12 febr. 2010

Să lămurim un lucru: nu e vorba de ascultatul manelelor ocazional, din întîmplare sau dintr-o curiozitate de moment. E vorba de cei “infestaţi”, care au făcut o slăbiciune reală, constantă, pentru un asemenea gunoi. Aceştia, departe de a fi o “întreagă naţiune”, cum păreţi să credeţi. nu reprezintă mai mult de 10-15 procente din ansamblul populaţiei adulte. Vă erijaţi, patetic, în apărătoarea naţiunii, pe care eu aş fi “insultat-o”: e o demagogie. Îmi respect naţiunea şi cred ferm în bunul ei simţ; cei cu gusturi atît de joase şi de pervertite nu reprezintă “naţiunea”, aşa cum n-o reprezintă vînzătorii de droguri, cerşetorii, proxeneţii, sau prostituatele. Dumneavoastră nu daţi semne, în acest mesaj, că aţi şti ce am făcut eu, cu adevărat, pentru cultura română. Dar una din misiunile mele, ca om implicat în metabolismul cultural al României, e să împiedic proliferarea prostului-gust, a mitocăniei ritmate, a vulgarităţii săltăreţe. De ce grosolănia ar fi liberă să se manifeste, şi raţiunea care o dezaprobă, nu? Dacă la o petrecere ascultaţi manele cu plăcere, fără să vă vină rău, înseamnă că nu sunteţi ceea ce spuneţi, “o artistă”, şi aş avea tot dreptul – oricît vi se pare de revoltător – să vă bănuiesc de o cultură generală şi muzicală precară. Chiar faptul că numiţi manelele “latură a artei”, punîndu-le lîngă Mozart, e suspect: manelele sunt doar o manifestare a langorilor sau libidinilor de mahala, de o vacuitate spirituală vecină cu vidul şi de o puerilitate grosieră a textului, frizînd uneori oligofrenia. Locul lor e în cîrciuni de periferie şi la nunţile pegrei, dar nu în mass-media.
Tot ceea ce fac, fac pentru “actul artistic de valoare”, căruia mă strădui să-i fac loc, dînd buruiana laoparte. Aberaţii ca Big Brother, manelele sau Ciao, Darwin trebuie considerate periculoase spiritual ca o epidemie, contra căreia se iau măsuri profilactice. Altminteri, în lipsa dialecticii refuzului, cei încă fragezi la minte, cei influenţabili riscă să ia asemenea orori drept “normalitate”.

Pada kondisi pikiran yg lagi stak, iseng saja mengamati perilaku sekawanan semut, yg berduyun2 dengan rapih & bergembira  hilir -mudik kesana -kemari di sebuah pojok halaman rumah, kalau diamati dengan seksama, sungguh unik dan luar biasa sikap dan perilaku dari sekawanan semut tersebut. Setiap bertemu dengan kawan/saudaranya yang lain mereka senantiasa bersalaman satu sama lain,bertegur sapa ato mungkin juga mereka saling menanyakan kabar y?!  hehehe…..

kemudian ketika temannya sedang kesulitan memikul beban dari yg dibawanya, tanpa diminta bantuan teman yang lainny datang dengan segera membantu memikul beban yg dibawa temanny tsb secara bersama-sama. Kemudian ketika ada yg terluka, sebagian temannya mengerumuni semut yg terluka tersebut, Aku pikir mereka lagi memberikan motivasi, menanyakan keadaaan si semut yang terluka & kalau diperlukan mereka akan segera memberikan bantuannya.

Fenomena tersebut membuatku takjub,& iri pada semut…..
Subhanallah…….Bisakah manusia bersikap seperti itu?! Sungguh indahny?!
Mereka begitu harmonis dan hidup rukun antara saudaranya sesama semut
mereka saling tolong menolong, saling sepenanggungan, saling menghargai & saling berempati dengan saudara-saudaranya yang lain. Padahal mereka tidak sekolah ataupun kuliah…..iya gitu???Apa ada sekolahan semut gitu?! Hehehe……

Sangat kontradiksi dengan sikap&perilaku manusia dengan saudaranya sesama manusia yang katanya memiliki kelebihan akal/pikiran, hati & jasad. Tidak sedikit mereka saling sikut, saling menjatuhkan, saling menjelekkan/melecehkan, fitnah sana-fitnah sini, saling serang-menyerang & mereka baru mau menghargai/saling menghormati hanya dengan saudara sesama manusia yang memiliki status social yang sama/lebih tinggi baik dinilai dari harta, tahta & status sosial yang lainya….. kalau yang status sosialnya lebih rendah mereka lecehkan…. serasa menjadi manusia yang paling sempurna & paling mulia……. (Tentunya tidak semuanya seperti itu)

Astaghfirullah…..padahal setiap manusia itu mempunyai hak yang sama untuk dihargai/dihormati meskipun dia dilahirkan di emperan/sbg orang yg kurang beruntung, karena mereka sama2 makhluk ciptaan Tuhan YME, yang memiliki kekurangan/kelebihan masing2 & tidak bisa hidup sendirian…..

pantaskah manusia bersombong/berbangga diri? Astaghfirullah…….

Marilah kita belajar pada semut tuk bersikap pada saudara/i kita sesama manusia & sesama makhluk ciptaan Tuhan Yang Maha Esa!

Acum ceva vreme am scris un articol intitulat Chloe , pentru ca m-a inspirat o rochie vazuta intr-un magazin. Numai ca rochia accea frumoasa a fost doar o metafora pentru viata pe care mi-o doresc, pentru cel care imi va schimba universul. Vladuts a inteles asta,  si a comparat sentimentul asta, vital pentru mine, cu Football Manager-ul lui.

Multi insa mi-au reprosat ca ma las orbita de un simplu material stralucitor, ca nu poti sa ridici o textila la rang de arta.

Si atunci va intreb: Cine e John Galliano ? Un simplu croitor?

Marc Jacobs – un gay cu o obsesie ciudata pentru kilturi?

Karl Lagerfeld – un batranel care nu zambeste?

Ei sunt oamenii care imi creeaza mie zambetul, care scriu in fiecare zi un pic de istorie pe paginile aurite ale ultimului numar din Vogue, care ma fac pe mine sa am mai multa incredere in mine, atunci cand ma ia de brat Ladybag-ul meu.

Pentru mine, sunt niste genii pentru ca munca lor de zi cu zi ma transforma in fiecare dimineata, din tipa aia care vrea sa mai doarma in cea care stie ca arata genial azi! Si pentru cei care n-au stiut nici de aceasta data sa citesca printre randuri, nu ma refer la brandul care te imbraca, pentru ca trust me, si geanta aia pe care tocmai ti-ai luat-o din Obor a plecat de la una din ideile lor, sau daca nu a fost ideea  acestor 3 designeri, a fost a altora ca ei..

Morals: inainte sa iti pierzi timpul judecand/blamand industria modei pentru “superficialitatea” ei, gandeste-te cu ce esti tu mai bun decat o industrie care functioneaza de sute de ani? Esti mai bun decat oamenii care au gandit chilotii pe care ii porti acum?

Am la indemana trei subiecte. Primul este despre cum am plans eu uitandu-ma la un film cu Danny de Vito, cand el ii face cadou fiica-sii un telescop pentru ca ea vroia sa fie astronom si el ii scrie un mesaj inlacrimator “to reach for the stars”. Acum realizez ca sufar de complexul cadoului perfect la momentul perfect pentru ca tata, in loc sa-mi dea si mie la 17 ani o presa tipografica pentru ca vroiam sa fiu jurnalista, mi-a zis ca nu-s in stare de nimic si asta a fost… Al doilea subiect se refera la oamenii care sterg geamul aburit al tramvaiului cu dosul mainii . Mi se face greata cand ii vad, pentru ca pe geamul ala este numai murdarie cu umezeala, care ramane pe mana lor si se sterg dupa aia cu mana pe fata si mor!

Al treilea subiect este despre second handurile cu haine. Da domne’, am ajuns si eu pe-acolo, in ciuda educatiei primite. Pen’ca e criza si pen’ca piata e saturata de rahaturi de haine pe care nu le pot purta de teama ca nu cumva sa fiu vreodata la moda. Asa ca mi-am descoperit o noua pasiune, iuhuuu. Si am parte de suficienta adrenalina, inchisa in spatii micute laolalta cu babornite grase si cautatoare de vintage. Cu un sistem bine pus la punct poti gasi chestii aproape noi si foarte faine, de care nu ai avea parte intr-un mall bucurestean.

Totu’ e sa simti secondu’ ala bun. Il simti de la intrare, dupa miros. Daca miroase a haine multe si atat, si doar te mananca putintel nasul, atunci e ok. Daca miroase a transpiratie, atunci fugi cat poti de repede. Asa e SH-ul de langa parculetul de la Obor. Aranjat, ferchezuit, dar putzicios rau. Mergand spre Iancului de la Obor, cateva sute de metri mai incolo, e un SH ieftin si mediocru. Adica poti gasi acolo camasi barbatesti decente. Nu-mi place insa ca hainele sunt complet nearanjate, puse in vrafuri, si nu prea ai cum sa bunghesti-decat la noroc- cate o pereche de blugi Levis. Oleaca mai incolo… frumos, da, SH Mania, magazin bulgaresc, aranjat, ferches, cu televizor, cu preturi de 40 lei kilu de haine joia si fro’ 80 vinerea, cand primesc marfa. Din pacate, la cat de entuziasmata eram de el, n-am gasit nimic.

Ne intoarcem la Obor, mancam niste cartofi prajiti si mergem spre Lizeanu, unde, vis-a-vis de BRD, e SH-ul nostru favorit. Pai… 4 camasi barbatesti cu 8 lei, printre care o camasa Debenhams ? 2 fuste, una Marks&Spencer si una Onyx, cu eticheta, ambele cu 3 lei? Camasa mea rock, pe care am cautat-o all my life, cu 3 lei? Dap, potential are, si e fain cand prinzi reducerea aia mare, cand se da totul cu 9,5 lei kilu. Totul e sa scotocesti bine bine. Putin inainte de favoritul meu, langa o covrigarie, mai e un second d-ala aiurea, cu haine la 30 de lei. La mana a doua, haine naspa, cu 30 de lei ? Haidi bre… ce-i asta ??? Unul din asta mai e si la Muncii, si chiar ma oftic, pentru ca e mult prea scump pentru ce au ei acolo.

Ajungem in zona Piata Sudului, unde, la o statie de tramvai spre Mall e un second mititel unde mi-am gasit exact camasa alba pe care am cautat-o toata viata, plus rochita army pe care am cautat-o toata viata. 15 lei amandoua. Eu imbracata cu ele ? De nepretuit!

Ajungi acasa, bagi hainutele la inmuiat, le lasi sa se obisnuiasca bine cu apa si detergentul, freci-freci, le storci, le bagi la masina, le fierbe si masina fro ora, le imbalsamezi, le lasi la uscat, le calci si-s ca noi. Si-s perfecte. Si-s aproape gratis.

In plus, cand alegi hainele, neaparat se verifica nasturi, eventuale rupturi, eventuale pete. Indiferent de fundurile grase ale babelor care vor sa te blocheze intr-un colt. Apoi, mai bine treci peste tricouri, cele mai multe sunt largite la guler si se observa ca sunt purtate. Bumbacul si jeansul se prefac foarte bine. Bluzele negre tre’ sa fie chiar aproape noi ca sa le cumperi, altfel se vad urmele de deodorant. Cei mai multi blugi au partea din spate murdara de noroi si jumulita, ca na, asa se poarta, si ai mei sunt la fel. Totusi, de ce sa-i cumperi asa ? Vigilentza maxima si eficientza… cum spunea cineva demult… “mi se spune Tzuchi Eficientza”.

In concluzie? Maine mai rascolesc un second, ca iau salariul, si ca sa-mi satisfac o maaare problema si sa echilibrez cumva garderoba, ma duc la magazinul meu favorit de pe la Romana. Ca sa-mi iau cizme. Sau bocanci. Stiu ca facusera reducere de la 3 milioane juma la 3 milioane..poate le-au lasat la unu juma… hmmm ?! Oi avea noroc ?

Traiasca criza si cacofonia !

Generată de lipsa de transparenţă, ocultarea deciziilor politice constituie hrana predilectă a presei de două decenii. Motivaţia psihologică e destul de simplă: când se ascunde ceva, curiozitatea descoperirii acelui „ceva”, a decriptării semnificaţiei poate atinge cote paroxistice. Nu a fost zi în care să nu răbufnească informaţii despre înţelegeri dosnice ale mai-marilor vremii, în deplin dispreţ faţă de lege şi corectitudine politică, faţă de onoare, demnitate şi ruşine. Au ieşit la iveală hotărâri luate în pripă, ori la întâmplare, ale căror efecte le suportăm cu naivitate, negocieri ca la obor, urmate de comunicate ipocrite menite a abate atenţia celor mai mulţi de la problemele grave cu care se confruntă. Li s-a spus, în bătaie de joc, politică, negociere, compromis. Pentru aşa ceva au fost remuneraţi din bani publici, diminuându-se  fondurile şcolii şi ale spitalului. Toate au avut ca ţintă: jaful bugetului public, eludarea legilor în vederea câştigării sau a menţinerii puterii, golirea buzunarului celorlalţi şi îngrăşarea porcoasă a conturilor proprii, aranjarea copiilor, nepoţilor, unchilor, mătuşilor, verilor, finilor şi a tuturor ţiitoarelor în posturi, moştenire de „familie”, unde competenţa, softul şi hardul ar fi trebuit să fie condiţii sine qua non. Întreaga societate a intrat într-o fundătură din care nu mai poate, sau nu ştie să iasă nici acum, iar timpul nu mai are răbdare.

Drumul parcurs în aceşti ani, cu nenumărate poticneli, întoarceri, renunţări a pornit de la început cu asemenea făcături născute dintr-un egoism feroce. Astfel, unii au declanşat revolta în stradă cu mii de morţi şi răniţi, iar alţii, dintre „foşti”, ajutaţi de vechile structuri şi reţele reactivate, au profitat, fiind emanaţi direct în jilţurile puterii „democratice şi libere”, speculând  indulgenţa românilor. Şi-au făcut fronturi, uniuni, alianţe, asociaţii transferându-se mereu din una în alta, doar-doar se va pierde urma imposturii şi se va căpăta legitimitatea atât de mult visată, dar rămân încă neclintiţi în fotolii aducătoare de profituri, sinecure grase din care supraveghează cu acribie totul pentru ca nimeni să nu mişte în „front”. Tunurile date contribuabililor le-au adus beneficii imense. Totul se rezolvă cu un telefon sau o semnătură unde trebuie.

A năvălit însă peste cazanul în care fierbe mocnit, molcom, ciorba românească greu digerabilul an 2009, când, „ameninţaţi” de-a dreptul cu înapoierea şi sărăcia, politicienii trebuie să aleagă în cunoştinţă de cauză o cale lipsită de ambiguitate spre civilizaţie, libertate, democraţie autentice, de data aceasta pentru toţi şi pentru totdeauna, fără a o mai putea vreodată coti după cum bate vântul, ca până acum. Opoziţia, de 65 %!, deocamdată timid, pare a fi înţeles că schimbările trebuie să fie mai de profunzime, iar puterea simte ameninţător bătaia furtunii prin grajdurile lui Augias, răspândind în atmosferă miasme insuportabile.

Prima victimă va fi chiar şmecheria politică a ultimilor ani, naşul moral al acestui tip de epocă şi comportament politic, amestecat în majoritatea controverselor postdecembriste. Ei bine, epoca celui mai tare din parcare tinde să apună încet-încet, istoria nevrând să se procopsească cu o dilemă suplimentară, dar cu „arta” tergiversărilor, a dezinformării şi manipulării, în care ni s-au experimentat pe viu nălucile lui „big brother” şi ale populismului în eşuare latentă dar progresivă, merge mai greu.

Din păcate, deciziile politice se iau încă departe de ochii lumii, în secret, pe şest, la restaurant, la club, în piaţa publică şi chiar la televizor, motiv pentru care impresia scenariilor, a ocultării se accentuează. Nici vorbă de instituţii de cercetare, de prognoză, de consiliere a experţilor, de studii aprofundate, nici vorbă de experimente ştiinţifice, singurele asemenea decizii fiind cele ale organismelor internaţionale care ne prind mereu pe picior greşit.

În plus, a mai apărut o cabală: preşedintele face totul, guvernul aşijderea, parlamentul a trecut în opoziţie, iar oamenii simpli rămân cu semnele de întrebare şi cu necazurile. Gâlceavă după gâlceavă se insinuează din senin(?), lăsându-se impresia că se lucrează pe rupte. Însă criza se adânceşte. Vezi cazul prăbuşirii economice şi al libertăţii presei ajunsă pe ultimele locuri în Europa.

În consecinţă, se mai prefigurează deja câteva semne de întrebare: se fac dinadins, în cunoştinţă de cauză, ori sunt rodul incompetenţei şi al neputinţei, iar, dacă lucrul acesta se dovedeşte şi cu intenţie, domnii care şi-au asumat puterea vor trebui să dea socoteală nu numai politic. Societatea românească are nevoie de mijloace şi posibilităţi mai rapide de autocorecţie pentru că numai sancţiunea electorală rămâne tardivă şi insuficientă pentru cei 20 ani de impostură, de confuzii şi stagnare, de degradare morală, de minciună, uitându-ne cu jind la suratele noastre de „lagăr” în marş forţat spre civilizaţie. Nu se poate învinovăţi la nesfârşit poporul român pentru lipsurile grave ale atâtor diriguitori fără chef de treabă. A sosit momentul unei analize riguroase şi lucide a cauzelor pentru care nu reuşim să ieşim din marasm. Vom fi în stare?

Dilema cea mai grea rămâne dacă autorii profită cumva de întârzierea reformelor radicale, altele decât cele sub stindard electoral, care să ducă la ieşirea populaţiei din starea de sărăcie şi lehamite, fără depopularea ori exodul satelor şi al oraşelor româneşti spre locuri de muncă mai bine plătite în lumea amară. Din cât se vede, deciziile luate cu încălcarea gravă a legislaţiei şi a deontologiei profesionale se răzbună mai devreme ori mai târziu. Şi atunci, cui prodest? Nu era mai bine dacă toată energia risipită aiurea ar fi fost pusă în slujba ţării conform jurământului rostit cu fast la instalarea în funcţie, jurământ uitat imediat, pentru care nimeni nu a dat niciodată socoteală?

Petru Tomegea

]]> http://deejaydanny.wordpress.com/2009/10/19/s-au-intors-cand-nimeni-nu-credea-la-fel-ca-gherila-ptm/ Mon, 19 Oct 2009 20:10:00 +0000 deejaydanny http://deejaydanny.wordpress.com/2009/10/19/s-au-intors-cand-nimeni-nu-credea-la-fel-ca-gherila-ptm/

mai acid ca niciodata…mai nesimtit sa zic asa,mai al dreaq,mai cum vreti voi…totodata la fel,dar in acelasi timp diferit total…M-am intors,exact ca gherila PTM…cand nimeni nu credea,ei au venit sa ia ce mai era,te-au gasit si nu mai poti scapa,G.H.E.R.I.L.A.  …Tot asa i-am gasit si yo,si ii voi gasi in continuare…oriunde ar fi,orice ar face…Voi fi mai rau ca un “paparazzo“…Pe urmele lor mereu,doi ochi care nu vor fi inchisi niciodata…Te feresti?!Te simti privit?!Afla ca esti…Poti fugi,dar nu te poti ascunde…

Randurile de mai jos vor fi pentru acei care se vor regasi in ele…Pentru ele si pentru ei…Pentru ca,nu-i asa,la un moment dat iti vine greata de ceea ce vezi pe strada,in transportul in comun,la metrou,la mall,in magazine,in jurul tau…Si vreau ca toata lumea sa stie…iar acei care se regasesc,sa se simta,si sa moara de ciuda…Mircea Badea va fi copil pe langa mine…Merita sa rada lumea de ei,de ele…

Si incepem cam asa…Mai toata ziua sunt in mall acum…deh,meseria e de vina…Si vad vrute si nevrude…Aud de asemenea vrute si nevrute…frateeee!!!Deci iti vine sa faci cruce de ce auzi si ce vezi…In farmacie,de exemplu,intra azi una,la vreo 23 ani,insotita de unul…sa ii zic doar asa,ca sa nu incep sa il fac in toate felurile inca de la inceput…bineinteles,el cu portofelul,ea cu cumparaturile si dorintele…Si incepe…iubi,vreau crema d`aia,d`aia,sampon d`ala,d`ala,etc. …El scoate portofelul,se uita nu ciudat si nu mult,zice “Si“, “Si“…Dupa care incepe…Ia lubrifiante,gel intim,prezervative,durez cu vibratii,etc,etc,etc. …bun,hai sa zicem ca ar fi un cuplu normal asta pana acum…Acum vine bomba…El,bagami-as pola in totzi mortzii lui de cheag obosit,avea cel putin 55 de ani…Futu-i in gura de italieni,de-o ard in romania numai dupa pushtoaice,ii cauta moartea pe acasa,si ei sunt in farmacie…bine frate,hai sa zic,nu e el de vina…Acu stai ca ma iau si de ea…Fa,uita-te in pola mea pe strada,ca rade lumea de tine…Tie oare chiar nu ti-e rusine asa putin???Nu ai si u obraz,urechi sa asculti,sau te culci cu “banii lui“ nu cu el…Iti imaginezi ca venitnd in MALL,deci da,nu in magazine mai mici,mai ferite,ti-ai gasit si tu locul unde sa vii…IN MALL,si te afisezi cu macaronarul obosit dupa tine,nu ti-e rusine ca rade lumea…nu te simti asa jenata…rusinata…nu ai si u pic de bun simt??!!Ti-ai gasit,a pierdut cineva rusinea sa o gasesti tu?!

Si super faza,ca nu esti singura…Se mai gaseste cate una din aia care vine pe ploaie torentiala in fustitza mini,cu cizmulitze albe din alea de pitzipoanca de la coltul strazii sau de pe A1(si spun A1 pt ca mi-am luat o tzeapa mare acolo,dar voi reveni si cu subiectul asta alta data),vine plina de farduri,de ruj strident,de machiaj din ala gen MADONA,insotita de ghici cine?!De cate un bulangiu din ala de poarta ochelari,e vai mortzii lui,imbracat din Obor cu Nike-uri sau din Europa cu Armani,murdar tot pe haine,si mai poarta si cate un lant din ala de aur tiganesc la gat,scos afara peste puloverul Armani cumparat din Europa de la reprezentanta lor:))Adica frate,e urat,adica e urat cu spume,si pe deasupra mai e si jegos…caracter jegos,haine jegoase,jegos el prin definitie…fato,nu mai uitam special la tine sau la voi sa stii,insa…pana mea,nu aveai cum sa nu imi sari in ochi…nu spun ca sunt eu Brad Pitt,Cristiano Ronaldo sau mai stiu yo cine…sunt urat si yo…DA!!!Sunt urat cu spume,asa ma consider yo!!!Dar ala e mai urat ca mine de 10 ori…De mine nu prea s-a spus ca sunt urat,insa de tine si de “Galantul“ tau a ras un Mall intreg…trezeste-te la realitate…lasa milionul ala care il da el pt tine,castigat in cine stie ce depozit de si-a rupt oasele,si acum moare de ciuda ca i-l mananci tu…Deschide ochii,dar ce sa iti spun yo tie,care nu te lasa orgoliul nici sa ridici privirea din pamant cand esti cu el,vocea iti tremura de parca ai fi iesit atunci din Tunelul Groazei,iar cand esti cu prietenele tale perverse care te-au sfatuit sa traiesti pe interes,in club,esti cea mai gagica dintre animatoare…Si alea au mai multa onoare in fata oamenilor decat tine…

Sau tu mai asta care mergi la Pro Gym,iei instructorul de fitness cu tine si mergeti impreuna in farmacie de va cumparati creatina,Tribulus,Mega Cla sau X Cell ca sa te umflii bine,apoi vii in mall 5 zile la rand cu aceeasi camasa transparenta ca sa ti-i se vada pectoralii si bratele de fier topit,si speri ca poate o scoti si tu pe una la un suc,sa i-o tragi si tu in seara asta…Te dezamagesc prietene,o sa gasesti din alea doar 1 din 10 milioane…Si cum bucurestiul cu toti turistii lui(aici turistele),in perioada asta,nu are mai mult de 4 sa zic max 5 milioane de locuitori,tzeapa ta prietene…majoritatea aici sunt ca prietena ta de mai devreme,care mergea cu italianul dupa Durex cu vibratii…Ghinion amice,mai spala-te,da si u cu un parfum cat de cat mai original cumparat de la Sephora nu din obor,si fii mai civilizat…Iti dau un sfat,lasa-ti si putina burtik,nu multa,pune o toala mai curata pe tine si nu foarte stridenta(nu camasa aia a ta roz transparenta ca s-ar putea sa te intalnesti cu Naomi si e nasol),o pereche de Adidasi(nu neaparat cumparati de la Nike sau Adidas,sau Other,merge si Leonardo,si Debenhams si Costello daca esti asa sarac),daca nu un pantof frumos cu o camasa,mai zii si u un sarutmana,iar cand iesi din mall nu mai striga si tu in gura mare jane(instructorul de fitness si cel mai valabil tovaras al tau cu care “rupe-ti“ fiarele la flacoane si fiole) hai frate ca am mai futut una aseara…Nu de alta dar s-ar putea sa mai fie si “sifonari“ de langa tine…Si apropo,daca te-as simtit careva in situatia asta,fereste-te,ca sunt cu ochii si pe tine…nici nu stii cum voi scrie si despre tine maine…deocamdata atat…Va mai minunez si pe voi cu noi intamplari “amuzante“ maine!!!

Ciao!!!

Dia adalah orang :

Yang mau menyediakan waktunya untuk membaca, karena membaca itu sumber hikmah

Yang mau menyediakan waktunya untuk tertawa, karena tertawa itu musiknya hidup

Yang mau menyediakan waktunya untuk berpikir, karena berpikir itu pangkal kemajuan

Yang mau menyediakan waktunya untuk beramal mulia, karena beramal itu pangkal kejayaan

Yang mau menyediakan waktunya untuk bercanda, karena bercanda itu akan membuat kita selalu muda

Yang mau menyempatkan waktunya untuk beribadah, karena beribadah adalah ibu dari segala ketenangan jiwa

Deşi a fost vreme urâtă m-am urnit din pat şi am dat o fugă până în faimosul târg bisăptămânal organizat în zona Obor- Focşani. În târg mulţi părinţi cu copii căutau cele necesare pentru şcoală : haine şi rechizite.
Trecând pe lângă o tarabă unde se vindeau articole de vestimentaţie, am văzut o vânzătoare în timp ce convingea o femeie (după vestimentaţie venită din vreo comună) să cumpere : ” Ia uitaţi, are 65 la sută cotton !
Cred că vânzătoarea era mai de la ţară !

Kamis, 06 Agustus 2009 07:59

seorang ilmuwan penting yang dimiliki umat Islam di zaman modern adalah Sultan Bashiruddin Mahmood

Dunia Islam tak hanya mampu melahirkan sederet ilmuwan terkemuka pada masa keemasan. Di era modern pun, dunia Islam memiliki begitu banyak ilmuwan penting, yang kiprah dan dedikasinya telah diakui dunia.
Salah seorang ilmuwan penting yang dimiliki umat Islam di zaman modern adalah Sultan Bashiruddin Mahmood. Ia seorang ahli nuklir dari Pakistan. Ba shiruddin terlahir pada 1938 di Amratsar, India. Ketika berusia sembilan tahun, ia bersama keluarganya hijrah ke Pa kistan setelah negara itu meraih ke merdekaan dari Inggris pada 1947. Bashiruddin berasal dari keluarga tak berpunya. Ayahnya hanya seorang pekerja sosial yang miskin di Lahore, Pakistan. Kemiskinan tak membuat sang ayah abai akan pendidikan anaknya. Dengan penghasilan pas-pasan, ayahnya menyekolahkan Bashiruddin dengan sekuat tenaga.

Dukungan dan dorongan sang ayah tak disia-siakan Bashiruddin. Semenjak belia, ia memang tergolong anak berotak encer. Bashiruddin amat tertarik dengan dunia pengetahuan. Ia berbeda dengan anak-anak sebayanya yang kurang peduli dengan pendidikan.

Dia bahkan rela berjalan kaki berkilokilo meter tanpa mengenakan sepatu menuju sekolah, demi mengejar citacitanya menjadi seorang ilmuwan. Melihat semangat belajarnya yang menggebu, sang ayah pun menyekolahkan Bashiruddin di Sekolah Pemerintah Lahore — sekolah terbaik pada masa itu.

Berkat kecerdasannya yang luar biasa, Bashiruddin pun mendapatkan beasiswa dari pemerintah dan bisa melanjutkan pendidikannya di University of Engineering & Technology, Lahore. Seusai menuntaskan pendidikannnya di program studi Teknik Elektro, awal 1960, Bashiruddin bergabung dengan Pakistan Atomic Energy Commission (PAEC).

Kemudian dia mendapatkan gelar master Nuclear Engineering dari The University of Manchester, Inggris. Ia terus mengasah keahliannya di bidang Nuclear Engineering (Teknik Nuklir) dengan melanjutkan studinya di Nuclear Technology Eduaction Consortium di Manchester.

Melihat potensi dan kecerdasan Bashiruddin, Pemerintah Inggris memintanya bekerja di negara tersebut dengan berbagai tawaran yang menggiurkan. Namun, kecintanannya yang begitu tinggi kepada Pakistan, berbagai tawaran menarik itu pun ditolaknya. Ia memutuskan kembali ke negaranya dan mendedikasikan diri bekerja di PAEC.

Pada awal 1970, Bashiruddin berhasil menemukan sebuah alat untuk mendeteksi kebocoran air atau heavy water leaks pada fasilitas pengembangan nuklir yang disebut SBM Probe (SBM merupakan singkatan dari namanya). Kebocoran air berat merupakan masalah yang sering terjadi pada fasilitas pengembang an nuklir di seluruh dunia.

Hasil penemuannya di dunia nuklir sangat berpengaruh terhadap kariernya. Bahkan, hasil penemuannya tersebut masih digunakan oleh negara-negara pengembang nuklir saat ini. Pada 1974, dia menjadi Direktur proyek pengayaan uranium di bawah PAEC atas permintaan pemerintah Pakistan.

Kemudian, ia membangun laboratorium untuk memproduksi Low-Enriched Uranium (LEU) maupun Highly Enriched Uranium (HEU). Dia juga mendesain dan mendirikan Nuclear Fuel Factory. Kemudian dia menjadi direktur jenderal Nuclear Power of PAEC dari 1996 hingga 1998.

Ambisi Bashiruddin untuk memperkaya uranium dipicu tindakan India yang meluncurkan nuklirnya pada 1974. Ia melihat hal itu sebagai ancaman terhadap negaranya, Pakistan. Bashiruddin dikenal sebagai orang yang sangat nasionalis. Sehingga dia tidak membiarkan negaranya menghadapi ancaman keamanan dari negara-negara lain.

Melihat kejeniusan Bashiruddin dalam bidang nuklir, rupanya negara-negara Barat mulai merasa ketakutan. Bahkan pemerintah AS di bawah kepemimpinan George W. Bush menudingnya membantu Taliban dalam membuat bom nuklir. Padahal CIA jelas-jelas mengatakan bahwa dia sama sekali tidak terlibat dengan jaringan Al Qaida.

Setelah pensiun dari jabatannya sebagai dirjen Nuclear Power of PAEC, Bashiruddin mendedikasikan dirinya dalam bidang kemanusiaan seperti pengadaan makanan, kesehatan, dan pendidikan, namun pemerintahan Bush tidak per caya.

Pada akhir 2001, dia ditahan di sebuah rumah di Islamabad selama 53 hari oleh Pa kistan Intelligence Agencies atas permintaan Amerika. Selama ditahan, dia di interogasi oleh agen-agen CIA berulang kali.

Bahkan putranya, dr Asim Mahmood, seorang ahli bedah syaraf di Rumah Sakit Sir Ganga Ram, Pakistan ikut menjelaskan kepada CIA bahwa ayahnya (Bashiruddin) memang pernah diminta oleh Osama Bin Laden untuk membuat bom nuklir, tetapi dia menolak keras permintaan tersebut.

”Membuat bom nuklir itu tidak mudah, kamu membutuhkan banyak uang dan sebuah institusi besar. Sebaiknya kamu melupakan hal itu. Saya tidak akan membuat bom nuklir. Terlebih lagi pe merintah Pakistan tidak akan menyu kai hal itu,” kata Bashirudin.

Selama masa penahanan, CIA maupun Pakistan Intelligence Agencies tidak menemukan bukti-bukti keterlibatan Bashirudin dengan Al-Qaida. Dia tidak ter bukti membantu Al-Qaida mencipta kan Weapon of Mass Distruction (WMD).

Tuduhan yang ditujukan kepada Nashiruddin itu dipicu ketakutan negara-negara Barat saja, terutama Amerika terhadap kemampuannya menciptakan nuklir. Akhirnya pada De sember 2001 Bashirudin bisa meng hirup udara bebas. Pada 2002, dia tinggal di rumahnya di Islamabad ber sama dengan istri, putranya, juga cu cunya menikmati hidup penuh kedamaian.

Berkat dedikasi dan pengabdiannya, Bashirudidn dianugerahi sejumlah penghargaan baik dari dalam maupun luar negeri. Pemerintah Pakistan meng anu gerahinya Sitara-i-Imtiaz (Star of Ex cellence) atas sumbangannya terhadap ilmu fisika dan nuklir pada 1998.

Sitara-i-Imtiaz merupakan penghargaan yang diberikan pemerintah Pakis tan bagi warganya yang berjasa dalam bidang literatur, seni, kedokteran, dan ilmu pengetahuan. Penghargaan ini biasanya diberikan pada saat hari ke merdekaan Pakistan.

Pada tahun 1998, dia juga mendapat kan medali emas dari Pakistan Academy of Sciences atas sumbangannya terhadap ilmu pengetahuan. Terlebih lagi, ilmu pengetahuan itu berguna bagi kemakmuran umat manusia. Pada tahun yang sama, dia juga mendapatkan medali emas US dari US Institute of Historical Biographies.

Sesungguhnya, nuklir itu memiliki dua sisi positif maupun negatif, tergantung bagaimana manusia menggunakannya. Selama energi nuklir dipergunakan untuk hal-hal positif seperti pengembangan tenaga listrik dari nuklir itu tidak masalah. Namun, nu klir akan berakibat fatal jika digunakan untuk menyerang negara-negara lain di dunia.

Karya-karya Sang Ahli Nuklir

Selain ahli dalam bidang nuklir, Bashiruddin juga aktif menulis buku, baik buku tentang Islam maupun tentang ilmu pengetahuan. Dia terkenal sebagai orang yang relijius dalam dunia akademisi Pakistan.

Bashiruddin telah menulis 15 buku tentang Islam. Beberapa bukunya yang terkenal antara lain, Doomsday and Life After Death (Hari Kiamat dan Hidup Setelah Mati) yang berisi interpretasi hari kiamat berdasarkan penjelasan ilmiah menurut Alquran. Dia juga menulis buku berjudul Muhammad: The First & the Last Cosmology and Human Destiny ( Muhammad: Kosmologi Pertama & Terakhir dan Takdir Manusia). Dia juga menulis tafsir Alquran yang dipublikasikan pada 2005.

Beberapa karyanya yang lain antara lain: Kitab e Zindagi, Mawara, Taseer ul Bayan, Qiyamat or Hayat Bad al Mot, Quran Aik Sciency Mojza, Talash e Haqeeqat, Al fozul Azeem, Qiyama key Motalik Heyrat angez Peshgoiyan, Qiyama key Motalik Heyrat angez Sciency Mushahidat o Tajrbat, First and the Last, Children Rhymes, Our Journey Through Time and Space, Qur’an Pak, Pahliy or Akhriy Haqeeqat, serta Dharhi.

Selain aktif menulis, dia juga mengetuai Dar-ul-Hikmat International, sebuah LSM didirikannya pada 1987. Dar-ul-Hikmat didirikan untuk mengembangkan riset hubungan antara Alquran dengan penemuan ilmiah modern. Dia juga aktif dalam proyek-proyek kemanusiaan seperti makanan, kesehatan, dan pendidikan apalagi sejak terjadinya bencana gempa di Pakistan pada Oktober 2005.

Kepedulian Bashiruddin terhadap kepentingan umat manusia tidak hanya ditujukan kepada masyarakat umum. Bahkan dia juga peduli terhadap kehi dup an para narapidana di Pakistan. Dia menginginkan para narapidana di negaranya bisa mendapatkan kehidupan yang lebih baik, begitu menghirup udara bebas.

Ia lalu membentuk kelompok informal sesama narapidana untuk belajar bersama. Dia juga membangun perpustakaan-perpustakaan yang bukunya melimpah ruah sebagai media belajar para narapidana. Selain itu, Bashiruddin juga membantu orang-orang yang tidak bersalah supaya bisa keluar dari penjara.

Sejumlah pencapaian yang berhasil dilakukan sang ahli nuklir itu antara lain:
* Menyelesaikan sejumlah proyek atom di Pakistan.
* Mendirikan Kahuta Nuclear Enrichment Program di Pakistan pada 1974.
* Mendesain dan membangun Khushab Nuclear Power Plant, ini merupakan satu-satunya Nuclear Power Plant yang dibuat oleh seorang ahli dari dunia Muslim untuk memproduksi Plutonium and Tritium.
* Melakukan berbagai penemuan di bidang teknologi nuklir yang penting bagi perkembangan dan pemanfaatan nuklir.
* Aktif dalam menyebarkan teknologi nuklir untuk dimanfaatkan secara damai bagi kepentingan manusia seperti untuk kegiatan kedokteran, pertanian, maupun industri.
* Manjadi pionir dalam melakukan riset yang menghubungkan antara Alquran dan ilmu pengetahuan
* Ketua Holy Qur’an Research Foundation, di Islamabad. (Rpb/sbl)

sumber : sabili.com

Kamis, 13 – Agustus – 2009, 17:21:23

BANDUNG, itb.ac.id- Dalam kesempatan Sidang Terbuka Penerimaan Mahasiswa ITB Tahun Akademik 2009/2010, dosen muda Fakultas Matematika dan Ilmu Pengetahuan Alam (FMIPA), Mikrajuddin Abdullah berkesediaan untuk memberikan pidato ilmiah yang berjudul ‘Menjadikan Keterbatasan sebagai Pemicu Kreativitas dan Inovasi dalam Riset Nanosains di Indonesia’. Secara gamblang, Mikrajuddin ingin menyampaikan bahwa di dalam keterbatasan pasti ada jalan keluar apabila kita jeli, pantang menyerah, dan mau berpikir kritis. Keterbatasan itu yang kita harus gunakan sebagai pendorong yang kuat untuk menjadi kuat dan kreatif.

Pidato ilmiah tersebut diselenggarakan di Sasana Budaya Ganesa (Sabuga) ITB pada Rabu (12/08/09). Bagi tenaga dosen Kelompok Keahlian Fisika Material Elektronik FMIPA ini, nanosains begitu penting karena sifat-sifat material yang meliputi sifat fisik, kimiawi, dan biologi berubah begitu dramatis ketika dimensi material masuk ke dalam skala nanometer. Pada tahun 2000, lanjutnya, riset material memasuki babak paling progresif seperti penggunaan sel surya, polutan organik, serta pengembangan obat pintar yang bisa mencari sel-sel tumor dalam tubuh dan dapat langsung mematikannya.

Pengalaman sendiri

Mikrajuddin memautkan pidatonya dengan beberapa pengalaman pribadinya, seperti ketika membangun Laboratorium Sintesis dan Fungsionalisasi Nanometer. Kala itu, pria kelahiran Dompu Mataram, 18 Oktober 1968 ini hanya diberi sebuah ruangan gudang yang kurang layak. Kendala lain yang cukup kronis ialah ketidaktersedianya dana penelitian. Namun berkat kegigihan dalam berinovasi dan berkreativitas, laboratorium ini produktif melahirkan karya-karya tingkat internasional.

Saking kreatifnya, Mikrajuddin pernah menyulap sebuah kipas angin kecil dan dimmer listrik menjadi sebuah magnetic stirrer yag dapat digunakan dalam percobaannya. Konon hal itu terjadi karena Mikrajuddin tidak memilki dana untuk membeli magnetic stirrer yang harganya sangat mahal.

Pemilik 2 makalah ensiklopedia internasional ini berpesan kepada para peneliti lain yang sering mengeluhkan masalah dana riset. ” Kita tidak harus melakukan eksperimen secara langsung. Bisa menggunakan cara fenomenologis yang lebih murah.” terangnya.” Kita bisa membangun model teori dari hasil percobaan peneliti lain yang belum memiliki penjelasan teoritik.”

Tak lupa, Mikrajuddin juga berpesan kepada mahasiswa baru untuk bisa menciptakan sejarah dalam usia keemasan, usia 20-an. Peraih titel doktor Hiroshima University ini mencontohkan seperti Bill Gates, Albert Einstein, Niels Bohr menemukan karya gemilang dalam usia tersebut.

Hingga saat ini, karya-karya Mikrajuddin tercatat lebih dari 150 makalah dalam jurnal nasional/internasional berdasarkan data Scorpus per 30 Juli 2009.

Sebenerny dari kemaren Q pengen tau apa makna bulu rajawali y terselip d belakang hiasan kepala orang Indian. Tapi belom cukup data untuk cerita…masi banyak versi y beda…ehhh malah ketemu artikel tentang cara orang Indian nge-date… Tapi ini terjadi d adat Indian d masa lalu…..wah2 tertarik juga niey….jangan protes yach..nie dterjemahkan sebebas2 ny by Tina…^_^

Banyak cerita y beragam tentang tata cara nge date d dunia. Orang Indian cara nge date ny sangat beda dari y kita pernah pikirkan. Salah satu ritual utama y ada d Indian adalah cara nge date dengan tarian y disebut sebagai The Crane Dance (bisa d artikan sebagai Tarian burung bangau). Di tarian ini gadis2 Indian mengenakan pakaian bermotif sangat mencolok. Ini adalah tujuan utama karena para laki-laki akan menyaksikan gadis2 dengan penampilan y paling cantik menari, karena tarian ini biasanya berakhir selama 2 hari ke depan.

An Arapaho camp

Selama The Crane Dance biasany laki-laki muda akan memperhatikan seorang gadis y dy suka. Tidak seperti pada nge date biasa, nge date ala Indian diharuskan laki-laki berbicara untuk meminta izin pada ibu dari gadis y dy sukai terlebih dahulu. Ibu dari gadis itu kemudian berbicara pd laki2 itu bahwa dy diizinkan untuk datang k rumahny. Biasany laki-laki menunggu sampai semua orang tidur dan kemudian dy menyalakan api pada sebuah obor dan menuju rumah gadis y dy sukai. Dy berjalan menuju gadis itu dan menggunakan obor untuk menerangi wajahny sehingga gadis itu bisa melihat dengan jelas siapa dy. Jika gadis tersebut juga suka pada laki-laki itu, maka dy akan meniup obor itu dan hari berikutny dy akan menjadi bagian dari keluargany.

flutes

Adat nge date ala Indian ini akan menjadi sedikit rumit bila si gadis menolak untuk meniup obor itu. Jika si gadis menolak untuk meniup obor itu, si laki2 akan mencobany laen waktu. Nge date ala Indian ini biasanya dibarengi dengan memainkan sebuah seruling y disebut Courting Flute (bisa diartikan sebagai seruling rayuan). Laki2 muda akan meniup serulingny sampai si gadis mau keluar dan menemuiny. Biasany dy akan mengulang untuk menemui gadis pujaanny d malam hari dengan obor ny dengan harapan dy akan meniup obor itu dan menerimany.

Walo adat nge date Indian sangat berbeda, mereka mempunyai cara pendekatan y unik. Pihak keluarga akan lebih melibatkan diri dalam pemilihan pasangan walo si gadis di beri kebebasan memilih. Hal ini merupakan adat pencarian pasangan y sangat indah y dipakai banyak Indian d waktu lampau untuk mencapai suatu pernikahan y bahagia.

Duhhh akhir cerita y cukup mengharukan…akankah datang malam ini ke rumah Q seseorang y.. akan meminta Q meniup obor ny…walah….apaan c..?? ^_^

Thanks to:
http://www.indians.org/native-american-dating.html
http://www.firstpeople.us/FP-Html-Legends/EagleWarFeathers-Cheyenne.html
http://www.littlebighornproject.com/id9.html

<<ÎNAPOI||| ÎNAINTE>>

Slideshow

Azi am ajuns la Bookfest! Sâmbătă fiind, cred că toţi intelectualii & kultur people care nu au plecat în Vamă au spus prezent acestui eveniment. Ajuns la Romexpo te va lovi prima dată mirosul de mici şi de festival tipic romanesc. Deh, poate Liceanu (cu doi de i) & Co se mai delectează în pauză cu mici şi bere. Sau poate sunt mici din soia. Mai ştii? În clădire îmbulzeală mare, cu împins, cu mojicie, cu gălăgie, Liceanu (cu doi de i) vorbea poporului de la standul Humanitas, la alte edituri alţi critici făceau reclame şi lansau cărţi…ideea de cultură şi de bun simţ era departe mult de tot. Am avut senzaţia unui Obor mai evoluat o idee. Ceva tipic românesc, de iarmaroc şi de prost gust…

Voi prefera în continuare librăriile, unde calcând pe vârfuri răsfoieşti din cărţile puse pe raft, anticariatele ascunse pe străduţe, standurile de la Universitate dar nu această adunare de intelectuali de Dâmboviţa care au reuşit să transforme în kitsch şi acest Bookfest, care ar fi trebui să fie ceva finuţ, elegant şi de bun simţ. Mai lipsea să apara şi Băsescu pe acolo, înconjurat de triumviratul Pleşu, Patapievici şi Liceanu (cu doi de i) şi era tacâmul complet.

Singura chestie bună e că la Ed. Cartea Românescă am găsit două titluri ale lui Radu Aldulescu care îmi lipseau din bibliotecă. Dar despre Radu Aldulescu şi romanele lui inspirate din mediile de jos, dintre şuţi, şomeri, curve, navetişti si psihopati într-o ediţie viitoare. Cred şi susţin cu tărie că Radu Aldulescu este probabil cel mai bun romancier lansat în anii 90 şi care confirmă şi in prezent.