Asta e calea!

Uiti de tine, tu nici nu existi si te gandesti intotdeauna la ceilalti…
e simplu pentru un maestru!

Dar eu cum sa uit de mine cand simt nevoia acuta de a-mi aseza
fruntea obosita
de ganduri
pe umarul lui?

Philips si-a inceput activitatea in Romania in jurului anului 1925 iar doi ani mai tarziu, Philips a deschis in Bucuresti prima fabrica de echipamente radio. Dupa o intrerupere a activitatii, Philips s-a intors pe piata romaneasca in anul 1992 pentru ca astazi, diviziile de aparatura electronica, electrocasnica si de ingrijire personala, aparatura medicala si produse de iluminat sunt reprezentate in mod direct in Romania.

Romania joaca unul dintre cele mai importante roluri in regiunea de sud-est a Europei pentru Philips in ceea ce priveste recunoasterea marcii, nivelul de recunoastere a brandului Philips fiind mai mare in Romania decat in celelalte state din zona. In Romania, produsele vedeta sunt, in randul produselor de ingrijire personala aparatul de ras electric Philipshave cu o cota de piata de 78%, in zona produselor electronice sistemele Home Cinema iar in cadrul diviziei de aparatura medicala sistemul de radiografie „Bucky Diagnost Floor”, echipament preferat in clinicile private din Romania. Totodata divizia produselor de iluminat este lider de piata in Romania.

De-a lungul timpului, Philips a inventat becul cu incandescenta, aparatul de barbierit electric, gramofonul, caseta audio, discul compact si DVD Recorderul, de asemenea avand o contributie esentiala la dezvoltarea radioului si televiziunii. Printre lucrurile cu care se lauda compania se numara faptul ca Philips ilumineaza 65% din aeroporturile internationale importante, 30% din spitale, 35% din autoturisme si 55% din stadioanele importante de fotbal, de asemenea turnul Eiffel, Sydney Opera House, Big Ben si Shanghai Hongqiao Square.

Desi compania a fost fondata in 1891, logoul companiei a aratat consistenta incepand cu 1930 cand au aparut cele 4 stele flancand 3 valuri, toate grupate intr-un cerc. Pana la mijlocul anilor 90, toate campaniile de promovare au fost efectuate la nivel de produs, particularizate la fiecare tara. In 1995 Philips a decis modificarea strategiei in sensul definirii unor campanii globale care sa dea companiei o reprezentare unitara a imaginii la nivel mondial. La acel moment a aparut sloganul “Let’s make things better” cu scopul de a consolida noua strategie.

Din septembrie 2004, noul logo si noul slogan “Sense and Simplicity” cuprind angajamentul companiei de a intelege nevoile cumparatorilor pentru a le oferi in schimb solutii inovatoare, usor de asimilat si utilizat in produse atragatoare. Tot din 2005 Philips promoveaza tehnologiile inovatoare in actiuni denumite “Simplicity Event” in mereu alte orase ale lumii, caravana plecand din Paris si trecand prin Amsterdam, New York, Londra, Hong Kong, Sao Paulo si Moscova.

Pentru reprezentantii multor firme o astfel de modalitate de promovare care leaga numele firmei de cel al unei alte companii pare o idee de neconceput. Ar trebui totusi sa fie luata in seama pentru ca are o serie de avantaje si aduce un set de beneficii semnificative intr-un buget afectat de criza. Inainte de toate, sa definim promovarea incrucisata: o forma de reclama ce implica doua sau mai multe parti, fiecare partener din aceasta intelegere promovand produsele sau serviciile oferite de alt partener. Este esential ca produsele sa fie complementare luand in calcul profilul cumparatorului, modul de a face cumparaturi al acestuia si bugetul de cheltuieli disponibil, asa incat nici una dintre parti sa nu fie prejudiciata.

Cateva exemple de promovare incrucisata:

La capitolul avantaje avem urmatoarele dar nelimitandu-ne la acestea:

Dintre beneficii enumar:

Te intalnesti maine cu un client? Ti-ai pregatit oferta si esti cel mai bun cunoscator al produsului sau produselor tale? Ce-ai zice daca cel pe care il vei avea in fata iti va spune “Mda, am mai incercat ceva similar cu ceva timp in urma si nu a mers”.. Daca nu te-ai documentat temeinic inainte probabil o astfel de afirmatie te-ar bloca suficient de mult timp pentru ca cel caruia vrei sa-i vinzi sa considere ca nu esti bine pregatit, bine informat sau bun vanzator.

Ce-ai zice daca i-ai raspunde cu “Daca va referiti la produsul/serviciul pe care l-ati avut la momentul x, am analizat incercarea pe care ati facut-o si cred ca stiu ce nu a mers atunci..” E mai bine? Sigur ca da. Numai ca inainte de a avea aceasta sansa trebuie sa petreci inca mai mult timp pentru a-ti studia clientul: cu ce produse/servicii a lucrat inainte sa-l abordezi, cine i le-a furnizat, care au fost problemele colaborarii cu partenerul dinainte. Abia dupa aceea poti suprapune cu succes beneficiile pe care i le aduci tu peste nevoile lui.

Nu iti construi discursul in jurul propriei oferte cand ai informatii privind trecutul clientului si al concurentilor tai. Mergi pe variante, una fiind cea proprie, celelalte fiind practic cele ale concurentilor. Bineinteles, nu-i vei numi si nici nu vei face referiri la acestia dar discutand variantele pregatite clientul va recunoaste experientele trecute si comparand cu ceea ce-i oferi tu va vedea singur si mai usor beneficiile colaborarii cu tine.

Intalnirea directa se poate transforma astfel dintr-o prezentare seaca cu tendinta de a deveni anonima in multime intr-o discutie constructiva in care ambele parti sunteti active si cautati o varianta de colaborare. Bafta!

Poate esti fotograf si-ti vinzi imaginile realizate. Poate esti un magazin on-line care vinde.. orice. Sau un boutique intr-un mall. Sau un intreprinzator care-si vinde serviciile. Cum faci sa ai clienti luna de luna?

E cunoscut faptul ca aducerea de clienti noi prin mijloace proprii costa iar investitia poate lua forme diverse: advertising, promotii, merchandiseri, “sky is the limit”. Dar dupa cum sugereaza titlul, bugetul e limitat. Orice ban economisit e o zi inainte. Deci? Raspunsul e in mana ta: pastreaza-ti clientii existenti. Tine-i la tine si ai venitul asigurat. Dar tine-i. Mai ales acum cand Internetul prolifereaza iar mass-media in general e mai tipatoare, clientului ii este suficient sa-i fie distrasa atentia catre altceva sau altcineva si l-ai pierdut. A uitat de tine. Cum ii tii la tine?

Personalul care se ocupa de vanzari si probabil si tu aveti contact direct cu clientii. Convinge-te ca produsele pe care le vinzi chiar satisfac nevoile sau cerintele clientilor. Ai in vedere calitatea produselor, a serviciului de vanzare, a serviciului de livrare daca este cazul; verifica masura in care caracteristicile a ceea ce vinzi se potrivesc cu lista de cerinte a cumparatorilor, poate cu a fiecarui cumparator in parte. Am lasat la urma pretul care este cel mai important la noi, in mentalitatea cumparatorilor, nu lasa o diferenta infima sa-ti smulga clientii.

Verifica rapoartele periodic, analizeaza vanzarile lunare si trimestriale. Observa tendintele vanzarilor atat din punct de vedere cantitativ cat si valoric ca sa poti lua masuri corective ori de cate ori apar semnale de alarma sau ca sa eviti derapaje de la bunul mers al lucrurilor.

Asigura-te ca cei care iti vand produsele le cunosc perfect. Nu lasa nemultumirile clientilor sa domine delasarea angajatilor. Organizeaza sesiuni de training, testare, evaluare. Povestiti experientele de vanzare intalnite si jucati roluri de caz.

Nu in cele din urma intreaba-i direct pe clienti. Fa un chestionar mai scurt, mai lung, dupa cum iti permit clientii si afla: nemultumiri, satisfactii, solicitari, tendinte. Cu toate acestea in functiune nu ai cum sa pierzi clienti. Iar un client fidel iti poate aduce alt client fidel. Pentru ca recomandarea este cel mai bun canal de vanzare.

Ce e personalitatea? Ce ne modeleaza in ceea ce suntem? De ce suntem asa cum suntem? De ce din sumedenia de dorinte umane, unele ne influenteaza mai mult, altele mai putin? De ce avem probleme in a ne urmari scopurile? Cat de mult ne influenteaza mediul si educatia felul in care ne obtinem satisfactia personala?

Steven Reiss – profesor de psihologie la Ohio State University – incearca sa raspunda la toate intrebarile astea. Din punctul meu de vedere, cred ca la unele raspunde bine, la altele prost.

Dupa Reiss, felul in care ne comportam, felul in care suntem, e strans legat de motivatie. Fiecare din noi e definit prin 16 dorinte sau nevoi de baza: Acceptare ( dorinta de a nu fi criticat de altii ), Curiozitate, Hranire, Familie, Onoare, Idealism, Independenta, Ordine, Activitate fizica, Putere, Romantism, Economisire, Contact social, Statut, Liniste si Razbunare.

Fiecareia dintre aceste dorinte de baza ii corespund emotii pozitive sau negative ( in functie de masura in care ele sunt satisfacute sau nu ) si o valoare intrinseca pentru individ. De exemplu, dorintei de baza “Romantism” ii corespund ca emotie pozitiva extazul, ca emotie negativa dorinta, si ca valoare intrinseca senzualitatea. Ce frumos!

Din pacate, nu totul e frumos in cartea lui Reiss, intrucat el face harcea-parcea ideea de psiho-dinamica freudiana fara niciun fel de alta justificare in afara de argumentul vesnic “nu e cercetata stiintific”. Din punctul meu de vedere, Reiss se dovedeste aici extrem de obtuz in mentalitate si incearca sa forteze orice fel de idee in sistemul care-i confirma lui teoriile. De exemplu, felul in care explica trasaturile de caracter ale anumitor personalitati prin prisma motivatiei constiente, in detrimentul explicatiilor psihodinamice. Astfel, un barbat cunoscut ca un competitor foarte puternic nu este motivat subconstient de rivalitatea cu un frate sau o sora, sau de nesiguranta dragostei parintesti. El este motivat in mod constient de dorinta de putere si razbunare.

De altfel, Reiss nu se oboseste sa explice aparitia motivatiei in niciun fel: nici ca o interventie a hazardului, nici ca o mostenire sau predispozitie genetica, nici ca efectul educatiei sau cresterii de catre parinti. A doua bila neagra din partea mea.

Cu toate acestea, bilele negre se opresc aici, pentru ca restul teoriei lui sta destul de bine in picioare si – afirma el – este demonstrata si stiintific prin studii asupra 20.000 de persoane din diferite etnii, culturi si zone de dezvoltare economica.

Ce ne face, insa, diferiti unul de altul? Si mai mult decat atat, ce ne face compatibili sau incompatibili? Desi cu totii avem aceleasi 16 dorinte de baza, gradul la care fiecare din ele sunt satisfacute difera de la persoana la persoana. Intensitatea dorintelor ne face diferiti. Reiss imparte aceasta intensitate a motivatiei in 5 grade: insuficienta, de nivel scazut, nivel neutru, de nivel ridicat, excesiva. ( De exemplu, motivatia de cunoastere poate da urmatoarele trasaturi de caracter, in functie de si in ordinea gradului de intensitate: nechibzuit, pragmatic, caracter neutru, intelectual, respectiv caracter ultra-analitic ).

Ce ne face sa fim compatibili unul cu celalalt, indiferent ca e vorba de prieteni si prietene sau de iubite si iubiti? Valorile asemanatoare ale acelorasi dorinte. Cu cat doua persoane isi doresc in aceeasi masura un lucru, ele tind sa formeze parteneriate de lunga durata. Atunci cand prioritatile sunt diferite, relatia tinde sa se destrame. Prin urmare, Reiss tinde sa dea dreptate dictonului “cine se aseamana se aduna”, si sa nege “extremele se atrag”. Personal, ii dau dreptate. Prietenii ( si prietenele ) stiu de ce.

La polul opus, persoanele tind sa discrimineze sau sa nu inteleaga de ce alte persoane cu valori diferite ale motivatiei actioneaza intr-un anume fel. Exemplul cel mai clar mi-a fost cand, discutand cu un prieten despre asta, si dandu-i un exemplu vizavi de neimportanta satisfactiei banesti pentru unii oameni, mi-a zis: “Cum dracu’ sa gandesti asa? Asa ceva e imposibil!”
Tindem sa credem ca valorile noastre sunt cele care “asa trebuie sa fie” sau ca toata lumea impartaseste aceleasi valori ca si noi si, prin urmare, cei care nu o fac sunt anormali. In realitate, insa, nu exista un fel absolut de a fi, iar a fi puternic motivat de idealism sau de onoare, sau de recompensele banesti nu e un motiv de superioritate sau un mod ideal de existenta. Este doar un mod de existenta. Calea cea dreapta e doar un mit.

Tot Reiss dezamorseaza conflictul intre motivatia intrinseca ( ceea ce ne dorim de la noi, satisfactia personala reala ), vizavi de cea extrinseca ( premii, recompense din partea altora, etc. ): “There is no reason that money can’t be an effective motivator, or that grades can’t motivate students in school; it’s all a matter of individual differences. Different people are motivated in different ways.”

O concluzie importanta este felul in care motivatia reala ne joaca feste de multe ori: de exemplu, un om puternic motivat de sex poate face sport pentru a fi mai atragator, in ciuda faptului ca nu este la fel de puternic motivat de nevoia de activitate fizica. Sau un om puternic motivat de economisire sau de acumularea de bani poate actiona in detrimentul nevoii de independenta. Cu alte cuvinte, facem unele lucruri for the wrong reasons. Incercam sa rezolvam o situatie sau sa satisfacem o dorinta in mod indirect. Problema este atunci cand nevoile de intensitate puternica intra in conflict. “People should stop blaming their troubles on their parents or on their unconscious mind; they should stop thinking about themselves as victims of their upbringing. Instead, people should learn how their unfulfilled desires, unexpressed values, and conflicts of values get them in trouble.”

La finalul cartii, Reiss prezinta si un test de personalitate bazat pe analizarea motivatiilor, si care, dupa parerea mea, este un instrument indispensabil in stabilirea carierei si intelegerea relatiilor interpersonale ( si o alternativa posibil mai buna la testul Myers-Briggs ). Testul este delimitat in 16 parti, fiecare corespunzandu-i unei dorinte de baza, iar rezultatul ofera valorile ridicate sau scazute in cazul fiecarei dorinte. As vrea sa va spun care sunt ale mele, dar am uitat subit.

Nota: 8.5/10

1. Analiza Contextului – prin care sunt descoperite motivele pentru care se doreste implementarea unui training. Intrebari ce pot fi folosite:

• Cine a decis ca este necesara interventia in acest domeniu?
• De ce se considera ca este necesar implementarea unui program de training?
• Care este relevanta pentru afacere a programului de training propus?
• Ce s-a intamplat cu programele similare trecute din aceasta organizatie?
• Ce ar trebui sa faca un trainer pentru a se asigura ca intervine cu succes in aceasta organizatie?

2. Analiza beneficiarilor – prin care sunt clarificate toate aspectele privind cursantii si trainerii care vor fi implicati in programul de training. Intrebari ce pot fi folosite:

• Care vor fi beneficiarii programului de training?
• Care sunt cunostintele beneficiarilor legate de aceasta tema?
• Care sunt preferintele lor de invatare/stilurile lor de invatare?
• Cine sunt trainerii care vor sustine programul de formare si care este expertiza in domeniu?
• Care sunt preferintele trainerilor in implementarea unui curs de formare?
• Ce programe de formare au fost furnizate anterior si care sunt rezultatele obtinute?

3. Analiza muncii/sarcinilor – se refera la analiza unei calificari/pozitii si a cerintelor necesare pentru indeplinirea sarcinilor specifice acestei calificari/pozitii; mai mult, se refera la modalitatile prin care un program de instruire poate fi adaptat tuturor realitatilor de la locul de munca al beneficiarilor. Intrebari ce pot fi folosite:

• Care este calificarea/pozitia supusa discutiei si care sunt principalele responsabilitati ale acesteia?
• Care sunt competentele necesare pentru aceasta calificare/pozitie?
• Care sunt standardele acceptate pentru calificarea/pozitia supusa discutiei?
• Sunt aceste standarde atinse in prezent? La ce nivel?

4. Analiza continutului – este necesara pentru ca temele abordate in cadrul programul de training sa nu intre in contradictie cu cerintele calificarii/pozitiei. Intrebari ce pot fi folosite:

• Care sunt temele, pasii pe care beneficiarii trebuie sa le cunoasca pentru a-si realiza sarcinile de lucru?
• Se regasesc aceste teme, pasi  in cadrul documentatiei interne (raportari, proceduri, manuale, regulamente etc).
• Ce documentatie externa ( legi, reglementari legislative etc.) ne poate ajuta in acest demers?
• In ce ordine sau cum pot fi aceste teme cel mai natural furnizate beneficiarilor?

5. Analiza necesitatii trainingului – se clarifica daca programul de formare reprezinta solutia optima pentru acoperirea nevoii de instruire, mai ales ca trainingul este o solutie, dar nu singura. Prin training nu  vor fi solutionate urmatoarele:

• nu vom avea angajati mai competenti, daca acestia nu au capacitatea de a invata sau daca nu il intereseaza acest lucru,
• nu va inlocui rolul managerilor in a oferi feedback angajatilor din subordine
• nu va stabili standardele de performante intr-un loc de munca in care nu exista o cultura organizationala de succes
• nu va creste motivarea angajatilor sau loializarea fata de un loc de munca
• nu va inlocui golurile lasate de conditiile grele de munca/afectarea sanatatii, desfacerea contractelor de munca sau restructurarile. 

Intrebari ce pot fi folosite:

• Non-performanta se datoreaza unui nivel scazut de cunostinte si abilitati sau exista alte motive?

6. Analiza cost-beneficiu – a analiza partea financiara a programului de formare: daca beneficiul unei investitii intr-un program de training este mai mare decat costul acestuia (design si livrare) atunci putem sa afirmam ca avem un program de formare eficient. Intrebari ce pot fi folosite:

• A meritat efortul de a planifica si livra programul de formare?
• Care este beneficiul acestui program de formare?

Tehnici si metode pentru a realiza TNA

In functie de tipul de analiza a nevoilor de instruire pe care intentionam sa o efectuam ne putem folosi de urmatoarele metode si tehnici, care sunt cele mai potrivite demersului nostru:

• observatii directe
• chestionare
• consultarea persoanelor din pozitii cheie/cu cunostinte specifice
• interviuri
• focus-grupuri
• teste competente
• studii si rapoarte

Surse pentru acest articol:

http://www.hr-guide.com/data/G510.htm

http://www.trainingneedsanalysis.co.uk/articles/tna_boradview.htm

Într-o zi, o fată şi-a întrebat prietena cea mai bună: “Cum se face că tu eşti întotdeauna atât de fericită? Ai atât de multă energie încât pare a nu se termina niciodată!”

Cu un zâmbet larg, aceasta i-a răspuns: “Eu cunosc SECRETUL!”

“Care este secretul?”, a mai întrebat fetiţa?

În replică, prietena i-a răspuns: “Îţi voi spune totul, dar trebuie să promiţi că după aceea îl vei împărtăşi şi altora!”

“Secretul este acesta:

Am învăţat că sunt puţine lucruri în viaţă care să mă facă cu adevărat fericită. Trebuie să depind de Dumnezeu, care mă va da bucurie şi va purta de grijă pentru toate nevoile mele. Când o nevoie apare în viaţa mea, trebuie să cred că Dumnezeu se va ocupa de ea. De asemenea că de cele mai multe ori nu am nevoie nici de jumătate din lucrurile care cred că îmi trebuie. Am mai înţeles şi că că “dorinţele” mele sunt diferite de “nevoile” pe care le am.

Din momentul în care am aflat Secretul, sunt fericită.” 

Sursa: Christian News Today Online

Poteci spre Devenire…

Motto:

* Singuratatea este atat de necesara pentru imaginatie pe cat este de folositoare societatea pentru caracter . *   ( James Russell  Lowell )

In singuratate, s-au zamislit marile creeatii, opere… in singuratate s-au stins in mizerie, mari creatori, genii…

Cand aducem vorba de… singuratate, ar trebui sa avem in vedere atitudinea, pozitia pe care-o avem fata de aceasta stare, stare ce poate fi pozitiva, daca e * cat sa satisfaci nevoia de a sta de vorba cu tine *, mai apoi sa * revii * sau, negativa, daca-ti induce sentimentul de disconfort mental, daca-ti este impusa intr-un fel sau altul, daca te izoleaza si clatina siguranta, increderea, daca… Cei ce reusesc sa * controleze * micile intalniri cu singuratatea, revin si actioneaza, fac ceva, schimba ceva… pentru ei singuratatea e o oaza, o *gura de oxigen *, un popas mai ales, nu un scop si nici un mod. Dar, singuratatea iti devine aliat, functie de structura personalitatii, experienta de viata si, atat de multi factori si, doar cei puternici, sau, cei motivati si sprijiniti de catre cei din jur, reusesc a gasi alternative, constientizeaza, ies  din cochilie, * renasc *. Nu toti sunt *dotati * sa infrunte singuratatea , s-o * fenteze* la un moment dat, sau, poate ca nu depinde doar de ei. Poate ca n-ar strica sa meditam mai des la acestea toate. Si, sigur n-am judeca cu asprime singuraticii, daca am avea-n vedere si povestea din spatele fiecaruia din noi, povestea vietii, cu urcusuri si coborasuri, cu lacrima, suras… cauzele ce duc la singuratatea autoimpusa, si, cele ce declanseaza mecanismul inchiderii in sine, al * fugii *, nu trebuie omise nici minimalizate, sunt de fapt cele * vorbitoare*.

Societate, roluri sociale, reguli in societate, modele prosociale sau, dimpotriva * modele *…. toate devin pe parcurs sculptori,modelatori, stimuli, etc ai caracterului unei personalitati… suntem individualitati, traim insa-n societate, structuri de personalitate diferite, regulile aceleasi dar mijloace de * abordare *a regulilor, resurse, nu tocmai echitabile… caractere si* caractere *… teme de discutie inepuizabile, nu-iasa ? Eu am venit cu ideea, va invit sa preluati cate-o * petala *, si, sa nu ne limitam doar la analize, discutii, ci, sa ne impartasim situatii, experiente, argumentand si insistand pe solutiile ce le-am gasit ,macar ca… repere, exemple,  si pentru altii.

Sa fructificam orele de singuratate cu folos, nu doar noua ci si celor dragi, sau, celor din jur care, poate ca tac, dar, citesc, chiar si printre randuri… sunt onesta, am incercat si mi-a folosit, am gasit * repere *, mici scantei, un licar, nu chiar solutii, dar, o tema de casa, o idee,si tot cat sa fii iesit din amortire, merita, ca prim pas… pas atat de important , ca sa ne scuturam de resemnari, sa renuntam la renuntare.

Singur esti cand nu te mai ai nici pe tine… cand nu-ti mai pasa, cand nu mai vrei… cand nu mai doare, cand…

Sibilla

Poteci…

potecile-mi de doruri goale,

iti par pustii, plictisitoare…

ascuns-am chihlimbar, de vant,

astept, sa-l cauti, in… cuvant…

si-s cant si plang si rad si frant,

si-s multe alte , insa, nu infrant…

Sibilla

* Ceva ce nu s-a masurat niciodata,intinderea sperantei… * ( Victor Hugo )

Sibilla

citate preluate de pe www.intelepciune.ro

imagini preluate de pe google.ro

Criza cerne deopotriva oameni destoinici si blazati, motivati si nemotivati, manageri si executanti, performeri si neperformanti, functie de dorinta patronilor sau deciziilor consiliilor de conducere.

Cei mai multi dintre ei nu-si gasesc acum un nou loc de munca asa incat putem spune ca aceasta criza duce la o tragedie sociala: reducerea dramatica sau chiar lipsa veniturilor, concurenta acerba pentru pozitiile vacante si lipsa de motivare in atingerea performantei. Pentru ca oamenii sunt redusi la treapta cea mai de jos a piramidei lui Maslow, cea care spune ca angajatii muncesc strict pentru a-si asigura locul de munca si astfel salariul necesar intretinerii nevoilor de baza: hrana, casa.

Confortul locului de munca ce favorizeaza comunicarea in companie si transparenta deciziilor; recunoasterea meritelor ce favorizeaza senzatia de apartenenta la organizatie; realizarea profesionala ce duce la adevarata performanta; toate par istorie.

Ne intoarcem la momentul in care fiecare lupta, la propriu, pentru sine; colegul de langa este un rau necesar; conditiile de munca prezinta o importanta (mai) redusa; iar munca se realizeaza strict in ograda proprie.

Dupa ce si-au propus sa eficientizeze operatiunile prin taieri de costuri, inclusiv de personal, organizatiile se vad acum nevoite sa lupte cu inca doua probleme: reducerea productivitatii angajatilor si managementul fondului de stres acumulat prin desfasurarea restructurarilor si a lipsei performantelor.

Ma gandii io bine azi noapte in timp ce incercam sa dorm (ca atunci am ganduri constructive) si nu izbuteam sa inchid ochii ca Gogosica invartea de roata ca nebuna. Gogosica e hamsterita mea care are ore de fitness doar dupa 12 noaptea. Ajung sa cred ca duce lipsa de hamster si ca va trebui cat de curand sa o prezint vreunui mascul de 6cm lungime cu tot cu coada. Da’ sa revin la mine…ma gandeam aseara la ce am patit io mai rau prin viata, mai rau in sensu’ de plansete atunci si rasete acum. S’am zis sa fac o scurta trecere in revista sa le impartasesc cu lumea si poate ca asa voi avea o parere mai buna despre mine, ca doar le’am spus. Sau nu, ca o sa radeti de mine…nu conteaza.

Si incepem cu:

1. Cel mai prost numar de striptiz

Eram la gradinita, era seara. Si ca in fiecare seara tovarasa educatoare, Carmen – am avut o pasiune pt ea, am cerut’o de sotie, ma gandeam doar la tatele ei, obsedat de mic, deh – ne facea program artistic. Nu, nu ne facea striptiz. Ne punea pelicule la diafilm. Si, tin minte si acum, era unu’ cu Dacii in seara cu pricina. L’am urmarit toti cu sufletu’ la gura, s’a terminat, am aplaudat, a spus fiecare ce i’a placut si ce nu, ce a invatat din pelicula respectiva si apoi tovarasa Carmen a inchis lumina si a iesit din dormitoru’ nostru. Io, fiind mic, obsedat si al dracu’ incep sa tip si sa strig bataieeeeeeeee…imi dau jos pantalonii de pijama – nu aveam chilotei pe mine -, ii dau lu’ ala de dormea in patu’ de langa una cu pantalonii in cap si imi arunc pantalonii in sus. De bucurie. Si sus au ramas, agatati de lampile de iluminare. In clipa aia s’a aprins lumina si tovarasa Carmen, iubirea vietii mele, s’a fiintat langa mine. M’am tolanit in pat, cu camesuta deschisa, cucu’ la vedere si netezind usor cu mana cearsafu’ i’am zis suav :”Hai pisi sa iti zgudui lumea!“. Drept urmare, m’a luat de…manuta, m’a dus in fata dormitorului si i’a pus pe toti colegii, fete si baeti, sa vina sa se uite la cucu’ meu. Si de abia dupa 2 zile mi’a dat jos pantalonasii de pe becuri. Si dupa alte 2 zile mi i’a inapoiat. Ca ii spalesera tantili de la curatenie.

2. Cea mai nasoala imbracaminte

Tot la gradinita. Era halatu’ ala albastru – capot -, cu sortulet in fata, dresu’ gri si sandalutele in picioare. Cate flegme n’am luat io si colegii mei de suferinta de la smecherii care se invarteau prin blocurile din fata gradinitei. Da’ si cand i’am prins pe 2 dintre ei care fura bagati la cursuri cu noi…ca macel a fost!

3. Cea mai nasoala masa

Aia de la cresa in care am intrat cu capu’. In coltu’ ei si m’am ales cu arcada sparta.

Crestem varsta.

4. Cel mai nasol sarut

Acum 2 ani, cu o tipa cu care ieseam pe vremea aia, Gabriela. Am iesit la un film cu ea, la a 2a intalnire, urmand sa alegem la fata locului ce sa vedem. Asta era asa, de ochii ei, ca io eram chitit sa vad Dark Knight, ca era premiera. Asa ca ajungem la cinema, ea incepe cu comedii romantice io subtil ii ziceam ce Batman, ca e erou’ meu preferat: “Hai la Dark Knight!“. Pana la urma, dupa 5 minute, vazand ea ca nu se intelege cu mine, intram la ce vroiam io. 2 ore juma am stat cu ochii cat cepele la ecran, am mancat floricele, am baut cico, in timp ce asta se tot foia pe scaun. La terminarea filmului am dus’o acasa, in fata scarii cu masina. Acolo, la despartire, m’am gandit sa o sarut. S’am sarutat’o! Proasta decizie, era ora 12.30. La 12.45 a coborat de la mine din masina. Ce am facut in timpu’ asta? Io am fumat vro 3 tigari in timp ce ea statea cu ochii fixati pe inscrisu’ de Airbag de pe bord, pentru pasagerul din dreapta si zicea :”Daaa…pai…“. Dupa 15 minute am impins’o afara din masina ca motaiam deja.

5. Cel mai nasol sex

A fost c’o ea. De ce a fost nasol? Din mai multe motive: se juca cu mainile ei gingase cu micu’ pompier de parca vroia sa’l rupa – primu’ motiv -, m’a muscat de beregata – al doilea motiv -  si am adormit in timp ce o faceam – al treilea motiv -. M’am trezit dupa juma de ora cand ma tragea de par, asa ca somnoros, am facut si io aaaa, uuuu, am dat’o jos de pe mine si m’am culcat.

6. Cel mai nasol pipi

Au fost 2. Primu’ in clasa a 2a cand doamna invatatoare nu m’a lasat sa merg la toaleta si facui pe mine, in banca si pe sub banca. Si al doilea cand pe la 12-13 ani am aflat ce inseamna sa te pisi contra vantului.

7. Cea mai nasoala betie

In facultate, prin anu’ 5, la Portile de Fier 2. Cand m’am imbatat muci pe la 10 seara, m’am dus sa ma culc iar colegii si profesorii m’au cautat vro 3 ore prin: stufaris, oras, malurile Dunarii, hotel, masini, etc.. Pana cand unii din ei, 10 la numar, m’au auzit sforaind in camera. Si toti 10, beti, se chinuia sa ma sune pe mobil. Bineinteles ca doar unu’ a reusit, restu’ avand ton de ocupat. Da’ ce, isi dadeau seama? M’au trezit, fiind invelit in tricolor si stand afara pe hol, pe jos. Tricoloru’ il am acum acasa.

8. Cea mai nasoala fata

Una ce avea niste fire de par pe sani de am fugit 3 min de ea si paru’ ei era tot intre maselele mele. I l’am returnat ca urla de durere.

9. Cea mai nasoala lovitura la mostenitori

La fotbal, acum vro 3 ani. Intr’un meci de care pe care in cadrul firmei in care lucram: Bucuresti vs. Brasov, revansa (in primu’ ne secasera cu 7-0). Am batut cu 14-8, da’ la ultima lor faza am vrut sa arat ca’s un kamikaze desavarsit. Si am intrat prin alunecare in fata aluia cu mingea, cracanat bine de tot ca mi se vedeau stralucirile din Ucraina. Ala, un pui de ronaldinio, se uita in stanga si trage drept. La tinta, ar zice multi. Cert e ca 10 minute nu am putut sa ma ridic de jos. 5 minute am vazut doar in nuante de galben si verde. 3 minute m’am chinuit sa respir. 3 ore am avut o durere de nici gheata nu m’a salvat. 2 saptamani am stat cu frica in san ca pompieru’ nu mai functioneaza.

Cam atat…m’am mai gandit, tot azi noapte, sa dau si altora sansa de a se face de ras. Asa ca, nu o sa fac nominalizari – sa nu zica respectivu’/respectiva ca ii port pica – iar cine pofteste se serveste.

Dupa o viata petrecuta in acelasi mediu esti indoctrinat.Ai momente cand vrei sa schimbi ceva,sa adaugi,sa te lipsesti,dar vechiile gandiri sunt acolo, in subsolul mintii tale.Oamenii se schimba cateodata,cateodata traiesc incat nu au ce sa schimbe,iar in Romania sunt cateva lucruri care nu s-au putut schimba,si se vad.

Daca e sa luam istoria romanilor de la al doilea razboi mondial incoace ce putem spune? Regimul comunism s-a facut simtit , ba chiar mai mult decat era necesar iar repercursiuni exista si acum. Acea gandire inapoiata de “servire ca la botul calului” abia acum se risipeste,cand se vad nevoile si nu ai cu ce sa le astupi. Acea gandire de infractionalitate minora libera,de orizont ingust,de ceva ce au toti in comun a ramas tiparita asupra multor oameni ce traiesc in aceasta tara. Nu poti , cateodata este imposibil sa schimbi un mod de viata care in trecut parea perfect chiar si cu marile lipsuri pe care le prezenta in comparatie cu Occidentul.

M-am nascut in perioada de tranziti de dupa 89 , anii 90 dupa spusele oamenilor politici. Nu stiu de ce am aceasta impresie dar mi se pare ca nici acum nu s-a terminat. De cand am inceput sa-mi dezvolt o logica a actiunilor se pare ca in conducerea tarii nu prea mai exista asa ceva. Din 90 si pana acum aceleasi fete peste tot. Aceiasi oameni venerati in trecut care inca fac furori in randurile politice din tara.Au trecut 20 de ani, nu indeajuns de mult pentru a inlatura urmele unui fost regim.Toti oamenii ce au peste 35 de ani idolatrizeaza in continuare aceleasi fete,aceleasi asa-zise personalitati.Noua generatie poate , dar nu vrea. O ecuatie des intalnita in acest stat. Nu mai vezi nimic nou la TV, vin alegeri aceiasi oameni. Vin altii tineri ,nu ii stie nimeni, nu ii voteaza. Ca in Romania, te stiu sunt cu tine, nu pa si la gara!

Pana si cei nascuti in 90 au o urma de gandire din fostul regim.Nu condamn comunismul, pentru ca in unele tari a dat roade, cum si la noi a avut perioade de glorie.De exemplu China este cel mai puternic stat ce sustine acest regim.Ganditi-va logic, la 3 miliadre de oameni cate partide politice ai,daca noi la 23  de Milioane avem aproape 20?Ar fi haos.

Comunismul a fost bun in perioada de dupa razboi,deoarece a adus niste inovatii pentru acea vreme,lucruri pe care taranul roman nu si le imaginase niciodata.Dar cu timpul au ramas aceleasi. Aceleasi lucruri rudimentare ” destule”.Timpurile au avansat dar tehnologia a ramas in loc. Industria nu producea decat acele lucruri strict necesare , grele care nu mai puteau fi date spre export. Nu mai exista economie de piata! Asta a dus la prabusirea acestui regim.

Asa-zisa democratie din ziua de azi pare ca se duce spre mai bine.Doar pare.Mai apar pe ici pe colo,cateva idei,cativa oameni capabili,tineri si increzatori.Dar nici o sansa.
Nu se ia in seama de nimic in ziua de azi , si eu acum cred ca incalc 10 legi doar ca sunt treaz la aceasta ora.Legi scrise sau nescrise.Toti incercam sa dam impresia de buna-stare,de evolutie,dar tot la fel ramanem.Aceiasi oameni ce nu fac fata noilor cereri , dar care totusi incearca. Un singur lucru bun a mai ramas, indrazneala,restul lipsa.Gandirea inapoiata naste conflicte intre generatii,conflicte ce degenereaza.

Eu nu pot sa spun ca fac parte din nici o “masa”.Pot spune ca vreau sa atrag atentia, sa trezesc.Acum ramane de vazut ce si pe cine.Mult noroc,Savu.

partea buna vazuta din perspectiva unui consilier , adica a mea , este ca te ajuta sa cresti o data cu cel pe care il ajuti. intelegi diferit anumite lucruri , iti imbunatatesti capacitatea de a trasmite ceea ce esti cu adevarat .. si in plus la mine e foarte utila la capitolul rabdare. invat sa am rabdare ( cel putin cand vorbesc ) chiar daca celalalt nu e dispus sa-si deschida mintea.cineva tre sa dea exemplu..si cine daca nu consilierul?
din experientele mele de pana acum in calitate de consilier am ajuns la concluzia ca rabdarea rezolva cu muuuuult mai bine problemele.si pt asta multumesc tuturor celor pe care intr-un fel sau altul i-am consiliat…datorita voua pot sa am rabdare macar in vorbire.multumesc! special thnx to my bro , Balas, and my sis, Dana. i learnt a lot from u guys…though i don’ t think ur aware of that…
urmeaza capitolul ”rabdare in practica” (respectiv comportament si tot ce implica). somebody wish me luck
i almost forgot something… Mireille, thnx for ur patience and ur advices ! e ca si cum as avea al doilea inger pazitor
Friday April 13, 2007 – 04:19am – Yahoo 360º

Conform datinilor strabune, este important sa ai masa imbelsugata de sarbatori, sa porti haine noi si sa faci cadouri, astfel incat decembrie este de departe “luna consumului”. Supermarketurile sunt luate cu asalt si majoritatea oamenilor isi golesc portofelele pentru a avea sarbatori de vis. Specialistii spun ca oamenii prefera belsugul de moment si speranta ca lucrurile vor continua sa se deruleze in acelasi mod in anul care vine, in loc sa fie mai cumpatati si sa tina cont de criza economica, a caror efecte se fac deja simtite.

Masa plina de bucate traditionale, vestimentatie de sarbatoare, daruri pentru cei dragi – toate acestea fac parte din ritualul romanilor, in decembrie. Daca nu daruiesti nimic in Ajunul Craciunului, te va parasi prosperitatea, spun unii superstitiosi. Tot din batrani se spune ca este bine sa mananci carne de porc la masa de Ajun, sa lasi in seara de Anul Nou o lumina aprinsa pana a doua zi , ca sa ai tot anul luminat, iar pe 1 ianuarie sa porti ceva nou. Etnologii spun ca belsugul pe care mizeaza oamenii in aceasta perioada tine de vechile traditii “de la sat”. “Nevoia de abundenta, inclusiv alimentara, cadouri, lucruri noi este legata de renastere, odata cu noul an”, ne-a declarat Doina Isfanoni, cercetator etnolog la Muzeul Satului. Totusi, aceste obiceiuri aduse in citadin s-au deformat, fiind exagerate. “La sat, lucrurile sunt mai bine randuite, se fac toate la timpul lor, nu pe graba. Gospodinele nu stau in ajunul Craciunului cand langa cuptor, cand primind colindatorii. La oras sunt pastrate traditiile care stau sub semnul abundentei, dar nu mai este acea buna administrare a timpului. Astfel, bucuria sarbatorilor este umbrita de stres”, ne-a mai precizat Doina Isfanoni.
“Din pacate, asistam la o confuzie in perceptia Craciunului. Din ce in ce mai multi romani asociaza Craciunul cu achizitiile si cadourile, cu <febra cumparaturilor>, cu un consumerism exagerat, ignorand tot mai mult trairea crestineasca. Sarbatorile au ajuns pentru multi romani sa fie o traire comerciala si nu una crestina” ne-a precizat psihologul Mihaela Sahlean.

Consumul este la moda

Specialistii spun ca s-a ajuns in aceasta situatie deoarece e o dorinta exagerata de consum peste totul in jurul nostru. “Obiceiul de a cheltui mult, chiar in contextul crizei economice, este un aspect oarecum specific romanilor, care sfideaza cu lejeritate predictiile economice. Este o dorinta de legitimare a unor gesturi pe care le facem si poate, pe undeva, nu le consideram nici noi justificate. Atunci venim cu intariri de genul <se spune>, <toata lumea face>. Psihologic, daca mai multi gresesc in acelasi mod, sentimentul de vinovatie este mai redus pentru fiecare in parte, fata de varianta in care ar <gresi> unul singur”, a declarat psihologul Mihaela Sahlean.

Cumpatare in Occident

Pe de alta parte, in Vest, cumparaturile de sarbatori au fost anul acesta, mai mult ca niciodata, sub lupa specialistilor in marketing si publicitate, dupa ce ultimele studii au demonstrat schimbari ale comportamentului de consum. Fire irationala pana nu demult, in decembrie, cumparatorul occidental a afirmat ca trateaza cu prudenta chestiunea cadourilor. Mai mult, spune ca n-o face din zgarcenie, ci din intelepciune. “Este un climat de panica generala, o psihoza in legatura cu puterea de cumparare”, afirma specialistii citati de publicatia “La Liberation”. Potrivit unui studiu realizat in Franta, 82% din populatie a estimat ca va reduce cheltuielile, fie ca a avut sau nu, pana acum, probleme cu bugetul lunar. Un alt sondaj recent releva ca 44% dintre intervievati vor renunta la cumpararea cadourilor, alegand varianta confectionarii unora acasa.

Gardianul, 25 decembrie 2008

“Fiecare dintre noi trebuie să placă semenului său, spre binele acestuia, pentru zidirea lui,  întrucât chiar Cristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci, aşa cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste Mine!” Romani 15:2-3 (versiunea NTR, click AICI)

Pe de o parte am oameni care imi zic: Trebuie sa-ti faci aia, si cealalta, si aceasta, si aceia, etc… trebuie ca asa e vremea, ca asa e lumea, ca asa ne place noua, etc…

Pe de alta parte Dumnezeu imi zice : Trebuie sa placi semenului tau spre binele lui, pentru zidirea lui…

De ce m-a “atacat” aceasta situatie? Pentru ca pe de o parte mi se spune sa-mi caut de nevoile mele si pe de alta parte mi se spune sa caut de nevoile altora. Sa fac care-mi place? Pai, ambele imi plac. Defapt mai mult sa indeplinesc nevoile altora, pentru ca stiu ca cineva e multumit… pe cand daca caut sa-mi fac mie bine destul de des am intalnit oameni care sa-mi comenteze gusturile si alegerile personale: “Cine te-a invatat asa?” “Ce alegere e si asta?” “Cum ai putut sa gandesti asa?” “Nu esti normal!”…etc…

Stie cineva sa faca echilibru intre acestea? Sa faca pace? Cred ca trebuie sa ascult mai atent glasul lui Dumnezeu, pentru ca in Cuvantul lui zice in continuare: “Tot ce a fost scris în trecut a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi încurajarea date de Scripturi, să avem nădejde.  Dumnezeul răbdării şi al încurajării să vă ajute să trăiţi în armonie unii cu alţii, potrivit cu Cristos Isus,  pentru ca, dintr-o singură inimă şi dintr-un singur glas, să-L slăviţi pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos!” Romani 15:4-6

Deci exista armonie, exista echilibru. Cel care da echilibrul este Dumnezeu. Slava Lui.