Si mai au unii tupeu sa zica despre Bamboo ca nu e asa cum se vorbeste…

Link

Mie imi place sa merg noaptea cu masina. Imi place sa merg pe strazi care nu au blocuri, imi place sa merg pe strazi care au case. Nu din alea noi si nasoale, topesti, de put a bani facuti prin metode grabite. Nu. Din alea vechi si potolite care nu urla nimic dar care soptesc o multime de chestii. Suna putin libidinos dar asa fac: soptesc o multime de chestii. Sunt puternice si discrete.

Mergeam intr-o noapte cu masina, asadar. Nu merg niciodata singura si e importanta treaba asta, ca e bine sa stim unii de altii, adica sa mai puneti un tip pe lista oamenilor care nu se impaca nicicum cu jalea in care traim. Ala cu care merg eu in masina. Un “supravietuitor”. Si ascultam noi o muzica usurica, simpluta, din care nu ascultam prea des dar eram intr-o dispozitie permisiva: ascultam The Killers. Si, uitandu-ma eu pe geam in starea aia de usoara letargie respectuoasa pentru lucrurile din jur, am vazut pe o cladire scris mare de tot “n-ai cum”. Scris, caligrafiat mai bine zis, asa cum ma straduiam eu sa scriu in clasa a doua, cand credeam ca toata lumea trebuie sa scrie frumos, neintelegand ca scrisul unui om cu mintea vie nu are prea mult de-a face cu frumusetea cuminte care ni se baga pe gat. M-am gandit ca nu are cum sa fie un teaser pentru o campanie publicitara, parea prea destept mesajul si nu vedeam catre ce te-ar putea duce, de cele mai multe ori campaniile pentru Romania sunt previzibile, cu iz simplut si proletar, maximum fiind cele care se vor destepte da’ tot nu sunt, ca toata agitatia din jurul Radio Guerilla, de exemplu.

Casa pe care era scrisa treaba asta: superba. O casa absolut senzationala. Parea goala, parasita. Asa cum stiti, putine lucruri reusesc sa fie catharctice pentru mine in Bucuresti. Daca ar fi sa imi aleg ceva catharctic, as alege un spectacol in care toata lumea urla cateva ore, ca sa stiu ca mi-am golit rezervorul de toate cele stranse, infundate acolo. In lipsa de o astfel de chestie, ma uit la filmari cu Trent Reznor facute in 1994. Atunci treaba ajunsese destul de agitata pe scena, ca sa ma exprim politicos.

Ei bine, chestia asta scrisa pe casa a reusit sa faca ceva, nu vreau sa exagerez, nu vreau sa descriu cine stie ce treaba produsa in mine sau, mai degraba, scoasa din mine, ca sa nu tai cheful celor care poate vor sa se duca in fata casei aleia si sa se uite la cuvintele alea. Dar chiar sa se uite, sa se duca acolo doar daca le-a trecut vreodata prin vene senzatia reala de neputinta. Nu o neputinta cretina, “nu pot sa imi pun gresie” ci o neputinta generata de niste responsabilitati reale, din alea care nu se refera la chestii practice. Nu le vreau nici pe alea de genul “nu pot sa imi cresc copilul asa cum vreau”. Ma intereseaza alea din zona “nu pot sa scap de-aici, prostia e treaba serioasa, ne cacam pe noi si ne mintim, nu ne miscam nici macar un centimetru”. La genul asta de neputinta ma gandesc. Si promit ca, odata privita casa aia, cu mesajul ala scris pe ea, o sa fie foarte bine. Nu subestimati puterea unei chestii facute pe bune. Nu subestimati puterea unei chestii care nu e facuta dintr-o sfortare snoaba cu rezultat subtirel, diluat ca dracu. “N-ai cum” e altceva. “N-ai cum”-ul de pe casa din strada Hristo Botev. E important, asa cum se intampla la grupurile de sprijin din alte tari, sa incepi prin a spune ce ti se intampla, de fapt. Si “n-ai cum”-ul asta este sinceritatea aia de care nu sunt capabili unii si e scrisa mare pe un perete, negru pe alb.“The writing’s on the wall” cum zice un cantec al celor de la Stereo MC’s. Scrisul e pe perete, la propriu. Sper ca inca mai este acolo.

Si am inteles si mai bine, odata ajunsa acasa, de ce te face sa opresti masina si sa te uiti cu o privire care nu se poate grabi, hlizi, prosti:

http://mircea-nicolae.blogspot.com/2008/04/n-ai-cum-23.html

Later edit: adaug ca nu am pus o poza cu cladirea din Hristo Botev ca poza a post-ului pentru ca am vrut sa fiu sigura ca ajungeti pe blog-ul lui Mircea Nicolae si ca cititi acolo povestea lui “n-ai cum”, ca va uitati atent si la restul artei lui; am avut o speranta si mai si – cea de a va face sa va duceti si sa vedeti casa. Art is resistance si conteaza foarte mult ce a gandit si ce a facut el, evident. Nimic din ce as scrie eu nu s-ar putea compara si nu ar putea inlocui privitul artei lui.

o sa incep cu 2 “chestii” (texte luate de pe forumul fcs):

1. amicu’ Stanici (na ca te-am facut “vedet”)  zice asa:”pentru a agata fete din generatia “messenger” trebuie: 1)Sa ai bani. 2) Sa ai freza fistichie, sa asculti minimal, sa urasti din tot sufletul manelele. 3)Sa nu fii prea destept – ca ori nu pot face ele ce vor din tine, ori le lasi in offsaid. 4)Outfit cat mai de homosexual- tricou roz, haine de la zara pe care iti dai salariul si faci foamea toata luna.5) Daca nu indeplinesti condtia 1, macar sa dai impresia ca o indeplinesti (un telefon de fite – nu conteaza ca nu ai credit, dar sa fie cat mai scump si “cool”) + un lant de aur cat mai gros (poate sa fie si gol, numai sa dea impresia ca e foarte foarte scump).
Cum, nu stiai?!!! Ce parashuta esti!

P.S. : 6) sa nu fii roman.”

yo i-am raspuns asa: 

1. n-am!!!
2.n-am!!
3.sunt!!
4.n-am!!!
5.nici impresia ca as avea bani nu rezulta la vizionarea mea..
tel am un jeg…de fapt 2…jeguri ambele..
sunt alrgic la aur…ma umplu de bube pe gat….

P.S. am uitat sa precizez ca nu suport minimalu’…

…..
P.P.S. sunt roman….si pe deasupra mai sunt si prost d-ala patriot….

desi e vorba de mult,mult misto nu pot sa nu ma gandesc iar la claudia…..plm……dragoste mare,nu mai pot de dor and rest of usual shit pana cand a aparut omu’ cu bmw-u’!!!plm te cred si yo,cand stai pe scaune de piele si-ti bate AC-ul in muian ce rost mai are sentimentu’…..matzu’ tata,ala sa fie plin….

si dupa ce citesc iar astea imi dau seama ca singura sansa sa-ti iei o fata mai acatarii e norocu’ chior!!

mai ales dupa ce am aflat si de ea (nu-i dau numele din anumite motive)…ea pe care o consideram singura fata(ma rog,printre singurele) cu capul pe umeri si care chiar are ceva in cap ce face?? isi trage unu’ mic cu bani multi si imi baga placa cu “offf cat de mult il iubesc..” bleeeeaahhhhh….sincer bleahhhhhhhh…..parasutelor de ambe sexe ce sunteti!!!!