(24 martie, seara – Luca 2:1-24)

Câte miracole nu ar fi putut face Dumnezeu pentru familia modestă din Nazaret, pentru Iosif şi Maria! Din ziua în care se anunţase marele Dar pe care Părintele îl făcea omenirii, de atunci binecuvântările ar fi trebuit să vină una după alta. O casă nouă, o trăsură robustă, haine valoroase şi merinde pentru câţiva ani, doar acolo avea să se nască Cel ce va aduce mântuirea poporului Său. Familia  avea  să fie fericită, vecinii ar fi crăpat de ciudă, prietenii de invidie şi tot ţinutul ar fi avut motive serioase de bârfă şi de apropiere plină de interese ascunse de Cel ce dădea astfel de binecuvântări.

Cu toate acestea Dumnezeu trimite îngerul, anunţă evenimentul şi apoi se retrage în spatele scenei pentru a regiza în continuare marele plan de salvare al unei omenirii înstrăinate. L-a lăsat pe Iosif să se descurce cu cele necesare traiului, i-a privit cum se pregătesc de o călătorie neprogramată şi primejdioasă şi i-a îndrăgit atunci când I-au moşit Fiul printre paie şi animale, în ieslea săraca a Betleemului.

Ce simplitate orbitoare, ce lipsă sublimă a înconjurat venirea în lume a Stăpânitorului a toate! Şi simplitatea continuă. De zile bune mă chinui să pricep de ce a ales Dumnezeu să trimită îngerul la grupul acela de păstori stingheri, ce îşi privegheau tăcut turmele. De ce la ei, oameni aşa de simpli? De ce nu l-a anunţat în noaptea aceea pe Simeon care aştepta de amar de vreme Izbăvirea lui Israel, sau pe Ana de la Templu? Refuz să cred că “pesterile” din Israel nu mai ascundeau şi în acea perioadă oameni care nu şi-au plecat genunchiul în faţa câştigului murdar şi compromisului roman. Îngerul şi împreună cu el o bună parte din armata cerească se opresc şi se arată oamenilor umili, simpli şi direcţi, capabili să se bucure sincer, să cânte cu dragă inimă şi să primească fără o sumedenie de întrebări.

Există o frumuseţe răpitoare în simplitate! O vezi în ochii copilului de la ţară ce aleargă cu picioarele goale prin colbul drumului, bucuros de libertate şi neobosit de media şi calculator. O vezi în obrazul sănătos, rumen şi zdravăn al bărbatului împăcat cu rodul muncii palmelor sale,  te încântă în blândeţea ochilor acelor femei ce au învăţat să fie în primul rând mame şi te răpeşte prin cuvintele ca pâinea caldă a bunicilor. O astfel de simplitate nu este stricată de nici un fel de “binecuvânare”, ci păstrată în har până la cernerea finală a zilelor.

Simplitatea este ce am pierdut noi, oamenii lumii moderne. Cu mâinile crispate pe căruciorul de alimente, cu mintea burduşită de informaţii veşnic nefolositoare şi prinşi în capcana zilelor ce trec fără bucurie, nouă ni s-a răpit simplitatea.  Am devenit complicaţi cu noi înşine, atât de complicaţi încât dedublarea în om de societate şi om religios este floare la ureche. Am complicat familiile, jocurile din societate, şi, vai nouă!, am complicat şi binecuvântarea proiectând asupra ei mii de dorinţe furibunde.

Ne-am complicat şi în urechi nu ne mai sună cântecul oştii cereşti!

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Meditatii de-a lungul cărării!

Christmas

• Dimensiuni: 26 x 35 cm
• Pret: 1000 RON

 Duminica după Naşterea Domnului ne reaminteşte despre evenimentele petrecute după Naşterea Domnului. Eveniment dumnezeiesc, care s-a petrecut „la plinirea vremii”, într-un mod deloc spectaculos (cum se aşteptau probabil conducătorii poporului), ci într-o simplitate absolută. Martorii acestui moment unic în istoria lumii, când Dumnezeu Însuşi S-a pogorât între oameni, dar ca un om, nu au fost nici împăraţi, nici învăţaţi, nici căpetenii, ci doar nişte oameni simpli, nişte păstori din valea Betleemului şi cei trei Magi – călători străini  şi căutători ai semnelor lui Dumnezeu. Iată ce spune Scriptura:

„După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă“. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu“. Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând, a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:  „Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt“. După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, Şi i-a zis: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului“. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel. Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi, venind, a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema” (Matei 2,13-23).

Dacă acei oameni s-au bucurat de naşterea Pruncului dumnezeiesc, au fost şi oameni care nu s-au bucurat, dimpotrivă, aveau să-I dorească pieirea. Aşa a fost cumplitul rege Irod, cel care avea să râmână pe veci în istorie ca omul care a vrut să-L ucidă pe Domnul Iisus. În nebunia lui, Irod a văzut în Pruncul Sfânt un rival la tronul său pământesc. Un pretendent periculos. Atunci când Magii i-au explicat profeţiile din Vechiul Testament, el nu s-a gândit nicio clipă ca ar putea fi martorul celui mai de seamă eveniment din istoria lumii, ceva la care strămoşii săi doar visaseră. În locul bucuriei, în inima lui s-a încuibat dorinţa cumplită a uciderii Pruncului Iisus. A crezut că se va putea folosi de buna credinţă a Magilor ca să ajungă la El. Îngerul Domnului a vegheat neîncetat şi i-a abătut pe Magi pe alt drum. Nebunia lui Irod nu s-a oprit aici, el poruncind cel mai cumplit genocid al copiilor din istorie: uciderea pruncilor din Betleem şi împrejurimi! A fost un eveniment înfiorător! Sânge nevinovat a curs fără niciun rost. Şi de această dată Arhanghelul a îndrumat Sfânta Familie spre scăpare. O scăpare prin fuga într-o ţară străină. Familia Sfântă s-a salvat de mânia lui Irod, prin grija lui Dumnezeu. Numai că, supărat că nu i-a reuşit planul criminal, Irod avea să semene multă moarte în toate hotarele Betleemului. Evenimentul avea să fie consemnat de contemporani ca o mare oroare. S-au amintit mai multe cifre ale victimelor inocente. Unele chiar de ordinul miilor de copii.  Indiferent care va fi fost adevăratul număr al pruncilor ucişi, rămâne durerea sfâşietoare a atâtor mame care şi-au văzut copiii ucişi din porunca unui tiran care avea să moară în chinuri grele, după atâtea fapte inumane de care s-a făcut vinovat. Numele lui a rămas în istorie doar pentru faptul că I-a dorit moartea Pruncului Iisus şi pentru că a omorât o mulţime de copii nevinovaţi.

Mai mulţi dintre Părinţii Bisericii au subliniat faptul că întreaga istorie a poporului Israel avea să prefigureze destinul pământesc al Fiului lui Dumnezeu. Adică în persoana Mântuitorului se concentrează întregul trecut istoric al acestui popor pe care Dumnezeu l-a ales pentru pregătirea mântuirii oamenilor. În timpul patriarhului Iosif, israeliţii au plecat în Egipt pentru a se salva de la foametea nimicitoare. În timpul sângerosului rege Irod, Sfânta Familie a fugit în Egipt pentru a-L salva pe Pruncul Sfânt de la moarte. De acolo, din ţara robiei strămoşilor Săi, Iisus avea să se întoarcă în Pământul făgăduinţei, în locul unde trebuia să împlinească opera sa mântuitoare. De aceea avea să fie asemănat cu Moise – marele Profet al lui Dumnezeu. Numai că acela a fost un conducător şi eliberator doar pentru poporul Israel, pe când Mântuitorul Iisus avea să fie Conducător şi Mântuitor al lumii întregi! De fapt profetul Moise a fost acela care L-a prefigurat pe Mesia! Iar exodul poporului avea să prefigureze întoarcerea din Egipt a Fiului lui Dumnezeu. Nimic din tot ceea ce s-a petrecut nu a fost la întâmplare. Pentru că, aşa cum Însuşi avea să sublinieze mai târziu, în persoana Mântuitorului s-au împlinit deplin toate profeţiile Vechiului Testament.

În ziua de 29 decembrie, în calendarul Bisericii sunt pomeniţi pruncii ucişi din porunca lui Irod. Suflete nevinovate care au prefigurat, la rândul lor, sacrificiul martirilor Bisericii. Fuga în Egipt avea să marcheze doar începutul vrăjmăşiei faţă de Mântuitorul Iisus Hristos. Pe tot parcursul existenţei Sale în această lume, avea să se lovească de multe respingeri, de ură, de neînţelegere, de duşmănie neîmpăcată.   

• Icoana Naşterii Domnului-arhim.Roman Braga

• HRISTOS – PAINEA CEA VIE – p.Ioan Gânscă

• Imaginea recreării lumii-Lucian Apopei

• Simbolismul Icoanei Nasterii Domnului-Pr. Valentin Ilie

• Mărturiile icoanei-P.Mihail

• An Explanation of the Major Festal Icons

• Nativity icon - OrthodoxWiki

• Nativity icon

Foto: www.chinaroyale.com,  blogul Editurii Agnos

Esenţa Crăciunului
Matei 1:18-2:12

Introducere
Evaghelia scrisă de Matei cuprinde 3 mari părţi:
1-3 Naşterea lui Iisus si copilăria
4-18 Lucrarea publică: învăţăturile, minunile, vindecările
19-28 Drumul spre Ierusalim: săptămâna patimilor, învierea şi marea trimitere

Schiţa predicii: se axează pe 2 întrebări puse textului de mai sus:
Cine este Pruncul?
Cine trebuie să fiu eu?

A. Cine este Pruncul?

1. Isus – Yeshua – Domnul care mântuieşte – 1: 21- ,,va da mântuire din păcatele sale poporului.”
2. Emanuel – Dumnezeu este cu noi – 1: 22,23 – un Dumnezeu personal
3. Împăratul – 2:2 – vezi Isaia 9:6 ,,Domnul Păcii”; împărăţia Lui – Apoc 7:9-17
4. Păstorul poporului – 2:6 – conducerea Turmei: Ioan 10
5. Preotul – 2:12, ,,i-au adus tămâie”; vezi Evrei 8:1; 9:11
6. Profetul – 2:12 – ,,i-au adus smirmă”; împărăţia Lui – Deut. 18 : 15-16

B. Cine trebuie să fiu eu?

1. Instrumentul – purtătorul de Dumnezeu: teotokos – 1:20, 24; 2:13-15; 2:19-23: Iosif şi Maria
2. Indicatorul – steaua Betleemului: 2: 2b, 9, 10: nu îşi etala strălucirea ei, ci indica spre altcineva mai strălucitor decât ea: Isus Hristos: 1 Petru 2:12

Concluzie
Sărbătoarea naşterii Domnului ne îndreaptă atenţia spre sărbătorit: Isus Hristos. Calităţile lui, originea lui divină, dar şi dragostea noastră, nu trebuie să aibă altă direcţie. Pentru că întruparea Lui reprezintă însăşi estenţa Crăciunului.

Călăuzirea stelei din Răsărit
Matei 2: 1-12

Primul care a văzut această stea a fost Balaam – Numeri 24: 17

1. Steaua i-a condus pe magi la Isus Hristos – misiunea stelei – v. 2; 1 Petru 2:12
2. Steaua i-a condus pe magi la Scripturi – v. 3-6; Ioan 5:39
3. Steaua s-a oprit în locul unde era Hristos – v. 9; 2 Ioan 9

Schita dupa predica pastorului Dorel Crisan, Bis. Speranta, Cluj Napoca

Crestinii ortodocsi din Republica Moldova sarbatoresc pe 7 IANUARIE Nasterea Domnului, asa cum se intampla si in Rusia, Serbia, Georgia si Ierusalim. Sarbatorirea Nasterii Domnului la date diferite, in tari ortodoxe diferite, este explicata prin faptul ca datele de 25 decembrie si 7 ianuarie pentru aceeasi sarbatoare religioasa sunt indicate de doua calcule calendaristice diferite. Biserica Ortodoxa Romana, de exemplu, respecta calculul calendarului iulian indreptat, pe cand Biserica Ortodoxa Rusa isi organizeaza cultul conform calendarului iulian realizat acum mai bine de doua milenii. Atunci cand au alcatuit aceasta formula a calendarului, astronomii romani nu au luat in calcul o eroare care parea la inceput neinsemnata. Mai multe amanunte despre aceasta deosebire ne ofere pr. prof. dr. Viorel Sava, decanul Facultatii de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’ din Iasi: ‘Aceasta deosebire de data din cursul anului bisericesc a sarbatorilor cu data fixa, tine de fapt de doua calendare diferite pe care le tin astazi Bisericile Ortodoxe: este vorba de calendarul iulian neindreptat si de calendarul iulian indreptat, pe care il tinem noi, Biserica Ortodoxa Romana. Calendarul alcatuit in anul 46 i.Hr., de catre astronomul alexandrin Sosigene, avea anumite deficiente care au dus la intarzierea, la ramanerea in urma a anului calendaristic fata de anul astronomic. Aceasta diferenta s-a marit in timp si a devenit sesizabila, asa incat, in apusul Europei, in anul 1582, calendarul a fost indreptat, diferenta de zece zile care era atunci intre anul astronomic si anul calendaristic a fost suprimata si, in sfarsit, s-a produs si o prima reforma calendaristica. La inceputul secolului al XX-lea, Bisericile Ortodoxe Rasaritene au trebuit sa treaca si ele la reforma, la indreptarea calendarului. De atunci si pana in prezent, nu toate Bisericile Ortodoxe au reusit sa treaca la calendarul indreptat’.

De asemenea, pr. prof. dr. Viorel Sava, decanul Facultatii de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’ din Iasi, spune ca in afara de data la care se praznuieste sarbatoarea Nasterii Domnului pe stil nou, nu se deosebeste de cea pe stil vechi: ‘Din punct de vedere ritualistic, din punct de vedere al solemnitatii nu exista nici o diferenta intre Biserica Ortodoxa Romana si Biserica Ortodoxa Rusa, ci doar data difera, asa incat Craciunul este tinut in traditia ortodoxa de doua ori’.
sursa: click aici

Dragul meu, nu stiu daca obisnuiesti sa primesti scrisori de felicitare cu ocazia sarbatorilor dar m-am gandit sa-ti scriu aceste cateva randuri ca din parte Domnului pentru tine. Stiu ca Dumnezeu te iubeste  si ca dovada sta chiar faptul ca de craciun El a dat pe singurul Lui Fiu, Iisus Hristos sa se nasca si mai apoi sa Se jertfeasca de dragul tau ca in felul acesta sa fie implinita cea mai mare nevoie a ta: iertarea de pacate si impacarea ta cu Dumnezeu. Daca cea mai mare nevoie a omului ar fi fost nevoia financiara, Dumnezeu ne-ar fi trimis un economist; daca nevoia noastra cea mai mare ar fi fost sanatatea atunci Dumnezeu ne-ar fi trimis un medic, daca nevoia noastra fundamentala ar fi fost distractia ne-ar fi trimis un artist comic. Nevoia noastra insa,  nevoia ta, indiferent ca o simti sau nu, indiferent ca esti sau nu constient de ea, este nevoia de iertare iar tu stii asta destul de bine. De aceea si Dumnezeu ne-a trimis un Mantuitor. Tu stii foarte bine ca pacatele tale, pacatele noastre au facut un zid  de despartire intre noi si Dumnezeu si asa se explica starea de instrainare de Dumnezeu si faptul ca uneori avem impresia ca Dumnezeu S-a departat de noi cand de fapt noi I-am intors spatele prin pacat.

In urma cu cateva decenii omul a reusit sa puna piciorul pe Luna. Acesta a fost considerat de multi ca fiind cel mai mare eveniment ca semnificatie pentru omenire. In realitate insa asa cum spunea cineva “Cel mai important eveniment al omenirii nu a fost cand omul a pus piciorul pe Luna ci atunci cand Dumnezeu a pus piciorul pe Pamant.” Da, craciunul, sarbatoarea nasterii Domnului nu este altceva decat intruparea lui Dumnezeu. Iisus Hristos este Dumnezeu care a luat trup de om si s-a facut asemenea noua ca sa ne poata vorbi pe limba noastra, pe intelesul nostru.

De ce S-a facut Dumnezeu om? O sa raspund cu un exemplu: un om avea un acvariu cu pesti pe care-i hranea in fiecare zi dupa nevoie. Omul acesta insa si-a pus intrebarea „de ce pestii acestia, cu toate ca ii hranesc in fiecare zi totusi ei fug de mine? Cum as putea sa ma apropii de ei fara sa mai fuga de mine?” Gandul lui a fost acesta: „daca m-as face ca unul dintre ei atunci m-as putea apropia de ei si le-as putea vorbi pe limba lor.” La fel este si in cazul lui Dumnezeu in relatie cu noi. Biblia ne spune ca Dumnezeu ne-a creat si prin purtarea lui de grija avem hrana, sanatatea si viata. Cu toate acestea, imediat dupa caderea in pacat omul a inceput pentru prima data sa se ascunda si sa fuga de Dumnezeu. Prezenta pacatului si astazi face acelasi lucru: ii determina pe oameni sa fuga de Dumnezeu, sa se ascunda de El. Dumnezeu si astazi continua sa dea ploaie si sa lumineze Soarele lui peste noi. Mai tarziu, pe vremea lui Moise oamenii au cerut sa nu le mai vorbeasca Dumnezeu ca nu pot suporta groaza pe care sfintenia lui Dumnezeu o inspira in prezenta omului pacatos. Omul fugea de Dumnezeu prin pacat si se indrepta catre iadul vesnic dar Dumnezeu pentru ca ne-a iubit si a vrut ca noi sa nu ajungem in iad, a luat trup de om, S-a facut asemenea oamenilor si a locuit in mijlocul nostru cunoscut sub numele de Iisus pentru ca in felul acesta, prin El noi acum sa nu mai fugim de Dumnezeu pe cai ratacite ci dimpotriva sa ne apropiem de Dumnezeu caci Domnul Iisus a spus:”Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine!” Iata deci ce inseamna craciunul si de ce s-a intrupat Dumnezeu: era singura sansa ca noi sa Il putem pricepe pe Dumnezeu si sa fim salvati de mania dreptei judecati a lui Dumnezeu.

 Daca vezi o ambulanta, o masina de salvare cu sirena si luminile aprinse parcata in fata casei vecinului tau cu siguranta ca primul tau gand nu este sa admiri frumusetea masinii si nici sa lauzi medicul pentru intelepciunea lui. Primul tau gand va fi acela ca cineva este grav bolnav in casa aceea. In acelasi fel, acum cand stim ca Domnul Iisus, Mantuitorul a fost trimis la noi pamantenii, nu trebuie noi oare sa intelegem inca odata ca noi, tu si cu mine suntem grav bolnavi de boala pacatului?Acea boala care duce la moarte, la chinul despartirii eterne de Dumnezeu?De aceea, a sarbatori cu adevarat craciunul inseamna bucuria faptului ca am primit pe Mantuitor, pe medicul sufletelor noastre in casa noastra. Tu L-ai primit?

Ai tu pacatele iertate? Dragul meu nu trebuie sa mai ingori faptul ca ai nevoie de iertare. Faptul ca si altii sunt chiar mai pacatosi ca tine nu te scuza si nu te justifica. Nu te poti ascunde in spatele lor. Tu stii ca nu ai pace in sufletul tau si nu ai pace nici cu Dumnezeu datorita vinovatiei care planeaza asupra ta si care te pastreaza inca sub condamnarea judecatii lui Dumnezeu. Tu stii ca Domnul Iisus a venit pe pamant sa ierte pacatele. Esti tu iertat? Ai siguranta iertarii pacatelor? Esti impacat cu Dumnezeu? Esti sigur ca vei ajunge in rai cu Dumnezeu? Altfel la ce folos sa ai o religie de ochii oamenilor daca nu ai o relatie cu Domnul Isus, te va ajuta asta la ceva? Daca ai avea o boala ce duce la moarte in scurt timp si ai afla ca in satul tau este un om care te poate vindeca, oare nu ai face tot posibilul sa mergi la omul acela? De ce, daca stii ca Domnul Isus iarta pacatele… iata ca tu tot mai esti neiertat si departat de Dumnezeu?De ce? Nu poate Domnul Isus sa ierte pacatul sau tu nu L-ai primit in inima ta?Cine este de vina: El sau tu?Stiu ca El vrea sa-ti dea eliberare de pacat. Tu vrei? Cand vei ajunge sa spui STOP vietii tale de pacat si instrainarii de Dumnezeu?

Dragul meu vreau sa te indemn in Numele Domnului Isus ca de acest craciun, sa nu mai stai nepasator fata de acest dar pe care Dumnezeu l-a facut omenirii si tie in mod personal. Spui ca esti crestin si totusi stai departe de Hristos. Lasa rusinea laoparte, lasa ignoranta laoparte, lasa chiar si comoditatea laoparte caci bucuria craciunului ca si in cazul primului craciun  nu a fost a celor fricosi cum erau carturarii si preotii de atunci, nici a vicleanului Irod ci a oamenilor bogati sau saraci dar care au plecat sa caute pe Pruncul Iisus in ciuda pericolelor. Au plecat la Pruncul trimis de sus ca sa I se inchine. Nu trebuie sa-ti pese ce zice sau ce crede lumea despre tine ci cauta sa-ti pese de ceea ce Dumnezeu crede despre tine. Tu cauta-L pe Domnul Isus cata vreme se poate gasi! Cheama-L cata vreme este aproape! Cauta-L din toata inima si-L vei gasi!

De craciun de obicei ne asteptam sa primim cadouri si asta pentru ca in primul rand Dumnezeu ne-a facut cadoul de Mare Pret- Iertarea pacatelor si impacarea cu Tatal nostru prin Domnul Isus Hristos Mantuitorul. Cadoul este oferit. Isus Hristos este Cadoul, El este mantuirea  insa tu trebuie sa-l primesti prin credinta si va fi al tau.

Si pentru ca sarbatorim ziua Lui de nastere stim ca asa este frumos si se cuvine sa oferim si noi un dar Pruncului Isus caci Cel Sarbatorit trebuie sa primeasca daruri.  Ce dar poti aduce tu Regelui Isus Hristos? Nimic altceva nu este mai potrivit decat inima ta, asa plina de pacat cum este. El o va curati!  Dragostea ta este suficienta. Retrage-te intr-un loc linistit unde sa-ti pleci si tu genunchii inaintea Regelui Isus. Deschide-ti inima inaintea Lui si nu-ti ascunde pacatul caci este Cel venit din cer sa ridice pacatul lumii si al tau. Martuiseste inaintea Lui tot trecutul tau de pacat si fuga de Dumnezeu pentru ca in felul acesta sa poti  fi eliberat  de povara vinovatiei si apoi multumeste-I Tatalui Dumnezeu pentru Domnul Isus Hristos Mantuitorul, pentru modelului lui de viata si in mod special pentru jertfa fara cusur pe care a adus-o pentru pacatele noastre.

Atunci nimeni nu a pregatit un loc potrivit pentru nasterea Regelui Iisus. Doar o iesle s-a gasit pentru El. Transforma acum inima ta intr-o iesle pentru Mantuitorul Iisus si apoi lasa-L sa creasca in viata ta. Dupa cum fecioara Maria a ajuns sa fie binecuvantata si fericita intre femei pentru ca L-a purtat pe Iisus Hristos in pantecele ei, si noi sa traim viata in sfintenie si curatie pentru ca Hristosul din noi sa creasca iar noi sa fim purtatori de Hritsos in lumea aceasta de intuneric si pacat.

Cu dragoste in Hristos Iisus, Biserica crestina baptista din Alexandria va ureaza „Craciun fericit cu Domnul Iisus!”

                                                                                               Mihail Geabou,    Soli Deo Gloria 2008

***

O ce veste minunată

În Viflaim s-arată
Astăzi s-a născut
Cel făr’ de-nceput
Cum au spus prorocii.
Că la VIflaim Maria,
Săvârşind călătoria,
Într-un mic sălaş,
Lâng-acel oraş
A născut pe Mesia
Pe Fiul în al său nume
Tatăl l-a trimis în lume
Să se nască
Şi să crească,
Să ne mântuiască.

Bogdan Ioan

• ACATISTUL NASTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS (25 DECEMBRIE)

• Epistola la Naşterea Domnului - Sf.Ioan Maximovici

• Celebrating the Nativity Orthodox-Style – Father John Mack

Iisuse, Pruncule Preasfinte, mântuieşte-ne pe noi!

La mulţi ani fericiţi tuturor! Este Crăciunul şi este bucurie! Hristos s-a născut! Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat din Maica Sfântă şi a venit în mijlocul acestei lumi, pentru ca să o mântuiască.

Să-I aducem mulţumire lui Dumnezeu că ne-a dăruit această zi de Sfântă Sărbătoare, prin care inimile ni se umplu de bucurie, iar sufletele se înalţă spre cele dumnezeieşti. Să-I mulţumim pentru că atât de mult a iubit lumea, încât pe Unicul său Fiu ni L-a dat nouă, oamenilor, ca toţi cei ce vor crede într-Însul să aibă viaţă veşnică (Ioan 3,16) Să-I mulţumim pentru că în ieslea sărăcăcioasă din micul Betleem, cerurile s-au pogorât pe pământ, iar Dumnezeu a venit în mijlocul nostru ca un om, ca Unul dintre noi şi astfel au putut şi oamenii să-L cunoască într-adevăr pe Dumnezeu. Să-I mulţumim pentru că la naşterea pruncului Sfânt şi Îngerii din ceruri au adus slavă şi închinare de răsuna o lume întreagă: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”(Luca 2,14). Să-I mulţumim şi pentru că ne-a dăruit semn ceresc – steaua de la Răsărit care mărturisea prin prezenţa ei uimitoare pe Acela ce avea să fie Soarele dreptăţii – Hristos Domnul şi Mântuitorul! Să-I mulţumim Domnului pentru bucuria ce o avem an de an, asemeni smeriţilor păstori din Betleem, care s-au închinat cu bucurie înaintea Pruncului dumnezeiesc.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Şi-n casele tuturor bucurie şi binecuvântarea lui Dumnezeu! Bucuraţi-vă cu toţi! A venit Crăciunul!

„În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese” (Luca 2,1-20).

Troparul Nasterii Domnului

Condacul Nasterii Domnului