nu mai iubesc pe nimeni.

sub cerul tuturor, batrani si tineri,

in bratele carui gand sa te mai ascunzi

cand plang atatia ochi flamanzi

odata cu tine?

nu mai iubesc pe nimeni

cand totu-i trecator

si pana si sperantele mor

lasand in urma un dor

ce nu-mi va mai apartine.

nu mai iubesc pe nimeni

caci iubirea s-a nascut din pacat si durere

crescuta-n lacrimi si stinsa prin ele

da nastere atator ganduri rele.

nu mai iubesc pe nimeni

intr-o lume distorsionata de temeri

si oameni ce nasc doar purcederi

din viata altor oameni care i-au iubit.

nu mai iubesc nimic.

E dimineaţa unei zile obişnuite cu toată alergătura aferentă: du-te până la facultă, caută ţeavă zincată pentru robinetul de la casa de la sat şi alte bazaconii. Timpul trece şi vine vremea să mă întâlnesc cu Cris. Ajung la locul de întâlnire, stau ce stau şi primesc un telefon: “Ai ajuns?..Eu o să întârzii vreo zece minute, aşteptă-mă că vin cât pot de repede. Te pup dragul meu!”

     Bun, nimic anormal în asta, se poate întâmpla oricui. Mă învârt vreo trei minute şi mă hotărăsc să fac cumva să stau jos. Zis şi făcut – mă proptesc de un gard şi ascult în continuare Depeche Mode – Playing the Angel. Poziţia mă obligă să privesc în jos. Exact în faţa mea era o frunză de dimensiune medie care mi-a atras atenţia printr-un singur lucru: era călcată în permanenţă în picioare. Ascultam melodia I want it all  şi mă gândeam la proverbul acela: “…ca frunza-n vânt”, însă eu în momentul ăla vedeam frunza într-o altă etapă a vieţii sale. Aveam în faţa mea o frunză muribundă şi am început să caut mai multe asemănări şi deosebiri. O să mă rezum doar la asemănări.

     A fost o vreme în care şi tu drag cititor ai înmugurit. Îţi trăgeai seva din ceva mult mai grandios şi complex decât tine. Dintr-un trup ajuns la o maturitate prin multă grijă şi atenţie, prin cumpătare, prin înţelepciune şi multă muncă. Toţi ochii au fost îndreptaţi către tine în timp ce creşteai si te bucurai de orice rază de soare şi orice picur de ploaie. Fiecare pigment de culoare, fiecare celulă avea să te facă special. Lucrul cel mai ciudat e că în tot acest timp, pe lângă hrana bogată din trupul din care făceai parte, te hrăneai şi cu foarte multe impurităţi pe care lumea le arunca spre tine. Şi poate cel mai nesesizat lucru e că tu întotdeauna ai dat lumii înapoi viaţă din a ta pentru toate acele mizerii. Asta, din punctul meu de vedere, este ceva extraordinar…şi înţelesul poate merge în ambele sensuri, şi bun şi rău.

     Ai fost admirat(ă) de toţi cei din jur. Ai alcătuit un tablou frumos şi foarte scump, de o valoare ce creşte cu fiecare an ce trece. Am vorbit la trecut însă poate fi luat în considerare şi drept un prezent formidabil, asta în funcţie de cât de bine ţi-ai păzit sufletul! Mergem mai departe în toamna poveştii noastre. Ţi se schimbă culoarea însă splendoarea poate că e mai mare. Condiţiile fac să cazi, să fi bătută de vânt în toate direcţiile. Când sus, când jos, când călcată în picioare, când înecată în vreo baltă de pe marginea unui drum. Ai spune că farmecul se termină aici însă nu e asa! Încă eşti admirată (de oameni ciudaţi ca mine care scriu articole despre asta), culoarea anotimpului eşti chiar tu, viaţa ce se scurge din tine o dăruieşti celor din jur chiar dacă ei nu îşi dau seama. Cât de fantastic poate sa fie asta?!

     La final ajungi ţărână, hrană pentru acel trup ce te-a crescut şi ţi-a dat şansa la viaţă. Viaţa ta e a Lui acum însă cel mai important lucru de spus este că nimeni nu va pleca de pe Pămant sub vreo altă formă decât ţărână. Nimeni!

     Şi când stau să mă gândesc că asta era doar o frunză… mă întreb oare ce valoare are o fiinţă umană, un suflet?!… Ce zici, chiar trăim la întâmplare?

Singurul tău rol bun de jucat e cel de vibrator. Cît timp te poţi afla la îndemîna celorlalţi, cu bateriile mereu încărcate şi în deplinătatea facultăţilor funcţionale, pregătit mecanic în a-i satisface, fără ca ei să nu trebuiască să depună vreun efort, eşti perfect util. Eşti dorit, apreciat şi poate chiar îndrăgit pentru rolul tău de obiect folositor. De vreodată ţi se termină bateriile, îţi pierzi rapid locul din sertarul de lîngă noptiera celui care te utilizează  în momente de criză. Acela căruia i-ai fost prea aproape  în clipele de plictis, de disperare, de nevoie stringentă, nu se va obosi nici măcar să îţi schimbe sau să îţi încarce acumulatorii cînd, apăsînd pe buton la un moment dat, nu va mai primi stimulul dorit. Te va arunca plin de furie în cel mai obscur colţ al camerei sale şi te va uita printre alte lucruri nefolositoare. După debarasarea spontană, stăpînul tău de drept te va înlocui mai rapid decît te-ai fi aşteptat, fără a-ţi păstra măcar amintirea sau recunoştinţa vreunei clipe în care l-ai făcut să exulte. Atunci îţi vei da seama că să fii şi să însemni nimic nu rezidă în a fi folosit drept obiect, ci în a nu fi folosit deloc.

Nimicnicia este de fapt starea în care eşti declarat inutil. Starea în care potenţialul tău de-a funcţiona se iroseşte prin fixarea ruginii între elementele mecanismului de-a fi. Cînd din obiectul preferat devii obiectul stricat pe care nimeni nu are dispoziţia să-l repare. Nimicnicia este starea obiectului de serie, care nu va fi niciodată unicat, niciodată special, niciodată de neînlocuit.

Ca om, eşti un nimeni atunci cînd în starea ta de rău de la un moment dat eşti abandonat de cei la îndemîna cărora te-ai aflat întotdeauna. Eşti un nimic cînd nimeni nu e dispus să te mai facă să vibrezi pentru el.

Mai e putin si vine acel moment mult asteptat de tot romanul. Momentul in care omul de rand poate face o diferenta. Momentul in care cu o simpla stampila cetateanul isi decide [a se citi pecetluieste] viitorul, al lui, al copiilor sai si al copiilor copiilor sai. Momentul in care se va scrie viitorul acestei marete tari. Momentul in care se va alege un (nou) presedinte. Fuck it! Defapt vine momentul acela cand o data la 5 ani omul de rand devine dintr-o data important, are “puterea” de a vota. Momentul acela cand cetateanului i se zice sa isi faca datoria de cetatean, sa mearga sa voteze! Momentul in care romanului i se promite totul, de la un trai decent [nu bun, decent!], pensii si alocatii pentru copii mai mari, drumuri si autostrazi, pana la legalizarea prostitutiei si a drogurilor usoare [observa targetul larg. Cate un vis pentru fiecare!] Momentul cand incepe circul mediatic. Momentul cand toti se intreaba “Cine va castiga alegerile?” Ei bine NU imi pasa! I don’t give a shit! Toti sunt la fel, toti fura, toti uita de tine cand se vad acolo sus! Pacat ca inevitabil trebuie sa castige cineva. Romania merita un scrutin de alegeri in care toti sa piarda si sa castige Nimeni.

In imagine afis electoral pentru Nimeni. Sursa: world wide web. Voteaza cu Nimeni!

P.S. Dupa cum vezi viata e alcatuita din momente! Tu decizi ce moment e acum.

sufletele mele trăiesc în apartamente goale
vopsind dedesubtul unor rame din care oamenii au plecat de mult
trebuie să umble cu grijă cu vopseaua care
poate să se amestece
cu timpul din sticlă.

odată la două ore aerisesc camera
şi se ascund să nu ştie nimeni că sunt acolo
atunci
ochii privesc în culoare
vopsind alte trecuturi uitate.

“Nu te poti duce niciodata la nimeni.De aceea, nu te pot iubi decat muntii, marea si muzica. Sa traiesti cu mii de oameni in jurul tau si sa-ti dai seama ca te invarti intr-un nimeni multiplicat, inutil si dezgustator!”

LIVE Florin Salam – Astazi beau de fericire

caci totul este trecator
nimeni nu e nemuritor
caci totul este trecator
nimeni nu e nemuritor

caci totul este trecator
nimeni nu e nemuritor
caci totul este trecator
nimeni nu e nemuritor

astazi beau de fericire
ca mi-am pus copii bine
au nu ma lasa inima
norocul lui fata mea mai

caci totul este trecator
nimeni nu e nemuritor
caci totul este trecator
nimeni nu e nemuritor

e cea mai frumoasa noapte
e cea mai frumoasa noapte
nu sunt vorbe si sunt fapte
a inceput nunta number one

După o zii de hoinărit şi o (supra)doză tardivă de Coca-Cola pe la două noaptea încep să scriu acest articol.Cum în ţara asta avem di tăti am descoperit eu ceva printr-un gînd nesimţit. Toţi depindem de un singur lucru,sau dacă acel “lucru” se afla la plural deja suntem fericiţi,posibil.

Fără nici un chef de viaţă vă aduc aminte de cei mai buni amici ai cocalarului de Hi5, asa zis-ul nesimţit care ne face să nu obţinem ce vrem fiindcă “e” doar unu cînd trebuie să fie mai mulţi.Deja v-am băgat in ceaţă. Este vorba despre bani.Nu sunt Bil Gates să vă explic cum să ii faceţi si nu sunt nici femeie a.k.a nevastă să vă spun cum să îi cheltuiţi,dar sunt în stare să îmi spun părerea despre EI.

Zic EI pentru că trebuie să fie mai mulţi ca să ne simtem bine.Ca să ajungi să-i obţii trebuie să :

1.Înveţi

2.Te afirmi

3.Profiţi

4.Să ai noroc..că fără nu se prea poate

Doamne şi unde vroiam să ajung, nu am văzut pe nimeni să urmeze aceşti paşi fireşti (spun eu) aşa cum ar trebuii. Majoritatea nu învată deci de unde să vină şi afirmarea într-un domeniu , aceşti oameni ar trebuii văzuti spălînd closete dar au parte de acel noroc care , uneori, ne lasă paf! Absolvenţi cu diplomă de şcoală profesională pe care scrie că absloventul poate împacheta fum sau tunde ouă. Urasc genul ăsta de oameni nu că oi fii eu vre-un învătat dar sper la mai bine. Să vă dau un asemenea exemplu : Jiji Becali,atat.

Puţini sunt oamenii care reuşesc să-şi parcurga drumul prin societate aşa cum trebuie dar şi lor le lipseste afirmarea pentru că este deja luată cu forţa de norocoşii de mai sus.Ca popor ar trebuii să avem şi noi nişte oameni cu care să ne mîndrim . RĂSPUNS :  PULA, numele localitătii din Croaţia mă refer,că le cam folosim numele satului si ne dau Iugoslavii în judecată.Nu ştiu de ce la scoală îmi prezintă învăţaţi de acum 5 secole , că personal mi se rupe.Nici un exemplu contemporan datorită “valoroşilor,stilaţilor si smekerilor” ce ne-au făcut orice domeniu de tot căcatul.Mă uit la TV să-l văd pe Vanghelie cum spune “Gugl” , pe Becali cum urlă la un arbitru ca la măsa, pe Diaconescu cum descoperă în fiecare zii cîte o bucaţică din Elodia, pe Puya cum îşî bate joc de Rap.Singurul om care le mai fute cate-o palmă peste mufă este Mircea Badea ,măcar încearcă. Căcaţii ăstia sunt produsul banilor din prima parte a articolului.

Dacă sunteţi deştepţi vă daţi şi voi seama ce am vrut să scuip mai sus.

Dedicaţiuni :

animalele nu ajung nici in rai, nici in iad. ele mor si buna. multe dintre ele mor de moarte violenta, in abatoare. carnea lor este consumata si ele sunt uitate. nu sunt nici in rai, nici in iad, locuri virtuale cu existenta indoielnica, rezervate bipezilor mamiferi. totusi, cand e viu, un ied sau un pui este insufletit, si lumea chiar i se adreseaza. in cazul unui cocos rau, putem spune despre el ca e rau. are personalitate. chiar si cand e dus la abator are personalitate, si daca cand moare nu ajunge intr-o alta lume, inseamna ca ramane pe lumea asta, cu aceeasi personalitate. deci halca de carne are si ea personalitate ca nici o alta. nu e nimic gresit in a spune “am facut o friptura ca nimeni alta” sau “cotletul asta e ca nimeni altul”. mancandu-l te umpli de personalitatea animalului. daca a fost agresiv, vei fi mai agresiv. daca mananci un peste care a fost prost ca s-a lasat prins, degeaba te sugestionezi tu ca are fosfor sau mai stiu eu ce, ca vei deveni mai prost.
ar trebui sa existe norme care sa prevada ca pe eticheta unui produs din carne sa scrie exact ce personalitate a avut posesorul, ca sa stii de ce adn te impregnezi. de ce credeti ca e interzis sa mananci caini? ca nu sunt gustosi? aiurea. lumea n-are nevoie de destepti cu miros fin, la fel cum nu are nevoie de oameni care se bat cu pumnii in piept ca gorilele si cimpanzeii.
esti ceea ce mananci, ceea ce cumperi.

Link video

Nu-i destul ca-mi era antipatic, acum mai asculta si Florin Salam.Daca si tu vrei sa ajungi presedinte, inseamna ca ne ducem de tot la vale in pula mea…Am facut si eu ceva “la minut”:

Salut, ma numesc Nati.Ca napolitanele, doar ca in loc de Y e I.Sa fac o scurta prezentare:

Am plecat din Israel ca nu mai mergeau hotiile,
Si cica hotilor o sa le lege de gat franghiile
M-am speriat,c-am mai fost declarat vinovat
Si-am platit pt 80 de cazuri de escrocherie,
Mi-a dat judecatorul chirie la puscarie
Am stat 30 de luni si m-au bulit baietii,
La cat de urat sunt,clar n-au pretentii
Pe urma am scapat de facultate c-o amenda,frate,
Am fugit de acolo si m-am apucat de afaceri necurate
Prima data am incercat in Germania,da era greu,
Asa ca m-am intors unde mi-a placut mereu,
Unde am dat si de bine si de greu,
In Romania,unde-i paradis fiscal
Si nu doar fiscal si cu Legea ma descurc,
Astia-s fraieri imediat ii incurc
M-am gandit sa ma dau rotund sa afle lumea de mine,
Asa ca m-am bagat in fotbal si-am ingropat Rapidu’ bine
Da’ bine de tot,ca nu mai au nici bani de salarii,
Fanii sunt mai revoltati ca tatarii
Da’ mie-mi convine c-am iesit victorios,
Cu Monica incerc s-o-ntorc si pe fata si pe dos
Poate o iesi ceva “bengos”!

ps:referitor la titlu, ma gandeam ca mai bine ar face ceva “pe gaura cheii”.

Bonus:

Nimeni Altu’ – Astia sunt banditi!