După cum vă spuneam anterior, o condiţie pentru a fi acceptat la un nou loc de muncă, era să te laşi examinat de către un psiholog. La etapa a doua a preselecţiei însă, când concurenţii au mai fost triaţi, în afacere s-a implicat şi o psihiatră.

Ca şi psiholoaga, şi psihiatra s-a arătat interesată în special de starea mea civilă, declarându-mi că dacă până acum nu sufăr de o boală psihică, în viitorul cel mai apropiat am toate şansele să mă pricopsesc cu vreo manie de toată frumuseţea. Şi, ca să prevină consecinţele, specialista mi-a recomandat cu toată seriozitatea să mă căsătoresc cât mai curând posibil. “Când te căsătoreşti şi apar copiii – îmi spuse ea pe un ton vibrând de emoţie – apar şi motivaţiile care umplu viaţa de sens. Priveşte în jur şi o să te convingi! Bărbaţi, dar şi femei, pleacă în Rusia sau la Italia ca să câştige un ban, să-şi crească urmaşii, sânge din sângele lor. Şi noi (alături de ea apăruse între timp o asistentă, care dădea din cap afirmativ la fiecare cuvânt al şefei) ne-am confruntat cu probleme mari când ne-am căsătorit şi a apărut primul copil. Mergeam la un magazin îndepărtat, după serviciu, în care se vindea pâine la un preţ mai mic, cu zece bănuţi mai puţin decât în restul magazinelor. Dar am reuşit totuşi să ne creştem copiii mari”, încheie ea triumfător privind complice la asistenta înduioşată până la lacrimi.

Nu m-am încumetat să le pun la îndoială competenţa şi profesionalismul (aş fi fost mai naiv decât ele dacă o făceam), şi le-am dat dreptate. Mai ales că urmează să ne mai întâlnim, şi mi-ar fi părut rău ca distracţia să se încheie prematur. Vreau să savurez şi eu o scenă, chiar dacă nu sunt un actor la fel de talentat ca şi ele, în care le voi declara că intenţionez să mă căsătoresc, dar cu o persoană de acelaşi sex. Oare şi în acest caz vor fi la fel de deschise dialogului? Căci la facultate nu au studiat nimic la temă. De fapt au studiat, la capitolul “boli psihice” sau “perversiuni sexuale”. Sper, totuşi, să nu mă interneze într-un ospiciu.

Cred că heterosexualii, indiferent de bunele lor intenţii, ar trebui să se simtă vinovaţi de gusturile lor sexuale. Căci situaţia lor nu e radical diferită de a urmaşilor naziştilor germani, care, chiar dacă nu au comis direct nicio crimă, poartă povara atrocităţilor comise de părinţii ori buneii lor, se privesc şi sunt priviţi de multe popoare victimizate ca fiind culpabili.

Bineînţeles că heterosexualitatea nu e un lucru reprobabil în sine. Dacă heterosexualii nu ar fi privilegiaţi şi nu şi-ar impune modelul prin instituţiile statale (să nu uităm totuşi că e o sexualitate de stat, e instituţionalizată), nici nu s-ar pune problema în aceşti termeni. Dar nu prea am întâlnit heterosexuali care să declare că le este ruşine de tratamentul aplicat de majoritari minorităţilor sexuale.

Deci, heterosexualitatea e o sexualitate fascistă în măsura în care agenţii ei (heterosexualii) o impun celorlate sexualităţi, pe care le asimilează sau chiar le stârpeşte. Şi, vă rog să mă credeţi, este îngrozitor să fii învăţat de mic copil să te priveşti cu dezgust, să ţi se altoiască reflexe ostile fiinţei (implicit sexualităţii) tale, întărite zilnic de discursurile, privirile, gesturile şi ritualurile normalizatoare…

Am avut ocazia de câteva ori să fiu examinat de un psiholog, experienţe care de fiecare dată m-au amuzat grozav. Ultima dată am fost nevoit să trec prin această încercare înainte de angajare – făcea parte dintr-o investigaţie medicală mai complexă în care era implicat şi specialistul cu pricina. În primul rând, a început să-mi pună întrebări dintr-un chestionar. Acesta conţinea şi întrebarea „Eşti homosexual?”. I-am răspuns că nu. „Deloc, deloc?”. Când am văzut că e atât de insistentă, am început şi eu să am îndoieli cu privirea la orientarea mea sexuală şi am lăsat-o mai moale: „Ştiu eu…”.

Au urmat apoi încă zeci de întrebări. În cele din urmă, m-a întrebat de ce nu sunt căsătorit, prevenindu-mă că risc să mă simt toată viaţa neîmplinit dacă nu-mi întemeiez o familie. Mi-a desenat o piramidă (toţi reprezentanţii acestei bresle din RM, fără excepţie, recurg la procedeu), pe care a schiţat mai multe trepte ce simbolizau: şcoala, universitatea, cariera şi, tocmai în vârful piramidei, familia. Apoi îmi ţinu o prelegere, din care am aflat cât fericit voi fi când voi avea un copil, sânge din sângele meu – pur şi simplu senzaţii de nedescris, care nu pot fi redate în cuvinte. Doar că trebuie să fiu vigilent şi să ştiu să aleg. Aici îmi cită câteva fraze de-ale soţului ei, expert în domeniu: „Trebuie să-ţi alegi o fată încă din primul an de facultate şi să-i legi un laţ de gât. În caz contrar, dacă o scapi în anul 2, ai pierdut-o. Fetele de la ţară când trec în anul doi, dacă nu sunt supravegheate cu stricteţe, sunt pierdute…”.

Rămase foarte satisfăcută de efectul pe care-l produse cuvintele ei asupra mea, care mă năucise în adevăratul sens al cuvântului. Apoi mai adăugă cu emfază: „Omul îşi poate făuri de sine stătător destinul. Iaca şi poveştile cu homosexualii iştia. Cică sunt aşa din născare. Nu-i adevărat! Doar se ştie că mulţi devin aşa la puşcărie. Cine o făcut, mă rog, un sondaj care să confirme că se nasc aşa?”. Desigur, n-am făcut decât să-i dau dreptate. E doar specialist, aproape o somitate în domeniu.

Am mai auzit diverse luări de poziţie la radio şi televizor ale reprezentanţilor acestei bresle, care m-au dezamăgit total. Astfel, o psiholoagă se arăta scandalizată cu puţin timp în urmă la postul oficial de radio de necredinţa multor compatrioţi. Credinţa religioasă doar contribuie hotărâtor la asigurarea echilibrului psihic al omului!

Iar ieri, răsfoind un ziar studenţesc (Stud-M), am citit un articol care relata discuţia dintre studenţi şi un psiholog. Unul dintre studenţi a povestit o întâmplare traumatizantă prin care a trecut: un profesor a încercat să-l seducă. Şi iată ce-l sfătuieşte specialistul: „În primul rând, trebuie să-l denunţi cu orice preţ. Ai putea şi să discuţi cu el „ca între bărbaţi”. Se ştie doar că, de regulă, cei din categoria minorităţilor sexuale sunt fricoşi, deci pot fi presaţi cu uşurinţă”.

Cam la acest nivel sunt pisicologii, dar şi pisicologia moldovenească – una din cele mai evoluate din lume. Prestaţia lor nu se deosebeşte prea mult de a unei vrăjitoare sau a unui preot şi, evident, urmăreşte să-i facă pe toţi normali, chiar şi pe cei care nu şi-o doresc cu disperare…

self discovery → tolerance → normality