A compara cele doua mari muzee bucurestene inseamna a comite o sinucidere spirituala, a-ti taia craca de sub picioare, cum se spune in popor. Cele doua institutii si branduri internationale nu numai ca respira prin ele insele, dar ofera o gura de aer proaspat tuturor celor care le calca “pragul”. Am fost si noi, cei de la Etnologie anul 2, ca niste studenti patimasi ce suntem sa vizitam cele doua muzee (oare a cata oara?) pentru a face ulterior o analiza comparativa in scris pentru cursul ”Cultura populara in studiile culturale”. Nu ma voi avanta spre asemenea culmi ucigase, ci voi incerca sa surprind momentele placute traite in fiecare muzeu.
La Muzeul Taranului Roman am pasit hotarati sa aprofundam lucrurile si sa intram in atmosfera de arhaic cat mai firesc cu putinta iar doamna asistent doctorand Raluca Moise a reusit sa faca vizita interactiva, adresandu-ne intrebari referitoare in special la simbolistica exponatelor. Dupa un tir de intrebari si raspunsuri timide dar acceptabile ca valoare, am mers in alta zona a muzeului, zona in care se afla si intrarea in camera misterioasa, cu o usa care spre satisfactia noastra scartaia de mama focului si care era inchisa cu un cui (cuiul lui Pepelea?). Insa ce ne-a impresionat si gadilat ego-urile cu adevarat (eram vreo patru baieti ramasi in urma, hotarati sa descoperim nedescoperitul) a fost parerea unei doamne din personalul muzeului care ne-a spus ca emanam o stare de bine, suntem foarte voiosi, se vede ca suntem un grup inchegat care vine din placere la muzeu. Noi am mai fi stat insa am fost anuntati ca fetele deja au plecat asa ca ne-am imbarcat in Dacia lui Adrian si am pornit la drum spre Muzeul Satului.
La Muzeul Satului am fost intampinati de Georgiana (fara doamna sau alte apelative, asa ne-a spus!) care ne-a mai fost ghid si in anul intai. Trebuie sa precizez ca noi, studentii de la Etnologie suntem niste privilegiati tinand cont de faptul ca avem voie sa intram in toate camerele caselor si ni se dau explicatii pentru majoritatea exponatelor. Este o splendoare si o experienta unica sa vizitezi un muzeu in aer liber desi in perioada asta frigul ne-a dat batai de cap, dar am reusit cu brio sa facem fata pana si acestui ”obstacol”! Sa nu uit de cele cateva case in care podeaua scotea un sunet puternic la cea mai mica miscare si de aici tot soiul de peripetii, dar cel mai mult am ras la constatarea care a incoltit in mintea studentelor, cum ca inainte fetele nu puteau fugi de acasa noaptea din cauza sunetului respectiv. Inchei aici ”povestea” despre cele doua muzee, nu de alta dar nu vreau sa intarzii la un anumit curs:P (ultima fraza era valabila acum 3 saptamani in contextul in care se facuse deja tarziu si trebuia sa plec spre facultate, fireste!:)

Tema 1

O primă temă constă in realizarea unui releveu a unei clădiri de la Muzeul Satului. Un releveu se referă la proiectul propriu zis al clădirii care, din diverse motive, s-a pierdut. În echipe de 2-4 studenţi, trebuie să măsuraţi clădirea şi să refaceţi faţadele, planurile, secţiunile, planul de situaţie şi orice altceva ce se mai cere in temă.

În cazul meu, am avut doi coechipieri pe care ii cunoşteam de la pregătire (ăsta a fost şi criteriul de alegere – pt că ştiam de ce sunt capabili). A fost ceva mai greu să ne decidem ce clădire vrem să relevăm. Eu voiam iniţial o casă mai specială, cum e cea de la Chiojdu Mic sau casa Audia. Unul dintre colegi voia o moară, celălalt coleg voia biserica Timişeni. În final ne-am decis: Biserica Dragomireşti, judeţul Maramureş. Ceva mai complex în materie de structură nu ne puteam alege. Am avut baftă că tăntica de la biserică ne-a lăsat să urcăm in turn (a avut reţineri pt că nu a mai urcat nimeni acolo de 70 de ani – sau cel puţin asta ne-a zis). Măsurătorile cu totul ne-au luat cam 4-5 ore, dar a trebuit să repetăm o parte din ele pt că ne-am dat seama că anumite distanţe nu se potrivesc.

Turnul nu e perfect drept, e un pic inclinat spre stânga când priveşti spre faţada principală. În pod am dat peste praf, pânze, un mop, o greblă, o găleată şi muuuuult căcat de porumbel… mirific. Cât stăteam noi în foişor şi măsuram de mama focului, a bătut vântul un pic mai tare şi s-a mişcat turnul (puţin, dar s-a simţit). Anumite grinzi din foişor nici nu mai sunt prinse de toţi stâlpii de susţinere. Un lucru e sigur: eu cel puţin m-am distrat. Am coborât de acolo prăfuit, jegos (vedeam negreala de pe mâini pe intuneric) şi mirosind a căcat de porumbel, dar a fost amuzant.

Interesant, ca intotdeauna, este faptul că atunci când am coborât, am dat peste altă echipă care își alesese aceeeași biserică. Nu făceau măsurători. Ei se uitau pe folile A4 pe care era tipărit intregul proiect. Ei nu veniseră decât să vadă ce și cum, să vadă că ”aia e acolo” şi ”aia e dincolo”.

Am convenit ca cel ce ia faţadele să facă şi structura pt că intr-un fel era acelaşi lucru şi dacă se intâmpla să nu se potrivească ceva, putea să modifice uşor pe ambele foi. Sarcina asta mi-a revenit mie iar colegii au impărţit restul. (am desenat la şiţă…. acum pot să-mi dau doctoratul ). Între timp ni s-a spus că mai trebuie desenată şi faţada din spate. Eu deja aveam destul de lucru, aşa că acea faţadă a fost luată de un coechipier.

Iată ce am învăţat:
-nu trebuie să alegi oameni care desenează bine neapărat, ci mai degrabă oameni care muncesc şi care îşi vor face treaba in final, chiar dacă asta inseamnă să nu doarmă 2-3 nopţi înainte de predare
-nu te grăbi(cum am făcut eu). vorbeşte cu coechipierii despre paginare şi fă ce ai de făcut intâi pe foiţă (foaie de calc).
-asigură-te că toată echipa are acelşi tip de coală (textură, nuanţă). eventual, cel mai bine ar fi să mergeţi in aceeaşi zi să cumpăraţi coli pe care veţi desena. dacă ai coli rămase de la pregătire, poţi să le foloseşti la proiectele individuale.
-după prima corectură, trece totul pe curat în creion 0,35. după a doua corectură, dacă totul e bine, tragi in tuş (Rotring – nu altceva).
-am folosit 0,7 pt liniile ce se vedeau in secţiune, 0,25 pt liniile ce se vedeau normal şi 0,05 pt fladărul lemnului.
-vorbeşte cu coechipierii despre modul in care o să randaţi. proiectul trebuie să fie unitar (eu am randat in grafit, colegii au mai băgat şi markere)
- trebuie să apară acelaşi tip scris in toate planşele, deci o persoană va scrie tot ce e de scris (cote, nume, cartuş, etc) – preferabil scris frumos
-la prezentare, fiecare membru al echipei trebuie să spună câte ceva. de preferat este să nu citiţi de pe foaie ci să prezentaţi uitându-vă la planşe doar.

Știu că am spus că nu voi posta poze, dar profa a zis că proiectul va ajunge pe site’ul facultăţii, aşa că nu am nici un motiv să il ascund. Planşele 2,4,5,6 sunt ale mele. Nota: 10.

înapoi la ”anul I”
Jack. toate drepturile rezervate

Doua locuri unde incercam sa ajung de anul trecut, am tot zis cu Irina ca sa infloreasca lalelele, copacii, sa fie vara sa fie cald, asa ca am ajuns acuma la sfarsit de toamna, la inceput de frig cu Studentiada cu Vali si Irina.  Desi m-a deranjat lipsa de informare la muzee de faza cu Studentiada, pentru 1.5 lei nu merita cearta asa ca la fel ca anul trecut s-au facut ca ploua si ca nu stiu ce-i cu Studentiada. Am avut noroc ca nu a plouat san e strice plimbarea. Ma gandesc ca e un loc foarte frumos de plimbare vara pe caldura, asa ca ne gandim sa revenim, in plus sunt si casute in renovare, asa ca o sa vedem si ceva nou.

Pentru cei ce nu au ajuns inca, sau pentru cei din alte orase, sa isi puna musai pe lista de chestii de vazut in Bucuresti Muzeul Satului. Sunt facute casute din toate colturile tarii, asa ceva ce iti poate trezi chestii din Ion de Liviu Rebreanu, sau Morometii de Marin Preda… mirosul ala de vechi asa ca la casele de la tara, de casele batranesti. Totul la locul lui, si parca taranii ar fii la camp si te astepti dintr-un moment in altul sa apara pe ulita. Au chiar si vreo doua bisericute, lacul si insula Trandafirilor parca daca tin bine minte.Cred ca vara se poate ajunge cu barcuta din Herastrau.  Ce am mai vazut interesant, mori de vant, mori de apa, piua, si alte masinarii carora le poti vedea interiorul si mecanismele, sura pentru fan, totul ca la tara si nu in miniatura, totul pe bune.

Vorbeam cu Irina si Vali ne gandeam ca ce tare ar fi sa stam o saptamana aici, sa se mute caminele ANEFS-ului aici, sa fim tot asa cum am fi pe camere, in casute si sa nu il uitam pe Mureanu administrator. Hihi, sau macar o seara sa sarim gardul sa dormim acolo, n-ar fi tare? PRO TV-ul ne paste.

Am vazut pe pliantul cu harta muzeului, ca sunt vreo 85 de casute, Irina si-a gasit din Oltenia, Vali se bucurase de casa din Buzau, numai eu nu am gasit ceva cu Constanta, doar de la Jurilovca Tulcea, desi pe pliant erau vreo 2 cel putin. Nu-i nimic inca un motiv bun sa revenim.

A doua zi am mers si la Muzeul Taranului Roman, la Victoriei acolo, o cladire impunatoare, frumos amenajat si in fata lui, cu iarba verde frumoasa. Nici aici in buricul Bucurestiului nu a ajuns vestea de Studentiada asa ca si aici am platit 1.5 lei, repet nu-i o suma, dar numai ideea in sine. Mie mi-a placut mult, Vali nu a fost asa de incantat. Mie mi-a placut, ca am vazut ceva ce imi merge direct la suflet, coatume populare. Nu numai din Romania, ci si costume din Bulgaria, Ungaria, Ucraina ,Turcia, asa ca sa putem face o comparatie. Textele de pe pereti au mai fost tari, doua exemple imi aduc aminte: “sase zile sa lucrezi si a saptea s-o pastrezi” si “Doamne Doamne si iar Doamne, Dumnezeu pare ca doarme, cu capul pe o manastire si de mine n-are stire.”

Vali se astepta la ceva asemanator cu Muzeul Satului, cu casute, asa ca sa nu plece dezamagit de tot am vazut si o casuta in reconstructie, o bisericuta, si iar niste utilaje foarte foarte mari, mori de vant etc.

Altceva tare de tot a fost o faza cu o usa, inchisa pe care scria ca din spatele usii incepe timpul. Asa ca ne-am uitat unul la altul si am intrat. J O camaruta draguta foc, viu colorata pe pereti, cu chestii despre calendar si despre zilele, sezoanele anului… foarte interesanta idee.

Ce nu mi-a placut aici a fost sistemul de informare, cum in alte muzee vezi sub obiectul afisat ce e cu el, aici vedeai o cifra a carei semnificatie o gaseai in cel mai bun caz intre 20 de mii de foi plastifiate…interesanta ideea, dar s-au complicat degeaba, puteau sa lase ceva mai detaliat pe foi dar sa lase pe pereti si in vitrine semnificatiile.

In rest, nu am profitat cu nimic de Studentiada ca anul trecut, de fapt asta putea fi cu orice alta ocazie. Numai ca vom continua si cu alte muzee din Bucuresti.

Atelierul nu îl pot numi o ”materie” în adevăratul sens al cuvântului. Atelierul ţine 5 ore, îl ai de 2 ori pe săptămână şi e locul unde se discută despre proiectele pe care le ai de făcut. Un proiect pe o temă dată ţine o lună, iar la sfârşitul acelei luni trebuie să prezinţi lucrarea în faţa unor arhitecţi care te notează. Dar până atunci, profesorul de la atelier te ajută, îţi dă idei, te sfătuieşte cum să-ţi îmbunătăţeşti şi să-ţi susţii ideea (sau cel puţin aşa se presupune).

releveu

înapoi la ”anul I”
Jack. toate drepturile rezervate

Poze time

Am gasit o molie huge-imensa-gigantica sub un acoperis. Probabil era cam amortita de frig.

In drum spre Ikea am vazut doi boshorogi care se bateau. Isi carau pumni si se imbranceau.

Câteva din primele imagini, făcute în anul 2007, la Muzeul Satului, din Bujoreni, Râmnicu Vâlcea, pe vremea când lucram cu un aparat SLR pe film, anume Canon EOS 3000N. Filmul tot film rămâne!

Datorita faptului ca a venit mama in vizita am reusit sa iesim putin sa mai cunoastem bucurestiul!Am fost in Cismigiu in urma cu 3 zile!Mi-a lasat o impresie foarte buna.L-am simtit cochet,tineresc,vechi,nou…un amestec de gusturi.Mie mi-a placut enorm,iar zona in care este amplasat m-a facut sa ma gandesc la vechiul Bucuresti,la Micul Paris si la promenade.Ieri am fost in Herastrau!Sotului meu si mamei le-au polacut mai mult herastraul…intr-adevar e mai mare dar sunt 2 lucruri diferite,nu cred ca sunt comparabile…Nu am apucat sa vizitez Muzeul Satului pentru ca juniorul vroia sa alerge si sa zburde iar la muzeu nu prea e de mers cu un copil zburdalnic si energic ca al meu.Astept urmatoarea vizita a mamei sa ma pot duce sa vizionez cate un muzeu.Sincer…abia astept…!!!