Cat de misto e , pana la urma, sa fii femeie ! Chiar si privind lucrurile doar prin prisma faptului ca, daca vrei, daca te tine, iti dai chilotii jos , deschizi gura mare, si-ti faci loc… aproape oriunde, cel putin in Romania. Si-apoi,  cand o femeie iese pe strada si incepe sa zambeasca si se uita in ochii… oricui … i se raspunde, de cele mai multe, tot cu un zambet. Sau macar cu o fata mirata. Femeile primesc flori si bomboane, femeilor li se trimit sticle de sampanie in restaurante, femeile sunt ajutate sa-si dezbrace haina, li se deschide usa, femeile sunt cele carora li se ofera…inelul. Femeile sunt muzele, si pana la urma banii … tot pentru femei se fac. O femeie inteligenta, atunci cand se relaxeaza, si realizeaza ca e femeie…si-si pune unele… lucuri… in evidenta…ii iese imediat soarele. Si cat de bine e atunci.Nu merita, pentru nimic in lume, sa uitam ca suntem femei si, daca vrem, noi chiar putem. Orice!

Jan Motyka przyszedł i mi puścił…

Dzisiaj chciałbym przedstawić nowy sposób słuchania muzyki przez internet. Obecnie w internecie królują tak zwany darmowe mp3. Są to specjalnie skompresowane pliki mp3, które można do woli odsłuchiwać oraz wyszukiwać.

Wyszukiwarka MP3 to obecnie chyba najpopularniejszy serwis w internecie. Mamy dzięki niej pełną gammę utworów w podziałach na kategorie, typu Hip Hop, Rap, Techno, Mix, Dance, i wiele, wiele więcej.

Wszystko zależy od nas, czego chcemy w danym momencie oglądać. Wyszukiwarka MP3 to nie tylko zwykłe Mp3, ale także możemy odsłuchiwać utwory zanim je pobierzemy. Dodatkowo mamy możliwośc tworzenia sobie playlist, które w przyszłości możemy wykorzystać w celu stworzenia swojej ulubionej listy przebojów, następnie pobrać je. Gdy nam się znudzą możemy ponownie skorzystać z wyszukiwarki i znaleść nowe utwory. Polecam wszystkim bardzo serdecznie wynalazek XXI wieku, jakim jest Wyszukiwarka MP3.

Acum ca muza nu mai e, mi-am facut putin timp si am vorbit cu un prieten, apoi mi-am adus aminte un lucru foarte important pe care m-am gandit sa-l public. Acela ca nu detaliez mai mult metodele de a agata cu succes intr-un timp foarte scurt, din simplul motiv ca fetele care se incadreaza in aceasta categorie nu sunt ceea ce va doriti .. sau ceea ce cauta un barbat. Bineinteles ca sunt extraordinare pentru o aventura/one night stand .. dar cam atat. Pe termen lung, “aceea” (fata perfecta) va aparea de unde nici nu va asteptati si nu se va lasa usor impresionata de tehnici valabile sambata seara, in club.

Revenind la aventuri si sex, de ce nu? Intre 18 si 27 (as spune chiar 32) de ani este mai mult decat indicat. Nu va complicati fara sa fie cazul si bucurati-va de fiecare moment/seara/eveniment/ocazie. Daca viata nu e asa cum va doriti, este doar vina voastra si tine in exclusivitate de voi sa schimbati ceva. E clar ca pierdeti vremea cand in loc sa iesiti din casa, stati in fata calculatorului si cititi articolul acesta. Nu o sa intalniti fete pe net .. si sigur nu pe blog-ul meu. In viata trebuie sa regretati doar lucrurile pe care nu le-ati facut (cu cateva exceptii, bineinteles – a se citi: sifilis)

Hmm .. sunt sigur ca am pus pe undeva prin PC si materialele serioase pe care urma sa le public ..

RazvanG

- Ce cauti pe blogul acesta?
- Pai ,si eu … mmm … mi-am pierdut Muza!
- Ti-ai pierdut-o pe aici?
- Nu.
- Atunci de ce o cauti aici?
- Pentru ca e colorat si e lumina.
- Chiar cand cauti in Lumina nu e sigur ca vei gasi Muza, dar poate tot gasesti ceva.
In obscuritate nu vei gasi nimic!

Voce 1: Muza e mai mult decat “ceva”. Muza e o persoana, si majoritatea o vad doar ca pe o unealta.  E ceea ce noi ii conferim, idealul nostru, un suflet si un trup plamadit de imaginatia noastra. Realul are doar franturi din acest vis al nostru. Muza ce simte?

Muza simte ceea ce simti tu dar in felul ei si , involuntar probabil, devine ecou si amplificator al emotiei tale.Muza e un stimulant, catalizator de energii, te scoate din amorteala, te face chiar sa scrii, sa scrii pentru ea si pentru tine, venind din tine spre ea, nu poti sa nu scrii, nu poti sa nu creezi cu ochii largi deschisi, cuvinte, sunete, pictura ce ii sunt dedicate.

Voce 2:  MUZA… e asa de greu s-o ignori… mai am o speranta : ce-i mai bun, vine la urma…. mai asteapta… nu mult… dar mai asteapta…

Nu astepta rasplata, rasplata e acea stare in care esti capabil sa recunosti muza, sa creezi, nimic altceva nu iti va satura vreodata timpul.

Voce 3 : Uneori e doar vis sau e doar in vis, alteori un ecou al tau care e pregatit sa iti raspunda la orice strigare de departe, cautare… chin launtric si elan impletite cu fir de tacere; curaj si lasitate… motiv de a te da pe fata, de a te desavarsi; Te caut in fiecare clipa cu palmele curate, dau laoparte paienjenis de tristeti si ma agat de raza pe care o lasi in urma ca o cometa; esti doar o stea… treci in viteza si iti numar apoi reaparitiile… esti una si aceeasi, ivita de mai multe ori pe cerul verde al credintei. Mainile mele iau in ruga forma ta. Si glasul meu gustul tacerilor tale, si privirea mea culoarea contururilor tale. Ma doare departarea ta, ma doare apropierea ta.

Voce 1: Oare daca Muza ar raspunde tuturor chemarilor noastre si s-ar apropia de noi in felul dorit de noi ar continua sa ne fie ea Muza? Sau tocmai pentru inaccesibilitatea ei ne e Muza muza? E mai mult ireal in fiinta ei.

Ireal? Fara muza cuvintele sunt plate, ideile nu vin abundent, concretul, obiectivul te acapareaza. Poate ca asta e viata si muza e o dereglare la limita nebuniei. Iubirea – alta dereglare tolerata!

Exista oare masculinul Muzei? Muzul.  Sau Negatul Muzei? Non-muza, anti-muza.  Se pare ca exista Muze si Muze! Anticii descoperisera doar 9!

Vocea 2: ….pt mine, Muzul e chiar Luceafarul…si nu in faptul ca vreau sa se coboare in odaia mea, ci pentru faptul ca am unde sa privesc si cu cine vorbesc, in gand, pe cine chema si pe cine iubi cu adevarat, fara sa fiu si eu iubita…ceea ce nu conteaza…e un simplu vis…un simplu mit ca exista in steaua aceea o ratiune,un dor,un alt tu…un alt EL…Muza se stie muza doar cand noi ii dam aceasta putere…. ea nu ar fi…de aceea fiecare are alta muza…e defapt dorul lui…si niciodata aceea muza nu se recunoaste ca e un ideal….i se dau alte identitati…iar omul care i le da, isi face singur un refugiu…un loc al lui…in EA……MUZA ESTI TU, SUNT EU, E EL, E EA….si omul are un fel de inger-muza…nu mai e singur in el….asta e poate menirea muzei….ACOLIT AL GANDURILOR MELE….E MUZA MEA!!!

Voce 4: Am intalnit o muza. Ma inspira sa creez, sa demonstrez lumii ceva, sa exprim inexprimabilul. As fi cantat daca aveam voce, as fi scris daca aveam talent, as fi pictat daca aveam imaginatie. Asa nu pot decat sa ingan debil, copilareste : Muza, Muza, Muza… ce dulce esti.  Degeaba Muza apare daca nu are pe cine sa inspire.

Muza nu are cum sa nu te inspire. Trebuie doar sa fii prezent la INTALNIRE. Prezenta asta insa e o iesire din inchisoarea noastra, nu doar cea corporala! Suntem fiinte capabile de vibratii, nu covalescentzi vesnici. Ne construim usor insa “substituentzi” ai MUZEI.

Voce 4: Mi-a povestit cineva despre o Muza pe care a intalnit-o. Mi-a descris-o ca fiind sclipitoare, istovitor de catifelata si ispititor de parfumata. Mi-a mai spus ca Muza aceasta canta ca un inger si dansa ca un fluture. El ii spunea Muzei mereu ca il inspira ca ii trezeste noi simturi nebanuite pana atunci. Ea radea copilareste. El s-a apucat atunci sa construiasca un castel din bete de chibrit. Ea radea si dadea din palme vesela, pe masura ce castelul se inalta tot mai frumos sub mainile pricepute ale prietenului meu. In momentul in care castelul era terminat, el, cu un zambet satisfacut pe fata priveste triumfator spre Muza care, fara sa zica un cuvant s-a ridicat si a plecat, in locul veseliei de pana atunci aparandu-i pe fata o grimasa dispretuitoare. El siderat, priveste spre tocmai terminatul sau castel, acesta semanand acum mai mult cu o dugheana, cu un bloc imputit de bete de chibrit.  Muza oare doar impinge? Nu ar trebui sa si conduca?

Sigur ca nu conduce! Desi, din partea mea, “ego nihil impossibile arbitror”!

O forta “divina” poate juca uneori cu noi prin semne transformate intr-o … faptura umana, ce ne ispiteste si ne da peste cap toate motivatiile anterioare. E adevarat ca prietenul tau, ca si altii trebuie sa se fi simtit ca “o fiinta bipeda fara pene”( Diogene). Se potriveste povestea ta mai degraba aforismului lui Wilde ” femeile (ca muze) ne inspira dorinta de a realiza capodopere si ne impiedica intotdeauna sa le ducem la bun sfarsit”. Muzele sunt excesiv emotive, expresive si melancolice. Le caracterizeaza insa o nebanuita intensitate a … indiferentei. De multe ori, elanurile astea necunoscute, declansate in noi, nu ne lasa sa intelegem ce facem, ce construim … ce scriem! Si apropierea stranie a tipului acesta de muza ne departeaza de ceilalti ( trebuie sa fie “putred” ceva aici!). De cele mai multe ori Muza nu va accepta rolul de “asistenta” si nici nu se va lasa purtata de capriciile nostre. Mai degraba ea nu accepta “prodigiile” noastre, pentru a lasa intacta MOTIVATIA, o mereu noua posibilitate necunoscuta va depasi si face “de dispretuit” orice am crea.

Voce 5: Si oare de ce muza aceasta are mai intotdeauna valoarea de trecator ambulant printre noi?…Se poate oare vorbi despre o muza ca o aura permanenta care nu doar ne inspira dar ne si protejeaza…care nu doar trezeste simtiri si intrebari pierdute intre intelesuri,dar care atunci cand o chemi sa apara…in toate culorile ei…?

Muza e un adevar jucandu-se cu minciunile noastre, in fata caruia te trezesti si te vadesti altul. Muza are toate caracteristicile unui … tiran.

Voce 2: Cum am spus imi strig, se pare,muza pe diferite cai…o strig sa-mi apara din nou…si vad ca nu-mi vin decat alte zeci de idei despre ea…nu gasesc decat o muza copie dupa muza-mi…nu gasesc decat o falsa apropiere de asemanare…si cred incepand de acum ca muza defapt cand am intalnit-o am fost eu…au fost doar felurile mele de-a percepe ceva…si au fost poate atat de ideatic ordonate incat au creeat impresie a ceva ce niciodata nu a fost…am avut o muza pe masura gandirii mele…pe masura simtirii mele…am avut o muza care parea sa depaseaca in medie ceea ce sunt…si de aceea avea caracter aparte…

In orice muza trebuie sa existe un strop al contrariilor. Spuneam de la inceput ca muza seamana cu noi atat de mult, si se deosebeste de noi inca si mai mult.

Voce 1: Imi las astfel strigarea dupa muza sa se strige fara sa ma implice constient…sa se strige singura…si poate, am speranta ca intr-un cuprins de moment voi face din nou cunostiinta cu Muza…

Muzele “fara corp” mai degraba inhiba, te retin din elanuri eronate, revoca optiuni pentru a privilegia altele.Dar niciodata nu dau indicatii! Muza e un contrariu al tau, adica al EULUI TAU COMUN, banal, vestejit. Doar asa poti fi si altfel !

Voce 2: Contrariu sau aspiratie…? contrariu e vehement opus…pe cand aspiratia e ceva care decurge din tine…

…Contrariul e uneori vehement necesar… sa aspiri la ceva ce nu esti si nu decurge in mod normal si banal din tine…

Voce 6: Mi se pare ca trebuie sa subliniez ca asemanarea e neaparat oglindire si nu are pic de deosebire in ea…nu e copie, e doar o transcriptie majoritara a caracterelor.

Voce 2: Muzele “fara corp”?…privesc spre mine cu alti ochi…cu ne-ochi…vorbesc cu alta gura,cu ne-gura…si ma ating cu ne-mana…Fantastic si nu neaparat…ce ochi ar trebui sa aiba o stea?…ce gura ar trebui sa aiba un izvor?…ce mana ar trebui sa aiba un fiu de vant?…Si nu oare pe acele muze “reale”, personificate prin personaje aproape banale,  umane,le atribuim o serie de factori fantastici de ordin neuman…?

Descoperim frumusetea corpului ei ca o coincidenta miraculoasa intre real si imaginar!

Voce 5: Muza…scanteie din mine, lumina din lumina mea,iti simt uneori prezenta ca pe un junghi in inima, in minte fulger taios, ma aprinzi si ard, ard, chinuitor si dulce in acelasi timp, ard, ard vapaie de culori, de cuvinte, de sunete armonice…ma dau tie, ma dau lumii, ard, ard, pana raman doar jar, si-mi strang in causul palmei jarul cu disperare si lacrimi in ochi…Atunci dispari si te caut si incerc sa suflu in palme, doar-doar voi mai aprinde bobul de jar…dar lacrimile dorului de tine l-au stins deja…

Voce 3: Cred ca sta in puterea fiecaruia sa-si cultive muza lui…cele abstracte vin insotite de o oarecare siguranta,aceea doar pe care o are un creeator de ceea ce a creeat…cele “individe”  sub un vesnic acut semn al intrebarii: Cat va mai fi asa?…Cat?…

Si de ce tocmai aceasta intrebare…de ce limitarea temporala ingrijoreaza din nou…Timpul isi pune inca o data rigid amprenta?…Omul prin definitie e timp…o muza-om ar fi o muza-timp…ar fi inganarea nesimtita a fricii…iar frica se concentreaza nu atat pe existenta muzei cat pe coexistenta MUZA-TU…

Voce 5: Muza e scanteiere fulguranta in noaptea contingenta. Ne da ghes sa ne daruim si la indemnul ei o facem cu pasiune, cu nebunie, ne impartasim lumii si neantului cum n-am facut-o vreodata…pana ramanem pe dinauntru goi …atunci dispare cruda Muza…pana cand in noi va creste iar painea ce poate fi inmultita si va izvori apa ce poate fi schimbata in vin. Muza nu poate sta cu noi in fiecare zi…ea se hraneste cu pulbere de stele, cu miere din florile soarelui si lunii…cu cantec de sirena si vanturi albastre… nu poate sta cu tine, muritorule, cat timp tu nu ii poti da din palma ta un strop de curcubeu…

Voce 4: Dupa mine muza mai are un caracter, si poate cel fara de care nu ar fi niciodata scoasa in evidenta,ivita din ungherele ei…E acela  de identitate conturata prin un simplu gest de identificare constienta a muzei…o identificare in care primul rol il are ochiul formator…e vorba despre ochiul celui care are nevoie de MUZA. Dupa mine,aceasta identitate e una de ordin necesar…iar necesarul nu intereseaza in fapt muza, cu intereseaza in intreg pe cel care se bucura de ea.

Voce 2: Da…muza nu poate sta in mine ca muritor…in schimb ma poate locui…si intr-adevar ma locuieste atunci cand imi apare…e o aparitie doar pentru mine,pentru cunostiinta mea…are si caracter selectiv… Dar daca privesc muza prin prisma mea, a celui care a vazut-o…e chiar atat de gresit spus ca e, … de fapt un EU plecat dintr-o alta lume dar care la intersectia cu mine si cu planul meu capata valentele mele…?

E doar acea curba spatiala,daca vreti,care atunci cand ma locuieste se pliaza si devine tangenta la mine ca punct, si intreprinde un schimb egal echilibrat si de o parte si de cealalta in comunicarea unei cunostiinte…pentru acel timp periodic chiar,se confunda cu fiinta mea…cu definitia mea si la fel eu ma confund cu ea…Exista o libera,cred,intelegere asupra cantitatii de VALOARE/SEMNIFICANT transmisa…la fel o libera intelegere asupra directii de transmitere…cine cedeaza si cine accepta…undeva IDEALUL ar fi in jumatati perfect egale.

MUZELOR nu le place sa fie depasite. Nici Nimfelor. Singurul copil al unei MUZE de care-mi amintesc, din mitologie e ORFEU. Si destinul lui e destul de tragic. Orfeu, era cel mai mare cantaret si poet al antichitatii, stia sa vrajeasca Lumea. Dar la randul lui a fost vrajit de Euridice, a inteles ca ea este unica lui dragoste. Nu-si inchipuia viata fara ea. Dar, asa cum se intampla, o pierde si o cauta pana in Hades  de unde o recupereaza, dar, cu o conditie: pana nu iese din taramul celalalt, nu are dreptul sa intoarca capul sa o priveasca. Daca face acest lucru, o pierde pentru totdeauna. M-am intrebat eu de ce aceasta conditie, si mi-am dat unele raspunsuri. Binenteles ca grijuliul Orfeu, nu rezista, s-a gândit ca Euridice, mergand in urma lui, poate rataci drumul. O singura privire inapoi a fost suficient ca ea sa sa dispara in neant. Nimfele zeului Dionisos, vazandu-l jalnic si trist, i-au propus sa aleaga pe una din ele în locul frumoasei Euridice, aveau pretentia sa creada ca o pot inlocui. Orfeu le-a alungat si acestea l-au rupt in bucati, nefacandu-i de fapt mare rau, tot arata el jalnic … fara Euridice.

Multumesc vocilor,   le asigur ca nu le-am uitat.

Imagini – Fereydoon Rassouli

]]> http://betweenblankpages.wordpress.com/2009/10/16/przybadz-do-mnie-siostro-milosierdzia-muzo/ Fri, 16 Oct 2009 09:08:19 +0000 Sunny http://betweenblankpages.wordpress.com/2009/10/16/przybadz-do-mnie-siostro-milosierdzia-muzo/

Życie ludzkie jest nonsensem, do niczego nie prowadzi, niczemu nie służy, nikt nikogo nie zapamięta i nikt niczego nigdy nikomu nie wyjaśni.  Wbrew pozorom to nie cytat z wnurzeń emo nastolatki, ale krótka recenzja Krzeseł Ionesco z kryminału Joe Alexa. Życie codzienne  bywa przytłaczające, nawet jeśli ma się fajnego chłopaka, nie najgorszą pracę i jako tako ustabilizowaną sytuację życiową.  Tramwaje, które bezlitośnie budzą cię o bladym świcie, wichura i deszcz, smutni ludzie naokoło. Łapię się wtedy na chęci ucieczki, w jakąś inną rzeczywistość. Nie bardzo wiem jednak jak… Nawet sprawdzona podróż w przeszłość na kartach książek nie zawsze się udaje.  Zapomniany hrabia Monte Christo leży w kącie, wzgardzona Jane Austen jeździ ze mną codziennie do pracy, wciąż mam nadzieję, że znowu do niej sięgnę, chociaż pseudosielankowy klimat Mansfield Park, zaczyna raczej działać mi na nerwy niż koić atmosferą dawnych czasów, kiedy to niewiasty faktycznie nie zajmowały się niczym poza  wdawaniem za mąż siebie, sióstr i kuzynek.

Najbardziej wykańcza jednak nuda, powtarzalność czynności. Nie ma inspiracji, natchnienia, nawet jeśli chce się czym zająć to coraz ciężej znaleźć coś nowego, fascynującego. Z czasem odczuwa się przesyt. Historia na powrót zdaje się poczetem zmor i królów. Coraz rzadziej otwieram photoshopa i przeglądam fora internetowe w poszukiwaniu ciekawego tutoriala. Ile można oglądać filmy czy nawet najciekawszy serial, który ciągnie się kolejny sezon, na siłę, bo w końcu łatwiej bazować na już sprawdzonym pomyśle niż silić się na oryginalność.  Krzyżówki, robótki, teatr, wystawy… Słowniczek polsko-angielski podpiera nogę stolika, płyty do nauki niemieckiego poniewierają się gdzieś na etażerce. Przepis na nową sałatkę został już udoskonalony na siedem sposobów.  Ten nasz szalony wiek, dostarczający wciąż nowych bodźców a z drugiej strony swą powierzchownością powodujący, że niczego tak naprawdę nie możemy zglebić do końca.

Ogarnia mnie od przypadku do przypadku dziwna nostalgia na wspomnienie czasów, w których człowiek mógł znać się na wszystkim – przeczytać wszystkie greckie dramaty, znać na pamięć nazwiska flamandzkich malarzy, które ledwie da się wypowiedzieć albo wszystkie ówczesne wynalazki. Dzisiaj czasem zazdroszczę osobom, które potrafią poświecić cale życie by zgłębić pismo linearne A Kreteńczyków, studiować mitologię skandynawską albo szukać nieznanego pierścienia wokół Saturna. Na szczęście wkrótce mi przechodzi, dzięki temu, że patrząc na niektóre znane mi osoby, ogarnięte jedną tylko pasją zdaję sobie sprawę z tego, że nie dałabym rady tak żyć. Wozić o północy psa do weterynarza, targać teczkę na projekty większą niż ja sama, mieć stolik z pudełek po pizzy, gdyż inne jedzenie oderwałoby na dłużej niż 10 minut od komponowania. Wolę już swoje lekcje włoskiego, wypady na mecze i kręgle, nawet jeśli jakieś przemądrzałe snoby uznają to za mało ambitne. A, i nie miałabym nic przeciwko temu, żeby dalej powadzić ten blog, jeśli tylko muza będzie częsciej do mnie przybywać i nie wtedy, gdy akurat jadę do pracy…

Se dau patru puncte: eu, tu şi ei doi. Uniţi punctele între ele şi veţi obţine un tetraedru cu baza eu, tu, el- cel dintâi şi vârful în el- muza.

Aflaţi câte emoţii pot intra în volumul tetraedrului şi câte bătăi de inimă mai are punctul eu până să ajungă la el- muza.

Motto:  “Dic, age, Musa lenis, meumque praelude cantum”

(“Hai vorbeste blanda Muza si anunta-mi cantul.”)

Pana sa aflam ce e “daena”,  vom face o vizita unei verisoare a ei, mai indepartate …  “muza“.

E 14 octombrie. La Iasi e Sarbatoarea Sf.Paraschiva, este si ocrotitoarea mea dintotdeauna. Cateva amintiri imprecise revin,  e chiar dificil sa va povestesc despre muza! Nu e cumva si ea, o creatie a imaginatiei , o plasmuire?  Ma intreb inca si acum …

Trecu oare una prin viata mea, o muza cu unghii verzi, cu haine verzi, cu par verde … dar cu ochi negri, sau albastri, sau verzi si ei? Degetele sale subtiri cu unghii verzi, ca un cer verde cu stelute, se puteau oare plimba pe fruntea mea?

Muza mea e ca vantul? E plete verzi si vant in acelasi timp? E vant gales dar si furtuna. Zburda bucuroasa. Zburda suferind. Zburda dansand cu viata si moartea.

Poti cere vantului sa te ocoleasca?

Suferinta muzei mele am luat-o drept izvor. In el reveneam la viata, o revenire poate egoista, a celui ce descoperise ceva misterios. Muzo , de ce-ai confundat tu oare chemarile mele cu altceva? De ce te-ai facut ecou fals, chemandu-ma sa ne zbatem pe aceeasi cruce? De ce te-ai apropiat? Din curiozitate?

Vocea muzei? Incantare. Raspuns de ecou interior. Cum sa nu-i jertfesti vocea ta? Jertfesti vocea ta tacerii…

Muza nu te face doar sa scrii poezii, sa te indragostesti  altfel, sa dai tot ce e mai bun in tine. Muza m-a intinerit, mi-a daruit cumva hainele sale verzi si gandul sau verde. Parul mi-a inverzit in loc sa albeasca. Doar ca n-am inteles de ce m-a durut schimbarea asta. N-am inteles ca transformarea e ireversibila, ca vorbele mele vor deveni caini verzi, muscandu-mi buzele inca rosii.

O muza nu te face sa suferi, ci doar sa te schimbi De ce? DE CE? Cuvintele unei muze nu au nimic altfel, doar tie iti par seminte gata sa incolteasca. Si incoltesc, ca sa dea rod verde! Si rodul asta nu e cine stie ce. E doar rod. Iese el din tine datorita ei?

Muza simte ceea ce simti tu dar in felul ei si , involuntar probabil, devine ecou si amplificator al emotiei tale. Daca intalnesti muza intr-o persoana esti deja norocos de doua ori! Altfel esti norocos doar o data!

Muza vine de pretutindeni! De ca sa-i dam trup? De ce?

O frumusete in trup e muza, si e o frumusete in suflet “atat de frumoasa incat va ramane frumoasa si in continuare“  Priveste cum se dizolva in toate! Te priveste in ochi. Atat de real si atat de aproape incat nici cuvintele nu pot sa ne mai desparta.

Imi place sa cred ca acolo, langa muza, locuieste ce e mai bun din mine, partea valoroasa a sinelui meu. Acolo, langa muza, viata devine un vis al vietii. In vis inaintezi, insensibil la orice risc, pe margini de prapastii, pe faleze, pe turnuri ale fanteziei, fara vartej, fara sa ametesti, la inaltimi ce nu le percepem ca inaltimi, ci ca niste locuri plate, de campie. Muza din visul meu, imi da sarutul doar cu ‘buzele visului’.

Poti fi necredincios Muzei? O poti huli? O poti nega? Ce fatarnic!… O poti chema? Sau vine ea singura? O poti uita? Cum e sa uiti de tine? Caci muza seamana cu noi atat de mult, si se deosebeste de noi inca si mai mult. Putem schimba rolurile Muzo? Cum ar fi sa cari o ‘cruce’ mai grea, imi vei spune, fugind de mine pentru a ma apara.

Ma mai poti tu muzo parasi? Nu! Parul tau verde, muzo, arde oricum prin copacii padurii!

Te-am pierdut inainte de a te cunoaste cu adevarat, atunci cand m-am ascuns de intrebarile ochilor tai. Te-am iubit si te-am negat Muzo! M-am lasat doar fermecat de puterea ce mi-o daruiai, si, de atata vreme, nu mai ajung sa ma refac.

MA ROG SA NU FII TU MUZA MEA, IN FIECARE DIMINETA !

Ma rog sa fii fericita si libera ca vantul, si sa-mi iesi din ganduri…

Daca m-ai putea parasi cu adevarat, as putea macar reincepe sa te caut, poate te voi gasi pentru totdeauna, de data aceasta!

…

Iarta-ma Muza ca iti vorbesc cateodata la persoana a doua, Iarta-ma!

…

Muzo, tu cui te rogi? Omului bun ce m-a chemat, raspunde ea …

…

Ce-o fi, ce n-o fi MUZA asta, chestia e ca intalnirea ei separa viata ta in doua, iti ramane doar ceea ce vei numi mereu … RESTUL VETII !

va continua …

PS: The true Klimt here !

Ostatnimi czasy blog został zapomniany, zaniedbany i odsunięty na drugi plan do tego stopnia, że jakąkolwiek potrzebę dokonania wpisu dławiłem w zalążku. To wszystko przez jakże intensywny odpoczynek po egzaminie, nakładające się projekty filmowe (niebawem efekty) powiązane z ciągłymi wyjazdami. Do tego nadrabianie zaległości w lekturach i filmach, o muzyce nie wspominając – Hurra KUPIŁEM i słucham z dużą przyjemnością:)

Na dobry początek wznowienia bloga przypomnę kawałek McCartney’a z lat dziewięćdziesiątych:

Ziua Internaţională a Muzicii.Roua sufletelor…

* Mi-am slujit ţara cu armele mele: pana, vioara şi bagheta. *   ( George Enescu )

*******

Ziua de 1 octombrie nu poate sa treaca neobservata. Pentru ca e Ziua Internationala a Muzicii si se sarbatoreste anual, din 1975, la propunerea renumitului violonist, dirijor si muzicolog Yehudi Menuhin, fost presedinte al Consiliului muzical international al UNESCO si fost elev al maestrului George Enescu!

George Enesco plays Corelli Sonata:

* Muzica este o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu şi desfătarea permisă sufletului. *  ( Johann Sebastian Bach )

* Muzica este sufletul limbajului. *   ( Max Heindel )

* Muzica este adevărata limbă universală. *  ( Karl Julius Weber )

Yehudi Menuhin and George Enescu play Bach:

Liceul de Artă * Sabin Pauţa * din Reşiţa:

În Reşiţa, micul oraş de pe Bârzava, la poalele munţilor Semenic, muzica, arta şi-au  găsit şi rostuit loc şi Cale spre inimile cărăşenilor. Liceu de Artă * Sabin Pauţa * din Reşiţa, se va îmbogăţii curând şi cu clase de Conservator, graţie eforturilor şi dăruirii dascălilor, muzicienilor, Oamenilor cu suflete alese, frumoase şi, copiilor,  tinerilor,elevii acestui Regat al Muzicii, pentru care culoarea sunetului e Apă Vie , rouă, zbor.

Sabin Pauţa:

Nascut la 8 februarie 1943, la Calnic-Resita, Sabin Pauta a absolvit in anul 1965 Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Bucuresti. S-a specializat, in compozitie si dirijat, la Academia Chigiana din Siena, Italia, iar din 1984 s-a stabilit in Statele Unite ale Americii, la Plainfield, New Jersey.
Sabin Pauta a fost numit, prin concurs, in anul 1984, director artistic si dirijor principal al celei mai vechi orchestre din New Jersey, “Plainfield Symphony”, pe care a condus-o timp de 20 de ani. Ziua de 7 mai a fost declarata de primarul orasului Plainfield, Ziua ”Sabin Pauta”.
In prezent, este director onorific al filarmonicii din Plainfield. Pauta dirijeaza frecvent in Europa, SUA si Australia si este invitat sa predea cursuri de maiestrie la diferite universitati din lume. A primit titlul de doctor in muzica, la London Institute for Applied Research, cel de Doctor Summa Cum Laudae, acordat de Academia de Muzica “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, si titlul de Cetatean de Onoare al Orasului Plainfield. Numele lui Sabin Pauta figureaza in Who’s Who in Music (Cambridge) si in volumul “2000 de americani notabili”, publicat de American Biographical Institute.
La Resita, Liceul de Arte din municipiu ii poarta numele.

Concert simfonic Liceul de Arta “Sabin Pauta” – Beethoven – Egmont:

* Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde. * ( Ludwig van Beethoven  )

* Muzica trebuie să fie scânteia ce aprinde focul în sufletul omenesc. *   ( Ludwig van Beethoven )

*******

Astăzi, 1 Octombrie, Ziua Internaţională a Persoanelor în vârstă, elevii Liceului de Artă * Sabin Pauţa * din Reşiţa, vor susţine un program artistic, spre bucuria bătrânilor de la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Reşiţa !

* Muzica porneşte de la inima şi se adresează inimilor. *   ( George Enescu )

Marco şi Zoran au ales vioara. Marco, vioara şi violă, căntă în Orchestra Liceului de Artă * Sabin Pauţa * din Reşiţa , Zoran, e la-nceput, dar, vioara, muzica le sunt rouă sufletelor, aripi şi prin ei, şi nouă…

* Dacă ne-ar reuşi să reproducem detaliat în noţiuni ceea ce exprimă muzica, am căpăta o deplină şi suficientă explicare a lumii. *   ( Arthur Schopenhauer )

* Vioara cu sonoritatea ei minunată a fost construită să răspândească acorduri armonioase spre desfătarea iubitorilor de muzică. *  ( I Remer Anselme )

* Iubirea poate fi acea vioară fermecată care cântă tot ce este mai suav, numai pentru cei doi îndrăgostiţi. *   ( Viorel Muha )

* Dacă iubiţi muzica – pierderile, curgerile, creşterile; dacă vă plac geometria şi rigoarea, fără să vi se împietrească inima şi mintea; dacă aveţi un dram de nebunie şi un munte de măsură – veţi întâlni, cândva, filozofia. *   ( Constantin Noica )

* O masă, un scaun, un vas cu fructe şi o vioară; ce altceva îi mai trebuie unui om ca să fie fericit? *   ( Albert Einstein )

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

citate preluate de pe citapedia.ro

muzica – youtube

informaţii preluate de pe google.ro

Z racji tego , że w 1981 roku miałem 11 lat , normalnym było na owe czasy , ze nie mogłem uczestniczyć w koncertach Perfectu , jak dorosłem , bandu w pierwotnym składzie ze Zbyszkiem Hołdysem już nie było … cały czas pamiętając świetny album Perfect “LIVE” zakupiłem świeżo wydany set 2xCD z cyklu ” Z Archiwum Polskiego Radia- Perfect -Nagrania Koncertowe 1981 roku” i co …

CD nr 1 koncert z KFPP w Opolu (‘81) średni brzmieniowo i przez to zespół nie rozwinął skrzydeł.

CD nr 2 koncert z Rock Jamboree z Sali kongresowej (‘81) to jest coś co mnie zabiło !

Takiego rockowego szycia nie słyszałem , band w swoim pierwszym składzie Markowski-Hołdys-Sygitowicz-Zawadzki-Szkudelski wymiata jak najlepsze zachodnie kapele.

Trzeba kupić koniecznie , żeby się przekonać , że Hołdys to nie tylko sprawny mówca ale także rewelacyjny kompozytor ( ach , te riffy) , no i bardzo ciekawy gitarzysta !!! …

Markowski to rasowy rocker …

Sygitowicz , słusznie jest w czołówce polskich gitarzystów !

Szkudelski , perfect timing …

a ś.p. Zawadzki grał na basie jak Sting

foto EMPIK.COM

Gdzie zakupić ? – wszędzie !!!

P.S. Jizz ale się rozpisałem , trzeba jakieś foty popstrykać , bo w stronę grafomanii zmierzam

You can look but you can’t touch
I don’t think I like you much
Heaven knows what a girl can do
Heaven knows what you’ve got to prove

I think I’m paranoid and complicated
I think I’m paranoid, manipulate it

Bend me break me
Anyway You need me
All I want is you
Bend me break me
Breaking down is easy
All I want is you

I fall down just to give you a thrill
Prop me up with another pill
If I should fail, if I should fold
I nailed my faith to the sticking pole

I think I’m paranoid, manipulate it
I think I’m paranoid, too complicated
Bend me break me
Anyway you need me
All I want is you
Bend me break me
Breaking down is easy
All I want is you

I think I’m paranoid
I think I’m paranoid

Bend me break me
Anyway you need me
All I want is you
Bend me break me
Breaking down is easy
All I want is you

Steal me, deal me, anyway you heal me
Maim me, tame me, you can never change me
Love me, like me, come ahead and fight me
Please me, tease me, go ahead and leave me

Bend me break me
Anyway you need me
As long as I want you baby it’s alright
Bend me break me
Anyway you need me
As long as I want you baby it’s alright

I’ve been down and
I’m wondering why
These little black clouds
Keep walking around
With me
With me

It wastes time
And I’d rather be high
Think I’ll walk me outside
And buy a rainbow smile
But be free
They’re all free

So maybe tomorrow
I’ll find my way home
So maybe tomorrow
I’ll find my way home

I look around at a beautiful life
Been the upperside of down
Been the inside of out
But we breathe
We breathe

I wanna breeze and an open mind
I wanna swim in the ocean
Wanna take my time for me
All me

So maybe tomorrow
I’ll find my way home
So maybe tomorrow
I’ll find my way home

So maybe tomorrow
I’ll find my way home
So maybe tomorrow
I’ll find my way home

So maybe tomorrow
I’ll find my way home
So maybe tomorrow
I’ll find my way home