Cerul e roşiatic şi are nuanţe pastelate.
Pe un deal înalt stau trei cruci, la margine de cetate.
Pe el, urcă un om îmbrăcat într-o manta.
Păşeşte agale, e frământat de ceva.
Pe faţa lui se citeşte o durere amară
Peste Pământ se lasă încet o neagră seară.

Bărbatul se-apropie încet de crucea cea mare
Cade în genunchi, nu se mai poate ţine pe picioare.
Ar vrea, să dea timpul înapoi.
Să nu mai fie singur, să fie doi.
Ar vrea, oh, cât ar vrea…!
Să fi renunţat la inima sa cea rea.

Omul, ţinea pumnul strâns, îi sângera.
Îl deschise, şi-l îndreptă spre privirea sa.
În palmă se aflau 30 de arginţi
Şi peste ei, curgeau lacrimile cele mai fierbinţi.
Acum avea 30 de arginţi blestemaţi, pătaţi de sânge nevinovat,
L-a dat la tăiere, ca pe un miel bun de junghiat.

Se întinse pe pământul rece, la poala crucii de lemn
Era un trădător. De iubirea Sa era deplin nedemn.
Respiră greu, lacrimile se prefăcură-n sânge.
Spre iad, un suflet coboară, iar cerul întreg plânge.

Imagine preluată de pe : http://criss88.files.wordpress.com/

DE CE SA NU?! CAND POT SA DA!

Nu stiu cum sa incep, dar am multe de spus. Cel mai simplu mi s-ar parea sa incep cu INCEPUTUL, dar eu… nu am in niciun caz (inca) INTRODUCEREA ca sa pot pregati  “surpriza” de la INCHEIERE.

Asa ca…fara niciun rost, incep:

Am memorat urmatoarele cuvinte:

- ENCEFALOMIELOPOLIRADICULONEVRITA

-CUNGARAMACUTIRIMIR(L)COTE

-ANTIPOLIOMIELITICA

-PROTOPROPICITORESCOVICI

Mi-am propus (dar nu stiu cand voi reusi) sa invat si cuvintele :

- DIFOSFOPIRIDINNUCLEOTIDPIROFOSFATAZA

- ELECTROGLOTOSPECTROGRAFIE

- GASTROPILORODUODENOJEJUNOSTOMIE

- DICLORDIFENILTRICLORMETILMETAN

Acum… sa vad daca ghiciti ceea ce scrie mai jos (nu este decat un joc nevinovat al mintii ):

0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373
70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4…. M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51
JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47
534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474
N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U UN V4L V1N3 51 D157RU63
707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51 M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M.

Stiti cumva propozitii in care primele cuvinte sa inceapa cu aceeasi litera?

cum ar fi:

“Fata Fostului Functionar Francez Franck Francois, Face Fasole Fara Foc, Fiindca Focul Face Fum”

sau:

” Draga Domnule Dinu Dumitru Din Dudesti Dati-mi Dude Din Dudul Dumneavoastra” .

Pana aici mi-a fost inspiratia pe ziua de azi…inchei cu:

Trei din cele mai ciudate cuvinte:

© ovidiu babolea

Ciudat,

Aş vrea să cred

Că sunt,

Dar sunt ca toţi

Un muritor…

de rând.

Aş vrea să fac

Să-nvie stele,

Dar înţeleg

că-ncep să mă ucidă

Ele.

                                                                                                             sursa: scinenceline.ro

Şi prematur

Apare noaptea

Strivindu-mi

Oasele prin somn.

Acum încep

Să înţeleg

Cum e să fi

Un avorton

Al zilei ce a fost

Ş-al propriei

idei.

Din minte

Se desprind fâşii

Ale imaculatului

nevinovat;

Ş-atârnă-n drum

În alb noroi,

Şi le transform

Din idealuri

În gunoi.

Am fost

Şi sunt

Un cerşetor de idealuri

Pe Pământ.

       sursa: sagy.clubsf.ro

Mi-e dor adânc cumplit şi crâncen

Să urlu aş vrea dar nu-i decât un scâncet

Rănit adânc cumplit şi crâncen

Mi-e sufletul, iar urletu-mi e scâncet

De râsul tău nevinovat

Mi-e dor adânc cumplit şi crâncen

Că nu mai e ce-a fost odat

Rămas-a doar un scâncet,

Ce sună fals şi dureros

Şi-atâta-i de cumplit şi crâncen

Că mi-aş dori atât de mult să nu fi scos

Vreodat, nici măcar primul scâncet.

Mi-e dor adânc duios şi dulce

Să strig aş vrea dar nu-i decât o şoaptă

Mi-e sufletu-adormit adânc duios şi dulce

Iar strigătu-mi devine biată şoaptă.

De jocu-ţi de copil nevinovat

Mi-e dor adânc duios şi dulce

De ce nu vrei ca altădat

Încet să mă dezmierzi în şoaptă ?

Apoi să mă săruţi pe ochi plângând

Ca-n vis duios şi dulce,

Să nu mă mai trezesc nicicând

Să-mi susuri dulci cuvinte-n şoaptă.

Şi ne-am jurat îţi aminteşti, să fim copii o viaţă

Că nu mai eşti ca altădat de ce nu-mi spui în faţă ?

Ştiu bine asta m-ar răni adânc cumplit şi crâncen

Chiar dacă în mândria mea n-aş scoate nici un scâncet.

Şi poate cine ştie când, odată-n altă viaţă

Vom fii din nou ca doi copii nebuni, iubind

Cu dor nestins, adânc, duios, cumplit de dulce.

Robert TRIF – din Volumul ” Peregrin spre Absolut “

… Se făcea că era la tribunal, în sala de judecată. Sigur pe dovezile găsite. Îi cam părea rău de acuzat. Se gândea că dacă ar fi în situaţia lui… s-ar fi simţit tare prost. Şi vinovat. Dar trebuia să facă ceva în privinţa asta. Striga din el simţul dreptăţii.

A început procesul. Dar toate dovezile lui au pierit în faţa apărării. Şi parcă i s-au deschis ochii. “Vai, l-am judecat greşit…” A simţit un gol în suflet. I-a părut rău. Verdictul? Nevinovat.

Ciudat. De multe ori judec oamenii de lângă mine şi le pun etichete. Şi când aflu adevărul, îmi pare rău. Poate ar fi mai bine să caut echilibrul. Nu pun etichete. Nu acord premisa de nevinovăţie, ca apoi să sufăr, dar nici nu pun pe toţi în oala cu greşiţi. Mai bine caut în oameni. Caut să găsesc adevărul. Sper că voi găsi un adevăr frumos.