Dateaza din sec XV – avand ziduri groase de 3-4 m, iar in interior are aproape 300 de camere dispuse in mai multe etaje.

(www.ropedia.ro, ctrl c, apoi ctrl v aici)

Noi am facut o zbenguiala in cerc, pe urmele spiritelor ostenilor ce au luptat vitejeste si au aparat cetatea si biserica chiar cu pretul vietii! Unii chiar au murit din asta!

Dragut, nu-i asa?

O discutie pe filelist despre un windows.

Ei bine, daca nu am reusit sa mergem in Delta Dunarii, am ajuns in Delta dintre munti, complexul piscicol Dumbravita.

Acolo…pasaret in prostie: egrete cu cracii lungi, starci, ratuste de toate neamurile, lisite, si…ce e mai important…buhai de balta! Macar odata in viata ar trebui sa vada fiecare un buhai de balta! Pai nu?

In concluzie… un loc ce merita vazut.

Cu Miha si cu Rex.

p.s. am uitat sa pun watermark.

Ei bine, am zburat! Si voi mai zbura!

Pe masura ce zilele se desfasurau molcom pe taramul zeilor,am inceput sa inteleg de ce,in ciuda contrastelor,Creta mi se furisa in suflet si ma determina sa ma indragostesc iremediabil de spiritul grecesc.Insula se mandreste cu peisaje spectaculoase si experiente nebanuite,dar nimic nu se obtine usor!Ca o virgina,te ademeneste,iti dezvaluie o parte din farmecele ei,dar trebuie sa vrei,sa te straduiesti si sa transpiri putin inainte de a ti se oferi,nuda si sincera.

Stiam inca de acasa ca exista,nu foarte departe de Chania,o rezervatie naturala-Plaja Balos si insula Gramvoussa,o locatie la care se ajunge greu,dar care merita tot efortul.La un moment dat iesi de pe sosea si strabati cu masina aproximatix 8 km de drum de piatra ,printre stanci amenintatoare care parca stau sa se pravaleasca peste tine.Cu o viteza de 20 km/h, in timp ce urci spre 700 m altitudine,punctul de unde incepe calatoria cu pasul spre faimoasa plaja,ai timp sa te delectezi cu peisajul stancos,aproape lipsit de vegetatie,in care se odihnesc in caldura dupa-amiezii caprele producatoare de feta si stupii de albine.Unele stanci tasnesc direct din mare,inducandu-ti o stare de ameteala placuta cand incerci sa privesti valurile care se sparg la baza lor.Iti trebuie rabdare si eventual un evantai,pentru ca risti sa ti se opreasca motorul daca folosesti aerul conditionat.Pantele sunt destul de abrupte si inca ma mir cum masinuta din dotare a facut fata acestei provocari.Dupa o ora am ajuns pe culme si am exclamat mirata de marea de masini care stationau deja in parcare.Am crezut ca putini se aventureaza in aceasta calatorie,dar numarul mare de amatori de spectaculos nu ma facea decat sa-mi imaginez ca e mai mult decat ma asteptam.Grabita sa-mi pun costumul de baie, caut disperata o toaleta la tabepna de langa parcare si…stupoare!Un semn mare agatat ostentativ deasupra intrarii afirma sfidator:”No toilet”!Pai cum,restaurant fara toaleta???Enervarea dadea semne sa ia locul exaltarii si scrasnind din dinti,dar cu speranta ca voi gasi pe plaja o toaleta sa ma schimb,pornim in coborarea de 20 min, pasind atent printre pietrele rosiatice.Dupa 10 minute,desi am incercat sa-mi pastrez expresia imbufnata,in sufletul meu s-a produs o mini-explozie de incantare la vederea taramului promis.Era mai frumos decat in poze si in ciuda caldurii si a prafului,am grabit pasul cu riscul de a-mi scranti gleznele pe poteca neprimitoare.Nu voi incerca sa descriu imaginile ce mi-au ramas intiparite pe retina,pentru ca am epuizat paleta de cuvinte frumoase in descrierile anterioare.Fotografiile sunt relevante.Plaja Balos se uneste cu insula Gramvoussa intr-o simfonie de culori.Am gasit o tabepna si aici si bucuroasa nevoie mare, am intrebat unde gasesc toaleta!Rasunsul???In natura!Fiind o rezervatie naturala,nu exista curent electric si nici apa curenta,deci,nici toaleta!Evaluand situatia si din lipsa de alternativa,am facut nudism pentru 2 minute,cat mi-a luat sa-mi imbrac costumul de baie intr-un loc relativ izolat.A urmat o ora de balaceala in apele paradisului si lungul drum inapoi spre culme.

Am strabatut cei 8 km inapoi spre civilizatie aproape in liniste.La un moment dat am fost opriti de un cuplu de greci,care ne intrebau, cu figuri exasperate, daca mai este mult pana la Balos si daca ne-a placut.Am raspuns la unison si fara ezitare:”Yes!”

Am plecat spre Falasarna,o alta plaja din lista celor ce trebuiau vazute.Situata tot la poalele dealurilor cretane,dar usor accesibila cu masina si mai putin salbatica,plaja se intindea pe cativa kilometri,impreunandu-se cu apele albastre ale marii.Din loc in loc erau beach-bar-uri cu sezlonguri si umbrele si m-am umplut de bucurie cand am descoperit ca tabepnele erau dotate cu toalete.Modeste,dar erau!!!Fara sa stiu ca este aproape un sport national,am remarcat foarte multi tineri care jucau un fel de tenis cu palete de lemn.Toti erau frumosi si linistiti,si nu pareau deloc deranjati de rafalele de vant sporadice care faceau brichetele cu flacara inutilizabile!

A doua zi am petrecut-o pe aceeasi plaja,cu nelipsitul frape si pranzul la tabepna.Fara nici o exceptie,toti ospatarii intalniti au fost amabili,dar cei de aici i-au intrecut pe toti!La finalul mesei,destainuindu-le intr-un acces de sinceritate ca mi-ar placea sa traiesc in Creta, mi-au oferit un job.I-am refuzat amuzata,nestiind ca la plecare voi regreta,chiar si pentru o secunda, acest gest.

To be continued…

Ma pregatesc sufleteste pentru acest post de cateva zile,schitand in minte introduceri si concluzii,iar acum,in momentul in care incerc sa descriu o experienta,ma incearca o emotie in stomac similara cu cea pe care o traiesti cand iti redactezi demisia!Sa-ti petreci concediul in Creta nu este o vacanta pur si simplu,este o experienta…

Incerc sa adun intr-un buchet bogatia de senzatii traite pe meleaguri grecesti,pentru a nu omite nimic din ceea ce m-a determinat sa consider Creta unul dintre cele mai inedite locuri de pe pamant.

Am aterizat  pe aeroportul din Heraklion seara,si cu toata experienta mea de insotitor de bord ,tot mi s-a umplut trupul de adrenalina vazand cum avionul mai avea cativa metri pana la touch-down si dedesubt nu era decat apa albastra a marii Egee!Un moment amuzant pentru partener,care ma urmarea strangand cu putere manerul scaunului si zambea urmarind vulnerabilitatea mea in lipsa uniformei…Avionul era plin de turisti romani,carora le-am fluturat o “bezea” la despartire,pentru ca se indreptau spre cea mai cunoscuta destinatie din Creta,Hersonissos.Noi,la bordul “bolidului” Hyundai Athos(facea parte din oferta agentiei de turism) am purces curiosi sa parcurgem cei aproape 160 de kilometri pana in Chania,o regiune din N-V insulei,aleasa intentionat pentru apropierea de cele mai frumoase obiective turistice.

Nu ma asteptam ca cei 60 CP din dotarea masinii sa fie prea multi pentru drumurile cretane!Mai fusesem in Grecia,in Halkidiki si observasem ca localnicii aveau o afinitate pentru masinile sport…Insula insa,pare guvernata de legi proprii,regulile de circulatie fiind un fel de “guidelines”!Traficul se desfasoara ciudat,incet dar totusi haotic,trebuind sa faci slalom printre harburi prafuite,scuterisiti fara casca si camioane!Daca ar fi sa judeci bogatia locului dupa masini,ai crede ca cea mai mare si mai vizitata insula a Greciei este foarte saraca!

Prima zi in Creta a fost ciudata…Inarmata cu palariuta si geanta de plaja,am pornit in descoperirea imprejurimilor si a plajelor cu apa turcoaz.Spre surprinderea mea,zona in care eram cazati,intre orasul Chania si statiunea Platanias,parea destul de pustie si nu gaseam nici o urma de exotism.Cuprinsa de o strangere de inima,dar cu speranta in suflet,am plecat in Platanias,statiunea care vazuta cu o seara inainte in drum spre hotel promitea multe.Strada principala,aglomerata si plina de magazine cu articole de plaja si tabepne(taverne,dar voi folosi varianta greceasca pentru ca ma amuza cum suna) era o provocare!Desi ingusta,gaseai masini parcate pe margine,care faceau circulatia aproape imposibila…Cu toate acestea,liniste!Nici un claxon,nici o urma de enervare pe fetele soferilor,nici un echipaj de politie!Urmarind indicatoarele “to the beach”,am intrat pe una dintre aleile ce taiau perpendicular artera principala si am asteptat cu infrigurare momentul in care stralucirea apei se va reflecta in ochelarii de soare si voi trai senzatia de bucurie pe care o aveam cand ajungeam la mare,copil fiind.Incepuse sa ma cuprinda disperarea,pentru ca desi amenajate cu umbrelute si sezlonguri,plajele erau destul de inguste si banale.Mi-am privit dezamagita partenerul,care a evaluat rapid situatia si a hotarat sa mergem la Stavros,una din plajele rezervatie naturala,inainte ca eu sa capat acea expresie nefericita ce ma urmareste cand lucrurile nu sunt ceea ce asteptam…

In drum spre Stavros am facut un popas in Chania,un orasel fermecator si haotic,unde a gasi un loc de parcare s-a transformat intr-o continua incalcare a regulilor de circulatie!Am savurat un frape la o cafenea cocheta si ne-am plimbat prin fostul port venetian.Strazile inguste pe care se inghesuiau magazine,cafenele,tabepne si cladiri atat de vechi de puteau deveni momumente istorice, mi-au redat increderea ca sunt intr-un loc cu adevarat deosebit.Am descoperit Old Venetian Harbour din greseala a doua zi,cand am revenit sa luam pranzul.Dupa un colt de cladire se ascundea o priveliste de vedere,un port antic si totusi modern,unde senzatii nebanuite iti navaleau in suflet.Nu stiai ce sa faci mai intai,o plimbare cu trasura,o excursie cu barca,sa iei cina sau pranzul la unul din zecile de restaurante care te imbiau cu arome de mancare traditionala sau sa lenevesti pe o banca admirand farul si valurile ce se spargeau la picioarele tale!Vata de zahar,baloane,suveniruri,magazine,case vechi cu usi deschise,cafenele-un amalgam de culori si tentatii peste care domnea o relaxare neobisnuita,in ciuda aglomeratiei.In acest peisaj am fost pe rand turist,copil,romantica,indragostita si inca nu putem intelege de ce ma fascina Creta,in ciuda contrastelor.

Plaja Stavros se ascunde intre stanci,iar golful ce se formeaza te incanta cu ape turcoaz si nisip fin.Nu este foarte populata,pastrandu-si astfel din farmec.Zona este relativ salbatica,dar celebra ,deoarece in satul Stavros a fost filmat Zorba Grecul,pelicula ce l-a avut protagonist pe Anthony Quinn.

A doua zi ne-am propus sa vizitam trecatoarea Samaria,un canion lung de 18 km ce poate fi strabatut numai cu pasul,in masivul Lefka Ori,care atinge pana la 2500 m altitudine.Nu am ajuns sa admir decat intrarea,deoarece accesul este permis numai cu incaltaminte adecvata,nicidecum cu slapi,cum eram echipati!Acum ma amuz,dar m-am simtit penibil cand a trebuit sa facem cale intoarsa si mi-am primit lectia de morala din partea jumatatii pentru atentia exagerata acordata vestimentatiei si vesnic nepotrivita locului!Pe drum insa am admirat livezile de portocali si maslini,intinse pe inaltimile cretane rasfatate de soarele ce stralucea pe un cer neumbrit de nori.

Serile in Platanias ne strecuram printr-o mare de oameni blonzi,de unde am tras si concluzia ca aceasta parte a insulei este preferata scandinavilor.Incercand diverse tabepne,am devenit un fan al bucatariei traditionale si am descoperit cateva feluri la care voi visa multa vreme de acum incolo.Spre mirarea mea,maslinele cretane sunt foarte mici si zbarcite,dar au o aroma extraordinara si foarte diferita de cea obisnuita.Ca de fapt tot ce reprezinta Creta…

To be continued…