Pe mine nu reuseste sa ma atraga o eticheta de genul asta, desi mi-ar place sa primesc alte etichete si eu. Dar despre astea alta data.

Totusi observ ca larga majoritate de oameni pe care ii cunosc tin sa primeasca o eticheta de genul – roman, tigan, american, german, rus, francez, englez etc, sau sa nu primeasca o astfel de eticheta. De ce oare?

• Suntem mai nesiguri si mai dezbracati daca nu suntem decat oameni? Despre cati dintre romani poti spune ca sunt pur sange, si cum arata ei?
• Gasim mai greu sa ne facem prieteni daca nu iesim la fumat decat cu romanii?
• Nu putem sa vorbim in romana decat daca suntem romani? Dar in engleza putem vorbi daca nu suntem englezi?
• E important sa nu-l intelegem pe Shakespeare la fel de bine ca pe Eminescu, pentru ca vezi unul e englez pe cand celalalt roman?
• De ce vrem sa calificam natiile, pentru ca anumite sa fie superioare, anumite inferioare, unele dezagreabile si altele foarte agreabile?

Eu nu cred in statele nationale, sunt o inventie franceza de la 1800′si ceva, si ma lipsesc de ea. Nu cred nici in statele religioase, nici in statele geografice. Poate lateral pot admite statele voluntare, si o sa ma intrebati care sunt alea. Pai sunt cele in care te duci de voie (si ar trebui sa te lase sa pleci de voie, in realitatea mai greu cu intratul si si mai greu cu iesitul) – US, Canada, Australia, Noua Zeelanda sunt exemple, insa toate sunt deja pervertite.

mihai

Echipa naţională de rugby s-a calificat sâmbătă la Cupa Mondială din 2011. În urma acestei performanţe “stejarii” se află pentru a şaptea oară la ediţia finală a Cupei Mondiale de rugby, fiind prezenţi la toate ediţiile.

Naţionala a trecut în barajul de calificare de reprezentativa Uruguayului. La Montevideo cele două echipe au terminat la egalitate, 21-21. “Stejarii” au reuşit să se califice datorită victoriei de sâmbătă, de pe stadionul Arcul de Triumf din Bucureşti.  Sorin Socol şi compania au reuşit să se impună cu scorul de 39-12 în faţa sud-americanilor.

Astfel naţionala de rubgy va evolua în 2011 în grupa B a Cupei Mondiale de rugby ce va avea loc în Noua Zeelandă. Din această grupă mai fac parte: Argentina, Anglia, Scoţia şi Georgia. Primul meci va avea loc pe 10 septembrie 2011, la Invercargill, în faţa Scoţiei.

M-am gandit pentru azi sa fac o selectie a plajelor pe care le-am vizitat pana acum. Sper sa va placa .

This slideshow requires JavaScript.

GENEVA — Îndemnul de a-i elibera pe cei şapte lideri bahá’í – ale căror sentinţe la închisoare se raportează a fi fost reduse la 10 ani – este preluat în toată lumea.

Personalităţi proeminente din India, profesionişti din domeniul medical din Austria, un lider musulman din El Salvador şi activişti pentru drepturile omului din Germania şi-au alăturat vocile îngrijorării deja exprimată de către numeroase organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale care au condamnat public sentinţele.

Într-o scrisoare deschisă, 31 de personalităţi proeminente ale comunităţilor religioase, ale organizaţiilor societăţii civile şi ale mediului academic din India au scris că „singura crimă pe care aceste şapte persoane – două femei şi cinci bărbaţi, cel mai bătrân având 77 de ani – au comis-o este că ei sunt bahá’í. Ei sunt iubitori de pace şi supuşi faţă de legea ţării lor şi au lucrat pentru îmbunătăţirea societăţii iraniene“.

Scrisoarea, datată 31 august, a fost trimisă de către Maja Daruwala, directorul Iniţiativei pentru Drepturile Omului din Commonwealth [Commonwealth Human Rights Initiative] ambasadorului Republicii Islamice Iran din India.

„India şi Iranul au legături istorice de limbă, poezie, arhitectură, muzică şi religie“, se spune în scrisoare. „În numele acestor străvechi legături care unesc cele două națiuni ale noastre, chemăm guvernul Iranului să acţioneze în concordanţă cu prevederile Înţelegerii Internaţionale asupra Drepturilor Politice şi Civile [International Covenant on Civil and Political Rights (ICCPR)] pe care a ratificat-o. Aceste prevederi mandatează susţinerea principiilor dreptăţii şi libertăţii – principii îmbrăţişate de toate marile religii ale lumii şi de toate naţiunile“.

„Exprimându-ne în favoarea acestor şapte lideri bahá’í, prin aceasta ne ridicăm şi în sprijinul celor 300 000 de bahá’í iranieni, care constituie cea mai mare minoritate religioasă a ţării, ale căror vieţi au fost distruse şi al căror progres a fost blocat de nedreptăţile care au fost aplicate asupra lor în mod sistematic şi atât de neîndurător“, au scris ei.

Profesioniștii Medicali pentru Drepturile Omului în Iran

În Austria, a grup denumit Profesioniştii Medicali pentru Drepturile Omului în Iran [Medical Professionals for Human Rights in Iran] au adresat de asemenea o scrisoare către şeful judiciarului din Iran, Sadeq Larijani.

Scrisoarea – semnată de Dr. Ali Gushih, Prof. Dr. Sirus Mirza’i şi Prof. Dr. Mihrdad Baghistaniyan – solicită ca cei „şapte lideri ai Comunității Bahá’í din Iran“ să fie eliberaţi pe cât de rapid posibil.

Printre alte cereri, scrisoarea solicită ca drepturile umane ale cetăţenilor iranieni să fie respectate şi să se oprească arestările arbitrare şi raidurile asupra caselor oamenilor.

Protest în Berlin

Condamnarea celor şapte a declanşat de asemenea proteste la o mare adunare ţinută pe 12 septembrie la Berlin, Germania, la care au participat circa 400 de oameni, printe ei numeroşi susţinători ai drepturilor omului.

În fața istoricei Porți Brandenburg a oraşului, Markus Löning, Comisar al Guvernului Federal al Germaniei pentru Drepturile Omului, a subliniat că dispreţuirea şi încălcarea continuă a drepturilor omului în Iran nu poate fi tolerată: „Nu vom tolera modul în care în Iran, cu civilizaţia şi cultura lui, drepturile omului sunt încă dispreţuite şi călcate în picioare“.

Claudia Roth, preşedinta Partidului Verde al Germaniei, a numit arestarea şi condamnarea celor şapte bahá’í „un act pur arbitrar şi nimic altceva“.

Libertatea de credinţă şi religie nu sunt acte de „milostenie ale celor de la putere“ sau „clemenţă guvernamentală“, a spus d-na Roth, ci „o piatră de boltă a convenţiilor actuale asupra drepturilor omului“.

Frauke Seidensticker, director adjunct al Institutului German pentru Drepturile Omului, a subliniat obligaţia guvernului iranian de a-şi onora angajamentele faţă de articolul 18 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. „Comunitatea Bahá’í se distinge prin afirmarea drepturilor omului nu doar pentru proprii săi membri, ci şi pentru ceilalţi oameni ale căror drepturi sunt încălcate. De aceea ei merită solidaritatea noastră şi profundul nostru respect“ a spus ea.

Evenimentul, organizat de reţeaua pentru drepturile omului United4Iran, a inclus afişarea mesajelor de solidaritate, folosind litere de un metru.

Altă acţiune

Şeicul Abderrahman Agdaou din Comunitatea Musulmană din El Salvador a vorbit de asemenea în favoarea celor şapte arestaţi. Într-un mesaj postat pe 9 august pe o pagină web personală dintr-o reţea socială online, şeicul Abderrahman a scris despre speranţa lui ca cei şapte să fie eliberaţi şi ca autorităţile iraniene să fie atât de iluminate „încât aceste persoane să poată trăi libere, aşa cum le-a creat Dumnezeu“.

În Australia, Parteneriatul Australian al Organizaţiilor Religioase [Australian Partnership of Religious Organizations – APRO] şi-a adăugat sprijinul la „profunda îngrijorare“ deja exprimată de guvernul australian faţă de condamnarea liderilor bahá’í.

„Cerem guvernului iranian să respecte şi să protejeze drepturile tuturor iranienilor, inclusiv cele ale bahá’ílor şi ale altor minorităţi religioase, de a profesa şi practica religia pe care ei au ales-o“, a scris APRO pe 8 septembrie.

De asemenea condamnarea a beneficiat de o largă acoperire în presa din întreaga lume.

O opinie pubicată pe 29 august în ediţia europeană a Wall Street Journal, intitulată „De ce contează bahá’íi din Iran“, a fost: „Pentru mai mult de treizeci de ani, bahá’íi au format terenul fundamental pentru represiune în Iran. Grupurile pentru drepturile omului spun că nu există nici o dovadă pentru acuzaţiile aduse împotriva liderilor bahá’í, deşi acuzaţiile aduse de Teheran ar trebui să-ţi spună tot ce ai avea nevoie pentru a şti cine sunt ei. Discipolii acestei religii din secolul XIX susţin unitatea între popoare ca principiu fundamental. Acest principiu şi faptul că sediul lor spiritual se găseşte în Israel, i-a transformat în ‚ereticii‘ pe care ayatollahii îi urăsc atât de mult.

Într-un articol, jurnalista americană Roxana Saberi a lăudat curajul şi spiritul celor două femei dintre liderii bahá’í închişi. D-ra Saberi a împărţit aceeaşi celulă cu Mahvash Sabet şi Fariba Kamalabadi în închisoarea Evin din Teheran la începutul anului trecut, a fost acuzată şi întemniţată după presupuse acuzaţii de spionaj în Iran.

„Am ajuns să le privesc ca pe surorile mele, femei ale căror unice crime au fost să practice paşnic religia lor şi să reziste presiunii din partea celor ce le-au capturat pentru a-şi compromite principiile“, a scris d-ra Saberi.

„Ele au simţit că este de datoria lor să servească nu doar pe bahá’í, ci pe toţi iranienii…“, a scris d-ra Saberi în The Washington Post pe 28 august . „Ştiu că în ciuda tuturor lucrurilor prin care au trecut ele, aceste femei nu resimt nici un pic de ură în inimile lor. Pe când mă străduiam să nu simt dispreţ faţă de cei ce mă interogau şi faţă de judecător, Mahvash şi Fariba mi-au spus că ele nu urăsc pe nimeni, nici măcar pe cei care le-au arestat”.

Cei şapte lideri bahá’í – Fariba Kamalabadi, Jamaloddin Khanjani, Afif Naeimi, Saeid Rezaie, Mahvash Sabet, Behrouz Tavakkoli şi Vahid Tizfahm – au respins toate presupusele acuzaţii aduse împotriva lor, care includeau spionaj, propagandă împotriva Republicii Islamice şi întemeierea de administraţie ilegală.

Ei sunt acum încarceraţi în închisoarea Gohardasht din Kajar, la circa 20 km vest de Teheran.

Guvernele Australiei, Canadei, Franţei, Germaniei, Olandei, Noii Zeelandei, Regatului Unit al Marii Britanii şi cel al Statelor Unite, ca şi Uniunea Europeană şi preşedintele Parlamentului European au condamnat anterior asprele sentinţe primite de către cei şapte.

De asemenea, sunt grupuri concentrate în mod specific asupra drepturilor omului care au lansat campanii de scrisori încurajându-şi suporterii să ceară dreptate.

This slideshow requires JavaScript.

trailer

Un cutremur de 7,1 grade pe scara Richter, urmat de o replica similara tocmai produsese pagube materiale greu de estimat la momentul respectiv in districtul Canterbury. Primarul orasului a aparut pe post, cu remarci legate se asigurarea sigurantei cetatenilor, imbarbatandu-i ca autoritatile le sunt alaturi si fac tot ce este omeneste posibil sa asigure repunerea in functiune a curentului, gazului si a canalizarii. Oamenii primeau sfaturi despre cum trebuie sa procedeze in continuare. Reactiile erau prompte, la obiect si menite sa asigure tot ce se putea asigura in acele momente delicate.

Azi, la aproape o saptamana distanta, nedumerirea mea continua sa creasca. Ma uimeste, rapiditate cu care autoritatile acestui stat reactioneaza in evaluare pagubelor, alocarea fondurilor, chemearea specialistilor pentru un raspuns cat mai rapid la problemele stringente ale momentului. Din fericire, comunitatea este incredibila.  Fiecare se gandeste la cei aflati in dificultate si fonduri incredibile sunt redirectionate catre zonele afectate. Oamenii sunt sunt un pic ingrijorati de replicile care continua, dar increzatori ca vor trece peste momentele delicate. Au incredere in stat si in felul in care acesta va corespunde asteptarilor lor. Si credeti-ma ca acesta nu ii dezamageste.

Una din replicile care m-a impresionat cel mai mult a fost: “I think we’ve been extremely lucky as a nation that there’s been no fatalities…we’re blessed actually,” – John Carter. Si asta conteaza cel mai mult. Desi pagubele materiale sunt insemnate, nu a murit nimeni. O tara intr-adevar binecuvantata, care a iesit dintr-un asemenea dezastru fara nici un deces.

Stau si ma gandesc cum ar fi in Romania daca un asemenea dezastru ar lovi-o… si pur si simplu nu vreau sa stiu.

In dorinta noastra de explorare, am decis saptamana trecuta, ca undeva pe sambata, duminica sa mergem la zoo. Zis si facut. Nerabdatori, ne-am urcat in masina proaspat achizitionata, am setat sistemul de navigatie (aici a fost un mic challenge sa invatam cum sa il facem sa mearga) si am pornit la drum.

Ne asteptam sa facem destul de mult, dupa imaginea pe care ne-o facusem pe Google. Dar in mai putin de un sfert de ora eram acolo. Ne-am luat frumusel bilete (19 dolari de persoana), o harta a gradinii zoologice (2 dolari) si am pornit curajosi in explorare.

Primul lucru pe care am vrut sa il vedem a fost celebra pasare kiwi – simbolul national al Noi Zeelande. Din pacate, ciudatenia de pasare nu a dorit sa isi faca aparitia. Asa ca am trecut mai departe, cu gandul ca la intoarcere, sa ne postam in fata habitatului ei si sa asteptam pana apare.

Am luat-o sistematic, nedorind sa ratam ceva. Gradina nu este foarte mare si cu multe specii, dar impresioneaza prin atentia speciala acordata detaliilor in construirea habitatului fiecarui animal. Povestile despre animalele de pe panourile de prezentare sunt prezentate intr-o forma comica, atractiva si pe intelesul tuturor. In plus la principalele puncte de atractie, sunt zone special amenajate cu perete de sticla, de unde poti admira in voie, de aproape, animalele.

Ce ni s-a parut foarte comic si spectaculos in acelasi timp a fost scoaterea elefantului gradinii la plimbare. Din cate am inteles, este o ea, al carei partener a murit de curand. Avand in vedere ca sunt animale sociale si blande, elefantica este scoasa in fiecare zi la plimbare prin parc, pentru a socializa cu ingrijitorii si vizitatorii si pentru a primi portii copioase de fructe proaspete. A fost foarte impresionant sa vezi un ditamai elefantul langa tine, agitat nevoie mare la stragerea fructelor si incantat de toti spectatorii care se adunasera.

La finalul plimbarii, ne-am indreptat nerabdatori catre locasul pasarii kiwi. Norocul nostru, iesise din ascunzatoare. Totusi era agitata si fugea fara un scop anume, pentru ca in zona respectiva erau o gramada de chinezi, care desi fusesera instruiti sa nu faca galagie, chicoteau si sopteau pe acolo de parca vazusera a 8-a minune a lumii. Pasarea este extrem de comica. O minge, parca acoperita cu blana maro, si cu un cioc lung si subtire ca un pix. Este o pasare nocturna, iar habitatul amenajat pentru ea era intr-un intuneric bezna (luminat cu niste lumini rosii anemice) tocmai pentru a-i induce senzatia de noapte si a o pacali sa iasa la plimbare. Din cate am inteles este pe cale de disparitie (din cauza ca au fost introdusi pradatori ca sobolanii, iar ea nu are nici un fel de mijloc de aparare), de aici rezultand si o gramada de programe de protejare si crestere a ei in captivitate.

Per total experienta a fost frumoasa. Multi copii, un spatiu extraordinar amenajat, un pic de spectacol si comica pasare kiwi. In mod sigur o formula care ne indeamna sa mai vizitam si alta data Gradina Zoologica din Auckland.

Si pentru a preintampina acest mic inconvenient oare ce poti face? Pentru ca kiwi de peste tot nu se vor lasa suparati de o asa infima problema. Iti cumperi o umbrela… cu varianta locala numita intr-un mod infricosator “hurricane umbrella”. De ce asa? Ei bine titlu este destul de explicit. Oare ce umbrela europeana, firava, ar face fata la vanturile de aici? Neah… va zic eu. Niciuna.

Inca din ziua in care am sosit (si deja e o saptamana de atunci), ne-am spus ca trebuie sa ne cumparam umbrele. Evident, rusine noua, nu am reusit sa ducem la capat acest deziderat. Si iata-ne in prezent, exasperati de ploaie si doritori mai mult ca oricand sa ne luam umbrele. Oare putem face exceptie de la a lua principalul accesoriu neo zeelandez? IN NICI UN CAZ.

Asa ca la sfarsitul acestei saptamani, ne vom aventura… speram noi pe o vreme insorita, la vanatoare de umbrele. Si nu orice fel de umbrele… ci faimoasele “hurricane umbrellas”.  Slava Domnului ca vremea asta nu dureaza mai mult de 3-4 luni pe an. Altfel in mod sigur veneam acasa in vizita cu muschi la pachet.

Iata ca incepand de azi ma voi tine de aceasta promisiune si va voi povesti ce s-a intamplat pana acum.

Dupa un drum fffff lung de aproximativ 30 de ore am pasit cu emotie pe acest taram intr-adevar special. Daca ar fi sa ma gandesc numai la imaginile care mi se perindau prin fata ochilor, inca de cand eram in avion si tot nu ma pot opri sa cred ca intr-adevar tara asta este cu adevarat binecuvantata. Si ca sa nu uit, la aterizare chiar am vazut un curcubeu – si evident la capatul lui se afla minunatia asta de pamant (“pot of gold”… pentru cei care cred in spiridusii irlandezi)…

In momentul de fata aici e iarna. Si asta e mult spus. Pentru ca departe de iarna romaneasca, aici in timpul unei zile frumoasa, te poti lafai lejer la un pic peste 15 grade. Si ce m-a uimit cel mai mult?… Ei bine, poti vedea oameni in tricouri si pantaloni scurti, dar si infofoliti, in cizme, fiecare dupa rezistenta la frig si tara de provenienta . Vremea este foarte schimbatoare. Marea majoritate a locuitorilor, ii vezi mergand cu umbrele aproape in permanenta. Asta deoarece desi dimineata poti avea un cer senin ca lacrima, dupa-amiaza sa se innoreze si sa ploua torential.

Peisajele sunt incredibile. Adica cei care spuneau ca NZ este o tara frumoasa nu se inselau. Din pacate, timpul meu este limitat momentan si sunt ocupata cu lucruri mai concrete decat plimbarile. Dar in mod sigur, imediat ce va exista timp si pentru astfel de activitati, voi profita din plin de imprejurimi sa le cunosc mai bine… Altfel ce as mai scrie in posturile urmatoare???

Altceva ce sa va mai povestesc? Aici timpul are o alta dimensiune sincer, oamenii vad altfel lucrurile si alte lucruri sunt mai importante. Printre ele, un lucru care ma amuza fantastic. Rugby-ul. Oamenii astia sunt pur si simplu obsedati de acest sport. Peste tot meciuri de rugby, reclame cu jucatori de rugby, de parca lumea lor s-ar invarti invariabil in jurul lor . Hehehe se pare ca europenii sunt mici copii cu fotbalul lor.

Dar sa nu ma lungesc prea mult cu vorba. In plus ma striga obligatiile financiare ale capatuirii intr-o noua tara.

Încă un meci de „divizia C” pe un stadion de la acest turneu final. Două echipe cu mari pretenţii şi cu jucători cu nume grele au oferit spectatorilor un joc anost, cu multe greşeli tehnice de o parte şi de alta. Marea dezamăgire a purtat numele de Cristiano Ronaldo, care în afara unei mingi trimise în bară nu s-a mai văzut pe teren cu excepţia fazei din minutul 20, când, în urma unei altercaţii, a văzut cartonaşul galben. Rezultatul dezavantajează ambele echipe, care sunt obligate acum să-şi joace calificarea în faţa Braziliei, unde, atât portughezii, cât şi ivorienii pornesc din start cu şansa a doua.

Jocul în sine nu a avut istoric. În ambele reprize, primele jumătăţi au aparţinut africanilor, după care portughezii au controlat mai mult jocul, dar fără să pună în pericol poarta adversă. De altfel, pe parcursul celor 93 de minute s-au tras doar 3 şuturi pe spaţiul porţii. Puţin, foarte puţin pentru un turneu final la un campionat mondial şi pentru două echipe care au drept obiectiv atingerea sferturilor de finală.

În ultimele 10 minute, ambele echipe nu au mai riscat nici o acţiune de anvergură, de teamă să nu fie surprinse descoperite în apărare, considerând că punctul dat de un meci egal este sigur. În minutul 92, doar o eroare a lui Drogba, care în loc să şuteze a preferat o pasă în careu, a făcut să nu mai asistăm la o (totuşi) surpriză. Inexplicabilă atitudinea africanilor, care în minutul 93, având un corner şi aflaţi sub presiunea timpului, au preferat să nu execute lovitura în careu – ar fi fost poate o şansă de a ameninţa poarta -, ci să o paseze lateral, în aşteptarea fluierului final, care a şi venit imediat.

Casetă tehnică

Oraş: Port Elizabeth

Stadion: Nelson Mandela Bay

Formaţii

Coasta de Fildeş: 1. Barry, 4. Kolo Toure (cpt), 5. Zokora, 8. Kalou (11. Drogba – min. 66), 9. Tiote, 10. Gervinho (18. Keita – min. 82), 15. Dindane, 17. Tiene, 19. Toure Yaya, 20. Demel, 21. Eboue (13. Romaric – min. 89).

Antrenor: Sven Goran Eriksson

Portugalia: 1. Eduardo, 2. Alves, 3. Ferreira, 6. Carvalho, 7. Ronaldo (cpt), 8. Mendes, 9. Liedson, 10. Danny (11. Simao – min. 55), 16. Meireles (17. Amorim – min. 85), 20. Deco (19. Tiago – min. 62), 23. Coentrao.

Antrenor: Carlos Quieroz.

Arbitru: Jorge Larrionda (Uruguay)

Liniori: Pablo Fandino şi Mauricio Espinosa (ambii din Uruguay).

Al patrulea oficial: Rahih Alameh (Liberia)

Cartonaşe galbene: Zokora, Demel – Ronaldo

Cornere: 6 (Coasta de Fildeş) – 4 (Portugalia)

Şuturi la poartă: 5 – 7

Şuturi pe spaţiul porţii : 1 – 2

Posesie: 50% 50%

MVP: Ronaldo!!! (subl.aut)

Noua Zeelandă – Slovacia 1-1 (0-0)

Încă o surpriză la acest campionat mondial. Slovacia era mult mai bine cotată decât Noua Zeelandă, chiar dacă nu este una din puterile fotbalistice ale Europei. O victorie a Slovaciei reprezenta normalitatea. Şi după cum au decurs ostilităţile, se părea că normalitatea va fi la ea acasă. În primul mitan, chiar dacă jocul a fost unul relativ echilibrat, slovacii se puteau declara nemulţumiţi că nu au intrat cu avantaj la cabine. Câteva naivităţi (ca să nu spunem erori) ale apărătorilor Noii Zeelande nu au fost exploatate de către slovaci şi astfel scorul a rămas alb.

La cinci minute după reluare, slovacii au punctat (autorul golului s-a aflat însă într-o poziţie suspectă de offside) şi totul părea că intră în normal. Neozeelandezii au început să alerge după egalare, dar cei care au fost mai periculoşi au fost slovacii, care au ratat în trei rânduri desprinderea pe tabela de marcaj.

Când nimeni nu mai aştepta decât fluierul final, iar banca de rezerve a slovacilor deja se felicita pentru victorie, a căzut golul egalizator, la o fază căreia apărătorii slovaci nu i-au mai acordat importanţa cuvenită. 1-1, şi antrenorul Weiss şi fiul său – proaspăt scos de pe teren pentru a primi porţia suplimentară de aplauze – au rămas ţintuiţi pe bancă. Câteodată fotbalul este nedrept, dar Noua Zeelandă poate chiar merita acest punct pentru entuziasm. Din punct de vedere valoric, mai puţin.

Casetă tehnică

Oraş: Rustenburg

Stadion: Royal Bafokeng

Noua Zeelandă: Paston, Reid, Nelsen (căpitan), Vicelich (Christie – min. 79), Smith, Bertos, Elliott, Lochhead, Fallon, Smeltz, Killen (Wood – min. 73) (antrenor Ricki Herbert)

Slovacia: Mucha, Zabavnik, Durica, Skrtel, Cech, Strba, Weiss (Kucka – min. 91), Sestak ( Holosko – min. 82) Hamsik (căpitan), Vittek (Stoch – min. 85), Jendrisek (antrenor Vladimir Weiss)

Arbitru de centru: Jerome DAMON (Africa de Sud)

Liniori: Celestin NTAGUNGIRA (Rwanda) şi Enock MOLEFE (Africa de Sud)

Al patrulea oficial: Ravshan IRMATOV Uzbekistan

Marcatori

0-1 (min.50) – Sestak centrează de pe partea dreaptă, iar Vittek reia cu capul în colţul scurt.

1-1 (min. 93) – Smeltz centrează din lateral stânga şi Reid înscrie cu capul.

Cartonaşe galbene: Lochhead, Reid – Strba

Cornere : 3 (Noua Zeelandă) – 10 (Slovacia)

Şuturi la poartă 8 – 13

Posesie 52% – 48%

MVP Vittek (Slovacia)

Sursa:  cotidianul.ro