La o gura de metrou, un chiosc de ziare.

Lipite in geam, ultimele 10 carti de la Cotidianul.

– Dati-mi si mie “%^&*    &^*()&” de la Cotidianul.

Vanzatorul, de o etnie indoielnica, cu o privire clara ca azurul ceriului in diminetile de vara timpurie, se uita in sus spre locul unde erau cartile de la Editura cu pricina… Si se uita la fiecare pe rand, cu atentie…

— E a treia carte din stanga…

Si se uita in continuare, parca un pic concentrat si in stanga si in dreapta, si se uita si apoi se uita la mine descumpanit.

— Aia rosie, dom`le.

Incantat ca a obtinut aceasta pretioasa informatie, se apleaca sub tejghea si cauta, si cauta, si zdrang, trosc, ii cad carti peste picioare si cauta….

— Nu mai avem din alea rosii, don`soara. Pot sa v-o dau numa p’asta de sus da’, nush dac-o vreti, ca are scoci pe ea.

— Da-mi-o cu scoci pe ea ca o citesc nu o port la gat.

— Bine, o dau daca mata vrei.. Asta rosie, zici?

Din alea rosii?? Da ce sunt, fratele meu, manusi…???

Ma…sa nu stii sa citesti, poate mai pricep, sa nu stii sa numeri poate mai pricep, dar sa nu deosebesti nici stanga de dreapta…

Si mai ales…oare ala de l-a pus acolo sa vanda, stie asta?

Fişe de lucru – Numerele de la 0 la 10 – operaţii de adunare şi scădere pentru clasa I

• Un pachet de 14 fişe de lucru atractive pentru orele de matematică, cu operaţii de adunare şi scădere cu numerele de la 0 la 10, cu desene şi jocuri pentru clasa I .

• Personalizate cu numele elevului, al cadrului didactic sau numele şcolii, după preferinţe.
• Dintre sarcinile de lucru:

– Efectuează adunările şi scăderile…
- Ajută-l pe … să ajungă la …
- Găseşte difereţele şi colorează…

Preţ pachet 17,50 lei

Numere Extrase , si castigatori taloane gratuite

Source

Loto 5/40 din 29/10/2009

16,25,31,21,29,27,

Loto 6/49 din 1-11-09

7,35,25,37,31,15,

Joker din 29-10-09

3,6,8,15,32,(15)

Noroc din 1-11-09

4702972

Vrem nu vrem, facem ce facem , iar în urma noastră rămân restanțe.Dacă nu le vedem acum, ne ajung mai târziu. Eu am obiceiul(pe care ce-i drept m-am pus pe trebă să il schimb) să nu duc pana la capăt ce am inceput; dacă în rezultat nu se vede, clar i forgot my world. Am restanțe fața de cei apropiați, family, de prieteni nu am timp sau doar utilitarism, de straini prejudecăți, mi-am pierdut spiritul empatic și nu in ultimul rând fațta de mine și ce/modul cum fac. .. să nu uit de restanțele fața de acest blog… Am gășit in ciorna, …curios, cateva ciorne. O sa se asten mai jos cu titlu si ideeile pe care mi le reamintesc, dar cu mine de acum pentru ca nu mi-am luat ATUNCI notițe. Acum o so fac pe fugă pentru că esența s-a volatizat, capacul a stat prea mult timp deschis. se simte doar un miros cu o urmă de ceva și acum ghicesc ce anume. so:
ca sa înțelegi – ana-O- vremuri ploioase, iar ea era mânerul și bățul umbrelei. Era suficient. Mă insoțește, e acolo. Nu conta da e furtună și umbrele mea e de copil.ERA. protecție. Era una din acele zile in care dupa o ploiae de catav zile, a venit furtuna, iar fluviul meu era deja ridica și nu mă puteam apăra in el. Patru roți angrenate de motor a făcut ca bățul meu să fie indepărtat. bad day. Era un fel de explicăție pe care voiam să i-o dăruiesc pentru a-mi intelege poziția.altă lume minunată, care m-a CONTROLat și psihanalizat/furat. ultima vreme bățul a uitat de min și orgoliul meu de el.

despre palme – ceea ce te marchează și te motivează sa meegi mai departe dar in alta directie, sau cu altă viteză. tot ceea ce ramană ca o cicatrice de care mai intai de rusinezi si apoi devine o amintire urata . aici depinde de tine daca o refulezi sau nu; dacă e o glumă sau nu. momnete grele care crezi ca te vor arde pentru totdeauna dar intr-un final le treci.

de fieacare dată când vreau să o comit, să trag și un folos, o pățesc.…

numărul  - 211 după ce ieși din cameră. 211 de la căpătul tunelului. 211 după ce urci pe scări, pe stânga și, apoi, din nou, pe sânga. un număr de urgentă a fost numărul nostru; intre 3 și 4  suflete s-au perindat prin el. Depinde cum privim 2,1 si 1 sau 2+1+1 si obținem și acordul sorții. Păzit mereu de 2 lei, lucrurile au incercat să-și păstreze o balanță; restul a fost doar trecător. Dintre sticle colarate, Din înaltul scării m-am mutat într-un târziu; asta, după ce am căscat și pipăit pentru niscai putere ca să pot menține un pas alergator. Mă uit în jos acum si vad numere. Toți suntem numere; toți purtam numere. Cu toți vrem numere pentru latura concisă, siguranță; devenim comozi și ne obișnuim. Acum pentru urgență proprie tastez alt număr, altul mă pătrunde. Ironia schimbării colegilor, a locului.  cu grimase la început ca să zic acum nu a fost chiar atât e rău. Tatonări, dorinte revoluționare pentru el, mici columbine, ca în sfărșit să ne semnăm acordul. Poate chiar mai bine: atenele le ținem drepte. Ne bucurăm. Să vedem.

Există  toate tipurile de restanțe: sentimentale: amiciție, prietenie, cunosținte, străine,lipsă de curaj, voință, intituționale: școală, loc de muncă,guvern, sărcini, materile: imprumuturi: cărți, bani, haine.

Când ne vedem în sesiune?

Am primit o leapsa vesela din padure de la Noaptea Iguanei si cum nu pot sa o refuz iata raspunsurile:

1. Când ţi s-a-ntâmplat ca lecţiile învăţate de la cei vechi să contribuie la succesul tău?
Mai tot timpul, mai ales atunci cand constientizez ca iau anumite decizii oarecum influentata de ce am invatat de la altii sau din greselile lor

2. Dacă ai putea invita un mare clasic la cină, cine ar fi şi de ce?
Ion Creanga. Sunt sigura ca ne am distra ascultandu-i povestile

3. Cine-i cea mai influentă persoană în viaţa ta?
Nu este o singura persoana influenta …mai toti apropiatii, de obicei le ascult parerile, desi incapatanarea-mi caracteristica ma impiedica sa le si urmez sfaturile in totalitate…mai mult mai inspir…

4. Care-i ambiţia ta secretă?
Pai…e secreta, nu? Daca nu era “secreta” ti as fi spus ca imi doresc sa castig la loto si sa calatoresc mai multi ani la volanul unei rulote
5. Preţul gloriei?
Prietenii

6. Greci sau Romani?
Nu stiu…

Si pentru ca o leapsa trebuie data mai departe… astept niste raspunsuri de la mtcsol, degeaba si stropi de suflet!!!

Zambesc in timp ce scriu asta pentru ca a fost foarte amuzant.
Am primit azi pe la 16:20 un telefon cu praivat nambar. Nu sunt sclifo’ de-ala care nu raspunde la private no. sau la numere pe care nu le are in agenda asa ca am raspuns, din fericire.

O voce de femeie, care parea inregistrata, fara zgomot de fundal, fara nimic.

“Cine e?” zice ea
“Dar dumneavoasta m-ati sunat”
Si apoi incepe sa injure “nenorocitilor, jegosilor, cacatilor, porcilor, v-ati batut joc de fata, fata mare, idiotilor, imputitilor…etc” si a tinut-o asa o perioada mare. Eu, evident ca nu aveam cum sa ma supar, eram chiar curios cati termeni cunoaste, si cunostea multi.

Apoi s-a oprit din injurat, si repeta intr-una “Alo.”….pauza….”Alo, cine e la telefon?”….”Alo”, etc, etc…exact ca o inregistrare stricata sau pusa pe replay.
Eu am intrebat de cateva ori pe cine cauta, nimic, parca nici nu ma auzea.
Apoi am intrebat: “Esti pe droguri?”….nimic….”Iti spargi venele?”…..”Esti pe droguri?”…si a inchis….
Poate a fost prank call, dar cred ca mai mult m-a facut pe mine sa rad decat pe altcineva.

Urasc atunci cand vad ca cineva scrie in acest hal . Pur si simplu ma zgarie pe creier acest lucru . De ce sa stai sa te freci sa scrii 1 litera mica 1 litera mare ?

Ce motiv ai sa te chinui sa faci asta? Sau pentru ce? Ca sa fii cool si sa ai un status aparte? Nu cred ca te diferentiezi cu nimic daca scrii asa sau AsA . E acelasi cuvant …

Daca as sta sa caut intr-o zi prin lista de Y!M astfel de statusuri , cred c-as depasit lejer 10 la numar :|

Aveti masina zgariata zilnic? Va gasiti numarul de inmatriculare de pe fata, pe jos, pe undeva pe sub masina? Va gasiti oglinzile stricate? Nu? Atunci veniti si lasati’va masina acolo unde o las si io. Prin spatele facultatii de Constructii. Pe o straduta de vis, cu vile si curti mari. Curtile unor foste depozite, actualmente depozite de fiare vechi. Vilele ale unor tigani. Tocmai d’aia parfumul de pe strada e…ametitor. De cand inspiri prima oara iti doresti sa ajungi cat mai repede in masina, sa te descalti si sa’ti bagi o soseta de’a ta nespalata de vro 2-3 saptamani pe cap. Da’ nu poti. Ca porti sosete d’alea scurte si ti se opresc pe frunte. Si atunci iti blestemi zilele. Mai vezi ca nici odorizantu’ de masina nu face fata, asa ca inspiri cu sete, pornesti motorul, pleci cu scart, ajungi in capu’ strazii, deschizi geamu’, expiri si inspiri de cateva ori pana cand senzatia de plutire si vederea incetosata dispar.

Da’ nu despre asta e vorba. Ci despre locul de parcare. Ei bine…

Am un loc si io acolo. Nu unu’ anume, ci unu’ din cele multe care’s pe straduta. Si acolo imi las masina. Ferita, la adapost zic io. Da’ aproape in fiecare dimineata mai gasesc o zgarietura sau ceva defect. Ca urmare a contactului cu un obiect mai mult sau mai putin contondent. Primele zgarieturi au aparut prin iarna. Mi’am zis…sa vina primavara si le fac. A venit primavara, da’ au venit si alte zgarieturi. S’am zis, sa vina concediile si o fac. S’au venit si concediile. Si alte zgarieturi. Plus oglinda mea de pe dreapta care e defecta. Nu mai mere reglata din interior, ci ca la matiji, cu geamu’ deschis si impinsa cu mana. Oglinda.

Eh in fine. Vineri seara am ajuns si io acasa, fericit ca se mai termina o saptamana de munca si ca se micsora numarul lor pana la concediu. Parchez masina, incep sa strang ce aveam prin ea si aud zgomote. Un pusti iesise dintr’o vila, cu o minge de fotbal, incepuse sa dea in pereti. Din ce in ce mai tare. Si tot mai tare. Si bineinteles, avand vro 13 ani, nu are o precizie desavarsita. Nici marii fotbalisti nu au. Asa ca…imi fute o minge in parbriz. Tare! Ies din masina, ma uit la el. El bubuia mingea linistit de ziduri.

“Alo, pustiu’. Mai usor prietene cu mingea in masini. Du’te si tu mai incolo 3-4 metri ca nu e nici o masina parcata si bubui’o acolo.”

Se uita la mine c’o privire d’aia de zici ca nici nu vede. Si continua in acelasi loc. Mai imi da o minge in usa.

“Ba futu’ti gatii ma’tii de cioara! Mars mai incolo, n’auzi?”

Se uita iar la mine…se muta totusi. Plec. Pana in capu’ strazii am mers in marsarier ca sa nu’mi loveasca puradelu’ masina. In fine. N’a lovit’o cat am fost pe straduta. Ca pe urma…sambata cand am ajuns pe la masina am gasit numarul de inmatriculare pe parbriz, suportu’ de plastic spart pe jos…Mentionez ca suportu’ de plastic e al 5lea intr’un an pe care il schimb. Injur printre dinti. Puradelu’ nu era pe la poarta ca ii mulam fata pe bara si’mi infingeam numarul de inmatriculare in ea.

Iau masina, o duc in fata blocului si o parchez pe unde apuc, pe un loc nesemnalizat. Luni dimineata – cobor la masina sa plec la munca. Doua zgarieturi de ti’e mai mare dragu’ pe usa si aripa stanga spate. D’alea adanci, facute cu sete, cu pasiune. Ca si cand masina ar fi facut dragoste cu…nu stiu, chei? Si cheii i’ar fi placut sa simta teava de esapament atat de aproape incat a zgariat usa. Da’ de ce usa? De ce nu capota?

Acum astept concediu’…meu. Si duc masina la Porsche sau Avia. S’o las acolo 2 saptamani. S’o vopseasca baetii, o iau acasa. Imi cumpar pusca cu alice si incep sa trag in aia de’mi zgarie masina.

p.s.: tocmai m’a anuntat colegu’ Bogdan ca in parcarea de jos, de la firma, s’a proptit unu’ in nou’ meu suport de numar de inmatriculare. Ieri l’am cumparat.

In urma cu cateva zile, aflandu-ma la cumparaturi la Carrefour, a dat norocul peste mine si am castigat bonuri valorice de 150 de lei. Nu-mi amintesc sa mai fi avut vreodata un alt noroc in viata. Dar “noroc” e un cuvant gol, orice alt sinonim al lui e la fel de lipsit de sens pentru ca nimic nu e intamplator pe lumea aceasta. Viata e o afacere. Un contract intre cel nenorocit si cel care imparte norocul. Numarul douazeci a fost castigator pentru mine. Apropo, stau la numarul 272, apartamentul 22, si miercuri am castigat la casa nr. 20. Carrefour, c’est pas mal…

Buun, deci ieri am văzut Knowing. A doua oară. Vă plac filmele cu premoniţii, cifre, dezastre şi alte chestii d’astea delicioase? Merită urmărit. Vă plac filmele cu hepiend? Ăăă… merită urmărit (asta-i cu schepsis).

Ce mi-o mai plăcut la filmul ăsta în afară de chestiile de mai sus e o chestie pe care o observat-o şi Camytzi. Nenea Nicholas Cage nu o stat să fută buha. El, profesor de astrofizică (wow!) la M.I.T. (WOOOOW!) şi-o dat repede seama de nişte chestii. Şi-o dat repede seama şi de alte chestii. (Cam ambigue descrierile, dar asta e. Decât să stric distracţia, mai bine nu spun nimic.)

Povestea pe scurt:

[1959] – [clasa a treia (cred)] – [şslsşlşşsrşsşsşs (şoapte)] – [desene, cifre] – [fsst (or închis capsula timpului. Apropo. Joacă şi o capsulă a timpului în film)] – [2009] – [Nicholas Cage] – [fsst (au deschis capsula timpului)] – [Fecioru' oleacă surd a lu' Nicholas Cage primeşte cifrele] – [şslsşlşşsrşsşsşs] – [Nicholas Cage + capsula timpului = LOVE] – [bum] – [trosc] – blabla – [şslsşlşşsrşsşsşs] – [Nicholas Cage nu se îndrăgosteşte de tipă] – [şslsşlşşsrşsşsşs] – blabla – [şslsşlşşsrşsşsşs] – [-Hey, stop stealing from my shop!] – [KABOOM] – [The (glorious) end.]

Vreau sa vad filmul Numere Fatale. In ultimele zile pe unde m-am intors am dat de el si desi nu mi-a placut matematica cred ca numerele nu sunt intimplatoare in viata noastra.

Imi place numerologia, as vrea sa o studiez. Am analizat acum citeva luni numerele importante din viata mea si am observat niste chestii interesante. Ar fi inutil sa le spun aici, ar insemna sa va povestesc prea multe,  o sa dau doar citeva exemple.

Exista niste numere de care m-am tot lovit pina acum: 3, 4, 34, 7, 13 si 21. Da, le-as putea juca la loto, sunt fix 6:) Toate se invirt in jurul lui 3 si 4.

Ok..so, in brief:

- la facultate am intrat din a treia incercare (din ambitia sa nu ajung in oala cu prosti de la Scoala Superioara de Jurnalistica). Culmea e ca le-am zis alor mei de la prima incercare ca voi lua abia a treia oara.

- ziua in care am ajuns la rol.ro a fost ziua care mi-a schimbat viata. 18.10.2000. Insumate fac 21, reduse la un numar fac 3.

- de-a lungul timpului am observat ca 13 e norocos pentru mine. Intr-o zi de 13 mi-am luat carnetul de soferi. Tot intr-o zi de 13 am semnat actele pentru prima mea firma. Iar anul trecut pe 13 iunie am semnat contractul pentru garsoniera.

-  in copilarie am stat la casa, undeva pe 1 mai, la nr. 34. Cind ne-am mutat la bloc, apartamentul in care ai mei stau si azi are nr. 34. In prezent eu stau la nr. 3, scara 3, etaj 3, ap. 40

Ar mai fi si altele dar sunt mai personale si nu-si au rostul aici. Probabil daca as sti sa merg mai adinc facind niste calcule…surpriza ar fi chiar mai mare. Tot ce e mai sus poate fi catalogat de unii drept coincidente. Da…eu nu cred in coincidente:)

angels and demons

Vă spuneam de curînd că am fost la librărie să iau cărți de aventuri. După Agentul Secret a urmat cartea lui Dan Brown Îngeri și Diavoli. Prin comparație s-a citit cam ca un scenariu: mult dialog, puțină introspecție, stil narativ direct, descrieri fotografice, vocabular comparativ cu al meu, adică sărac. Din cînd în cînd mai era cîte o înfloritură pe text, stîngace și stingheră, în genul „cele patru Alfa Romeo goneau prin oraș ca avioanele pe pistă.” Cu toate astea povestea e bine construită. Mi-a făcut plăcere în special să descopăr în mod repetat că fraza cutare pe care am citit-o în urmă cu 100 de pagini avea o cu totul altă interpretare decît îi dădusem eu inițial. Nu o să vă spun care anume sînt capcanele ca să nu stric surpriza. Povestea e mult mai bună decît cea din film.

Tema centrală este opoziția dintre știință și religie. Oameni religioși spun că religia nu e prezentată corect; oameni de știință spun că știința din carte e incorectă. Binențeles că primii pun ceva mai mult sentiment în răspunsul lor, pe cînd cei din urmă prezintă rece care e varianta corectă. În ciuda notei de la început care zice că statuile menționate în carte sînt adevărate, toată povestea e ficțiune. Cînd o citiți nu uitați să fiți toleranți.

O frază care mi-a atras atenția este: „one square meter of drag slows your fall down by 20%.” Strict vorbind „drag” este un fenomen, încetinirea mișcării unui obiect care se mișcă print-un fluid. Un fenomen nu se măsoară în numere ci se descrie în cuvinte. Așa că probabil este vorba de „drag coeficient”. Evident, asta nu este o greșeală, ci doar o exprimare eliptică. Problema este că un „drag coeficient” este adimensional, așa încît nu se măsoară în metrii pătrați. Ideea e că forța   care încetinește un corp cu secțiunea ce se mișcă cu viteza printr-un lichid cu densitatea variază astfel încît raportul

depinde aproape numai de forma corpului. Acel „drag coeficient” e constanta asta . Observați că este un fel de presiune aplicată corpului de către fluid și că este presiunea dinamică a lichidului văzut din sistemul de referință a corpului. Singura chestie de aici care se măsoară în metrii pătrați este secțiunea . Deci poate Dan Brown a vrut să spună că „o parașută de un metru pătrat îți încetinește căderea cu 20%.” [Editare: Mai exact „dacă secțiunea transversală crește cu un metru pătrat atunci viteza terminală scade cu 20%.] OK, propoziția asta măcar se poate citii fără să te crucești. Dar e măcar aproape de adevăr? Probabil încetinirea se referă la viteza terminală, adică viteza maximă la care ajungi în cădere. Asta se poate găsi punînd condiția , unde e masa corpului care cade și e accelerația gravitațională. Așadar:

[Editare: Am corectat calculul secțiunii transversale. Trebuie să nu mai scriu chestii de-astea la două noaptea și fără hîrtie. :p] Cu alte cuvinte Dan Brown ne spune că

Care dă .

[Editare: Adăugare] Mai aflăm la un moment dat că greutatea într-un avion care zboară la aproximativ 18 kilometri înălțime este cu 15% mai mică decît greutatea la sol. Cum greutatea  unde este distanța pînă la centrul pămîntului, avem ceva foarte similar cu ce am făcut mai sus:

De unde raza Pămîntului este . Raza adevărată este de 6370 kilometri. Altfel spus, greutatea este cu numai 0.56% mai mică la o altitudine de 18 kilometri. Și mai altfel spus, trebuie să zbori la 540 de kilometri altitudine dacă vrei să-ți scadă greutatea cu 15%.

A treia (și ultima) carte de aventuri pe care am luat-o este Laleaua Neagră a lui Dumas. Mai am un pic și vă zic și de asta cum e.

De cîte ori merg în București îmi e un pic mai greu să respir. Sînt și motive. Azi am aflat că în capitală sînt înregistrate peste 1,25 milioane de automobile. Potrivit anuarului statistic din 2007 numărul locuitorilor este de 1,93 milioane. Așadar o mașină pentru fiecare 1,54 oameni. Autobuzele cară pînă la aproximativ 100 de oameni și mult mai puțin în medie. Dar oricît de scăzută ar fi media tot mult mai mare decît 1,53 rămîne.

Folosiți autobuzele.

Cu schema clasică de două cifre și trei litere se pot înmatricula maxim autovehicule în fiecare județ. Articolul din Evenimentul Zilei zice că „în maxim două luni se va trece la sistemul de trei cifre” citînd un oficial al Poliției Romîne. Același articlol mai zice și că „asta din cauză că tot mai mulţi bucureşteni îşi cumpără autovehicule, iar poliţiştii vor epuiza, până cel târziu în luna iulie, toate combinaţiile de câte două cifre pentru plăcuţele de înmatriculare.” Deci ne așteptăm ca în două luni numărul de mașini să crească cu (1,76-1,25)/1,15=40,8%. Uau! Păi dacă la fiecare două luni numărul de mașini crește cu 40,8% înseamnă că prima mașină a fost înmatriculată în București acum de luni, adică în iulie 2002. Să recapitulăm. Chiar dacă presupunem că numărul mașinilor în București crește exponențial ceea ce spune Evenimentul Zilei (și anume că în următoarele două luni se vor înmatricula aproximativ jumate de milion de automobile) implică un fapt tare departe de realitate. Ori s-a întîmplat ceva care a grăbit foarte mult ritmul înmatricularii automobilelor în ultimul timp, ori doamna Andreea Vădan a băgat faza cu „se epuizeaza plăcuțele pînă în iulie” de la ea, ori Poliția Romînă nu știe aritmetică. Vă las să ghiciți care variantă e mai probabilă.