Chiar dacă nu împărtăşesc multe dintre opiniile lui Dan Lucarini despre laudă şi închinare, găsesc în paginile cărţii sale (De ce am părăsit mişcarea muzicii contemporane?) şi câteva constatări cu care sunt întru totul sau parţial de acord.

1. Muzica modernă poate transforma închinarea în distracţie. Există situaţii care pot degenera. În ţara noastră sunt mai rare, dar se mai întâmplă ca în cadrul unor conferinţe de tineret care se desfăşoară în alte spaţii decât cele ale bisericilor locale să mai avem parte şi de fluierături sau ţipete isterice atunci când formaţia favorită intră pe scenă sau interpretează piesa preferată. În astfel de situaţii nu se mai poate vorbi despre slavă adusă lui Dumnezeu sau despre smerirea poporului prin închinare.

2. Muzica modernă nu garantează unitatea Bisericii în închinare. Există o greşeală pe care o fac promotorii muzicii moderne faţă de cei care nu se pot închina pe muzica lor: culpabilizarea. Tradiţionaliştii sunt numiţi adesea legalişti, farisei, anti-progresişti sau chiar împietriţi la inimă, pentru că nu manifestă o anumită exuberanţă la închinare. O persoană mai în vârstă mi-a mărturisit, chiar cu un sentiment de vinovăţie în glas, că nu se poate închina din toată inima pe muzică modernă, iar dacă este aceasta o problemă spirituală ar dori să fie ajutată. Da, unii se opun faţă de tot ce este nou din legalism fariseic, dar nu toţi. Există şi oameni sinceri, care-L iubesc pe Dumnezeu, dar care nu sunt obişnuiţi cu muzica noastră, a celor tineri. Să nu uităm că pentru a ne deschide sufleteşte la închinare trebuie să ne simţim şi confortabil, în apele noastre, să fim familiarizaţi cu ce se întâmplă acolo. Persoanele care nu sunt obişnuite cu muzica modernă la închinare s-ar putea să se simtă inconfortabil, dar asta nu înseamnă că sunt legaliste. Mai există apoi şi situaţia nefericită, creată de stângăcia grupurilor de laudă, în care comunitatea nu cunoaşte aproape deloc cântecele interpretate. Alteori ele sunt mult prea dificil de cântat pentru închinătorii de rând. Alteori prea zgomotoase ca să mai fie şi înălţătoare. Mărturisesc că, deşi sunt un adept al folosirii muzicii moderne la închinare, când m-am găsit în asemenea situaţii nu m-am putut închina; cel mult am încercat să cânt.

3. Introducerea muzicii moderne la închinare poate crea dezbinare. Există pastori de tineret şi lideri de închinare care fie doresc o schimbare doar de dragul schimbării, fie simt nevoia de a revigora închinarea, dar nu au tactul şi răbdarea de care este nevoie în asemenea situaţii. Să nu uităm schimbarea neaşteptată confruntă fiinţa umană cu o criză, mai uşoară sau mai acută, în funcţie de capacitatea de adaptare a fiecăruia. Cu atât mai mult în cazul unei schimbări majore în închinarea unei biserici cu tradiţie îndelungată. Oamenii sunt nostalgici; se tem de necunoscut; li se pare adesea că în spaţiul eclesial trecerea către modernitate este semnul decadenţei spirituale. Schimbările, fie ele şi cele mai legitime, trebuie operate în timp, cu răbdare şi arătându-le mereu oamenilor că ne pasă de ei, nu doar de “show-ul” nostru. Desigur că vor fi şi din aceia care nu vor pricepe niciodată. Nu sunt de acord cu Lucarini când spune că schimbarea nu se justifică dacă nu e agreată de toată biserica locală. Un consens deplin nu va exista niciodată, dar oamenii nu trebuie bruscaţi şi trebuie asiguraţi că totul se petrece spre binele lor şi al generaţiilor viitoare.

Am început azi să lecturez cartea lui Dan Lucarini, intitulată De ce am părăsit mişcarea muzicii creştine contemporane. Confesiunile unui fost lider de închinare. Recunosc că, atunci când am zărit-o pe raftul librăriei, titlul m-a atras pentru că în biserica în care slujesc ne închinăm cântând muzică creştină contemporană. Am reuşit să producem o înnoire a atmosferei de închinare cu multă muncă spirituală şi suferind chiar mici persecuţii pe traseul lucrării noastre. M-am repezit să cumpăr şi apoi să citesc această carte, să văd dacă e posibil “să mă fi ostenit degeaba”. După cum sugerează şi formularea titlului, autorul se pronunţă contra a tot ce înseamnă muzică contemporană în închinare, pledând pentru intonarea imnurilor tradiţionale. Deşi n-am apucat să termin de citit cartea, îmi permit să discut foarte succint câteva dintre gândurile şi argumentele autorului ei.

1. Înainte de a se întoarce la Dumnezeu, autorul a trăit o viaţă imorală, promovată de muzica rock, pe care o interpreta. Mi se pare normal ca o persoană pentru care rock-ul devenise un mod de viaţă, atunci când se converteşte dar nu renunţă la muzica rock, să aibă probleme spirituale. E ca şi cum un fost alcoolic şi-ar mai permite după convertire să mai guste băuturi alcoolice în cantităţi foarte mici. E de la sine înţeles că se joacă cu focul expunându-se la pericolul de cădea din nou în patimă.

2. Autorul foloseşte interschimbabil expresiile rock and roll şi laudă şi închinare. Pentru el sunt unul şi acelaşi lucru. Nu mi se pare normal, chiar dacă unele dintre piesele de închinare sunt compuse pe ritmuri rock. Cred, totuşi, că cele mai multe sunt slow rock, şi nu transmit spiritul agresiv al hard-rock-ului, despre care şi eu cred că nu este adecvat pentru închinare.

3. Autorul mărturiseşte că muzica creştină contemporană îi provoacă înălţarea eu-lui şi atracţia spre femeile din grupul de închinare (p. 38). În opinia mea, înălţarea eu-lui şi atracţia faţă de persoanele de sex opus sunt probleme spirituale care nu au a face neapărat cu stilul de muzică pe care îl practicăm la închinare. Cunosc acordeonişti “respectabili” în cultul penticostal care sunt extrem de aroganţi, iar alţii au şi sărit pârleazul în privinţa moralităţii sexuale. Stilul de muzică tradiţional s-ar părea că nu i-a ţinut departe de aceste capcane. Fiecare este vulnerabil în faţa anumitor factori ispititori, pentru care nu deţine mecanismele spirituale de reacţie adecvate. Uneori cunoaştem aceşti factori, altă dată nu. Evagrie Ponticul spune că “multe patimi sunt ascunse în sufletul nostru, dar scapă atenţiei. Numai când apare ispita, atunci se trezesc” (Capete, VI, 52). Lucarini mărturiseşte că muzica contemporană din biserică îi stârnea anumite amintiri din trecutul său păcătos. Asta nu înseamnă că tuturor ni se va întâmpla la fel. Experienţa unui om nu trebuie transformată în principiu.

Va urma

Am momente în care mă întreb cum va fi arătând, formal vorbind, închinarea din bisericile noastre peste vreo 10-15 ani. Am crescut într-o biserică ultra-conservatoare din nordul Moldovei, în care rugăciunile se făceau în mare parte pe genunchi, nu aveai voie să ridici mâinile în timp ce cântai pentru că era semn al decadenţei occidentale, iar de tobe nici nu-ţi trecea prin cap să aminteşti.

În prezent slujesc într-o biserică din capitală, în care se cântă praise and worship, se folosesc tobe şi chitări electrice şi pot predica într-o ţinuta mai lejeră, fără teama de a fi catalogat drept neglijent sau “americănos”. Este ceea ce tinerii mei numesc o biserică “cool” (cel puţin la slujba duminicală de seara). Există şi voci care denunţă asemenea stiluri de închinare ca pe nişte semne rău vestitoare. Teologul reformat Michael Horton, unul dintre autorii volumului “Ortodoxie şi evanghelism”, consideră că “bisericile noastre seamănă din ce în ce mai mult cu niste mall-uri sau cu nişte teatre”, în care este greu să mai simţi prezenţa unui Dumnezeu transcendent, înaintea căruia tot pământul trebuie să tacă. Vârstnicii noştri tind să “profeţească” în termeni apocaliptici o degenerare a închinării către forme din ce în ce mai ireverenţioase.

În aceste condiţii, cum spuneam, am momente în care mă întreb care-o mai fi “moda” în închinare peste vreo 10-15 ani? Până unde se va merge? Voi fi oare şi eu mâine asemenea celor care astăzi afurisesc formele de închinare şi stilurile de muzică mai noi? Aruncând o privire în curtea vecinilor de peste Ocean, de la care am importat cam tot ce a pătruns nou în “liturghia” noastră neoevanghelică, ne vom da seama, cred, cam pe unde vom călca şi noi peste ceva vreme, ce-i drept. Ce se poate zări în peisajul liturgic al evanghelicalismului american? Nu este o noutate ceea ce ne reaminteşte şi Horton, că în Occident “mulţi tineri aflaţi în căutarea unei relaţii profunde cu Dumnezeu caută dincolo de clişee şi superficialitate şi sunt atraşi de transcendenţa şi misterul ortodoxiei”. E drept că la ei spiritualitatea ortodoxă este o floare mai rară şi relativ nouă şi de aceea mai atrăgătoare. La noi nu cred că va fi cazul, pentru că ortodoxia nu li se arată oamenilor atât de misterioasă ca acolo.

Totuşi, un fenomen relativ recent despre care îi aud vorbind pe tot mai mulţi pastori americani este acela al redescoperirii formelor clasice de închinare de către tinerii evanghelici, iar la baza acestei tendinţe stă aceeaşi motivaţie: tânjirea omului postmodern după transcendenţă, după o relaţiea tainică cu Dumnezeu, după atmosfera de mister a închinării mai contemplative şi mai puţin zgomotoase. În cadrul unui dialog pastoral (pastors panel) organizat la Dallas Theological Seminary, pastorul Matthew St. John, de la Scofield Bible Church, mărturisea că în biserica în care slujeşte se manifestă deja acest fenomen, iar cei care îl promovează cu entuziasm sunt chiar tinerii.

Personal, sunt înclinat să cred că într-acolo ne îndreptăm şi noi, deşi atmosfera generală este încă departe de aşa ceva, pentru că la noi există biserici care abia acum descoperă bucuria schimbării adusă de introducerea muzicii contemporane. Aş dori totuşi ca prin această încercare de a scruta viitorul să le vin în ajutor în primul rând celor frământaţi de grija închinării de mâine. Trebuie să fie liniştiţi pe de o parte pentru că, zic eu, nu se va ajunge la dezmăţul general de care se tem, iar pe de altă parte pentru că s-ar putea ca până la urmă să revenim “natural” la tradiţiile pe care ei încearcă acum să le sanctifice.

Un reputat preot profesor ortodox opina recent că n-ar fi rău ca şi pastorii penticostali să poarte un veşmânt sacerdotal. Poate n-ar strica, încetul cu încetul, să ne obişnuim totuşi cu gulerul clerical.

Valabil pentru download numai între 5-15 martie 2009

http://s6.transfer.ro/storage/Dar_din_daruri_28-a51cd.rar (492Mb)

Bonus: pachetul de daruri al Pr. Gabriel Militaru

http://s4.transfer.ro/storage/Cantarile_Postului_Mare-5edb2.rar (754.6Mb)

        Pentru o perioadă puteţi descărca de aici slujba Sfintei Liturghii de Ziua Nationala, din anul acesta. Simbolic, aceasta liturghie a fost condusă de către mitropoliţii celor trei zone ale ţării, Moldova, Oltenia şi Ardeal. Răspunsurile liturgice au fost date de corala Reîntregirea condusă de diac. Nicolae Topîrcean.

Buna tuturor,

Sunteti invitati la un nou concert de muzica bizantina organizat de A.C.T.O.R. Detalii mai jos:
“Participa Cu Noi La Bucuria Învierii!
(Perioada Sarbatorii Pascale: 27 Aprilie – 04 Iunie)

Cine si ce? Pentru a pastra cât mai mult Bucuria Învierii Domnului în inimile noastre, Asociatia Civica a Tinerilor Ortodocsi Români – A.C.T.O.R. si Sectorul Învatamânt si Activitati cu Tineretul al Arhiepiscopiei Bucurestilor va invita la Concertul International de Muzica Bizantina “Bucuria Învierii”.

Cand si unde? Joi, 29 mai, de la ora 19 :00 la Sala Palatului din Bucuresti

Despre ce? Unde vor cânta pentru dumneavoastra cele mai reprezentative grupuri de muzica psaltica din lumea ortodoxa:
- Grupul de Psalti ai Patriarhiei Române – Dirijor Protopsalt Mihail Buca – România;
- Maestrii Artei Muzicale Psaltice – dirijor Achilleus G. Chaldaeakes – Grecia;
- Gerontissa Mariam Skorda de la Manastirea Adormirea Maicii Domnului – din Insula Evia – Grecia;
- Divna Ljubojevic and “Melodi” Choir – Serbia;
- Corul Barbatesc de Muzica Bisericeasca Bizantina al Editurii “Sfântul Munte” – Rusia.

Cum? Intrarea este libera.

De ce? Concertul este un cadou din partea asociatiei pentru toti cei interesati de valorile traditionale si spirituale ortodoxe si face parte din Campania “Pentru Moralitate si Democratie în România – Gândeste si Traieste Frumos”

Un mesaj oficial? “Respectarea deopotriva a valorilor spirituale si materiale, morale si civice reprezinta conditia principala pentru o dezvoltare durabila si armonioasa a societatii românesti” a declarat Ivan Bogdan, presedinte si membru fondator A.C.T.O.R.”

Afisul acestui eveniment il gasiti la o rezolutie buna aici. La o rezolutie mai mare (de exemplu, daca vreti sa promovati evenimentul prin tiparirea afisului), il gasiti aici.

Poate vreti ca inainte de eveniment sa aveti o idee despre cum a fost la concertul anterior de cantari pascale (va reamintim ca concertul de fata este cu muzica bizantina).
In acest sens, am realizat trei clipuri YouTube care prezinta atmosfera concertului anterior.

Primul clip este un colaj al catorva cantari de la concert (concertul a durat aproximativ doua ore, iar selectia mea este de 8 minute, asa ca au ramas multe piese neprezentate):
Bucuria Invierii abia a inceput – concert Sala Palatului – clip 1. Link alternativ, daca acest link nu functioneaza:
http://tinyurl.com/5aktdb

Alte doua clipuri, care prezinta atmosfera concertului, gasiti aici si aici.

Va invitam si pe blogurile A.C.T.O.R.:
1. http://atitudineacrestina.wordpress.com/ (blog oficial) si
2. http://fiivoluntar.wordpress.com/ (blog dedicat evenimentelor)

Ce puteti face in urma acestui mesaj?
1. Puteti veni la concert – sunteti invitatii nostri;
2. Puteti trimite mai departe vestea despre acest concert – exista un afis care poate fi tiparit si trimis mai departe; avem niste bloguri despre care puteti sa anuntati alte persoane; in fine, exista acest email care poate fi trimis mai departe;
3. Puteti sa va implicati in activitatile A.C.T.O.R. – detalii pe bloguri;
4. Puteti sa ne contactati pentru orice alta nelamurire, dorinta sau gand – Trimiteti un email la
voluntarortodox@yahoo.com si mesajul dumneavoastra va ajunge la noi.Va astepam la concert.

Ma bucur ca noi vorbim,
Olivian BREDA (+ tu, care citesti)

Buna tuturor,

Sunteti invitati la un nou concert de muzica bizantina organizat de A.C.T.O.R. Detalii mai jos:
“Participa Cu Noi La Bucuria Învierii!
(Perioada Sarbatorii Pascale: 27 Aprilie – 04 Iunie)

Cine si ce? Pentru a pastra cât mai mult Bucuria Învierii Domnului în inimile noastre, Asociatia Civica a Tinerilor Ortodocsi Români – A.C.T.O.R. si Sectorul Învatamânt si Activitati cu Tineretul al Arhiepiscopiei Bucurestilor va invita la Concertul International de Muzica Bizantina “Bucuria Învierii”.

Cand si unde? Joi, 29 mai, de la ora 19 :00 la Sala Palatului din Bucuresti

Despre ce? Unde vor cânta pentru dumneavoastra cele mai reprezentative grupuri de muzica psaltica din lumea ortodoxa:
- Grupul de Psalti ai Patriarhiei Române – Dirijor Protopsalt Mihail Buca – România;
- Maestrii Artei Muzicale Psaltice – dirijor Achilleus G. Chaldaeakes – Grecia;
- Gerontissa Mariam Skorda de la Manastirea Adormirea Maicii Domnului – din Insula Evia – Grecia;
- Divna Ljubojevic and “Melodi” Choir – Serbia;
- Corul Barbatesc de Muzica Bisericeasca Bizantina al Editurii “Sfântul Munte” – Rusia.

Cum? Intrarea este libera.

De ce? Concertul este un cadou din partea asociatiei pentru toti cei interesati de valorile traditionale si spirituale ortodoxe si face parte din Campania “Pentru Moralitate si Democratie în România – Gândeste si Traieste Frumos”

Un mesaj oficial? “Respectarea deopotriva a valorilor spirituale si materiale, morale si civice reprezinta conditia principala pentru o dezvoltare durabila si armonioasa a societatii românesti” a declarat Ivan Bogdan, presedinte si membru fondator A.C.T.O.R.”

Afisul acestui eveniment il gasiti la o rezolutie buna aici. La o rezolutie mai mare (de exemplu, daca vreti sa promovati evenimentul prin tiparirea afisului), il gasiti aici.

Poate vreti ca inainte de eveniment sa aveti o idee despre cum a fost la concertul anterior de cantari pascale (va reamintim ca concertul de fata este cu muzica bizantina).
In acest sens, am realizat trei clipuri YouTube care prezinta atmosfera concertului anterior.

Primul clip este un colaj al catorva cantari de la concert (concertul a durat aproximativ doua ore, iar selectia mea este de 8 minute, asa ca au ramas multe piese neprezentate):
Bucuria Invierii abia a inceput – concert Sala Palatului – clip 1. Link alternativ, daca acest link nu functioneaza:
http://tinyurl.com/5aktdb

Alte doua clipuri, care prezinta atmosfera concertului, gasiti aici si aici.

Va invitam si pe blogurile A.C.T.O.R.:
1. http://atitudineacrestina.wordpress.com/ (blog oficial) si
2. http://fiivoluntar.wordpress.com/ (blog dedicat evenimentelor)

Ce puteti face in urma acestui mesaj?
1. Puteti veni la concert – sunteti invitatii nostri;
2. Puteti trimite mai departe vestea despre acest concert – exista un afis care poate fi tiparit si trimis mai departe; avem niste bloguri despre care puteti sa anuntati alte persoane; in fine, exista acest email care poate fi trimis mai departe;
3. Puteti sa va implicati in activitatile A.C.T.O.R. – detalii pe bloguri;
4. Puteti sa ne contactati pentru orice alta nelamurire, dorinta sau gand – Trimiteti un email la
voluntarortodox@yahoo.com si mesajul dumneavoastra va ajunge la noi.

Va astepam la concert.

Ma bucur ca noi vorbim,
Olivian BREDA (+ tu, care citesti)

Muzica în biserică – de Daniel Branzai

Istoria a păstrat pentru Reforma privilegiul reintroducerii cântării comune în biserica. John Hus a fost deschizatorul de drum care a alcătuit, în limba boemiana, cea dintâi carte de cântari pentru creştini. Reformatorul german, Martin Luther, el însuşi un muzician, a fost de părere ca muzica poate deveni un instrument misionar foarte puternic pentru raspindirea mesajului Evangheliei: “Voi înalta din toată inima acest dar preţios pe care ni l-a dat Dumnezeu în arta muzicală … Muzica trebuie socotită secundară doar Cuvântului lui Dumnezeu. Prin puterea ei, toate simtămintele umane sânt răscolite şi puse în mişcare.”

Citeste tot articolul