Lezárhatják a sepsiszentgyörgyi Olt-hidat

Olt: La Slatina, râul Oltul este plin de lebede şi raţe sălbatice

life’s still brutal – but there’s only like 10 more days until the thesis is done…

this afternoon’s walk:

Highbanks MP.  Dripping Rock Trail (~.5 miles each way) & Overlook Trail (2.3 mile loop).  Hilly.

approx time: 1530.  36F cloudy, constant breeze.

~3.3 miles.  51:25 total.  pace:  15:34.8/mile.

routine: brisk walk for all.

total run: 0 min.  total walk: 51:25.

hotel trei stele. la capătul patului, noptiere. pe noptiere, lămpiţe. lămpiţele au fir. firul e de un metru. priza se afla la patru metri depărtare de lămpiţe. oltenia.
mic dejun. bufet suedez. solide bine reprezentate. ne aruncăm ochii în dreapta şi în stânga. căutăm lichidele. cafea, lapte, apă. nu găsim. întreb în bucătărie: “nu vă supăraţi, dar lichide, cafea, lapte, apă?”..”imediat vine fata”. apare şi fata cu cafeaua şi apa minerală. aş fi vrut plată dar nu m-a întrebat nimeni. oltenia.
hipermarket. cel puţin cincisprezece câini vagabonzi îşi adaptează specia: stau şi aşteaptă la ieşirea clienţilor cărucioarele pline care se îndreaptă spre maşini. le urmează. aşteaptă până când proprietarul căruciorului descarcă tot. poate pică. daca nu pică, tot stau. aşteaptă. te privesc fix. dacă îi goneşti, se întorc. când maşina se pune în mişcare, se reîndreaptă spre ieşirea hipermarket-ului. ciclul se repetă. oltenia.
nu ştim pe ce stradă se află cârciuma. oprim maşina în dreptul staţiei. două fete tinere. bine îmbrăcate. întrebăm:”nu vă supăraţi, ştiţi cumva pe unde se află carul din stele?” “ăăăăăăăăăăă?!?!?!?” lung şi nazal. oltenia.

Cu ce-si mai ocupa timpul preadolescentii din satele din Teleorman.

OLT

Das Instâncias Consultivas

b – Da Organização nos Locais de Trabalho (OLT)

Artigo 21º - O processo de criação, funcionamento e eleições dos membros das Organizações nos Locais de Trabalho (OLT’s) deverá se dar de forma amplamente divulgada e aberta à participação de, no mínimo, todos os sindicalizados do respectivo local de trabalho, obedecendo, pelo menos, aos critérios comuns estabelecidos em regulamento próprio aprovado em Assembléia Geral convocada para este fim.

G) À Secretaria de Política e Formação Sindical compete:

a) planejar e coordenar as atividades do Sindicato nos diversos locais de trabalho;

b) organizar campanhas de sindicalização e programação de seminários, cursos e outros eventos que visem a formação política e sindical da categoria, da direção e do corpo de funcionários;

c) acompanhar e assessorar a criação e o funcionamento das organizações por local de trabalho;

d) autorizar seu Coordenador a assinar, juntamente com o Coordenador da Secretaria Geral, as convocações das instâncias do Sindicato;

e) atuar junto à sociedade civil em eventos que objetivem a formação política das comunidades e sua conscientização, visando a cidadania plena.

3- Conselho de Representantes:

Artigo 12º – O Conselho de Representantes é uma instância com poder deliberativo acima da Direção Colegiada, que tratará exclusivamente de questões inerentes às mobilizações e lutas dos trabalhadores.

§ Único - Deverá ser composto pela Direção Colegiada mais representantes sindicalizados de todas as Comissões de Base (OLT’s) eleitas, segundo critérios de proporcionalidade relativos ao número de sindicalizados representados por cada uma delas. Tais critérios serão definidos por Assembléia Geral.

§ 3º – No orçamento anual serão previstas dotações para apoio às iniciativas organizativas e de luta das diversas bases, desde que as demandas sejam produto de Assembléias do Sindipetro-RJ e/ou de Comissões de Base (OLT’s) constituídas segundo este Estatuto.

E un loc în care las de fiecare dată,după situaţie,o mică sau mare parte din mine.Loc în care,de fiecare dată când mă întorc,am surpriza să mă descopăr din puncte de vederedin care nici nu ştiam că exist.E un loc pe care urăsc să-l numesc “acasă”,în care mă plictisesc,dorm,citesc,rămân fără baterie la laptop.

E locul în care am petrecut jumătate de copilărie,în care s-a desfăşurat şi o parte semnificativă din amplul proces de maturizare,în care am făcut teme de vacanţă din lipsă de ocupaţie.E un loc în care am lăsat câteva lacrimi şi multe crize de râs,unde am învăţat că nucile verzi nu pot fi folosite la prăjitură în locul alunelor şi nici nu se sparg cu toporul,unde mănânc “tartalace”;un loc în care dacă stătui prea mult,na că o dădui în perfect simplu.

E un loc în care sunt leneşă,rea,răsfăţată şi câteodată harnică.E locul în care am mers pentru prima dată la plajă,locul în care,odată cu toamnă şi culesul viei “intră dracu-n sat”.E locul cu nunţi la restaurantul “Dunărea”,cu seri la “Real”,nopţi la discoteca de pe faleză(ce se pot solda cu 17 lovituri de cuţit şi-un cadavru pe o bancă-n parc),cu parastase şi înmormântări la care se râde,dar mai ales se bea,locul cu sinistre dispariţii în fluviu,cu legende despre fântânile părăsite.Locul unde am învăţat involuntar să ghicesc în cafea şi să “zic de deochi”.

E locul în care motanii se numesc Pamela şi căţelele Grivei.Locul în care oamenii sunt cunoscuţi sub nume precum:Ceapacoapta,Putinică sau Cioace.E un loc uitat de lume,cu un cimitir plin de şerpi şi şopârle în faţa căruia sunt parcate X5-uri.E locul din care tinerii pleacă la facultate în Bucureşti sau la muncă în Spania,Italia.E locul în care babele femeile în vârstă afirmă:”Maica,dacă intră peste mine..de violat să mă violeze,da’ să nu mă omoare”,locul în care strada e a bicicletelor conduse de cetăţeni turmentaţi.

E un loc ce posedă o istorie interesantă,munţi de gunoaie şi peisaje “tăietoare-de-respiraţie”.

E un loc în care nu mă duc cu drag mereu,pe care nu-l consider special,dar de care mă leagă amintiri ce mă fac să-mi fie dor.

On my way to Arad, I had the occasion to watch the outskirts of Craiova. Oh my fucking god! And I was thinking Moldova is the poorest part of Romania. No. I was wrong. If you want to see what it’s like in Rio, go to Craiova and you’ll find favelas. Carboard and plastic bags for walls. I bet they have to rebuild after each storm, like those stupid rednecks on Tornado Alley.

Hali!
 
Igen tudom régen(hétfőóta semmit) írtam de nagyon elfoglalt voltam
Kedd:
Semmi nem történt meg arra a napra nem is nagyon emlékszem:D
Szerda:
Oltást kaptunk egyiket a jobb a másikat a bal vállunkba .
A Wikinek még be sem adták de elbőgte magát, szerintem ez egy kicsit gáz dehát ez van (utána meg engembaszogatot) aztán+ még nekem rinyált hogy maradjak ott és fogja a kezét
(nagyon bátor mondhatom)-.-”
Ő a lányok között a “vezető” ha neki nem tetszik valami akkor másnak se tetszhet mert akkor az ciki meg a faszom tudja mi nem pl volt már olyan hogy volt 1 sálam azt mindenki leszólta másnap ugyan olyan lett neki és neki meg röktön mondták hogy jajj tök jó hol vetted?   meg ha ő ugyan olyat vesz mint más akkor az jajj de jó egyforma …de ha más vesz ugyan olyat(később veszi meg mint ő) akkor  az az emberke már rögtön utánozza-.-”
huh most ezt elkellett mondanom:D
Csütörtök:
Voltam suliba de viszont nagyon szarul voltam :fájt a torkom a hasam az oltás helye +a fejem  de azért elmentem suliba  5. órában a Laci meg a Józsi össze vesztek azon hogy a Józsi össze firkálta a Laci nyakát ,a Laci meg össze firkálta a Józsi füzetét óra után a Józsi felhergelte a Lacit a Laci meg erre behúzott egyett nekiököllel,elkezdték ütni egymástmindenki ott állt és nézte h-h verekednek mondtam a fiúknek hogy szedjék már szét őket vagy szóljanak tannárnak mert ezek kinyírják egymást  de egyik se ment volna aztán végül a Gyöngyi szedte a virgácsait és szólt  a tanárnak  (Józsi:”erős” kövér kissebségből származik Laci :kicsit alacsonyabb Józsinál de karatéra jár és ő is nagyon jó erőben van)Péntek szóval ma:
hát ma nem mentem sulamivel megint szarul vagyok  és elvitt anya orvoshoz kiderült hogy a két oltás ütötte egymást :D pontosabban engem kiütöttXD már unalmamba nem tudom mit csináljak senki nincs fenn MSN-en  meg nincs semmi a  tv-be majd ma még sztem írok mert biztos történik valami (legalábbis remélem )
nah puxxx:
                                     Mano_Scream

La Organización de Lucha por la Tierra OLT es la agrupación campesina que ocupa una propiedad atrubuida al empresario José Bogarin.

El dirigente Ramón Medina en diálogo con Radio Fe y Alegría Paraguay explicó que desde hace mucho tiempo gestionan ante el INDERT (entidad agraria estatal) para la regularización y tenencia de la tierra. Mencionó que el predio en cuestion es un latifundio y presumiblemente se trata de una tierra mal habida.

Medina dijo que el lugar ocupado serían tierras fiscales.

Escuche Audio:

La vila medieval d’Estaing aixeca la torre del seu castell a la vall del riu Lot, a França. Aquesta vall, patrimoni de la humanitat de la Unesco, està plena de llocs superbonics que no podeu deixar de veure. Estaing n’és un. Tot el poble és una monada. Cases amb entramats de fusta, cases fortes, un castell, l’edat mitjana als nostres temps. Uns kilòmetres riu amunt teniu Espalion, amb les seves cases renaixentistes abocades a les aigües del Lot, i el graciós pont damunt el riu. O bé la comarca d’Olt, amb els seus castells i abadies. Uns kilòmetres riu avall podeu visitar Entreaygues sur Truyere, on el Lot s’ajunta amb aquest afluent seu. D’aquí podeu endinsar-vos en les gorges de la Truyéré.  El Lot també va engorjat en aquesta zona. La vegetació de ribera domina el paisatge. A la tardor és una maravellosa simfonia de ocres, grocs i vermells. Definitivament la millor època de l’any per anar-hi. A tocar d’Estaing s’imposa la visita del monestir cistercenc de Conques, una maravella del romànic europeu. Una fita que us corprendrà. Ens encanta pujar fins el Lot. Hi anem i hi tornem, cada vegada descobrint coses noves, sensacions diferents. Tots els hotels d’aquesta regió són m,olt senzillets, una mica envellits i rònecs. Tots excepte el “Riviere” a Entraygues. Si podeu pagar-lo, val la pena: habitacions modernes, spa, piscina… o el “Aux Portes de Conques” a Saint Cyprien sur Dourdou, molt agradable, d’aire provençal. Per dormir a altres llocs podeu mirar a Estaing l’hotel “Aux Armes d’Estaing“. A Espalion el Moderne. A Conques el Saint Jacques. Tots aquests hotels també són bons restaurants. De fet son millors com a restaurants que com hotels.

La villa medieval de Estaing levanta la torre de su castillo en el valle del río Lot, en Francia. Este valle, patrimonio de la humanidad de la Unesco, está llena de lugares superbonitos que no pueden dejar de ver. Estaing es uno. Todo el pueblo es una monada. Casas con entramados de madera, fuertes, un castillo, la edad media llevada a nuestros tiempos. Unos kilómetros río arriba tienen Espalion, con sus casas renacentistas colgadas sobre las aguas del Lot, y el gracioso puente sobre el río. O bien la comarca de Olt, con sus castillos y abadías. Unos kilómetros río abajo podéis visitar Entraygues sur Truyère, donde el Lot se une con este afluente suyo. De ahí puede adentrarse en las gargantas de la Truyère. El Lot también baja encajado en esta zona. La vegetación de ribera domina el paisaje. En otoño es una maravillosa sinfonía de ocres, amarillos y rojos. Definitivamente la mejor época del año para ir. Junto a Estaing se impone la visita del monasterio cisterciense de Conques, una maravilla del románico europeo. Un hito que le sorprendera. Nos encanta subir hasta el Lot. Vamos y volvemos, y cada vez descubriendo cosas nuevas, sensaciones diferentes. Todos los hoteles de esta región son muy sencillitos, algo envejecidos y polvorientos. Todos excepto el “Riviere” en Entraygues. Si puede pagarlo, vale la pena: habitaciones modernas, spa, piscina … o el “Aux Puertas de Cuencas” en Saint Cyprien sur Dourdou, muy agradable, de aire provenzal. Para dormir en otros sitios vea en Estaing el hotel “Aux Armes d’Estaing”. O en Espalion el Moderne. En Conques el Saint Jacques. Todos estos hoteles también son buenos restaurantes. De hecho son mejores como restaurantes que como hoteles.

Mi-a plăcut mult la Ocna Sibiului. Faci plajă dacă ai chef, te plimbi, dacă nu ai chef de plajă, dar în primul rând e linişte, nu e balamuc. De aceeaşi liniste am avut parte şi în camping.  Proprietarul Campingului a dat seara un recital la terasa din camping, a cântat la chitara, atmosfera a fost plăcută. La 23.15  muzica a încetat,  după cum s-a promis, iar turiştii s-au putut retrage la somn. Aşa am făcut şi noi. Intru in cort, mă bag în sac şi aud un urlet. Era  câinele. Urla ca lupul! Mai rău e că bietul animal nu arăta a lup, ci a vulpe. De fapt, erau vreo două exemplare hibrid pe acolo. Maronii, de culoarea vulpii, cu urechi ascuţite precum vulpea, de înălţimea unei vulpi,  coada stufoasă şi arcuită precum a creaturii viclene…. numai că aceşti mici mutanţi erau putin mai laţi în spate, sugerând talia unui  câine! Iar acum să urle a lup! Vai de fundul mamii voastre cu cine v-o fi făcut! Nu trece mult că aud “buhuhu!”. buhuhu în măta că vreau să dorm! Câinele continua să urle, bufniţa să buhăie şi tot aşa până m-am obişnuit zgomotul de fundal (mult mai plăcut decât urlătoarea din Căciulata!) şi am adormit.

Dimineaţa deşteptarea, cafea şi hai să facem plajă. Nu se prea putea la ora aia, temperaturile nu seamănă deloc cu cele de la mare, la aceeaşi oră. Oricum am fost primii pe malul lacului fără fund.  Deşi era răcoare, nu se mişca nici frunza de vânt. Nici vorbă să îmi înalţ zmeul! Cu o zi în urmă prospectasem terenul şi deja ochisem în apropierea campingului un dâmb departe de cabluri electrice, lacuri şi copaci. Numai vânt să fi fost! Dar n-a fost să fie! Aşa că plajă, papă, apă… şi cam atât.

Timpul ca nomazii să îşi strângă cortul. Să îl strângi e uşor, aşa că lucrurile au mers strună. Mai greu a fost să ne punem “casa” în maşină, că deja se balamucise tot. Următoarea destinaţie : Horezu.  Graţie tehnologiei mobile dotate cu internet văzusem că există un camping, Trei stejari, în localitatea în care toată lumea se ocupă de olărit.

Mai mult am îndesat bagajele decât să le fi aşezat  şi am plecat, cu promisiunea de a reveni în Ocna Sibiului. Am  parcurs din nou valea Oltului, la fel de frumoasă, pe acelaşi drum spectaculos. Era o zi frumoasă, luminoasă, traficul relativ relaxat, aşa că am tot mers. Am trecut de Cozia, am făcut cu mâna din mers la campingul în care decibelii îmi zduduiseră timpanul, am ajuns în Râmnicu Vâlcea, am traversat Râmnicu Vâlcea… Am ajuns în Băile Govora, o staţiune de dimensiunea unui sat. Un sat frumos aş zice, aşezat între dealuri verzi, împădurite, cu case construite de o parte şi de alta a drumului, case, înalte cu brâu înalt (care sface parte din  beci, pentru a adăposti bunătăţile peste iarnă, după cum aveam să aflu) îngrijite, de oameni gospodari.

Am oprit în Băile Govora, pentru a ne dezmorţi,  să tragem un ochi şi să  vedem dacă există backup pentru cazare. În Băile Govora există un camping, unde te poţi caza la căsuţe. Slabe şanse să îţi întinzi cortul, cu atât mai slabe cu cât aceste căsuţe eru poziţionate în spatele unui ştrand  cu apă minerală, specifică staţiunii. Nicio şansă să frigem arătarea pe care o cumpăraserăm, obişnuiţi deja cu campingurile dotate cu grătar! Dar în lipsă de altceva ar fi fost bune şi aceste căsuţe. Necazaţi nu aveam cu să rămânem, la intrare în staţiune era un indicator spre o pensiune, iar în parcarea din faţa ştrandului erau oameni cu cheia în băţ. Oricum, planul era să rămânem la Horezu.

Zona este foarte frumoasă.  Traseul până în Horezu îl parcurgi suind şi coborând dealuri domoale, prin sate îngrijite. Drumul, la rându-i, e spectaculos (nu asfaltul, şoseaua, căci aceea e în reparaţii, am stat de două ori la stop pentru că se circula pe o singură bandă). Unduit, pe dealuri, din loc în loc traversează podeţe peste  cursuri de apă, linia şoselei preia ceva din specificul locului.

De cum intri în Horezu, până la ieşirea din localitate,   de o parte şi de alta a şoselei magazine sunt înşiruite vase din ceramică tradiţională, pitici de gradină şi bliblicuri ieşite din mâna olarilor. Descriam mai demult că îmi place Horezu, tocmai pentru acel aer tradiţional, pentru florile din curţi, de la festre şi chiar de pe marginea şoselei. Campingul era  la ieşire din comună, duă cum ne-a zis o localnică, aşa că traversăm localitatea uşurel.  Dincolo de case, pe partea dreapta a drumului, se vede o biserică veche, frumoasă pe care îmi propun să o văd după ce ne campăm. Îmi mai propun să merg din magazin în magazin, din atelier în atelier de ceramică.  Trei stejari! campingul! Tragem maşina în faţa campingului, dar ceva e dubios. Nu e nici urmă de cort, iar mare parte a căsuţelor par goale…. Chiar la intrare în camping  e o vacă cu un viţel  după ea. Mmmm. Nu trec două secunde  să ne dezmeticim când un ciuşmandel, în puţa goală şi cu un moţ roşu prins în păr, ne ţopăie prin faţă, aşa că ne căscăm ochii mai bine. Vreo două căsuţe mai jos, o nomadă veritabilă, solidă, cu batic în cap, d’aia cu fuste lungi şi bani în păr, întinde o covertură cu desene colorate (poate fi şi răpirea din Serai!). Din spate apare un alt puţoi mic. La următoarea căsuţă o altă nomadă, slăbuţă de data asta, dar tot cu fuste, bodogănea ceva în limba ei, probabil pentru cineva aflat înăuntru.  Iete nene s-au modernizat ţiganii, campingul a devenit şatră! 10-15 căsuţe erau populate de ţigani, aşa că nu e de mirare că restul campingului era gol. Am dat un ocol prin camping, până la recepţie. O ţigăncuşă mititică la 8-10 ani, frumuşică,  ne întreabă dacă vrem să stăm că sunt case. Mama a îngăimat ceva de genul că vroia să ştie dacă se poate pune şi cortul. Neconvingător! Deja mă gândeam cum ar fi ca eu să stau în cort şi şatra în căsuţe, iar când apăreau consorţii damelor,  cu pălării largi conducând căruţe cu covirtir, să dorească să ne lase nouă căruţa, să plece ei cu maşina. ) Am avut aşa o pornire să fotografiez toată scena (puradelu în puţa goală, ţigăncuşa frumoasă şi lăiaţă, alea bătrâne pe “prispele” căsuţelor, rufele colorate, întinse între copaci!) numai neliniştea că nu puteam contoriza populaţia din orăşelul nomazilor m-a calmat. Nici n-am mai trecut pe la recepţie. Aam ieşit val vârtej şi am intrat într-un atelier de ceramică de peste drum.Era gol, aşa că am fotografiat magazinul. Apare şi meşterul olar. Tinerel, în salopetă, murdar de lut şi de culori, cu mâinile mâzgălite. Îl întrebăm dacă mai este vreun camping în zonă, iar el ne răspunde zguduind din cap. Nu, dar ce are ăsta?Îi povestim că este populat şi cum este populat, părea să nu ştie nimic, deşi locuia vis-a vis.  Noi continuăm să ne mai uităm la ceramică, cam fără chef, cumpărăm un suvenir şi plecăm. AM mai oprit la un magazin de ceramică, ne-am uitat mai mult în gol şi ne-am cărat din Horezu. Nu am mai vizitat nici biserica, nici toate magazinele şi atelierele!

Am fost cam leneşă la scris în ultima vreme şi chiar şi acum îmi e greu să scriu, fiindcă mai degrabă aş umbla telelică. Dar… există o explicaţie, cel puţin pentru săptămână de puturoşeală. Cu o săptămână în urmă am fost în Teleorman pentru un parastas (se pare că pe acolo ajung fie pentru morţi, fie pentru pomenirea lor), luni am plecat pentru o primă parte de concediu cu ai mei, iar joi când m-am întors n-am mai avut la ce scrie fiindcă mezina familiei a adăpat tastatura cu un pahar de suc (tastatură pe care am rezolvat-o cu un duş şi am uscat-o cu feonul).

Despre ieşirea la ţară nu am multe de scris. Am fost cu moto, care pare să intre la apă, am intrat în priză, am muncit, ne-am făcut obiceiul, am vorbit vorbe…M-am întors duminică după-amiază. Pe drum am tras într-o parcare la o pipă şi să mai micşorez distanţa între mine şi familia rătăcită. Când am plecat, a trecut un motociclist pe lângă mine, m-a întrebat încotro şi după ce i-am răspuns Bucureşti a zis „Haide!”. I-am atras atenţia că motorica mea e cam lentă şi i-am zis să-şi vadă de drum că nu doresc să îl ţin pe loc. S-a lămurit despre ce vorbesc şi şi-a văzut cuminte de drum Oricum, am fost încântată de spiritul de „breaslă” pentru care îi mulţumesc (i-am mulţumit şi atunci, dar cu casca în creieri, nu ştiu cât m-a auzit).

Era duminică seara, a doua zi intram în concediu pentru o săptămână şi nu ştiam dacă voi pleca undeva, fiindcă ai mei, pentru care îmi luasem bucata asta de concediu şi pentru care planificasem un traseu de adecvat, balneo- studenţesc (balneo – fiindcă am vizat staţiunile de odihnă şi tratament, poate le fac poftă să meargă şi ei în concedii, studenţesc fiindcă am plecat cu cortul, la buget studenţesc). Aveam nişte pitici pe creier! Deja mă gândeam să mă îmbarc şi să mă car unde oi vedea cu ochii. În principiu ştiam direcţia: către Sibiu cu toate pânzele sus.

Dimineaţa, când m-am trezit, am văzut că erau ceva modificări. Ai mei ca brazii se hotărâseră. Cort, saci de dormit, saltea, genţi erau în mijlocul camerei, pensionarii veseli-lipsă. Era evident că nu plecaseră fără mine, să mă lase pe mine în urmă cu bagajele. Au apărut, cu unele provizii şi chitiţi pe drum. Şi drum a fost. Nu înainte de a-mi pune şi zmeul în traistă!

Pe când am planificat ieşirea ca să se alăture ai mei (eu m-am tot plimbat anul acesta, dar trebuie să recunosc că o plimbare în plus nu strică!) am luat în calcul distanţa, ce i-ar putea atrage…Eu am crezut că tratamentul şi odihna, dar, după ce călătoria s-a încheiat, cred că nu am fost tocmai aproape…Odată porniţi sunt şi ei la fel de „călători” ca şi mine. Aşa că prima oprire a fost la Călimăneşti –Căciulata. Mai exact în campingul din Căciulata. Campingul cam gol. Şi cam mmm…, dar în fine. Ne-am campat, am dat la pompă de simţeam că pe măsură ce se umflă salteaua mi se umflă şi muşchii de la picioare. Hai să vadă oamenii staţiunea! (eu stătusem în copilărie, fără ei, şapte zile lungi de mi se lungiseră urechile de atâta apă puturoasă!) Credeam că vor fi încântaţi de apa atât de renumită pentru bolile de stomac, ficat etc. Ne-am purces, către ape şi mai apoi spre lunga veghe de la Cozia, mănăstirea Cozia. Staţiunea era plină, în principal de pensionari, în special doamne grase cu dureri de glezne. Nu că îi laud pe ai mei, dar ăştia sunt tineri şi neliniştiţi, indiferent de vârstă!

Staţiunea este frumoasă, fiindcă locul este superb. În stânga munte, în dreapta munte, în faţă munte şi de colo- până dincolo se plimbă Oltul. Pădure de jur împrejur, numai el, Oltul, iese în evidenţă şi iese în evidenţă  în mod miraculos parcă,  fiindcă el desparte munţii. Am intrat în părculeţul unde se aflau apele, mai exact izvoarele 1 şi 2. După cum spuneam, staţiunea e populată de oameni de o anumită vârstă. Totuşi aleile sunt zdrenţuite, cu gropi adânci, încât un om mai beteag de un picior, le-ar putea zăpăci pe amândouă. 

Unde puii lui Hector zicea Udrea că se duce de la Comisia de anchetă? Pe ce pana corbului cheltuieşte atâţia bani pe turism balnear când vechile staţiuni sunt vai de ele? O să zică, în aroganţa-i, că asta e problema primarului (mai ales dacă e din alt partid). Dar vreau să zic că nici lăcaşul izvoarelor nu arată mai bine, iar în loc de efecte terapeutice, gaseşti, lângă pereţii scorojiţi,  pe geam un poster cu „vâzare haine de piele şi de blană”. În asentimentul ministresei, nu? Scuze, nici în mini-vacanţă nu am scăpat de umbra îngâmfată a Udresei.

Credeam că ai mei vor fi încântaţi de apele miraculoase? A tras tata o grimasă de zile rele de când a simţit mirosul! Evident nu va sta niciodată la Căciulata în concediu! Hai mai departe spre Cozia. Nu mai ştiam exact  exact unde este mănăstirea poziţionată în staţiune. Iar am înjurat-o pe logofăta Udrea! Pe ce drac a cheltuit bani pe indicatoare, când unul dintre obiectivele demne de vizitat în România se află dincolo de tufe? Mănăstirea este superbă, maiestoasă şi demnă. Demnă ca Mircea, cel care a inaugurat-o în 1388 şi, dacă mi-amintesc bine din „Lunga veghe de la Cozia”, acolo s-a adăpostit acelaşi Mircea, din calea duşmanilor. Spuneam că îmi plac bisericile săseşti fiindcă au o simplitate aparte, fără încărcătura bizantină. Această biserică este frumoasă fiindcă se află undeva între. Există o altă încărcătură decât cea care se vede la bisericile de dincolo de Braşov, apare o tendinţă spre ornamentele bizantine, dar aceste detalii sunt rafinate, nu sunt încărcate. Ce vreau să zic? Cupola e rotunjită, coloanele şi intrările sunt ornamentate, dar cu modestie. Pozele spun mai bine decât mine la ce mă refer!

Să revenim la camping. Nu era cine ştie ce amenajat, dar avea  grătare puse din loc în loc (de unul dintre ele chiar am profitat). În schimb, să nu îţi doreşti să faci duş! La duş curge numai apă rece, rece de îţi pică măselele când te speli pe dinţi. Toaletele turceşti erau curăţele, dar erau scorojite şi pe langă verdele original, petele maronii îţi dădeau un sentiment neplăcut. După ce te obişnuiai cu imaginea, totul era ok. Nu din cauza budei am suferit, nici din cauza apei reci! Cum s-a lăsat seara, la terasa de lângă camping a început balamucul. Muzica, hore, învârtite, macarena,puşca şi cureaua lată,  muzică de tot felul, duduia de se zguduia pământul. Era un dute-vino de maşini, trepidaţie şi duduială de la muzică, chiuială…Balamucul ăsta ţinut până spre două noaptea.

Fiindcă vorbeam despre toalete, la noi, la români,  e o problemă. În drum spre Călimăneşti, am oprit la Deduleşti să mâncăm din renumiţii mici-mari.Buni micii! Înainte de a porni la drum am vrut să fac o escală în acel loc. M-am luat după indicator şi am ajuns în spatele şirului de cârciumioare, am intrat, iar cât am stat în coşmelia toaletei a trebuit să îmi ţin răsuflarea.

Military Spouse Career Advancement Account

(CAA)

Operation Life Transformed’s ONLINE, ANYTIME, PORTABLE TRAINING for PORTABLE CAREERS offers the complete solution for the Military Spouse. The Career Advancement Initiative is a

landmark program that opens the door to our military spouses for portable careers. Workers in high demand portable occupations are able to pick up and move when their loved ones are reassigned, yet they are still able to continue their career path and future.

For more information visit : www.operationlifetransformed.org

*Enrolled students will receive all course materials to include courseware and exams*

pauta:

CLÁUSULA 174 – ORGANIZAÇÃO POR LOCAL DE TRABALHO – OLT -

A Companhia reconhecerá as Organizações por Local de Trabalho – OLTs, instituídas pelas entidades sindicais, garantido todos os direitos contidos na legislação brasileira e internacional (convenções da OIT), referentes a estas organizações, aos sindicatos e aos dirigentes sindicais.

Isto não ficou muito vago e aberto? Desta forma a empresa irá considerar?
Não deveria a mesma (OLT) estar definida (regras e quantitativo) nos estatutos sindicais?

*Please continue to check back often as this blog grows with Resources, Education and Employment Opportunities.*

Operation Life Transformed can help you achieve your Goal- See the article below.

10 Best (and Real) Work-at-Home Jobs

by Melissa Ezarik
Wednesday, July 29, 2009provided by

Searching for jobs you can do from home used to be a matter of scanning the Sunday classifieds for offers to get rich quick by stuffing envelopes.

Now, exposure to at-home employment opportunities has exploded, and a wide range of job ads are just a mouse click away. But so are the scams.

Two years ago, when The Rat Race Rebellion began tracking at-home jobs, there were 30 scams for every legitimate opportunity. Now, with 4,500 to 5,000 work-at-home job ads screened weekly, the Web site finds 57 phonies for every one that’s for real, says Christine Durst, CEO of The Rat Race Rebellion.
Nevertheless, there’s no shortage of people who dream of beating the odds and earning a living from home.

Durst, who is also CEO of Connecticut-based Staffcentrix, which develops home-based and virtual career training programs, says people interested in work-at-home jobs primarily are:

• Parents who say they want to spend more time with their children.
• Trailing military spouses who, according to Durst, by virtue of their spouse’s career need to pick up and move every few years.
• Retirees needing supplemental income.
• People with disabilities.

It’s difficult to be a good parent and simultaneously work well at home, says Durst, because most jobs require blocks of uninterrupted time to accomplish tasks, and children’s schedules are less than predictable. For those who do choose to walk the tightrope between paid work and parenting, consider deadline-oriented work. Durst says it’s generally better for those with younger children than schedule-oriented hourly work.

Steven Rothberg, president and founder of CollegeRecruiter.com, says “an increasing minority” of entry-level workers, are attracted to these gigs. He says he believes social introverts make good candidates. “They like working with people (but) they like interacting by e-mail and by being on the phone. They dislike working in person with a lot of others,” he says, due to meetings and other “time-sucking problems” at an office.

Self-motivation, discipline, job skills and independence are key characteristics for at-home workers, says Stephanie Foster of Poway, Calif., a former medical transcriptionist who runs the Web site Homewiththekids.com.

A growing number of employers appear to believe telecommuting is a good deal for them as well. It reduces overhead expenses, allows access to talented workers who may not be available locally, provides off-hours support and helps retain employees, says Sara Sutton Fell, CEO of FlexJobs.com, a Web site that aggregates hand-screened telecommuting/work-at-home jobs. “We’ve seen a real broadening of the audience of both employers and job seekers.”

Consider these 10 jobs — some rather traditional and others unexpected — for interesting at-home work and good (if competitive) prospects.

1. Virtual Assistant

This is a field with much potential, in part because the title description covers many things. “You can fit your offerings to what you know how to do,” says Foster. One can own a virtual assistant business or work from home for a company that makes you available to other employees or clients. Homewiththekids.com, for example, currently features a dozen such companies. Small businesses hire virtual assistants to help when they can’t justify a permanent employee. The International Virtual Assistants Association, which Durst co-founded in the 1990s, began with 28 members and has grown to more than 600, who charge from $15 per hour to more than $100 per hour.

2. Medical Transcriptionist

As Foster knows, being a medical receptionist is a demanding job, and nearly every company listed on her site seeks applicants with experience and/or training from certain schools. The work involves listening to and typing up dictation from doctors — some of whom have difficult accents, slur words together, and even “eat, drink, chew gum (and) talk to other people in the room” while dictating, she says. But hearing about medical matters can be interesting, and good transcriptionists are in very high demand. Expect initial earnings of less than $10 per hour, but some transcriptionists earn $20 or more per hour.

3. Translator

Those with fluency in more than one language translate audio files or documents, not just word for word but often with cultural differences in mind. “Companies can access home-based translators with hard-to-find language skills without being held back by geographic location,” says Fell.

Foster’s site lists 15 companies that seek home-based translators. The U.S. Bureau of Labor Statistics’ Occupational Outlook Handbook 2008-09, which groups translators and interpreters, notes a projected employment increase of 24 percent over the 2006-to-2016 decade, much faster than the average for all occupations.

The national mean hourly wage for translators and interpreters was $20.74, with a mean annual wage of $43,130 as of May 2008, according to estimates by the Bureau of Labor Statistics. Some industries pay significantly higher, with the highest paying jobs generally in the management, scientific and technical consulting services areas, in which the mean hourly wage was $56.50 and the annual mean wage was $117,530.

4. Web Developer/Designer

Information technology is the sector, Durst says, where most of the home-based hiring is being done. Terri Orlowski, a virtual assistant and Web developer based in Ledyard, Conn., offers services such as custom Web site design, template modification and redesigns, code updates, hosting, and usability reviews. She previously held administrative positions in a variety of industries, and makes a higher per-hour rate now. The job is in high demand. Of the more than 15,000 new monthly work-from-home job postings on Odesk.com, Web developers are in the greatest demand, says spokeswoman Elizabeth Gordon. A list of companies that post at-home tech jobs is available at ratracerebellion.com.

5. Call Center Representative

When you phone to order something from a catalog or infomercial, a big office with rows of cubicles may come to mind. But the person on the other end of the line is likely to be sitting in a home office. “It’s a huge and growing industry,” says Durst of companies that hire independent contractors to take calls from home. She says the “home-shore movement” started in response to complaints about the many companies that looked offshore for workers. While some Web sites, such as Alpineaccess.com, actually hire representatives, most use subcontractors. Just be aware that the pay may be by the minute rather than by the hour, so you may not be paid for time you spend waiting by the phone. A list of companies that hire call center reps can be found at Homewiththekids.com.

6. Tech Support Specialist

Call centers also hire technical support specialists to work remotely. Kate Lister, co-author of “Undress for Success: The Naked Truth About Making Money at Home,” names it as one of her top three “best-bet work-at-home jobs.” And according to the Occupational Outlook Handbook, jobs for computer support specialists (on-site and remote combined) were expected to increase by 13 percent from 2006 to 2016 — much faster than the average for all occupations — with 71,000 new jobs.

7. Travel Agent

Scams abound in the travel industry — particularly organizations that charge for information on how to break into the field. But operating a home-based travel agency can be an excellent business, says Tom Ogg of the Home Based Travel Agent Information Center. “Real home-based travel agents have experienced robust growth over the last decade, and there are probably around 35,000 of them and growing.” A growing (although small) number of people earn $100,000 or more a year, he says. “A solid business concept and plan focused on profitability will take you a long way to achieving your monetary goals.” There’s also the joy of helping others enjoy their leisure time.

8. Teacher

From postsecondary education to elementary schools, there are opportunities for students to learn virtually. Along with that, come opportunities to teach (and tutor) virtually. While distance learning is not new, advanced technology, collaborative multimedia software designed for schools and high-speed Internet connections have created more opportunities for teachers and students to work together from afar, says Fell. Durst has also noticed more teacher jobs being posted, and she knows of one professor who works mainly online and makes six figures — although income “depends on how many hours you’re applying to it and the type of classes you’re teaching.” A resource center for online teaching jobs is available at GetEducated.com.

9. Writer/Editor

Yes, the print publishing industry has been suffering, but Durst is seeing frequent listings these days for writing, editing and proofreading, particularly for the Web. Even those without writing experience can join the blogosphere. Not only can blogging be lots of fun, Foster says, but also there’s money to be earned blogging for someone else’s site, getting paid to post on your own blog or through revenue-sharing arrangements. A list of blogging opportunities, for which the pay range is less than $5 per post to more than $20 per post, can be found at Homewiththekids.com.

10. Franchise Owner

It’s a no-brainer: Owning a business can be the road to at-home work. For an initial investment, franchises may offer a ready-made business with brand awareness, a system and a territory, says Leslie Truex, founder of the Web site Work-At-Home Success. She advises considering businesses that target the over-50 crowd or the self-employed, involve health and wellness, relate to the “green” movement, or involve electronic or online devices (i.e., accessories, applications).

Scam Alert:

When considering any at-home job, put up the scam-detection radar.

Durst suggests watching for these positive indicators of “real” employment:

• The hirer is an established company.
• The ad includes the company name and does not have applicants reply to a blind e-mail address.
• Human resources personnel are available for questions.
• There is mention of information commonly associated with “real” employment (benefits, vacations, policies, etc.).
• There is an application and interview process, not simply an e-mailed offer.
• The employer can detail the job duties and expectations.
• References/work samples are requested.

Melissa Ezarik is a Connecticut-based freelance writer.

Copyrighted, Bankrate.com. All rights reserved.

Ploaie in Fundata, ploaie in Valea Cheii, sfarsitul  ploii undeva langa Curtea de Arges si un apus superb deasupra Oltului.