îmi pare rău dacă ai crezut că somnul înseamnă uitare. dar eu m-am desprins de somnul pe care îl mai păstram încă pe perne, pe gene, pe aşternuturile acestui pat de tăceri…

nu (te-)am mai uitat.

Intunericul se lasa din ce in ce mai adanc si mai apasator  …  Stau culcata cu ochii atintiti spre fereastra si privesc cerul acoperit de stele. Am senzatia ratacirii in universul gandurilor … privirea mi se pierde  undeva, departe, in ganduri, vise. Incerc sa adorm dar imi este imposibil … simt ca incaperea este prea mica, aerul mi se pare de nerespirat … Ma ridic din pat si pasesc agale spre fereastra, o deschid si las aerul rece si proaspat sa-mi patrunda gandurile … Intr-un tarziu aerul rece ma dezmeticeste … mi se face frig  si ma cuprinde un tremur inexplicabil. Inchid fereastra continuand sa privesc in gol … in golul de afara … in golul din sufletul meu, din intriorul fiintei mele … Desi atatea sentimente se lupta pentru suprematie, simt undeva , in adancul sufletului un gol … Ceva lipseste … iar lipsa acelui ceva genereaza teama … o teama care incepe odata cu lasarea serii si ma face o prizoniera a noptii albe. Intr-un tarziu, ma intorc in pat … e rece si-mi este frig in continuare … ma ghemuisc intre asternuturi, trag cearceaful peste mine si incerc sa inchid ochii. Nici nu-mi mai simt pleopele … sunt grele … de nesomn … de ganduri … de vise … de dorinte … de amintiri … iar noaptea alba ma tine inca prizoniera … Intr-un tarziu, adorm … Nu-mi amintesc nimic, dar m-am trezit binedispusa … zambesc zorilor …

am avut proasta inspiratie de a dormi la pranz si acum nu pot sa dorm .
app melodiile de la psapp sunt f marfa . mai trageti un ochi pe net . chiar au melodii super super

Stau la etajul 1, după cum, unii din voi, bine ştiţi. Am aici jos, în dreapta intrării, o rampa de aluminiu (cred) pe care se presupune că ar folosi-o persoanele cu handicap. Adică bănuiesc că asta i-ar fi menirea, pentru că nu am văzut să aducă vreun folos anume. Mă rog… De vreo 2 săptămâni încoace tot aud bocănituri de afară, în timp ce-mi fac binemeritatul somn de frumuseţe. Ăhă. La început nu prea ştiam ce se întâmplă jos, de fapt…chiar credeam că au loc ceva lucrări pe aici prin jur, aşa că mergeam frumuşel şi-mi închideam geamu’. Dar m-am dumirit într-o zi când i-am auzit.

Nişte puradei. Sar, aleargă, se joacă, ţipă…şi-mi toacă nervii. Zilnic! Mă întind degeaba să văd câţi sunt sau să-i prind asupra faptului, pentru că nu reuşesc să-i văd din cauza pervazului. Unu’ din ei strigă mereu la cineva pe nume “Dorina”…”Dorina, mi-e sete. Dorinaaaaa”. Am mai auzit vecini care strigau la ei să plece, dar degeaba. Nu pleacă. Nu cred că a făcut cineva vreo plângere la administraţie şi nici eu n-o să mă duc să fac, dar mă scot din sărite.

Sunt jos în fiecare zi. Fără să exagerez. Nu-i o fiţă de-a mea şi dacă nu s-ar auzi atât de tare încât să mă deranjeze, chiar nu aş băga asta în seamă. Dar şi cu geamul închis îi mai aud. De parcă nu-mi erau de ajuns manelele ăstora de la parter. Nu am pretenţia la cine ştie ce linişte pentru că ştiu că e imposibil, odată ce stau în cămin. Dar mă gândesc că sunt atâtea parcuri în care îşi pot face monstruleţii ăştia veacul, încât mi-e cam greu să înţeleg ce caută aici. Asta-i tot.

Desi voiam ataaaaaat de mult sa dorm iarasi 12 ore, nu n-am inchis un ochi mai mult de o fractiune de secunda.
Am lucrat. Am citit. Am rezumat. Am analizat si nu, NU am terminat.
Ma disper.

Bună dimineaţa!
ŢŢŢrrrr!!! Cam aşa îmi vâjâia capul. Sâmbetele trebuie rezervate pentru treziri la întâmplare, trebuie să te trezească o rază de soare sau ceva, nu o alarmă anostă care are ca efect doar un vâjâit intens de creier.
Invitate la măsuţa de cafea mi-au fost cursurile de MIA. Nu fac publicitate, deci nu dezvălui numele real al materiei. Oricum printre managementul riscului şi o gură de cafea, am tras şi eu cu ochiul la slujba de vis.
O am în vizor de ceva vreme şi întrucât nu găsesc în Cluj nimic aproape de slujba perfectă, o să aplic. Mda, oare să fie doar cai verzi în capul meu? Nu cred. Oricine are o şansă.
Deocamdată mă îndrept cu un mers legănat (de la nesomn, nu băutură) către examenul de vis. )
Da, da, mai avem şi o viaţă la care trebuie să facem prezenţa.
Zi frumoasă şi însorită (cui merită )!!

Porţia de vorbă mare pe ziua de azi: Şcoala este doar un consum util-inutil de neuroni.