu. Strofele, pe care le-am numerotat, sunt  extrase din poezia “San Marino”,  pe care ne-o recita extaziat, nouă, elevilor, profesorul Predică Petre de la liceul ‚Fraţii Buzeşti’ din Craiova : (1)’ San-Marino astăzi are / Sărbătoare de păstori, / O serbare / De plecare / La Vardar ce cură-n mare, / Alergând pe pat de flori. /(2) Se întinde masa dalbă / Pe un plai lângă  cătun, / Cu smântână / De la stână / Şi cu fagi de miere albă / Şi cu vin de la Zeitun. /(6) Popii binecuvantează / Şi  atunci toţi s-au mişcat / De plecare / Către mare, / Turmele înaintează, / Toţi cu totul le-au urmat. /(7) Caii poartă în spinare / Corturi, pături, aşternut, / Toată casa, / Toată  masa / Şi veşmânt de-mbrăcare, / Tot ce au, Tot ce-au avut. /(8) Mumele, în glugi pe spate, / Poartă prunci cu păr bălai / Sau mioare / Lîncezioare. / Clopotele, legănate, / Sună depărtat pe plai. /(9) Turma beagă, câinii latră, / Caii nichează  uşor ; / Mai departe, / La o parte, / Sub o măgură  de piatră, / Cântă-n fluier un păstor.’ Avem mărturia lui Mihail Sadoveanu  din „Anii de ucenicie” că macedonenii  vor influenţa prin norocul lor financiar cultura română, sprijinind editarea unor reviste literare superbe, chiar dacă erau  tipărite  în  tiraje homeopatice, aceasta  judecând lucrurile după normele „culturii de masă”. Olteanul Şerban Cioculescu era la un moment dat intrigat că niciun presupus „consătean” de la Sadova nu îl căutase vreodată pe Mihail Sadoveanu. Pentru că acei presupuşi „consăteni” olteni de fapt  nu existau, conchide Şerban Cioculescu:  bunicul dinspre tată al lui Mihail Sadoveanu venea de pe teritoriul traversat de Via Egnatia.  Să  amintim că tatăl macedonean al Bolintineanului venea la noi de pe un versant al muntelui Morav, iar bunicul lui Mihail Sadoveanu, trecut în actele româneşti cu porecla Corciali, venise de pe celălalt versant. Acei mireni macedo-români îl imitau pe călugărul macedonean  Nicodim  de la Tismana.

Titus Filipas

Cam asa arata un dialog intre Becali si DNA:

- Sa… imi dati… banii inapoi, hahalerelor! Iar pe partea economica sa imi …

- Domnule nu e nevoie… Nu va putem restitui banii, fiindca sunt proba in procesul “Valiza”.

- Ba talharilor sa imi dati banii inapoi, ca nu va iau dobanda. Eu vreau sa fac rugaciuni la Muntele Athos, sa stagneze cineva preturile la pamant ca am ajuns semi-miliardar.

- Domnule Gigi, chiar nu va putem da banii.

- Lasa ca va arat eu voua. O sa imi cer banii inapoi de la Catedrala Mantuirii, ca tot nu functioneaza si ii duc la Muntele Athos. Si pun si vreo doua rugaciuni pentru voi, sa nu cadeti in fata masinii lui Smara. Dang! Dang!

Si uite asa ramase Razboinicul fara valiza si cu partea economica din ce in ce mai mica. Totusi acum Becali ar trebui sa dea si el inapoi crucea primita de la patriarh. Eu cred ca e un complot, fiindca am auzit ca nici aia de la biserica nu vor sa ii dea banii.

Si in incheiere zic: Ba, esti prost? x2. De ce x2? Pai prima data pentru nerusinarea de a cere banii dati printr-o donatie, si doi fiindca aia de la biserica l-au decorat pe viteaz.

Un exerciţiu de futilitate al unui “om-brand  din presă”, un exerciţiu fără vreo finalitate pozitivă ori negativă –astă din urmă absenţă e chiar de mirare!–, ne este relatat de pe blogul http://prieteniisfmunteathos.wordpress.com/2008/07/23/ion-cristoiu-impiedicat-sa-verifice-o-minune-la-muntele-athos/ .

“Primul lucru pe care am incercat sa-l fac pe Muntele Athos a fost acela sa vad sfintele moaste. Ei bine, sunt singurul pelerin care nu a reusit acest lucru, tot timpul ivindu-se ceva care sa ma impiedice sa verific minunea.”, declară acolo Ion Cristoiu.

Comentariul meu, pe 30 iulie 2008,  la orele 11:54 ante meridian:

Minunea este aceea că sfinţii călugări nu l-au alungat cu pietre. Ion Cristoiu a degradat România, prin valul de imoralitate pe care l-a aruncat peste ţară din paginile ziarului Evenimentul Zilei. Şi valul de prostie, scriind mereu despre “găina din România care a născut pui vii”. Chiar şi un ateu ca Alexandru Mironov se arăta indignat de propaganda de imoralitate şi de prostire a neamului românesc pe care o ducea Ion Cristoiu prin presă. Eu nu prea cred că a fost o întâmplare propaganda lui Ion Cristoiu. După cum n-a fost o întâmplare nici interviul, –o săptămână sau două înainte de crima aceea abjectă –, cu medicul care avea să-l ucidă pe Părintele nostru Teoctist. În acel interviu, medicul respectiv era prezentat de Ion Cristoiu ca o mare somitate ştiinţifică, un infailibil al bisturiului. Dovezile certe ale crimei medicului s-au păstrat cel puţin într-o memorie de calculator al spitalului (de fapt dovezile crimei există în mai multe memorii la spital, şi certamente la SRI există o copie).

Titus Filipas

Sfînta Chinotită a
Sfântului Munte Athos

Prea Fericitului Părinte Daniel,
Patriarhul României,
Preşedintele Sfântului Sinod al Ierarhiei
Sfintei Biserici a României
şi tuturor membrilor cinstitei Ierarhii
la Bucureşti

Prea Fericirea Voastră,
Cu adîncă tristeţe, noi, totalitatea monahilor care ne nevoim în Sfântul Munte, am fost informaţi despre cu totul neaşteptata comuniune sacramentală (intercomuniune) din data de 25 mai 2008 a Prea Sfinţitului Nicolae, Arhiepiscop de Timişoara şi Mitropolit al Banatului, cu episcopul uniat şi cu nunţiul papei, act săvîrşit prin împărtăşirea celui dintîi din «pîinea» şi din «potirul» ereticilor acelora.

Unui ortodox îi este imposibil să treacă pe lîngă acest eveniment fără să simtă amărăciune şi serioasă îngrijorare. Cei care au o vie conştiinţă de sine ortodoxă şi un ascuţit simţămînt ortodox văd cum este încălcată în gradul cel mai înalt credinţa noastră, a ortodocşilor, în Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească. Actul neaşteptat al Prea Sfinţitului Mitropolit mai sus pomenit răstoarnă din temelii Eclesiologia Ortodoxă şi constituie încălcarea extremă a Sfintelor Canoane, adevărată jignire adusă înseşi Tainei Bisericii. De vreme ce cuvintele înscrise în Epistola către Efeseni constituie predanie apostolică: «Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez» (Efeseni 4, 3-5), iar această moştenire este păzită în mod neclintit de douăzeci de veacuri în Biserica noastră Ortodoxă cu preţul multor osteneli, cu sudoare şi sînge, cum poate sta nepăsătoare conştiinţa ortodocşilor cînd este desfiinţată temelia mîntuirii şi pusă în pericol nădejdea cea în Hristos?

Întîistătătorii ortodocşi, precum şi însăşi Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu au accentuat în multe rînduri faptul că potirul comun nu poate constitui un mijloc de realizare a unirii. Convingerea comună a ortodocşilor este aceea că deplina unitate dogmatică în Credinţa Ortodoxă este condiţia absolut necesară pentru oricare unitate bisericească viitoare a eterodocşilor creştini care s-au separat de Biserica Ortodoxă. Aşa cum a scris şi vrednicul de pomenire părinte Dumitru Stăniloae: «Pentru Biserica Ortodoxă intercomuniunea care separă comuniunea euharistică de unitatea de credinţă şi de unicitatea Bisericii este de neconceput. Mai corect spus, aceasta este un pericol de dizolvare a Bisericii, a unităţii de credinţă şi de încetare a Euharistiei» (Pentru un Ecumenism Ortodox, ed. Athos, Pireu, 1976).

Intercomuniunea sacramentală săvîrşită cîndva în trecut în mod neteologic şi nejustificat de către unii în diaspora ortodoxă a fost condamnată în repetate rînduri de către Biserica Ortodoxă.

Pe lîngă aceasta, am luat cunoştinţă şi de sminteala răspîndită în poporul român credincios şi de protestul energic al cuvioşilor monahi atît din România, cît şi de la Sfîntul Munte.

Cunoaştem, de asemenea, şi faptul că diverşi factori din afara Bisericii exercită presiuni de nesuportat în vederea justificării actului Prea Sfinţitului Nicolae. Cu toate acestea, nici o acţiune deliberată venită din partea acestora nu poate acoperi, în conştiinţele episcopilor ortodocşi, datoria lor episcopală ce decurge din cuvîntul Apostolului: «Luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfînt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a cîştigat-o cu însuşi sîngele Său» (Fapte 20, 28). De altfel, opoziţia dusă pînă la vărsarea de sînge mucenicesc a poporului ortodox al României faţă de uniatizarea lui forţată din secolul al XVIII-lea, opoziţie consemnată de scriitori români şi străini, este dovada cea mai bună a faptului că poporul vostru credincios iubeşte Ortodoxia şi nu doreşte uniri false cu papistaşi şi uniaţi.

Uniaţii, oricît ar fi de apreciaţi ca oameni pentru suferinţele la care au fost supuşi, alături de ortodocşi şi de alţi creştini, de către regimurile atee, nu pot participa la împărtăşirea potirului nostru şi nici noi la împărtăşirea potirului lor, deoarece împărtăşirea din aceeaşi Pîine şi din acelaşi Potir este pentru noi o chestiunea eclesiologică, iar nu una sociologică; este rodul deplinei unităţi dogmatice, cultice şi administrative în Credinţa Ortodoxă, iar nu un mijloc de promovare a unor unificări lumeşti; înseamnă comuniune cu Hristos şi în Hristos şi nu se referă la formele trecătoare ale unei societăţi doar omeneşti.

În afară de acest eveniment, dorim să ne exprimăm îngrijorarea şi pentru săvîrşirea anul acesta, la praznicul Arătării Domnului, a Sfinţirii Apei de către Prea Sfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, în comun cu episcopul uniat al locului. Ne întrebăm dacă nu cumva toate acestea se fac pentru a se cultiva aşa-zisul ecumenism popular, pentru ca popoarele să se obişnuiască cu ideea unităţii în ciuda diferenţelor dogmatice şi pentru a se promova o unitate a Bisericii Ortodoxe cu creştinii eterodocşi fără rezolvarea acestor diferenţe.

Prea Fericirea Voastră,
Considerăm că pentru aceste acţiuni anticanonice extreme sîntem împreună răspunzători înaintea Domnului şi aceia dintre noi care tăcem sau consimţim cu făptuitorii. De aceea, cu profund respect vă rugăm să vă aplecaţi asupra acestor chestiuni cu cuvenita sensibilitate faţă de Sfintele Canoane şi să înlăturaţi sminteala de la mijloc, pentru ca să se slăvească prea sfînt Numele Domnului, pentru a fi alinat poporul ortodox credincios din România şi de pretutindeni şi pentru ca sfintele Biserici ale lui Dumnezeu să se bucure de buna rînduială şi de pacea cea plăcută lui Dumnezeu.

Referitor la cele de mai sus, dorim să vă aducem la cunoştinţă faptul că noi nu putem primi în comuniune bisericească pe episcopul care va stabili comuniune sacramentală cu uniaţi, papistaşi, monofiziţi, protestanţi sau alţi eretici fără ca în prealabil aceştia să se întoarcă la Credinţa Apostolică a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe.

Avem speranţa că, cu dragoste părintească, veţi acţiona cum se cuvine în acord cu cele stabilite de Sfintele Canoane.

Pentru toate acestea, cerînd ca nişte fii binecuvîntările patriarhale ale Prea Fericirii Voastre celei de Dumnezeu cinstitoare, vă sărutăm Cinstita Dreaptă şi vă asigurăm de respectul nostru fără margini.