Marcand inceputul sarbatorilor de iarna, Sfantul Nicolae este recunoscut de credinciosi ca ocrotitor al nevoiasilor. El este considerat unul dintre cei mai iubiti sfinti, aducator de bucurie, mai ales copiilor.

Tradtia spune ca Mos Nicolae trece in fiecare an, in noaptea de 5 spre 6 decembrie, pe la toti copiii si le lasa celor cuminti in ghetute dulciuri si jucarii, iar celor neascultatori cate o nuielusa, ca sa fie mai cuminti la anul.

Sfantul Nicolae este unul din cei mai populari sfinti ai crestinatatii. Datorita numeroaselor minuni pe care le-a savarsit atat in timpul vietii, cat si dupa trecerea la cele vesnice, el este supranumit si “Facatorul de Minuni” (Taumaturgul).

Data nasterii sale este necunoscuta, se cunoaste insa data mortii sale, ziua de 6 Decembrie.

Legenda spune ca Santul Nicolae s-a nascut intr-o familie bogata in Parara (Asia Minor). La moartea parintilor sai, Nicolae a devenit preot si s-a lepadat de toata averea sa, pe care a daruit-o saracilor si a plecat in pelerinaj in Palestina si Egipt. La intoarcerea acasa, poporul l-a intampinat si l-a ales Arhiepiscop de Myra.

Moastele Sfantului Nicolae au fost furate in anul 1087 din Myra, de catre negustorii italieni si aduse la Bari, unde pe data de 22 Iunie 1197, a fost ridicata o biserica ce poarta numele Sf. Nicolae si in care se afla si in prezent moastele sale.

Sfantul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor, dar in acelasi timp este si ocrotitorul marinarilor, al brutarilor, al fetelor fara zestre sau al victimelor sistemului judiciar.

Dintre numeroasele legende care il au ca erou, cea mai cunoscuta este cea a fiicelor unui om bogat care isi pierduse averea. Sfantul Nicolae a venit intr-o noapte si le-a aruncat pe fereastra trei saci de aur, pe care sa ii aiba drept zestre. Intre alte minuni savarsite de Sfantul Nicolae se numara invierea a trei copii omorati de un hangiu sau salvarea de la naufragiu a unor corabii.

Ce ţi-e şi cu părinţii ăştia. Au posibilitatea de a te boteza cu nume diverse, unele de-a dreptul hilare. Nu poţi riposta, încă nu cunoşti limba. Între diferitele categorii de prenume intră acelea care imită numele sfinţilor creştini. Nu ştiu dacă pentru a dovedi credincioşia sau pentru a da părinţilor posibilitatea de a chefui de cât mai multe ori pe an, dar aşa se întâmplă. Sau o fi, precum în cazul meu, situaţia banală în care îţi place acel prenume. În consecinţă, micuţul meu a dobândit în certificatul de naştere şi “titulatura” de Andrei. Cică, cel dintâi chemat. În cazul meu se potriveşte :))

Profit şi de această modalitate (şi de blog, adică) de a-i spune piciului meu ”mulţi ani” şi toată gama de urări adecvată situaţiei, în speranţa că prin 23 aprilie va reuşi să-mi transmită la rându-i, de data asta în româneşte (sper că va lega până atunci câteva cuvinte, măcar preţ de-o propoziţie), una de bine…Că tot sunt şi Gheorghe.

Din ziua de azi,

Sa ai doar bucurii.

in toata viata ta,

sa o traiesti la maxim,

sa o traiesti din plin,

de aceea iti v-oi canta.

La multi ani, la multi ani

La multi ani fericiti

E ceea ce-ti doresc

La multi ani La multi ani

La multi ani impliniti

Cu cei ce te iubesc.

Ce a fost rau a trecut

Ce e bun va veni

Si astazi vom canta

Cel mai nou inceput

Cea mai tanara zi

Aceasta e ziua ta

La multi ani, la multi ani

La multi ani fericiti

E ceea ce-ti doresc

La multi ani, la multi ani

La multi ani impliniti

Cu cei ce te iubesc.

La multi ani, la multi ani

Iti urez la multi ani

Din toata inima.

La multi ani, la multi ani

La o mie de anï

In caz ca s-ar putea.

SFANTUL ANDREI PROTECTORUL ROMANILOR

 

SFANTUL ANDREI SARBATOARE A ROMANILOR

Sirul “sfintilor nationali” ar putea incepe cu unul din apostolii Mantuitorului Isus Hristos, si anume cu Sfantul Andrei. Acesta, desi era iudeu de neam, a propovaduit intr-o parte a pamantului romanesc, la stramosii nostri geto-deaci, si anume in teritoriile situate pe tarm apusean al Marii Negre (Pontul Euxin). Cine era Sfantul Andrei, “cel intai chemat” la apostolie? Era frate al lui Simon Petru, care s-a numarat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amandoi fiii pescarului Iona. Erau originari din Bersaida, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Amandoi s-au numarat printre “ucenicii” Sfantului Ioan Botezatorul, ascultand timp indelungat predicile acestuia in pustiul Iordanului, cu indemnuri la pocainta si proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele “Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan 1, 29). A fost si el martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, intarindu-se in convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci. A doua zi dupa botezul Domnului in Iordan, Ioan Botezatorul statea pe tarmul acestui rau cu doi dintre ucenicii lui, Andrei si Ioan (viitorul apostol si evanghelist), carora le spune din nou: “Iata Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 36). Auzind aceasta marturisire, cei doi ucenici au pornit dupa Iisus, in dorinta de a-L cunoaste. Iisus I-a observat si I-a intrebat: “Ce cautati?” La care ei au zis: “Invatatorule, unde locuiesti?” El le-a zis: “Veniti si veti vedea”. Au mers deci si au vazut unde locuia si au ramas la El in ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei a anuntat apoi si pe fratele sau Simon Petru ca “a gasit pe Mesia” (Ioan 1, 41). Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai tarziu. Este relatata de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei prin cuvintele: “Pe cand (Iisus) umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: <>. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El” (Matei 4, 18-20 si Marcu 1, 16-18). Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfantul Andrei doar de doua ori: la inmultirea painilor, dincolo de Marea Galileii, cand el a instiintat pe Mantuitorul ca acolo, in multime, era un baiat care avea cinci paini de orz si doi pesti (Ioan 6, 8-9), iar a doua oara, dupa invierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, au instiintat pe Domnul ca niste elini (greci), veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, voiau sa-L vada (Ioan 12, 20-22). Alaturi de ceilalti ucenici, a fost trimis si Andrei de catre Mantuitorul la propovaduire (Matei 10 si urm)>. L-a insotit pe Mantuitorul pe drumurile Tarii Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a savarsit, a ascultat cuvintele Sale de invatatura si parabolele pe care le-a rostit in fata multimilor, a suferit alaturi de ceilalti apostoli, atunci cand Domnul a fost prins, judecat, chinuit si apoi rastignit pe cruce; s-a bucurat alaturi de ei cand a aflat de minunea invierii din morti si L-a vazut pe Domnul inviat in prima zi, si dupa opt zile, apoi la aratarea din Galileea, cand au primit porunca predicarii Evangheliei la toate neamurile (Matei 28, 19). In urma poruncii Domnului, de a vesti Evanghelia la toate neamurile, dupa pogorarea Duhului Sfant si intemeierea Bisericii crestine la Ierusalim, in ziua cincizecimii din anul 30, Sfintii Apostoli si apoi ucenicii lor, au inceput sa predice noua invatatura adusa in lume de Mantuitorul Iisus Hristos. Potrivit traditiei si celor scrise de unii istorici si teologi din primele veacuri crestine, Sfantul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra – cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul Marii Negre. Dar pana a ajunge aici, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a indreptat spre teritoriile amintite de la Dunare si Marea Neagra. Trebuie sa notam ca in aceste teritorii, locuite de geto-daci, prin secolele VII-VI i.Hr. s-au asezat colonisti greci, care au intemeiat cunoscutele cetati de pe tarmul apusean al Marii Negre:Tyras (Cetatea Alba), Histria (Istria), Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), si altele. Spre sfarsitul secolului al IV-lea i. Hr. s-au asezat aici triburi de sciti, populatie nomada de origine iraniana, care au fost asimilati cu timpul de autohtoni; ei au dat insa teritoriului respectiv numele de “Scitia” (Scythia). Mai tarziu, teritoriile de pe tarmul apusean al Marii Negre, pana inspre gurile Bugului, au facut parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, i.Hr.), dar in anul 28 cetatile grecesti de aici au acceptat protectoratul statului roman. In anul 46 d. Hr., intreg teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria rasariteana de azi), iar in anul 297, in timpul imparatului roman Diocletian, a devenit provincie aparte, sub numele de Scythia Minor (Scitia Mica). Anexarea acestui teritoriu – inclusiv a cetatilor grecesti pomenite mai sus -, in cultura si formele de viata grecesti si apoi romane, a oferit conditii prielnice pentru predica Sfantului Apostol Andrei. Asa cum aratam mai sus, traditia despre predica sa in Scitia apare in cateva lucrari scrise in primele veacuri crestine. De pilda, in lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort in timpul persecutiei imparatului Decius (249-251), iar in secolui IV in Istoria bisericeasca a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei († 339/340) care o preluase de la un alt mare teolog, Origen din Alexandria († 254). Iata ce scria Eusebiu: “Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia…”. De altfel, din epistola Sfantului Apostol Pavel catre Coloseni (3, 11), reiese ca si “scitii” au putut auzi cuvantul lui Dumnezeu. Traditia ca Sfantul Apostol Andrei a predicat la sciti a fost reluata mai tarziu si de alti scriitori bisericesti. De pilda, calugarul Epifanie, in secolui VIII, in Viata Sfantului Apostol Andrei, scria ca intre popoarele evanghelizate de el se numarau si scitii. In asa numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza ca acest apostol “a predicat in Pont, Tracia si Scita”. In acelasi Sinaxar se afla o alta stire, potrivit careia, Sfantul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, in Bulgaria), pe un ucenic al sau cu numele Amplias (Ampliat), pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la 31octombrie. Mult mai tarziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) scria ca Sfantul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia si Bitinia) “in pustiurile scitice”, care puteau fi situate fie ca in Scitia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie Scitia Mica sau Dacia Pontica, locuita de greci, romani si geto-daci. De altfel, istoricii bisericesti rusi socotesc ca Sfantul Apostol Andrei a predicat si in nordul Marii Negre. Invatatul mitropolit Dosoftei al Moldovei, in cartea sa Viata si petrecerea sfintilor, scria ca “Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorti) Bitinia si Marea Neagra si partile Propontului, Halcedonul si Vizantea, unde e acum Tarigradul (Constantinopolul n.n.), Tracia si Macedonia, Tesalia, si sosind la Dunare, ce-i zic Dobrogea si altele ce sunt pe Dunare, si acestea toate le-a umblat”. (sursa informatiilor: http://www.crestinism-ortodox.ro) Traditii romanesti / 30 Noiembrie – “Noaptea Sfântului Andrei” Ziua Sfantului Andrei se cheama si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se stie ce a simbolizat lupul pentru daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu scapa dinaintea lui. De aici si credinta ca “isi vede lupul coada”. Ziua se serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care indraznesc sa plece la drum, in ziua cand porneste si luparia. In noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna, iar Sf. Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup. Ca sa-si apere gospodaria de lupi, se obisnuieste si astazi la tara sa se unga tarusii de la poarta, ferestrele si pragul usilor cu usturoi. In unele parti se ung cu usturoi chiar si fantanile. Alti gospodari fac o cruce de ceara si o lipesc la vite, insa numai la cele de parte barbateasca: boi, berbeci, armasari, tapi, si anume pe cornul din dreapta. Tot din cauza lupilor nu se matura toata ziua, nu se da gunoiul afara, nu se ranesc grajdurile, nu se piaptana, nu se fac zgarieturi, nu se face pomana si nu se da nimic cu imprumut. Daca stapanii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totusi, cand soarta scrie altfel, primejdia nu se poate indeparta, caci peste cele hotarate de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece. În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le asculta ce spun, moare. La miezul noptii de Sf. Andrei se deschid cerurile. Noaptea strigoilor In credintele poporului roman de pretutindeni, in noaptea de catre Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umbla strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale mortilor, care nu ajung in lumea de “dincolo” dupa inmormantare, sau refuza sa se mai intoarca “acolo” dupa ce isi viziteaza rudele, la marile sarbatori calendaristice. Strigoii morti devin foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Dupa relele provocate si locul unde activeaza, ei pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Ei calatoresc pe Pamant si pe ape, strigand si miorlaind, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau in butoi. Prin unele parti, se crede ca acesti strigoi iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc pe afara, prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, adica cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile ce le au pe fata. Babele sau oamenii-strigoi, inainte de a iesi din casa pe horn, se ung pe talpi cu untura. Adeseori ei trag si clopotele pe la biserica. Cand nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat masuri de aparare: au mancat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate si la incheieturile trupului. Au uns ferestrele, usile, hornurile, scarile, clantele usilor, boii si vacile la coarne, clestele, lada si toporul. Pe alocuri, usturoiul este tavalit mai intai prin funingine. Unii astupa si hornul sobei. Daca strigoii nu gasesc nici un loc pe unde sa intre in casa, atunci cauta sa-i cheme afara pe cei dinauntru. Strigoiul vine si striga la fereastra: “Ai mancat usturoi?”. Daca omul raspunde, il muteste; iar daca tace, se duce in treaba sa si incearca pe la cei care n-au mancat usturoi. Noaptea vrajilor si a farmecelor Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vraji si farmece. Fetele masoara noua cescute cu apa pline, si le toarna intr-o strachina, care se pune sub icoana. A doua zi, in zori, se masoara din nou, cu aceeasi cescuta, apa din strachina. Daca va mai ramane pe fundul strachinii apa, fie si cateva picaturi, atunci vor avea noroc; dimpotriva, daca ultima cescuta va ramane neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc si nu se vor marita. In noaptea de Sf. Andrei, ca sa-si viziteze ursitul, fata isi pune sub cap 41 de boabe de grau si daca viseaza ca-i ia cineva graul, se va marita. Unele fete isi pregatesc turta, pentru ea aducand apa cu gura. Pentru acest colac aduc apa neinceputa, iar produsele din care se prepara turta (faina si sare) sunt masurate cu o coaja de nuca. Dupa ce au fost coapte pe vatra, fetele isi mananca turtitele preparate, convinse fiind ca ursitii vor veni, in vis, cu apa sa le potoleasca setea. Fetele mai fac un colac din paine dospita, punand in mijlocul lui cate un catel de usturoi. Dus acasa, colacul este asezat intr-un loc calduros, unde este lasat vreme de o saptamana. Daca rasare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaste ca va fi cu noroc. Daca nu rasare, fata se intristeaza si spune ca va fi lipsita de noroc. Unele fete merg in aceasta noapte la fantana, aprind acolo o lumanare de la Pasti si o afunda cu ajutorul galetii. Cand fata apei este luminata bine, fata zice: “Sfinte Andrei, Scoate-i chipul in fata apei, Ca in vis sa-l visez, C-aievea sa-l vaz!” Atunci, apa din fantana se tulbura si fata isi vede, se spune, chipul ursitului. Unele isi fac de ursita cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cutite si o coasa, toate infierbantate in foc. Dupa ce s-au inrosit, se scot afara, se sting in apa si apoi se descanta. In seara Sfantului Andrei, toti ai casei, mai ales fetele mari si baietii, seamana grau in cate o strachina sau glastra cu pamant. Aceluia ii va merge mai bine, va fi mai sanatos si mai norocos, caruia i-o rasari graul mai bine si o creste mai frumos. Usturoi miraculos Tot in seara de 29 noiembrie, se aduna la o casa mai multi flacai si fete. Pe o masa, ei pun mai multe caciuli de usturoi, imprejmuite cu tamaie, smirna si cateva lumanari de la Pasti aprinse. Pun apoi pe masa diferite feluri de mancare, mananca, vorbesc si rad in toata voia buna, pana cand apar zorii zilei. Fetele isi impart intre ele usturoiul, pe care il duc a doua zi la biserica, pentru a-l sfinti preotul. Acest usturoi se pune pe policioara la icoane, fiind bun de facut de dragoste. In alte zone din tara noastra, pazitul usturoiului se face in felul urmator: intr-o casa de gospodar se strang 10-12 fete, avand fiecare fata cate o paine, trei capatani de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o ata rosie si o sticla de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masa, intr-un colt al casei, si se acopera cu o broboada rosie. Langa lucruri, pe masa, sta un sfesnic c-o lumanare aprinsa, care arde de cu seara si pana in ziua. Langa masa, una in dreapta si una in stanga, stau de straja doua babe, care baga bine de seama ca sa nu se fure din lucruri, ori sa nu puna cineva mana pe ele. Ele stau acolo neclintite pana dimineata. La aceasta petrecere, vin si baieti cu lautari. Se canta si se petrece pana in zori. Cand s-a facut ziua, hora este jucata afara. Un flacau joaca in mijlocul horei toate lucrurile fetelor, pazite de batrane. Dupa joc, fetele isi iau lucrurile si le impart flacailor. Painea se mananca, rachiul se bea, usturoiul se pastreaza de leac. Cand vitele-s bolnave, li se da mujdei in bors ori vin si le trece. Daca se fura din usturoi, nu-i bine deloc: fetei nu-i va mai merge bine. Usturoiul pazit este semanat primavara. Daca pleci la drum lung, sa iei putin usturoi cu tine. De la pazitul acestui usturoi s-a nascut zicala: “Parca a pazit usturoiul”, care se da celui ce se cunoaste ca a petrecut o noapte fara somn. Tot in aceasta noapte se fac observatii meteorologice: daca luna va fi plina si cerul senin, se zice ca iarna va fi cu moina. Daca luna va fi plina si daca cerul va fi intunecat, daca va ninge sau va ploua, peste iarna vor fi zapezi mari si grele. De la aceasta zi si pana la Craciun, gospodinele nu mai tes in razboi si nu torc, de frica sa nu se supere Maica Domnului pe dansele. Sfantul Andrei este socotit inceput de iarna, numindu-se din aceasta cauza “Andrei-de-iarna”. Atat de multi Andrei in Romania si in diaspora In Romania, numele de Andrei sau Andreea este unul din cele mai des intilnite. 

 autor: Desprecopii.com

Avui dimarts arribam al programa 449 d’El crepuscle encén estels · IB3 Ràdio, 21:00 ·  Al Crepuscle no entenem gaire aquella distinció tan tòpica entre Ciències i Lletres; és més, alguns dels qui ens seim en aquesta taula la combatem, fervorosament, des de les Ciències Socials. Pot començar una persona els estudis d’Enginyeria de Mines i acabar com a llicenciat de Filologia Catalana, consultor de la UOC, i membre de la secció Filològica de l’IEC ?? És el cas del professor eivissenc ENRIC RIBES I MARÍ, autor –d’entre molts altres articles– de La toponímia d’Eivissa en relació amb la valenciana, publicat (2008) al nº 108-109 del Butlletí Interior de la Societat d’Onomàstica, a partir de la seva pàgina …449

449, mira per on, com Crepuscles comptam fins el dia d’avui.

· IB3 ràdio en directe · http://streaming01.ib3radio.com:8000/ib3radio.mp3

De aiestă oară o să grăim despre baltă, baci şi cioban.

Legătura între aceşti termeni este extrem de strânsă. Astfel, primii doi derivă din fondul celor circa 150 de cuvinte de origine traco-dacică pe care românii le-au păstrat şi după ce s-au transformat, treptat, în vorbitorii unei limbi romanice. De asemenea, ultimii doi au legătură cu păstoritul, îndeletnicire ce i-a caracterizat şi pe strămoşii noştri traci, cât şi, în mare măsură pe reprezentanţii tuturor dialectelor  limbii române, fie ei situaţi la vest, sud sau nord de vechiul Donaris. În fine, toţi aceşti termeni, se leagă strâns între ei, deoarece, locurile de iernat ale păstorilor menţionaţi se aflau, adesea, în zonele cu exces de umezeală, care, măcar pentru o parte a sezonului rece, prin microclimatul mai moderat asigurat, permiteau un iernatic mai uşor turmelor pe care aceştia le aveau.

Prin acest material dorim să dăm şi un răspuns, bazat pe argumente ştiinţifice, utilizatorului lolekbolek, care a afirmat, aici, următoarele:

„1. ( daca tot tre sa citam din gesta):Quem terram habitarent sclauij, Bulgarij et Blachij, ac pastores romanorum
ei, fiecare traduce, interpreteaza cum vrea. eu am gasit 3-4 traduceri. cert este ca au imprumutat .( blato-slav, balta-roman )

2. nici cu Bacs lucrurile nu sunt simple.

asa se pare ca la maghiar pastoritul era organizat ca si firmele multinationale de astazi (IMG:http://forum.softpedia.com/style_emoticons/default/smile.gif)
http://hu.wikipedia.org/wiki/Pásztor
ranguri, functii etc. , apare si bacs.

dar apare si ca nume mic. http://hu.wikipedia.org/wiki/Bács_(keresztnév)

cert este ca la romani e foarte raspandit

3. cioban, Csobanka e de origine turca: http://tr.wikipedia.org/wiki/Çoban

si dexonline merge pe varianta asta.

4.szallas vine de la verbul szall, megszall etc. cu sens de odihna . o pasare cand se opreste din zbor :leszall.
si dexonline spune ca salas vine din magh. szallas. nu are legatura cu stana.

cine a scris asta? a reusit sa faca multe greseli”

Sublinerea de la finalul citatului ne aparţine.

Să începem prin a oferi definiţiile din Dexonline:

BACI, baci, s.m. 1. Cioban care conduce o stână. 2. Cel care câștigă și aruncă primul la jocul de arșice. – Et. nec.

Sursa: DEX ‘98 | Trimisă de paula, 28 Feb 2002 | Greșeală de tipar

BACI s. (reg.) sameș, scutar. (Baciul unei stâne.)

Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

baci s. m., pl. baci

Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

BACI ~ m. Cioban care conduce o stână. [Monosilabic] /Orig. nec.

Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

bací (bací), s.m. – 1. Cioban care conduce o stînă. – 2. Formulă de reverență cu care se adresează persoanelor în vîrstă sau de un nivel superior. – 3. La jocul de arșice, copilul care aruncă primul. – Mr. baci, bagi, megl. baci. Origine necunoscută. Opinia predominantă este că avem a face cu un cuvînt de proveniență orientală, dar anterior contactului cu turcii (ceea ce pare a se adeveri prin prezența sa în dialecte, și de asemenea prin apariția sa constantă, ca nume de persoană, din sec. XIII; cf. Hasdeu 2296). Ar fi, prin urmare, cuvînt cuman sau turanic (DAR), sau derivat de la iranianul bac (Densusianu, GS, IV, 149). Evident, este dificil de combătut fundamentele acestor opinii, atîta vreme cît nu se poate indica, pe de o parte, etimonul turanic exact, sau, pe de altă parte, calea de pătrundere a cuvîntului iranian. Cert este că termenul se află în toate limbile balcanice slave care înconjoară teritoriul rom. (bg. bač, sb. bač(a), slov., ceh. bača, mag. bacs(i), bacsó, pol. bacza, ca și ngr. μπάσσιοσ, alb. bats. Însăși aria de răspîndire a cuvîntului pare a indica proveniența sa rom., căci numai rom. a fost direct legată de toate limbile menționate mai sus, și faptul că acest cuvînt nu se explică prin mijloacele proprii nici uneia din aceste limbi. Totuși, nu este posibil să-l explicăm, pînă în prezent, numai prin intermediul rom. În ce ne privește, și dat fiind că în orice caz ne aflăm pe terenul fragil al conjecturilor, nu excludem posibilitatea de a se fi conservat în baci un cuvînt autohton, poate cel care corespunde lat. pater și posibil același care s-a păstrat în bade. Originea dacică a cuvîntului fusese postulată încă de Hasdeu, Columna lui Traian, 1874, 104. – Celelalte explicații vechi par prea puțin plauzibile. După Miklosich, ar fi vorba de un termen sl. care trebuie pus în legătură cu bašta „tată” (Slaw. Elem., 14) și cu baština „moștenire” (Lexicon, 12), ipoteză greu de susținut, datorită dificultăților fonetice. Șeineanu, II, 42, propunea ca etimon tc. baș „șef”, care la rîndul lui nu poate fi posibil nici din punct de vedere istoric, nici fonetic. Gáldi, Dict., 103, propune mag. ca izvor al rom., poate pe baza hazardatei despărțiri pe care o face DAR la sensul 2 al cuvîntului baci, considerat acolo ca diferit de 1 și derivat din mag. – Pentru proveniența rom. a bg. bač, bačjo, bačija, cf. Candrea, Elemente, 401 și Berneker 37; și din ngr. μπάσσιοσ, cf. G. Meyer, Neugr. St., II, 76. Rosetti, II, 109, indică numai identitatea rom. cu alb. Der. băcie, s.f. (cășărie; ocupația baciului); băcioi, s.m. (baci); băcit, s.n. (dijmă care se plătește baciului); băciță, s.f. (nevasta baciului; femeie care conduce o stînă); băciui, vb. (a prepara brînză; a face pe baciul; a munci într-o doară, a trage chiulul; a conduce).

Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 22 Jul 2006 | Greșeală de tipar

BÁLTĂ, bălți, s.f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ♢ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă. – Probabil din sl. blato. Cf. alb. b a l t ë.

Sursa: DEX ‘98 | Trimisă de paula, 17 Mar 2002 | Greșeală de tipar

BÁLTĂ s. 1. (GEOGR.) (pop.) tău, (reg.) rât, (înv.) paludă. (~ cu pește bogat.) 2. (GEOGR.) (rar) lac. (~ Snagov.) 3. v. apăraie.

Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

báltă s. f., g.-d. art. bălții; pl. bălți

Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

BÁLTĂ bălţi f. 1) Întindere de apă stătătoare, de adâncime mică, cu vegetaţie şi cu faună specifică. ♢ A lăsa (ceva) ~ a) a părăsi (ceva) fără a duce la bun sfârşit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) Apă adunată într-o adâncitură în urma unei ploi mari sau a revărsării unui râu. 3) Cantitate mare de lichid vărsat pe jos. [G.-D. bălţii] /<sl. blato

Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

báltă (bắlţi), s.f. – 1. Mlaştină. – 2. Luncă inundabilă a Dunării. – 3. Băltoacă. – Mr., megl. baltă, istr. bote. Origine incertă. Există două teorii referitoare la istoria acestui cuvînt. Conform primei, este vorba de un cuvînt autohton, care s-ar trage dintr-o rădăcină indo-europeană *bal-, ce poate fi identificată în germ. *pol- (v. germ. de mai sus pfuol, v. eng. pol.), lituan. balá, sl. blato, celt. *palta (J. Kurylowicz, Mélanges Vendryes, 1925, p. 308; REW 6177). Din aceeaşi rădăcină ar deriva un ilir *balton, pl. *balta; şi de la această ultimă formă se consideră că pot proveni nu numai rom. baltă, ci şi alb. baljtë, lom. palta, triest. paltan, piem. pauta, ngr. βάλτη, ngr. μπάλτα, βάλτα, şi βάλτος, (Ascoli, Arch. glott., I, 261; G. Meyer, Neugr. St., II, 64; Berneker 70; DAR; Capidan, Raporturile, p. 461; Pascu, I, 179; Puşcariu, Lr., 180). Provenienţa ilirică nu este imposibilă, chiar dacă ilirii nu ne sînt cunoscuţi dat fiind că au trăit în regiuni mlăştinoase; iar extinderea cuvîntului în nordul Italiei ar fi o dovadă în favoarea acestei ipoteze. Cealaltă ipoteză, care a fost prima sub aspect cronologic, pare a fi mai puţin acceptată în prezent. Conform acesteia, baltă ar proveni din sl. blato, de unde provin şi bg. blato, slov., ceh. blato, pol. bloto, rus. boloto (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac; Roesler 565; Philippide, Principii, II, 698). Această ipoteză întîmpină o gravă dificultate şi anume metateza bla › bal, puţin probabilă în rom.; din această cauză, mai mulţi specialişti încearcă să arate că termenul rom. provine dintr-o formă slavă *balto, anterioară metatezei lichidelor. (Skok, Archiv za arb. Star., II, 114; Nandriş, Mélanges École Roumaine, II, 1-25 şi Dacor., VI, 350; Sandfeld 83; Vaillant, BL, XIV, 9). Faptul în sine nu este imposibil, dar pare puţin probabil; şi este curios de semnalat că forma sl. ipotetică, anterioară metatezei, nu a lăsat urme în limbile sl. moderne; că singurele forme sl. cu metateză provin din rom. (astfel rut. balta, cf. Miklosich, Wander., 12 şi Candrea, Elemente, 404; de asemenea bg. medie și bg. baltina, cf. Jagic, Arch. slaw. Phil., XXII, 32, Berneker 70 şi Capidan, Raporturile, 230); şi pe care însuşi Miklosich, o vreme partizan al originii în sl. a cuvîntului, a ajuns să-l considere străin în sl., în Neugr, 11. Astfel stînd lucrurile, ipoteza autohtonă pare a întruni cele mai multe probabilităţi. Ngr. μπάλτα, provin din rom. (Murnu, Rum. Lehnvörter, 34), în vreme ce ngr. βάλτη, provine din iliră, după Triandaphyllidis, 150, și din alb., după G. Meyer, Neugr. St., II, 64. Der. băltac, s.n. (baltă); băltăcăi, băltăcări, vb. (a da din picioare); băltăceală, s.f. (bătăi din picior); băltăci, vb. (a se bălăci; a se forma băltoace); băltăreț, adj. (palustru); băltăreț, s.m. (vînt dinspre lunca Dunării, vînt de miazăzi); băltărie, s.f. (baltă, mlaştină); băltău, s.n. (băltoacă); bălți, vb. (a se forma băltoace); băltig, s,n, (baltă, mlaştină); băltină, s.f. (luncă, teren inundabil); băltiș, s.n. (teren mlăștinos); băltoacă, s.f. (baltă mică; bulhac); băltoc, s.n. (băltoacă); băltos, adj. (mlăştinos).

Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 6 Aug 2006 | Greșeală de tipar

CIOBÁN, ciobani, s.m. 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compus: ciobanul-cu-oile = numele unei constelații din emisfera boreală; lira. – Din tc. çoban.

Sursa: DEX ‘98 | Trimisă de IoanSoleriu, 27 Apr 2004 | Greșeală de tipar

CIOBÁN s. oier, păstor, (înv. și reg.) păcurar, (Maram. și nordul Transilv.) oieș. (Un ~ cu o turmă de oi.)

Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

ciobán s. m., pl. ciobáni

Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

CIOBÁN ~i m. Persoană care are în grijă oile; păstor; oier; ovicultor. ♢ Steaua ~ului a) luceafărul de seară; b) steaua polară. ~ul-cu-Oile denumire populară a constelației Lira; Oierul. [Sil. cio-ban] /<turc. çoban

Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004

ciobán (ciobáni), s.m. – Păstor. – Mr. cioban, istr. țoban. Tc. çoban (Roesler 608; Șeineanu, II, 128; Miklosich, Türk, Elem., I, 278; Miklosich, Fremdw., 82; Berneker 159; Lokotsch 1921; Ronzevalle, 77); cf. ngr. τσοπάνης, τσοπάνος, alb. čoban, bg., sb. čoban(in), rut. čaban, pol. czaban, rus. čaban, mag. csobán(y). Cuvînt rar în dialecte. După Weigand, Jb., XVI, 222, intrat în rom. prin intermediul bg., ceea ce nu pare sigur; pentru motivele extinderii sale rom., cf. Caracostea, Mitt. Wien., 98. Pentru formele dialectale din ngr., cf. Höeg 127. Din rom. provin mag. csobán(y) (Edelspacher 12), și posibil rut. și pol. Der. ciobancă, s.f. (păstoriță); ciobăneasă (var. ciobăniță), s.f. (păstoriță); ciobănesc, adj. (de cioban); ciobănește, adv. (ca ciobanii); ciobănos, adj. (rustic, necioplit); ciobăni, vb. (a fi cioban); ciobănime, s.f. (mulțime de ciobani); ciobănie, s.f. (ocupația ciobanului).

Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 10 Apr 2007 | Greșeală de tipar

Ce reiese din această enumerare de definiţii? În primul rând, faptul că, pentru termenii baltă şi baci este susţinută (şi) o origine autohtonă a termenilor (ceea ce, în citatul menţionat mai sus nu apare). Ni se părea corect să fie reproduse definiţiile in integrum… Pe de altă parte, tot legat de specialişti, aceştia susţin că, atunci când un termen are foarte multe derivate, cu sensuri chiar diferite de cel al termenului iniţial, acesta este vechi în limba respectivă. De asemenea, ţinând cont de faptul că baltă se regăseşte la toţi românii, inclusiv la cei balcanici, putem afirma, bazându-ne şi pe localizarea numeroaselor toponime cu forma Valtos (în câmpia litorală de la nordul Mării Egee), că acestea sunt creaţii ale aromânilor şi/sau ale meglenoromânilor, care veneau cu oile la iernat, forme grecizate ulterior. Bălţi au găsit (şi au denumit) românii şi în lungul Dunării (de fapt, într-o foarte bună lucrare, Toponimia Văii Dunării româneşti, geograful Ion Conea afirmă că întreaga luncă, în trecut cu exces de umezeală, era numită, în trecut, de către români, Balta), pe ţărmul Mării Negre (exact ca şi pe cel egeic), în Basarabia (Bălţi), în Transnistria (prima capitală a RASS Moldoveneşti a fost fixată la Balta, între anii 1924 şi 1933) sau în… Panonia (Băltoni* – toponim hibrid, daco-roman, cu rădăcină traco-iliro-dacică şi sufix latin -onius).

O ultimă întrebare pentru lolekbolek: dacă baltă derivă din slavul blato, cu metateza produsă în acest caz, de ce slavul, la origine, Slatina, n-a trecut în spaţiul românesc la Saltina?

Despre baci, autorii care dau definiţiile de mai sus, uită să spună şi că termenul, legat şi de păstorit, dar şi de vârsta mai înaintată a baciului, a putut permite “translarea” de sens, întâi spre “păstor mai în vârstă, cu mai multă experienţă” şi, ulterior, spre cel de “om în vârstă”, sens cu care el a fost împrumutat de maghiară, din română. Apoi, specializarea pastorală a unei bune părţi a strămoşilor noştri – dovedită şi de termeni, traco-dacici, precum zăr, stână, stânar/stânaş/stânaci, brânză, urdă, strungă, cârlan, dar şi de cei latini, ca: lapte, oaie, miel, păcurar/picurar, caş – dovedeşte vechimea şi continuitatea acestei activităţi de către aceştia. Poate ne spune autorul citat ce termeni proprii maghiarei evidenţiază citatul “asa se pare ca la maghiar pastoritul era organizat ca si firmele multinationale de astazi” şi “aplecarea” spre păstorit a unui popor nomad până la aşezarea sa în Panonia…

Despre cioban, definiţiile de mai sus îl dau ca fiind de origine turcească. Dar… dacă ar fi turcic, mai exact, provenit de la cumani, cu care românii au convieţuit la cumpăna dintre primul şi al doilea mileniu al erei creştine? Autorii care afirmă că termenul este de origine turcească în română pot, greu, demonstra, mai întâi, cum de s-a răspândit toponimul Ciubanca în nordul Transilvaniei sau antroponimul Ciuban, atestat la numeroşi maramureşeni, la nord de Tisa (azi, în Transcarpatia). Pe de o parte, ardelenii au avut de-a face prea puţin cu otomanii, iar pe de alta, nu există dovezi fonetice care să demonstreze modificarea vocalei o în u după anul 1400, moment după care ardelenii au avut primele contacte cu turcii. În schimb, există numeroase probe care atestă că acest fenomen, specific românei, atât în perioada sa de formare, ca urmaşă a latinei populare carpato-balcanice, cât şi imediat după, a putut duce la transformarea cumanului *cioban în ciuban. Astfel, din latina populară derivă, din romanus, termenii care definesc toate ramurile românităţii: rumân – la dacoromâni, ar(u)mân – la macedoromâni, rumon – la meglenoromâni, respectiv rumăr – la istroromâni (care au avut chiar cel mai puţin de-a face cu otomanii). Termenii latineşti pons/pontis, mons/montis, frons/frontis, cohors/cohortis, conventus au dat la români punte, munte, frunte, curte, cuvânt. De asemenea, din anticul, dacic, Maris/Marisia/Marisus, sub influenţa slavă, apare *Moreş în jurul anului 1000 (menţionat în documente în latină ale cancelariei maghiare în numele capitalei voievodatului bănăţean – Urbs Morisena), pentru ca, ulterior, să fie rostit, tot de către români, Mureş. Traco-dacicul Donaris a trecut în Dunăre după aceeaşi regulă. Strămoşii aromânilor au transformat forma latinească Salona (Salonicul de azi) în Sărună, sigur înainte de anul 1000, fiindcă, ulterior, legăturile directe între aceştia şi strămoşii dacoromânilor s-au rupt (o dovadă fiind şi absenţa cuvintelor de origine maghiară la aromâni) şi toponimul a suferit şi rotacizarea lui l intervocalic. Apoi, fenomenul modificării lui o în u se regăseşte şi în alte două arii marginale romanice, la strămoşii francezilor şi cei ai portughezilor, ceea ce dovedeşte că el datează, ca începuturi, din secolele III-IV, când, pe de-o parte, Imperiul slăbeşte influenţa pe care o mai exercita asupra provinciilor marginale şi mai deţine, încă, totuşi, măcar o vreme (cea mai mare parte a veacului al III-lea) şi Dacia între graniţele sale. Astfel, francezii spun couronne, derivat, din latinescu corona ca şi cunună din română (acesta s-a modificat sub influenţa românilor rotacizanţi, care l-au modificat, eronat, pe r în n, aşa cum au procedat şi cu verbul a suspina/suspinare, care, la aromâni a rămas suschirare). Portughezii, pe de altă parte, pronunţă, de exemplu, Portu şi Purtugal, deşi scriu Porto, respectiv Portugal...

Încă o precizare: ni se pare ciudată prezenţa formei ţoban la istro-români, mai firească fiind forma cioban... Oricum, şi în acest caz, numărul mare de derivate arată o vechime mare, poate nu la fel de mare ca a celor doi termeni deja analizaţi, dar, oricum, mai mare decât perioada preluării sale de la otomani…

Dar, cea mai clară dovadă că românii au putut (pre)lua de la cumani acest termen stă tocmai în… numele, transformat, la fel, dat chiar de către strămoşii noştri acestora: din *coman s-a ajuns la… cuman. Că a existat o formă *coman o dovedeşte prezenţa în română a numeroase toponime şi antroponime de forma: Comana, Comăna, respectiv Coman, Comanici(u), Comăneci, Comănescu. Tot din vremea relaţiilor româno-cumane pare să dateze şi toponimul balcanic Kumanovo, azi în Macedonia, într-un areal cu o deosebită stabilitate a elementului românesc. Probabil, din termenul românesc, cuman, derivă şi cel maghiar, kun.

Instalat ca element dominant, conducător, asupra românilor, cumanii par să ne fi dat nu doar numeroasele toponime din zonele joase, cu vegetaţie stepică – Bahlui, Vaslui, Covurlui, Suhurlui, Călmăţui, Teslui, Desnăţui, Bărăgan, Bucecea, Bugeac, Buceag etc. – ci şi o însemnată antroponimie – Basarab(ă), Toxabă – cu derivatul toponimic Taxobeni, în Basarabia – Tâncabă – de asemenea, cu un derivat Tâncăbeşti, în Muntenia – Tartabă, Odobă/Odobescu (şi el cu derivate toponimice de forma Odobeşti, în sudul Moldovei şi în Muntenia), Tartabă, Talabă, Hârjoabă, etc. De asemenea, colaborarea cumanilor cu românii, în veacurile XII-XIII este probată atât de sprijinirea de către româno-cumanii nord-dunăreni a Imperiului româno-bulgar al dinastiei româneşti Asan (dar cu nume derivat de la un patronim cuman), cât şi eşecul politicii Regatului maghiar de catolicizare a Cumaniei, arie geografică extracarpatică situată la Curbura Carpaţilor. Nu în ultimă instanţă, istorici de renume – de pildă, Neagu Djuvara – afirmă că întemeietorul Ţării Româneşti, Basarab, era cuman, urmaş în linie directă al cumanului, făgărăşean, Negru Vodă (poreclit “negru” tocmai fiindcă era cuman). După Dan Busuioc von Hasselbach, cumane par să fie şi toponime ca Arpaş – în Ţara Oltului (poate şi Avrig), Horpaz şi, posibil, Hărpăşeşti – în Moldova. Nu este o întâmplare că, înainte de marea invazie tătară de la 1240-1241, care a desfiinţat Cumania, cu tot cu episcopia ei catolică, aproape toată Ţara Oltului fusese anexată de maghiari, mai puţin Comăna… Poate, Negru Vodă de acolo a plecat, întâi în ideea de a readuce Ţara Oltului sub control româno-cuman, iar, apoi, spre a întemeia o nouă “ţară”, “românească”, la sud de Carpaţi…

Că este  posibil să fi fost cumanii cei care ne-au lăsat pe cioban putem întări prin evidenţierea şi a altor asemănări între limba cumană şi cea turcă: în sudul ţării există toponimul Teleorman, cu sensul de “pădure nebună”, identic ca înţeles cu Deliorman din Cadrilater, creat de otomani. Sensul acesta se explică prin faptul că aceste popoare provin din zone stepice, semideşertice, cu orizont deschis şi prezenţa pădurii, cel puţin într-o primă fază, le-a “înnebunit”… Pe de altă parte, cumanul kalaat, cu sensul de “cetate”, este asemănător cu turcescul kale, cu sens identic. De asemenea, este evidentă identitatea de sens a toponimelor de forma Ozun (Trei Scaune) sau Uzun (Vlaşca), create de cumani şi Uzun Bair (Dobrogea), unde uzun/ozun au înţelesul de “lung”…

Dovada că românii au preluat, în primul rând prin păstorii care mergeau la iernat, în Balta Dunării, termeni de origine cumană sau/şi că aceştia din urmă au convieţuit cu românii până când strămoşii noştri i-au asimilat complet este dată de prezenţa unor termeni legaţi de vegetaţia ierboasă în spaţiul montan, aşa cum o arată toponime ca Bucegi (numele unei grupe montane) sau Buceciul (toponim în spaţiul montan al Ţării Loviştei, desemnând, la circa 1500 de metri altitudine, un areal ierbos, obţinut, probabil, prin defrişarea vegetaţiei forestiere). Din cumanul kalaat (cu sensul de “cetate”) par să derive numeroasele aşezări cu numele Galaţi (una, continuatoarea vechii fortificaţii romano-bizantine de la Barboşi, pe Dunăre), altele – în Ardeal (în Ţara Oltului, Năsăud sau Alba), dar, poate, şi Galata ieşeană (care, ca aşezământ monastic păstrează ziduri fortificate, ca de cetate).

În aceste condiţii, vor fi bune ideile unor specialişti în evoluţia limbii, dicţionarele, dar noi afirmăm că este şi mai folositor, pentru demersul ştiinţific cât mai obiectiv posibil, apelul la informaţia de natură geografico-istorică, existentă, după câte s-a constatat, cu prisosinţă.

Şi o ultimă precizare, legată de sălaş. Afirmă autorul citat că ar fi maghiar. O fi, dar maghiarii de la cine l-au luat? Nu cumva este un împrumut din slavă – ca şi multe alte câteva sute de cuvinte – derivat din termenul selo, cu înţeles de “aşezare”, deci de loc unde cineva trăieşte, deci se poate şi odihni? De aici derivă şi termenii româneşti sălişte (în Ardeal) şi silişte (în spaţiul extracarpatic), cu sensul de “loc unde a fost o aşezare”, intrat şi în toponimia spaţiului românesc. De remarcat asemănarea rădăcinii din sălaş şi din sălişte, ambii termeni prezenţi în toponimia românească a Ardealului. Am notat, însă, un Salaš, în zona bulgărească a Vidinului, locuită până azi de români timoceni. Aceştia sunt singurii care ştiu că zona, sârbo-maghiară azi, dintre Dunăre şi Tisa se numea, în trecut, pe româneşte, Bacea, aceasta fiind plină de sălaşe, atestate, cu zecile de toponimia actuală. De aici au emigrat, spre est, bănăţenii numiţi Băcean(u) şi spre sud, aromânii purtători ai numelui Batsanos, ca originari din sălaşele (de iernat) din Bacea, izgoniţi, probabil, de aşezarea acolo a maghiarilor. Izvoarele bizantino-greceşti chiar confirmă aşezarea în Peninsula Balcanică a unor români veniţi din zona confluenţei Savei cu Dunărea (zona Sremului, situată imediat la sud de Bacea). Prezenţa în toponimia sârbă (Bačka) şi în cea maghiară (Bacs) a unor nume derivate din acest Bacea românesc este, şi ea, o dovadă a preluării celor două numiri de la românii de la vest de Tisa (azi – aproape dispăruţi, asimilaţi).

Rămâne întrebarea: dacă sălaş este, totuşi, unguresc, tot maghiarii au creat şi toponimul de lângă Vidin? Din câte ştim, maghiarii n-au avut mai deloc treabă cu teritoriul actual al Bulgariei, influenţa lingvistică a acestora fiind practic nulă în zonă. În schimb, este evident că şi în Ardeal, şi în zona Timocului şi în Bacea au trăit şi mai trăiesc români, în toate aceste arii fiind prezente toponime derivate de la apelativul sălaş, preluat, probabil de români, de la slavi, în vremea convieţuirii cu aceştia (secolele VI-IX).

Iar legat de importanţa păstoritului la urmaşii traco-geto-daco-romanilor, fie ei români nord-dunăreni, fie români balcanici, iată două exemple provenind de la… slovaci şi albanezi. În Carpaţii Slovaciei, termenul vlah are, astăzi, sens de păstor, cioban. Acest lucru s-a petrecut în Evul Mediu, când păstorii care urcau vara cu oile în acest spaţiu montan erau români (adică “vlahi” în limba slovacă). Iarna, aceştia coborau cu oile la iernat, fie în Bacea, fie în jurul lacului *Băltoni/Balaton. În schimb, datorită faptului că mai toţi aromânii vecini cu ei se îndeletniceau tot cu păstoritul, albanezii îi denumesc pe aceşti români balcanici ciobani, unde acest termen nu mai are sens profesional, ci etnic. De asemenea, este vorba de păstori români care urcau cu oile în munţii Albaniei, vara, iar iarna coborau fie spre litoralul albanez, fie spre Marea Egee, unde numeroasele toponime Valtos/Balta dovedesc şi azi acest lucru.

Nu am mai scris de ceva vreme pe blog si pentru a relata cele intamplate in aceasta perioada scriu urmatorul articol. Dupa cum reiese in titlu cred ca v-ati dat seama ca cu ocazia Sf. Mihail si Gavril a fost si ziua mea (doar ma cheama Gabriel) …..acum ca a-ti aflat asta cred ca va-ti dat si seama de ce nu am mai scris nimic pe blog (prea turmentat ) …oricum tin sa le urez tuturor celor care si-au sarbatorit ziua un calduros La Multi Ani, sa ramana la fel de frumosi, sa fie sanatosi si sa aibe multa sanatate si tot ceea ce isi doresc. In aceea frumoasa zi de 8.11.2009 pe blog nu s-a facut decat o schimbare   ….am ales alta tema.  Oricum in speranta ca nu v-am dezamagit va urez o zi buna.

Celor care poarta numele

MIHAI,MIHAELA,GAVRIL,GABRIELA,GABRIEL

si tuturor   celor care-si sarbatoresc onomastica

le doresc din tot sufletul

LA MULTI ANI CU SANATATE SI DORINTI IMPLINITE!

LA    MULTI    ANI,   MIHAI!

LA MULTI CELOR CARE ISI ANIVERSEAZA ONOMASTICA DE SFINTII MIHAIL SI GAVRIL!

Parinti si copii, un an intreg asteptam ziua in care aniversam onomastica sau data nasterii. Facem planuri depre petrecerea pe care o pregatim, stabilim lista invitatilor, ne imaginam cum o sa ne costumam si visam la tot felul de cadouri pe care speram sa le primim de la prieteni si rude.
Uneori constatam ca toate acestea sunt iluzii desarte, ca in final nu organizam nici un chef, ca apropiatii uita sa ne telefoneze chiar si pentru un simplu “La multi ani!”. Alteori, visul devine realitate, sarbatoarea este o distractie in toata regula, oaspetii ne ajuta sa suflam in lumanarile de pe tort si ne daruiesc cele mai haioase daruri. Ni se pare ca suntem mai tineri ca oricand si fericirea ne inunda sufletul. De aceea, pentru fericirea celor mici trebuie sa-i sarbatorim pe copii.
Pentru a nu uita sub nici o forma cele mai importante date care ne influienteaza viata de familie, profesionala si sociala, este necesar sa alcatuim agenda aniversarilor si a zilelor onomastice. Fiecare trebuie sa aiba propriul calendar al datelor importante, unde sunt marcate momentele pentru care este obligatoriu a se pregati anumite cadouri.
Sa nu uitam de ziua de nastere a copiilor, a partenerului, a parintilor, bunicilor, rudelor, prietenilor. De asemenea, treceti in carnetel data logodnei, ziua casatoriei civile, ziua nuntii religioase, botezul. Apoi toate onomasticile importante.
Si nu uitati sa rasfoiti din cand in cand carnetelul pentru a va reinprospata memoria. Trimiteti-le un sms, un email sau sunati-i pe sarbatoriti de ziua lor. Se vor bucura ca nu i-ati uitat. Invatat-i si pe copiii vostri acest obicei bun. Sa-si sune prietenii, colegii, verisorii.
Calendarul cuprinde cateva aniversari importante, carora ar fi pacat sa le pierdem sirul, semnificatia si insemnatatea. Nu se vor mai intorce niciodata in viata noastra, de aceea acordati-le seriozitate maxima si transformati-le in clipe de neuitat. Copilul va deprinde in familie traditia sarbatorilor si la fel va face si el peste ani, cand va fi la propria casa.
Spre deosebire de adulti, copiii nu sunt foarte pretentiosi cu sarbatoarea lor. O petrecere acasa cu cei de varsta lui implica decorarea camerei cu toate jucariile preferate si muzica. Nu trebuie sa lipseasca masuta cu tartine si sucuri naturale, pe care se va aduce tortul cu lumanari. Folositi farfurii si tacamuri din plastic.

Nu lasati multe piese de mobilier in camera fiindca cei mici au nevoie de libertate de miscare. In timpul petrecerii supravegheati-i de la o oarecare distanta astfel incat sa nu-i incomodati, dar nici sa nu-i scapati de sub control.
Ca petrecerea sa fie un succes, pregatiti-le micilor invitati tot felul de surprize. De exemplu, preparati-le o placinta cu ravase pe care sunt trecute ghicitori sau glume. Atentionati-i ca vor gasi un biletel, pe care trebuie sa-l citeasca, nu sa-l manance. Surprizele se stabilesc in functie de varsta copiilor.  Baloane umplute cu confetti, sampanie pentru copii, casete cu povesti. De asemenea, foi si creioane colorate.
Tot la capitolul surprize poate fi inclusa si… citeste tot articolul pe SpecialBebe.ro

Scumpa mea,

Îţi scriu cu amărăciune, căci tocmai ce m-a mâhnit Marcel. Eu nu ştiu cum de m-am măritat eu cu aşa om încuiat şi simţitor ca un pietroi, spune şi tu! Iaca i-a venit bunul gând să ieie bilete la teatru pentru onomastica mea, dar a trebuit să mă învrăjbească până la urmă, după bunul său obicei.

A fost o piesă bună, “Îmblânzirea scorpiei”, de Shakespear, care ştii cât de mult ne plăcea nouă în tinereţile noastre. Nu ştiu dacă ai citit tu, dar e cu o femeie deşteaptă, care nu umblă după măritiş că i-e lehamite. Ş-apoi nu ştiu cum îi ia ghiavolul minţile că se ia cu un hăndrălău care-şi face batjocură de ia de mai mare ruşinea, ducă-se pe pustii! Alţii mai erau, flăcăi buni, nu de aruncat, dar ea pe-acela îl vroia, aşa ca tine cu Camil al tău, că nici tu n-ai fost întreagă, nu te supăra că-ţi spun. Doar era şi băietul cela la locul lui, Mihai, care de când îţi tot făcea curte, săracul, dar tu nu ai vrut şi pace.

În tot cazul, frumoasă piesă, am şi plâns puţintel, şi doar ştii că eu nu prea am slăbiciuni din acestea.  Zice c-a loat premii mari pi la festivaluri, dar Marcel a vrut pe la jumătate noi să plecăm acasă, că ce e cu netrebniciile aieste. Că el dacă ştia, nu loa bilete nici să-l pici cu ceară. El, care e telectual, învăţător! Auzi tu! Bineînţăles că l-am certat acolo, de faţă cu toată lumea şi i-am spus că e necultivat. A plecat acasă inervat şi nu ne mai vorbim de două zile. Mi se rupe inima, Catrino, zău! Nu-l mai suport în casă. Acum că nu mai sunt nici copiii cu noi, e tot mai greu să sufăr traiul cu el, om aşa ursuz eu n-am văzut.

Destul de-acum cu aistea, că doar nu am ajuns eu, acum la bătrâneţe, să scriu scrisori de cele pătate cu lacrimi. Dar a trebuit să-mi vărs amarul, ca dacă nici ţie nu pot să-ţi spui, atunci cui?

Uneori mă gândesc că ţie mai bine ţie singură aşa cum eşti. Păcat numai că n-ai apucat să faci şi tu vreun copil măcar, înainte să moară săracu’ Dumitru. Copiii ăştea îmi sunt singura alinare, atunci când nu sunt smintiţi şi ei. Ti strâng şi te iubesc,

Leana ta.

P.S. Ce mai e nou la Perpessicius? Ai primit orele celea în plus?

P.P.S. Vederea e cu teatrul de comedie, unde-am fost cu Marcel de mi-a mâncat zilele. Nici nu mi-a venit s-o mai pun în plic.

Paolo Sizzi

M-am trezit cam tarziu,

dar vreau sa spun si eu

tuturor Mariilor

care isi serbeaza onomastica

astazi, 08 septembrie:

nu “ia un par de ma omoara”,

ci “La multi ani cu sanatate!”

ca … restul vine de la sine!

si un gand bun merge

spre bunica mea,

Maria,

care de doi ani,

nu mai este.

A fost intr-adevar omul cu sufletul cel mai bun,

pe care l-am cunoscut pana acum.

O moldoveanca-bucovineanca

frumoasa si inteleapta,

dar si foarte mandra.

Ii placea foarte mult sa calatoreasca

si ii placeau si margelele,

cred ca de la ea am mostenit

aceste doua hobby-uri:

calatoriile si bijuteriile.

Asadar, sa stii ca

nu te-am uitat,

draga mamuca  !

Obs.:  Acesta este un post aniversar la propriu si la figurat (al 150 -lea articol de pe newdada’s blog; post  dedicat Mariilor) .

8 septembrie 2009 .. implinesc fix 17 ani si jumatate La multi ani mie, in primul rand..  La multi ani mamei si matusii mele, la multi ani lu’ Caty si lu’ Geanny, din cate imi aduc aminte le mai cheama si Maria )  .. la multi ani tuturor ce isi sarbatoresc onomastica today ;x si cam atat.

Onicopàlpidi,onicopalpidi, onimia,_onimia, ònimo,_onimo, ònio,_onio, onìrico,onirico, onirismo,onirismo, oniro-,oniro_, oniròide,oniroide, onirologìa,onirologia, oniromanzìa,oniromanzia, Onìscidi,oniscidi, Oniscoidèi,oniscoidei, Oniscomòrfi,oniscomorfi, onlap,onlap, on line,on_line, onni-,onni_, Onnian,onnian, onnicomprensivo,onnicomprensivo, onnidirezionale,onnidirezionale, onninaménte,onninamente, onnipossènte,onnipossente, onnipotènte,onnipotente, onnipotènza,onnipotenza, onnipresènte,onnipresente, onnipresènza,onnipresenza, onnisciènte,onnisciente, onnisciènza,onniscienza, onniveggènte,onniveggente, onniveggènza,onniveggenza, onnìvoro,onnivoro, Onobrychis,onobrychis, onomanzìa,onomanzia, onomasiologìa,onomasiologia, onomasiològico,onomasiologico, onomasiòlogo,onomasiologo, onomàstica,onomastica, onomàstico,onomastico, onomàtica,onomatica, onomatopèa,onomatopea, onomatopèico,onomatopeico, onònide,ononide, Ononis,ononis, Onopordon,onopordon, onoràbile,onorabile, onorabilità,onorabilita, onoranza,onoranza, onorare,onorare, onoràrio (aggettivo),onorario1, onoràrio (sostantivo),onorario2, onorato,onorato, onóre,onore, onorévole,onorevole, onorevolézza,onorevolezza, onorificènza,onorificenza, onorìfico,onorifico, Onotragus,onotragus, ónta,onta, ontano,ontano, ónte,_onte, on the road,on_the_road, òntico,ontico, onto-,onto_, ontogènesi,ontogenesi, ontogenètico,ontogenetico, ontologìa,ontologia, ontològico,ontologico, ontologismo,ontologismo, ontologista,ontologista, ontóso,ontoso, Onùfidi,onufidi, onusto,onusto, Onychodactylus,onychodactylus, Onychogalea,onychogalea, oo-,oo_, O/O,oo, oocinète,oocinete, oocisti,oocisti, oogamìa,oogamia, oogònio,oogonio, oolite,oolite, Oomicèti,oomiceti, oosfèra,oosfera, oospòra,oospora, oostegite,oostegite, ootèca,ooteca, oozòide od oozoòide,oozoide_od_oozooide, opacìmetro,opacimetro, opacità,opacita, opacizzante,opacizzante, opacizzare,opacizzare, opaco,opaco, opale,opale, opalescènte,opalescente, opalescènza,opalescenza, opalina,opalina, Opalina,opalina_1, Opalinati,opalinati, Opalìnidi,opalinidi, opalino,opalino, opanka,opanka, op-art,op_art, ope,_ope, O.P.E.P.,o_p_e_p_, òpera,opera, opéra-ballet,opera_ballet, òpera buffa,opera_buffa, opéra-comique,opera_comique, operae libertorum,operae_libertorum, operae servorum,operae_servorum, operàio,operaio, operaismo,operaismo, operando,operando, opera omnia,opera_omnia, operare,operare, operating costs,operating_costs, operativo,operativo, operato,operato, operatóre,operatore, operatòrio,operatorio, operazionale,operazionale, operazionalismo od operazionismo,operazionalismo_od_operazionismo, operazióne,operazione, opercolato,opercolato, opèrcolo,opercolo, operétta,operetta, operettista,operettista, operettìstico,operettistico, operista,operista, operìstico,operistico, operóne,operone, operosità,operosita, operóso,operoso, Ophioglossum,ophioglossum, Ophiostoma,ophiostoma, Ophryoglena,ophryoglena, Ophryoscolex,ophryoscolex, Ophrys,ophrys, opia,_opia, opifìcio,opificio, Opiliònidi,opilionidi, opimo,opimo, opinàbile,opinabile, opinare,opinare, opinio communis doctorum,opinio_communis_doctorum, opinio iuris,opinio_iuris, opinion leader,opinion_leader, opinióne,opinione, opinionista,opinionista, opinion maker,opinion_maker, Opistandri,opistandri, opisthaptor,opisthaptor, opisthocranion,opisthocranion, opìstion,opistion, opisto-,opisto_, Opistobranchi,opistobranchi, opistocèle o opistocèlico,opistocele_o_opistocelico, Opistocèli,opistoceli, Opistocòmidi,opistocomidi, opistòdomo,opistodomo, opistòglifo,opistoglifo, opistògrafo,opistografo, Opistòmi,opistomi, Opistopròttidi,opistoprottidi, opistopròtto dalla suòla,opistoprotto_dalla_suola, Opistòrchidi,opistorchidi, opistosòma,opistosoma, Opistospermòfori,opistospermofori, Opistotèli,opistoteli, opistòtono,opistotono, óp là,op_la, oplita,oplita, Oplocàridi,oplocaridi, Oplonemertini,oplonemertini, opopànaco,opopanaco, opòssum,opossum, opoterapìa,opoterapia, opoteràpico,opoterapico, oppiàceo,oppiaceo, oppiare,oppiare, oppiato,oppiato, oppilare,oppilare, òppio (botanica),oppio1, òppio (sostantivo),oppio2, oppiòide,oppioide, oppiòmane,oppiomane, oppiomanìa,oppiomania, opponènte,opponente, oppórre,opporre, opportunismo,opportunismo, opportunista,opportunista, opportunìstico,opportunistico, opportunità,opportunita, opportuno,opportuno, oppositività,oppositivita, oppositóre,oppositore, opposizióne,opposizione, oppósto,opposto, oppressióne,oppressione, oppressivo,oppressivo, opprèsso,oppresso, oppressóre,oppressore, opprìmere,opprimere, oppugnare,oppugnare, oppure,oppureyy, opri\f7~c\f0~nina,opricnina, opsia,_opsia, opsina,opsina, opsiùria,opsiuria, opsonina,opsonina, optare,optare, optimates,optimates, optimum,optimum, optional,optional, opto-,opto_, optoelettrònica,optoelettronica, optometrìa,optometria, optomètrico,optometrico, optometrista,optometrista, opulènto,opulento, opulènza,opulenza, Opuntia,opuntia, opus,opus, opùscolo,opuscolo, opzionale,opzionale, opzióne,opzione, óra (sostantivo),ora1, óra (avverbio),ora2, òra,orayy, oracolare,oracolare, oracoleggiare,oracoleggiare, oràcolo,oracolo, oracula vivae vocis,oracula_vivae_vocis, ora et labora,ora_et_labora, òrafo,orafo, orale,orale, oralità,oralita, orangisti,orangisti, orango,orango, orang-utàn,orang_utan, orare,orare, oràrio,orario, orata,orata, oratóre,oratore, oratòria,oratoria, oratoriale,oratoriale, oratoriano,oratoriano, oratòrio (aggettivo),oratorio1, oratòrio (sostantivo),oratorio2, oraziano,oraziano, orazióne,orazione, Órba,orba, orbace,orbace, orbare,orbare, òrbe,orbe, orbèllo,orbello, orbène,orbene, orbettino,orbettino, orbicolare,orbicolare, Orbiculoidea,orbiculoidea, Orbiniìdi,orbiniidi, òrbita,orbita, orbitale,orbitale, orbitare,orbitare, orbitàrio,orbitario, Orbitoidàcei,orbitoidacei, Orbitolinidee,orbitolinidee, Orbitoliti,orbitoliti, orbitosfenòide,orbitosfenoide, òrbo,orbo, òrca,orca, órca,orca_1, orceina,orceina, orcèlla,orcella, orchéssa,orchessa, orchèstica,orchestica, orchèstico,orchestico, orchèstra,orchestra, orchestrale,orchestrale, orchestrare,orchestrare, orchestrazióne,orchestrazione, orchestrina,orchestrina, orchèstrion,orchestrion, orchétto marino,orchetto_marino, orchi-,orchi_, Orchidàcee,orchidacee, orchidèa,orchidea, orchidopessìa,orchidopessia, orchiectomìa,orchiectomia, orchiepididimite,orchiepididimite, Orchis,orchis, orchite,orchite, orciàio,orciaio, orcinòlo,orcinolo, òrcio,orcio, orciòlo,orciolo, orciprenalina,orciprenalina, òrco od órco,orco_od_orco, òrco marino,orco_marino, ordàlia,ordalia, ordàlico,ordalico, ordeina,ordeina, ordenina,ordenina, ordigno,ordigno, ordinale,ordinale, ordinalità,ordinalita, ordinaménto,ordinamento, ordinanza,ordinanza, ordinare,ordinare, ordinariato,ordinariato, ordinàrio,ordinario, ordinata,ordinata1 ordinata2, ordinatario,ordinatario, ordinativo,ordinativo, ordinato,ordinato, ordinatóre,ordinatore, ordinatòrio,ordinatorio, ordinazióne,ordinazione, órdine,ordine, ordire,ordire, ordito,ordito, orditóio,orditoio, orditóre,orditore, orditura,orditura, ordo iudiciorum privatorum et publicorum,ordo_iudiciorum_privatorum_et_publicorum, ordo magistratuum,ordo_magistratuum, ordonezite,ordonezite, Ordoviciano,ordoviciano, öre,ore, Oreaster,oreaster, orécchia,orecchia, orécchia d’órso,orecchia_dorso, orecchiante,orecchiante, orecchiare,orecchiare, orecchiétta,orecchietta, orecchino,orecchino, orécchio,orecchio, orécchio d’àsino,orecchio_dasino, orécchio di Giuda,orecchio_di_giuda, orecchióne,orecchione, orecchionièra,orecchioniera, orecchiuto,orecchiuto, Orectolòbidi,orectolobidi, oréfice,orefice, oreficerìa,oreficeria, orèmus,oremus, Oreopitecine,oreopitecine, Oreopithecus,oreopithecus, oressizzante,oressizzante, orezzare,orezzare, orfanatròfio,orfanatrofio, òrfano,orfano, orfanotròfio,orfanotrofio, orfenadrina,orfenadrina, òrfico,orfico, orfismo,orfismo, organare,organare, organàrio,organario, organaro,organaro, orgàndis,organdis, organèllo,organello, organétto,organetto, orgànica,organica, organicare,organicare, organicazióne,organicazione, organicismo,organicismo, organicità,organicita, orgànico,organico, organigramma,organigramma, organino,organino, organismo,organismo, organista,organista, organìstico,organistico, organìstrum,organistrum, organite od organito,organite_od_organito, organizzare,organizzare, organizzativo,organizzativo, organizzatóre,organizzatore, organizzazióne,organizzazione, òrgano,organo, organoalogenato,organoalogenato, organofosfòrico,organofosforico, organogènesi,organogenesi, organògeno,organogeno, organolèttico,organolettico, organologìa,organologia, organòlogo,organologo, organometàllico,organometallico, organopatìa,organopatia, organoterapìa,organoterapia, organotropismo,organotropismo, orgànulo,organulo, organum,organum, organza,organza, organzino,organzino, orgasmo,orgasmo, orgeóni,orgeoni, òrgia,orgia, orgiasta,orgiasta, orgiàstico,orgiastico, orgóglio,orgoglio, orgoglióso,orgoglioso, orgònico,orgonico, òribi,oribi, oricalco,oricalco, òrice,orice, oricèllo,oricello, orientale,orientale, orientaleggiante,orientaleggiante, orientalismo,orientalismo, orientalista,orientalista, orientalìstica,orientalistica, orientalìstico,orientalistico, orientalizzante,orientalizzante, orientalizzare,orientalizzare, orientaménto,orientamento, orientare,orientare, orientativo,orientativo, orientato,orientato, orientazióne,orientazione, oriènte,oriente, orienteering,orienteering, orientite,orientite, orifiamma,orifiamma, orifìzio od orifìcio,orifizio_od_orificio, origami,origami, orìgano,origano, origenista,origenista, originale,originale, originalità,originalita, originare,originare, originàrio,originario, orìgine,origine, origliare,origliare, origlière,origliere, orinale,orinale, orinare o urinare,orinare_o_urinare, orinatóio,orinatoio, Oriòlidi,oriolidi, oriòlo (sostantivo),oriolo1, oriòlo (zoologia),oriolo2, Orionidi,orionidi, orittèropo,oritteropo, oriundo,oriundo, orizzontale,orizzontale, orizzontaménto,orizzontamento, orizzontare,orizzontare, orizzónte,orizzonte, orlare,orlare, orlato,orlato, orlatóre,orlatore, orlatura,orlatura, orléans,orleans, orlétto,orletto, órlo,orlo, òrlon,orlon, Orlov (petrografia),orlov, órma,orma, ormài od oramài,ormai_od_oramai, ormare,ormare, ormeggiare,ormeggiare1 ormeggiare2, orméggio,ormeggio, ormisino,ormisino, ormogònio,ormogonio, ormonale,ormonale, ormóne,ormone, ormònico,ormonico, ormonoresistenza,ormonoresistenza, ormonoterapìa,ormonoterapia, ornamentale,ornamentale, ornamentazióne,ornamentazione, ornaménto,ornamento, ornare,ornare, ornatista,ornatista, ornato (aggettivo),ornato1, ornato (sostantivo),ornato2, ornatóre,ornatore, orneblènda,orneblenda, ornièllo od ornèllo,orniello_od_ornello, Ornithogalum,ornithogalum, ornitina,ornitina, Ornitischi,ornitischi, ornito-,ornito_, ornitoaliante,ornitoaliante, ornitòfilo,ornitofilo, ornitògamo,ornitogamo, ornitologìa,ornitologia, ornitològico,ornitologico, ornitòlogo,ornitologo, ornitomanzìa,ornitomanzia, Ornitòpodi,ornitopodi, ornitorinco,ornitorinco, ornitùrico,orniturico, órno,orno, oro-,oro_1 oro_2, òro,oro, Orobancàcee,orobancacee, Orobanche,orobanche, orocinètica,orocinetica, oroclino,oroclino, oroclinotatèsi,oroclinotatesi, orofaringe,orofaringe, oròfilo,orofilo, orògene,orogene, orogènesi,orogenesi, orogenètico,orogenetico, orografìa,orografia, orogràfico,orografico, orologerìa,orologeria, orologiàio,orologiaio, orologièro,orologiero, orològio,orologio, oróngo,orongo, orònimo,oronimo, oroscopìa,oroscopia, oroscòpico,oroscopico, oròscopo,oroscopo, orotatèsi,orotatesi, oròtico,orotico, òroton,oroton, orpellare,orpellare, orpèllo,orpello, orpiménto,orpimento, orrèndo,orrendo, orrìbile,orribile, òrrido,orrido, orripilante,orripilante, orripilazióne,orripilazione, orróre,orrore, orroróso,orroroso, órsa,orsa, orsacchiòtto,orsacchiotto, orsàggine,orsaggine, orsétto,orsetto, orsino,orsino, órso,orso, Orstein,orstein, orsù,orsuyy, ortàggio,ortaggio, ortàglia,ortaglia, ortaq od ortoq,ortaq_od_ortoq, ortatòria,ortatoria, ortènse,ortense, ortènsia,ortensia, òrthicon,orthicon, ortica,ortica, orticàio,orticaio, orticària,orticaria, orticino,orticino, òrtico,ortico, ortìcolo,orticolo, orticoltóre od orticultóre,orticoltore_od_orticultore, orticoltura od orticultura,orticoltura_od_orticultura, Ortidi,ortidi, ortivo,ortivo1 ortivo2, orto-,orto_, òrto (botanica),orto1, òrto (astronomia),orto2, ortoanfibolo,ortoanfibolo, ortobòrico,ortoborico, ortocefalìa,ortocefalia, ortocèntro,ortocentro, Ortoceràtidi,ortoceratidi, ortoclàsio,ortoclasio, ortocoanita,ortocoanita, ortocromàtico,ortocromatico, ortodòntico,ortodontico, ortodonzìa,ortodonzia, ortodossìa,ortodossia, ortodòsso,ortodosso, ortodromìa od ortodròmia,ortodromia_od_ortodromia, ortodròmico,ortodromico, ortoepìa,ortoepia, ortoèpico,ortoepico, ortofonìa,ortofonia, ortofònico,ortofonico, ortofòrmio,ortoformio, ortofòto,ortofoto, ortofotocarta,ortofotocarta, ortofruttìcolo,ortofrutticolo, ortofrutticoltóre,ortofrutticoltore, ortofrutticoltura,ortofrutticoltura, ortogènesi,ortogenesi, ortogenètico,ortogenetico, ortognatismo,ortognatismo, ortògnato od ortognato,ortognato_od_ortognato, ortogonale,ortogonale, ortogonalità,ortogonalita, ortografìa,ortografia, ortogràfico,ortografico, ortoiconoscòpio,ortoiconoscopio, ortolano,ortolano, ortomagmàtico,ortomagmatico, Ortonèttidi,ortonettidi, ortonormale,ortonormale, ortopancromàtico,ortopancromatico, ortopedìa,ortopedia, ortopèdico,ortopedico, ortopnèa,ortopnea, ortopositrònio,ortopositronio, ortoproiettóre,ortoproiettore, ortoproiezióne,ortoproiezione, ortopsichiatrìa,ortopsichiatria, Ortòrafi,ortorafi, ortorifrangènte,ortorifrangente, ortorómbico,ortorombico, ortoscopìa,ortoscopia, ortoscòpico,ortoscopico, ortòse,ortose, ortoselezione,ortoselezione, ortosferoscòpio,ortosferoscopio, ortosimpàtico,ortosimpatico, ortostàtico,ortostatico, ortòstato,ortostato, ortòstico,ortostico, ortotòno,ortotono, ortotropismo,ortotropismo, ortòtropo,ortotropo, Ortòtteri,ortotteri, ortòttico,ortottico, orvièto,orvieto, Oryza,oryza, Oryzomys,oryzomys, Oryzorictes,oryzorictes, òrza,orza, orzaiòlo,orzaiolo, orzare,orzare, orzata,orzata orzata_1, orzato,orzato, orzièro,orziero, òrzo,orzo, ôs,os, osammina,osammina, osamminidasi,osamminidasi, osanna,osanna, osannare,osannare, osare,osare, Osbornictis,osbornictis, oscenità,oscenita, oscèno,osceno, oscillante,oscillante, oscillare,oscillare, oscillatóre,oscillatore, Oscillatoria,oscillatoria, oscillatòrio,oscillatorio, oscillazióne,oscillazione, oscillo,oscillo, oscillòfono,oscillofono, oscillografìa,oscillografia, oscillògrafo,oscillografo, oscillogramma,oscillogramma, oscillòmetro,oscillometro, oscilloscòpio,oscilloscopio, oscitante,oscitante, oscitanza,oscitanza, oscnòdo,oscnodo, òsco,osco, òsco-umbro,osco_umbro, osculare,osculare, osculatóre,osculatore, osculazióne,osculazione, òsculo,osculo, oscuraménto,oscuramento, oscurantismo,oscurantismo, oscurantista,oscurantista, oscurantìstico,oscurantistico, oscurare,oscurare, oscurità,oscurita, oscuro,oscuro, osèlla,osella, osfràdio,osfradio, òsi,_osi, OSI,osi, oside,oside, òsio od -òso,_osio_od__oso, osmànico,osmanico, Osmanli,osmanli, osmanto,osmanto, Osmèridi,osmeridi, Osmia,osmia, osmidròsi,osmidrosi, òsmio,osmio, osmirìdio,osmiridio, osmite,osmite, osmoconformista,osmoconformista, osmoregolatóre,osmoregolatore, osmoregolazióne,osmoregolazione, osmòsi,osmosi, osmotassìa,osmotassia, osmòtico,osmotico, Osmunda,osmunda, Osmundàcee,osmundacee, óso,_oso_1, òso,oso, òsol,osol, ospedale,ospedale, ospedalière,ospedaliere, ospedalièro,ospedaliero, ospedalismo,ospedalismo, ospedalizzare,ospedalizzare, ospitale,ospitale1, ospitalità,ospitalita, ospitante,ospitante, ospitare,ospitare, òspite,ospite, ospìzio,ospizio, ospodarato,ospodarato, ospodaro o gospodaro,ospodaro_o_gospodaro, ossalacètico,ossalacetico, ossalato,ossalato, ossàlico,ossalico, Ossalidàcee,ossalidacee, ossal-succìnico,ossal_succinico, ossalùria,ossaluria, ossame,ossame, ossàrio,ossario, ossatura,ossatura, ossazòlo,ossazolo, ossecrare,ossecrare, òsseo,osseo, ossequènte,ossequente, ossequiare,ossequiare, ossèquio,ossequio, ossequiosità,ossequiosita, ossequióso,ossequioso, osservàbile,osservabile, osservante,osservante, osservanza,osservanza, osservare,osservare, osservatóre,osservatore, osservatòrio,osservatorio, osservazióne,osservazione, ossessionare,ossessionare, ossessióne,ossessione, ossessivo,ossessivo, ossèsso,ossesso, ossèto,osseto, ossi-,ossi_, ossìa,ossiayy, ossiacetilènico,ossiacetilenico, ossiàcido,ossiacido, ossianésco,ossianesco, ossiànico,ossianico, ossibiotina,ossibiotina, ossichetóne,ossichetone, #NOME?,8_ossichinolina, ossicino,ossicino, ossìcolo o ossìculo,ossicolo_o_ossiculo, ossidàbile,ossidabile, ossidante,ossidante, ossidare,ossidare, ossidazióne,ossidazione, ossidiana,ossidiana, ossidimetrìa,ossidimetria, ossidionale,ossidionale, òssido,ossido, òssidoreduttasi,ossidoreduttasi, ossidoriduzióne,ossidoriduzione, ossidrilasi,ossidrilasi, ossidrile,ossidrile, ossiemoglobina,ossiemoglobina, ossificare,ossificare, ossificazióne,ossificazione, ossìfraga,ossifraga, ossigenare,ossigenare, ossigenatóre,ossigenatore, ossigenazióne,ossigenazione, ossìgeno,ossigeno, ossigenoterapìa,ossigenoterapia, ossima,ossima, ossimetrìa,ossimetria, ossimòro od ossìmoro,ossimoro_od_ossimoro, ossiprolina,ossiprolina, ossitetraciclina,ossitetraciclina, ossitiamina,ossitiamina, ossitòcico,ossitocico, ossitocina,ossitocina, ossìtono,ossitono, ossitremorina,ossitremorina, ossiurìasi,ossiuriasi, ossiuro,ossiuro, òsso,osso, ossoàcido,ossoacido, ossobuco od òsso buco,ossobuco_od_osso_buco, Óssola o Val d’Óssola,ossola_o_val_dossola, ossònio,ossonio, ossosìntesi,ossosintesi, ossuto,ossuto, òsta,osta, ostacolare,ostacolare, ostacolista,ostacolista, ostàcolo,ostacolo, ostàggio,ostaggio, ostare,ostare, ostativo,ostativo, òste (sostantivo),oste1, òste (militaria),oste2, osteggiare,osteggiare, osteite,osteite, Osteitti,osteitti, ostèllo,ostello, ostensióne,ostensione, ostensivo,ostensivo, ostensóre,ostensore, ostensòrio,ostensorio, ostentare,ostentare, ostentazióne,ostentazione, osteo-,osteo_, osteoartrite,osteoartrite, osteoartropatìa,osteoartropatia, osteoartròsi,osteoartrosi, osteoblasto,osteoblasto, osteocita,osteocita, osteoclasìa,osteoclasia, osteoclasta,osteoclasta, osteoclastòma,osteoclastoma, osteocondrite,osteocondrite, osteocondrodistrofìa,osteocondrodistrofia, osteocondròsi,osteocondrosi, osteodèsi,osteodesi, osteodisplasìa,osteodisplasia, osteodistrofìa,osteodistrofia, osteofita,osteofita, osteofitòsi,osteofitosi, osteogènesi,osteogenesi, Osteoglòssidi,osteoglossidi, osteolèmo,osteolemo, Osteolepis,osteolepis, osteolisi,osteolisi, osteologìa,osteologia, osteològico,osteologico, osteòma,osteoma, osteomalacìa,osteomalacia, osteometrìa,osteometria, osteomielite,osteomielite, osteóne,osteone, osteonecròsi,osteonecrosi, osteopatìa,osteopatia, osteoperiostite,osteoperiostite, osteopetròsi,osteopetrosi, osteoporòsi,osteoporosi, osteosarcòma,osteosarcoma, osteoscleròsi od osteosclèrosi,osteosclerosi_od_osteosclerosi, osteòsi,osteosi, osteosìntesi,osteosintesi, Osteòstraci,osteostraci, osteotomìa,osteotomia, osterìa,osteria, osterìggio,osteriggio, ostéssa,ostessa, ostètrica,ostetrica, ostetrìcia,ostetricia, ostètrico,ostetrico, òstia,ostia, ostiaco,ostiaco, ostiariato,ostiariato, ostiàrio,ostiario, òstico,ostico, ostile,ostile, ostilità,ostilita, ostinarsi,ostinarsi, ostinatézza,ostinatezza, ostinato,ostinato, ostinazióne,ostinazione, ostino,ostino, òstio,ostio, ostracióne,ostracione, Ostraciònidi,ostracionidi, ostracismo,ostracismo, ostracizzare,ostracizzare, òstraco,ostraco, Ostracodèrmi,ostracodermi, Ostracòdi,ostracodi, òstrega,ostrega, òstrica,ostrica, ostricàio,ostricaio, ostrichèlla,ostrichella, ostrichière,ostrichiere, ostricoltóre,ostricoltore, ostricoltura,ostricoltura, òstro,ostro1 ostro2, ostrogòtico,ostrogotico, ostrogòto,ostrogoto, ostruire,ostruire, ostruzióne,ostruzione, ostruzionismo,ostruzionismo, ostruzionista,ostruzionista, ostruzionìstico,ostruzionistico, Ostrya,ostrya, Osyris,osyris, otalgìa,otalgia, otarda,otarda, otària,otaria, Otàridi,otaridi, otavite,otavite, òtico,otico, Otìdidi,otididi, Otiorrhynchus,otiorrhynchus, otite,otite, Otìtidi,otitidi, oto- od -oto,oto__od__oto, otocióne,otocione, otocisti,otocisti, otoematòma,otoematoma, otogibanashi,otogibanashi, otogi-z\f4~o\f0~shi,otogi_zoshi, otoiatra,otoiatra, otoiatrìa,otoiatria, otoiàtrico,otoiatrico, otolite,otolite, otològico,otologico, otorinolaringoiatra,otorinolaringoiatra, otorinolaringoiatrìa,otorinolaringoiatria, otorragìa,otorragia, otorrèa,otorrea, otoscleròsi od otosclèrosi,otosclerosi_od_otosclerosi, otoscopìa,otoscopia, otoscòpio,otoscopio, ototossicità,ototossicita, ótre,otre, otricolare,otricolare, otrìcolo o utrìcolo,otricolo_o_utricolo, otta-,otta_, òtta,otta, ottacòrdo,ottacordo, ottaedrite,ottaedrite, ottaèdro,ottaedro, ottagonale,ottagonale, ottàgono,ottagono, ottale,ottale, ottano,ottano, ottanta,ottanta, ottantanòve,ottantanove, ottante,ottante, Ottante,ottante_1, ottantènne,ottantenne, ottantèsimo,ottantesimo, ottantìgrado,ottantigrado, ottantina,ottantina, ottativo,ottativo, ottava,ottava, ottavàrio,ottavario, ottavino,ottavino, ottavo,ottavo, ottemperanza,ottemperanza, ottemperare,ottemperare, ottenebrare,ottenebrare, ottenére,ottenere, ottènne,ottenne, ottentòtto,ottentotto, ottétto,ottetto, òttica,ottica, òttico,ottico, ottimale,ottimale, ottimare,ottimare, ottimate,ottimate, ottìmetro,ottimetro, ottimismo,ottimismo, ottimista,ottimista, ottimìstico,ottimistico, ottimizzare,ottimizzare, ottimizzazióne,ottimizzazione, òttimo,ottimo, òtto,otto, Ottobrànchii,ottobranchii, ottobrata,ottobrata, ottóbre,ottobre, ottobrino,ottobrino, ottocentésco,ottocentesco, ottocentèsimo,ottocentesimo, ottocentista,ottocentista, ottocènto,ottocento, ottocifre,ottocifre, Ottocoralli,ottocoralli, ottodramma od octodramma,ottodramma_od_octodramma, ottomana,ottomana, ottomano,ottomano, ottomila,ottomila, ottonàio,ottonaio, ottonare,ottonare, ottonàrio,ottonario, ottonatura,ottonatura, ottóne,ottone, ottoniano,ottoniano, Ottòpodi,ottopodi, ottòtipo,ottotipo, ottrelite,ottrelite, ottriare od otriare,ottriare_od_otriare, ottuagenàrio,ottuagenario, ottùndere,ottundere, ottuplicare,ottuplicare, òttuplo,ottuplo, otturare,otturare, otturato,otturato, otturatóre,otturatore, otturatòrio,otturatorio, otturazióne,otturazione, ottusàngolo,ottusangolo, ottusità,ottusita, ottuso,ottuso, ourèbia,ourebia, ousía,ousia, out,out, outboard,outboard, outbreeding,outbreeding, outcome,outcome, output,output, outrigger,outrigger, outsider,outsider, ovàia,ovaia, ovàio,ovaio, ovaiòlo,ovaiolo, ovalare,ovalare, ovale,ovale, ovalizzare,ovalizzare, ovalizzazióne,ovalizzazione, ovalocitòsi,ovalocitosi, ovalòide,ovaloide, ovante,ovante, ovàrico,ovarico, ovariectomìa,ovariectomia, ovàrio,ovario, ovarìolo,ovariolo, ovariotestis,ovariotestis, ovariotomìa,ovariotomia, ovarite,ovarite, ovarosalpingectomìa,ovarosalpingectomia, ovatta,ovatta, ovattare,ovattare, ovazióne,ovazione, óve,oveyy, over,over, overboost,overboost, overdose,overdose, overdrive,overdrive, overflow,overflow, overite,overite, overlap,overlap, overlay,overlay, oversize,oversize, òvest,ovest, ovicèlla,ovicella, ovideposiziòne,ovideposizione, ovidótto od ovidutto,ovidotto_od_ovidutto, ovifórme,oviforme, ovile,ovile, ovino,ovino, oviparità,oviparita, ovìparo,oviparo, ovisacco,ovisacco, ovo-,ovo_, ovocita od ovocito,ovocita_od_ovocito, ovodeposiziòne,ovodeposizione, ovogamìa,ovogamia, ovogènesi,ovogenesi, ovogònio od oogònio,ovogonio_od_oogonio, ovoidale,ovoidale, ovòide,ovoide, ovolàccio,ovolaccio, ovolàio,ovolaio, ovolina,ovolina, òvolo,ovolo, ovopositóre,ovopositore, ovovìa,ovovia, ovoviviparità,ovoviviparita, ovovivìparo,ovoviviparo, ovulare,ovulare, ovulazióne,ovulazione, òvulo,ovulo, ovùnque,ovunqueyy, ovvéro,ovveroyy, ovviare,ovviare, ovvietà,ovvieta, òvvio,ovvio, Oweniìdi,oweniidi, oxacillina,oxacillina, Oxalis,oxalis, oxford,oxford, oxfordiano,oxfordiano, Oximonàdidi,oximonadidi, Oxirinchi,oxirinchi, Oxistòmati,oxistomati, oxoniènse,oxoniense, ox-tail soup,ox_tail_soup, \f4~o\f0~-yoroi,o_yoroi, oz,oz, òzalid,ozalid, ozelòt,ozelot, ozèna,ozena, oziare,oziare, ozieggiare,ozieggiare, òzio,ozio, oziorinco,oziorinco, oziosità,oziosita, ozióso,ozioso, ozocerite,ozocerite, ozonizzatóre,ozonizzatore, ozòno,ozono, ozonosfèra,ozonosfera, ozonuro,ozonuro, p,pyy, pa,pa, pa’,pa_4, paca,paca, pacarana,pacarana, pacare,pacare, pacatézza,pacatezza, pacato,pacato, pacca,pacca, pacchétto,pacchetto, pàcchia,pacchia, pacchianata,pacchianata, pacchianerìa,pacchianeria, pacchiano,pacchiano, pacchiare,pacchiare, pacciamatura,pacciamatura, pacciame,pacciame, pacco,pacco, paccottìglia,paccottiglia, pace,pace, pace-maker,pace_maker, pacfòng,pacfong, pachi-,pachi_, pachidèrma,pachiderma, pachidermìa,pachidermia, pachidèrmico,pachidermico, pachimeninge,pachimeninge, pachimeningite,pachimeningite, pachiodónte,pachiodonte, Pachiodónti,pachiodonti, pachistano o pakistano,pachistano_o_pakistano, pachitène,pachitene, pachnolite,pachnolite, pacière,paciere, pacificare,pacificare, pacificatóre,pacificatore, pacificazióne,pacificazione, pacìfico,pacifico, pacifismo,pacifismo, pacifista,pacifista, pacioccóne,pacioccone, pacióso,pacioso, paciulì,paciuli, pack,pack, package,package, packer,packer, packfong,packfong, packing,packing, pacta sunt servanda,pacta_sunt_servanda, pactum,pactum, pada,pada, padanità,padanita, padano,padano, padaùk o padùk,padauk_o_paduk, padda,padda, paddle-tennis,paddle_tennis, paddock,paddock, padèlla,padella, padellata,padellata, padellina,padellina, p-àdico,p_adico, padiglióne,padiglione, padiscià,padiscia, pado,pado, padovanèlla,padovanella, padovano,padovano, padre,padre, padreggiare,padreggiare, Padre nòstro,padre_nostro, padretèrno,padreterno, padrino,padrino, padronale,padronale, padronanza,padronanza, padronato,padronato, padróne,padrone, padroneggiare,padroneggiare, padronésco,padronesco, padùk,paduk, padule,padule, Paederus,paederus, paella,paella, paesàggio,paesaggio, paesaggista,paesaggista, paesaggìstico,paesaggistico, paesanismo,paesanismo, paesano,paesano, paése,paese, paesista,paesista, paesìstico,paesistico, paf,paf, PAF,paf_1, paffuto,paffuto, paga,paga, pagadébito,pagadebito, pagàia,pagaia, pagaménto,pagamento, paganeggiare,paganeggiare, paganèllo,paganello, paganésimo,paganesimo, paganizzare,paganizzare, pagano,pagano, pagare,pagare, pagatóre,pagatore, pageant,pageant, pagèlla,pagella, pàggio,paggio, pagherò,paghero, pàgina,pagina, paginazióne,paginazione, paging,paging, paginóne,paginone, pàglia,paglia, pagliaccésco,pagliaccesco, pagliaccétto,pagliaccetto, pagliacciata,pagliacciata, pagliàccio,pagliaccio, pagliàio,pagliaio, pagliarésco,pagliaresco, pagliaròlo,pagliarolo, pagliata,pagliata, paglierìccio,pagliericcio, paglierino,paglierino, pagliétta,paglietta, pagliétto,paglietto, paglino,paglino, pagliolàia,pagliolaia, pagliolato,pagliolato, pagliòlo,pagliolo, paglióne,paglione, pagliuzza,pagliuzza, pagnòtta,pagnotta, pago,pago1 pago2 pago3, pagòda,pagoda, pagodite,pagodite, pagro,pagro, Paguma,paguma, paguro,paguro, Paguroidèi,paguroidei, pah\f4~a\f0~ri,pahari, pàhlavi,pahlavi, pahoehoe,pahoehoe, paigeite,paigeite, paillard,paillard, paillette,paillette, pailou,pailou, paino,paino, pàio,paio, paiolata,paiolata, paiòlo,paiolo, paisà,paisa, pala,pala1 pala2 pala3, paladinésco,paladinesco, paladino,paladino, Palaeoctopus,palaeoctopus, Palaeophonus,palaeophonus, palafitta,palafitta, palafittare,palafittare, palafittìcolo,palafitticolo, palafrenière o palafrenièro,palafreniere_o_palafreniero, palafréno,palafreno, palagonite,palagonite, palàia,palaia, palàico,palaico, palamedèa,palamedea, palaménto,palamento, palamidóne,palamidone, palamita,palamita, palàmite o palàmito,palamite_o_palamito, palanca (sostantivo),palanca1, palanca (moneta),palanca2, palancata,palancata, palanchino,palanchino1 palanchino2, palanco,palanco, palàncola,palancola, palancolata,palancolata, palàndara,palandara, palandra,palandra, palandrana,palandrana, palàngaro,palangaro, Palaquium,palaquium, palare,palare1 palare2, palata,palata, palatale,palatale, palatalizzare,palatalizzare, palatalizzazióne,palatalizzazione, palàtico,palatico, palatinato,palatinato, palatino,palatino1 palatino2 palatino3 palatino4, palato (anatomia e altro),palato1, palato (araldica),palato2, palatoalveolare,palatoalveolare, palatometrìa,palatometria, palatoquadrato,palatoquadrato, palatoschisi,palatoschisi, palatrice,palatrice, palatura,palatura, palazzina,palazzina, palazzinaro,palazzinaro, palazzo,palazzo, palchettista,palchettista, palchétto,palchetto, palco,palco, palcoscènico,palcoscenico, pàlea,palea, Paleacantocèfali,paleacantocefali, paleàceo,paleaceo, Paleàntropi,paleantropi, paleàrtico,paleartico, paleggiare,paleggiare, paléggio,paleggio, palèlla,palella, paleo-,paleo_, palèo (giochi),paleo1, palèo (botanica),paleo2, paleoambiènte,paleoambiente, paleoantropologìa,paleoantropologia, paleoasiàtico,paleoasiatico, paleobiogeografìa,paleobiogeografia, paleobiologìa,paleobiologia, paleobotànica,paleobotanica, paleocarso,paleocarso, Paleocène,paleocene, paleocerebellum,paleocerebellum, Paleochìnidi,paleochinidi, paleocitologìa,paleocitologia, paleoclima,paleoclima, paleoclimàtico,paleoclimatico, paleoclimatologìa,paleoclimatologia, paleocorrènte,paleocorrente, paleocristiano,paleocristiano, Paleodittiòpteri,paleodittiopteri, Paleodónti,paleodonti, Paleoechinòidi,paleoechinoidi, paleoecologìa,paleoecologia, paleoencèfalo,paleoencefalo, paleoendemismo,paleoendemismo, Paleoeterodònti,paleoeterodonti, Paleoeuropèi o Paleoeuropidi,paleoeuropei_o_paleoeuropidi, Paleògene,paleogene, paleogènico,paleogenico, paleogeografìa,paleogeografia, paleogeogràfico,paleogeografico, paleogeològico,paleogeologico, paleografìa,paleografia, paleogràfico,paleografico, paleògrafo,paleografo, paleoicnite,paleoicnite, paleoicnologìa,paleoicnologia, paleoistologìa,paleoistologia, Paleolìtico,paleolitico, paleolitològico,paleolitologico, paleomagnetismo,paleomagnetismo, Paleonemertini,paleonemertini, Paleoniscifórmi,paleonisciformi, paleontologìa,paleontologia, paleontològico,paleontologico, paleontòlogo,paleontologo, palèo odoróso,paleo_odoroso, paleopàllio,paleopallio, Paleopeltoidèi,paleopeltoidei, Paleopitècidi,paleopitecidi, paleopsicologìa,paleopsicologia, Paleosiberiani,paleosiberiani, paleosiberiano,paleosiberiano, paleoslavo,paleoslavo, paleosòma,paleosoma, paleostruttura,paleostruttura, paleosuco,paleosuco, paleosuòlo,paleosuolo, Paleotassodónti,paleotassodonti, paleotemperato,paleotemperato, paleotemperatura,paleotemperatura, paleotettònica,paleotettonica, paleotettònico,paleotettonico, paleotropicale,paleotropicale, paleotròpico,paleotropico, paleovulcànico,paleovulcanico, paleovulcanismo,paleovulcanismo, Paleozòico,paleozoico, paleozoologìa,paleozoologia, palermitano,palermitano, palesare,palesare, palése,palese, palestinése,palestinese, palèstra,palestra, palèstrico,palestrico, paletnologìa o paleoetnologìa,paletnologia_o_paleoetnologia, paletnològico,paletnologico, paletnòlogo,paletnologo, paletot,paletot, palétta,paletta, palettare,palettare, palettata,palettata, palettatura,palettatura, palétto,paletto, paletuvière,paletuviere, p\f4~a\f0~li,pali, palicinesìa,palicinesia, palificare,palificare, palificata,palificata, palificazióne,palificazione, paligrafìa,paligrafia, palilalìa,palilalia, palimbacchìo,palimbacchio, palin-,palin_, palina,palina, palìndromo,palindromo, palingènesi,palingenesi, palingenètico,palingenetico, palinodìa,palinodia, palinogramma,palinogramma, palinologìa,palinologia, palinsèsto,palinsesto, palinspàstico,palinspastico, Palinuri,palinuri, pàlio,palio, paliopsìa,paliopsia, paliòtto,paliotto, palischérmo,palischermo, palissandro,palissandro, palissonare,palissonare, palissonatrice,palissonatrice, palissonatura,palissonatura, palissóne,palissone, Paliurus,paliurus, palizzata,palizzata, palla,palla1 palla2, pallacanèstro,pallacanestro, pallacòrda,pallacorda, palladiana,palladiana, palladianésimo,palladianesimo, palladiano,palladiano, palla di néve,palla_di_neve, pallàdio (sostantivo),palladio1, pallàdio (aggettivo),palladio2, pallàdio (chimica),palladio3, pallàio,pallaio, pallamàglio,pallamaglio, pallamano,pallamano, pallamuro,pallamuro, pallanuotista o pallanotista,pallanuotista_o_pallanotista, pallanuòto,pallanuoto, pallasite,pallasite, pallata,pallata, palla vibrata,palla_vibrata, pallavolista,pallavolista, pallavólo,pallavolo, palleggiare,palleggiare, palléggio,palleggio, pallènte,pallente, pallestesìa,pallestesia, pallet,pallet, pallettizzare,pallettizzare, palliare,palliare, palliata,palliata, palliativo,palliativo, pallidézza,pallidezza, pallidìccio,pallidiccio, pàllido,pallido, pallina,pallina, pallinatura,pallinatura, pallino,pallino, pàllio,pallio, pall-mall,pall_mall, pallonàio,pallonaio, pallonata,pallonata, palloncino,palloncino, pallóne,pallone, pallóne a bracciale,pallone_a_bracciale, pallóne elàstico,pallone_elastico, pallonétto,pallonetto, pallóre,pallore, pallottini,pallottini, pallòttola,pallottola, pallottolière,pallottoliere, palma (anatomia e altro),palma1, palma (botanica e altro),palma2, Palmàcee,palmacee, palmare,palmare, palmàrio,palmario, palmaròsa,palmarosa, palmata,palmata, palmatìfido,palmatifido, palmatinèrvio,palmatinervio, palmato,palmato, palmatocompòsto,palmatocomposto, palmatofésso,palmatofesso, palmatolobato,palmatolobato, palmatopartito,palmatopartito, palmatòria,palmatoria, palmatosétto,palmatosetto, palmatura,palmatura, Palme,palme, palmèlla (biologia),palmella1, palmèlla (conceria),palmella2, Palmellacee,palmellacee, palménto,palmento, pàlmer,palmer, palmer,palmer_1, palméto,palmeto, palmétta,palmetta, palmière,palmiere, palminèrvio,palminervio, palmìpede,palmipede, palmisti,palmisti, pàlmite,palmite, palmìtico,palmitico, palmitolèico,palmitoleico, palmìzio,palmizio, palmo,palmo, pàlmola,palmola, palmóne,palmone, palm top,palm_top, palo,palo, palòlo,palolo, palómba o palombèlla,palomba_o_palombella, palombàccio,palombaccio, palómbo,palombo, palomino,palomino, palóne,palone, palòrcio,palorcio, palpàbile,palpabile, palpare,palpare, Palpatòri,palpatori, palpazióne,palpazione, pàlpebra,palpebra, palpebrale,palpebrale, palpeggiare,palpeggiare, palpìfero,palpifero, Palpìgradi,palpigradi, palpitante,palpitante, palpitare,palpitare, palpitazióne,palpitazione, pàlpito,palpito, palpo,palpo, palpóne (avverbio),palpone1, palpóne (sostantivo),palpone2, paltò,palto, paltoncino,paltoncino, paltonière,paltoniere, paludaménto,paludamento, paludare,paludare, paludato,paludato, palude,palude, Paludicèlla,paludicella, Paludìcoli,paludicoli, paludismo,paludismo, paludóso,paludoso, paludrina,paludrina, palustre,palustre, palvesàrio,palvesario, pam,pam, P.A.M. (antidoto),p_a_m__1, P.A.M. (telecomunicazioni),p_a_m__2, P.A.M.B.A.,p_a_m_b_a_, pamèla,pamela, pampa,pampa, pàmpana,pampana, pampèro,pampero, pamphlet,pamphlet, pampìneo,pampineo, pampinìfero,pampinifero, pàmpino,pampino, pampinóso,pampinoso, pan-,pan_, pan (meteorologia),pan, pan (arte),pan_1, panàccia,panaccia, pànace,panace, panacèa,panacea, panache,panache, panafricanismo,panafricanismo, panafricano,panafricano, panàgia o panàghia,panagia_o_panaghia, panalgèbrico,panalgebrico, pànama,panama, panamènse,panamense, panamericanismo,panamericanismo, panamericano,panamericano, panarabismo,panarabismo, panàrabo,panarabo, panare,panare, panàrio,panario, panarterite,panarterite, panartrite,panartrite, panasiàtico,panasiatico, panata,panata, panatenàico,panatenaico, Panatenèe,panatenee, panàtica,panatica, panattièra,panattiera, Panax,panax, panca,panca, pancàccia,pancaccia, pancàccio,pancaccio, pancake,pancake, pancale,pancale, Pancàridi,pancaridi, pancarrè,pancarre, pancata,pancata, pancétta,pancetta, Panchax,panchax, panchétta,panchetta, panchina,panchina, pància,pancia, panciafichismo,panciafichismo, panciafichista,panciafichista, panciata,panciata, pancièra o pancèra,panciera_o_pancera, panciòlle,panciolle, pancióne,pancione, panciòtto,panciotto, pancitopenìa,pancitopenia, panciuto,panciuto, panconcèllo,panconcello, pancóne,pancone, pancosmismo,pancosmismo, pancòtto,pancotto, pancràtico,pancratico, Pancratium,pancratium, pancraziaste,pancraziaste, pancràzio,pancrazio, pàncreas,pancreas, pancreatectomìa,pancreatectomia, pancreàtico,pancreatico, pancreaticodigiunostomìa,pancreaticodigiunostomia, pancreaticoduodenale,pancreaticoduodenale, pancreatina,pancreatina, pancreatite,pancreatite, pancreatografìa,pancreatografia, pancreozimina,pancreozimina, pancristiano,pancristiano, pancromàtico,pancromatico, panda,panda, Pandanàcee,pandanacee, pandano,pandano, pandemìa,pandemia, pandèmio,pandemio, pandemònio,pandemonio, pàndere,pandere, pandètte,pandette, pandettìstica,pandettistica, pan di miglio,pan_di_miglio, Pandiònidi,pandionidi, pa\f3~nd\f0~it,pandit, pandólce,pandolce, Pandorina,pandorina, pandòro,pandoro, pandura o pandòra,pandura_o_pandora, pane (gastronomia),pane1, pane (tecnica),pane2, pane dei mòrti,pane_dei_morti, panegìrico,panegirico, panegirista,panegirista, panel,panel, panellènico,panellenico, panellenismo,panellenismo, panèllo,panello, panencefalite,panencefalite, panenteismo,panenteismo, panettàio,panettaio, panettatrice,panettatrice, panetterìa,panetteria, panettière,panettiere, panétto,panetto, panettóne,panettone, paneuropèo,paneuropeo, panfìlico,panfilico, pànfilo,panfilo, panfòrte,panforte, pangàsio,pangasio, pangènesi,pangenesi, pangeometrìa,pangeometria, pangermanista,pangermanista, pangiallo,pangiallo, Pangium,pangium, pangolino,pangolino, pània,pania, paniàccio,paniaccio, panicastrèlla,panicastrella, panicato,panicato, pànico,panico, panico,panico_1, panicolato,panicolato, panicuòcolo,panicuocolo, panidiomòrfo,panidiomorfo, panier,panier, panièra,paniera, panieràio,panieraio, panière,paniere, panierino,panierino, panificare,panificare, panificazióne,panificazione, panifìcio,panificio, panifòrte,paniforte, paninaro,paninaro, panino,panino, paninotèca,paninoteca, panióne,panione, panìscia,paniscia, panislàmico,panislamico, panislamismo,panislamismo, panismo,panismo, paniuzza,paniuzza, panizzare,panizzare, panku\f7~s\f0~,pankus, panleucopenìa,panleucopenia, panlògico,panlogico, panlogismo,panlogismo, panmetodismo,panmetodismo, panmissìa,panmissia, panna (alimentazione),panna1, panna (marina),panna2, panna (sostantivo),panna3, pannaròla,pannarola, pannaróne o panneróne,pannarone_o_pannerone, panne,panne, panneggiare,panneggiare, pannéggio,panneggio, pannèllo,pannello, pannicèllo,pannicello, pannicolite,pannicolite, pannìcolo,pannicolo, pannina,pannina, panno,panno, pannòcchia,pannocchia, pannocchina,pannocchina, pànnofix,pannofix, pannolano,pannolano, pannolino,pannolino1 pannolino2, pannònico,pannonico, panoftalmite,panoftalmite, panòplia,panoplia, panorama,panorama, panoràmica,panoramica, panoramicità,panoramicita, panoràmico,panoramico, Panorpati,panorpati, panporcino,panporcino, panpsichismo o pampsichismo,panpsichismo_o_pampsichismo, pansè,panse, pansessualismo,pansessualismo, pansindacalismo,pansindacalismo, pansofìa,pansofia, panspermìa,panspermia, pantagruèlico,pantagruelico, pantàl,pantal, Pantalassa,pantalassa, pantalèra,pantalera, pantalonàia,pantalonaia, pantalonata,pantalonata, pantaloncini,pantaloncini, pantalóne,pantalone1, pantana,pantana, pantano,pantano, pantanóso,pantanoso, panteismo,panteismo, panteista,panteista, panteìstico,panteistico, pantelismo,pantelismo, pantellerite,pantellerite, pantèra,pantera1, panterino,panterino, pantèrna,panterna, pàntheon o pànteon,pantheon_o_panteon, Panthera,panthera, Pantholops,pantholops, panto-,panto_, pantoclastìa,pantoclastia, pantocratóre,pantocratore, Pantodónti,pantodonti, Pantodóntidi,pantodontidi, pantofobìa,pantofobia, pantòfola,pantofola, pantofolàio,pantofolaio, pantofolerìa,pantofoleria, pantografista,pantografista, pantògrafo,pantografo, pantomima,pantomima, pantomìmico,pantomimico, pantomimo,pantomimo, pantonalità,pantonalita, Pantòpodi,pantopodi, pantoteina,pantoteina, pantotènico,pantotenico, Pantotèri,pantoteri, pantun,pantun, panunto,panunto, panurgo,panurgo, panvitalismo,panvitalismo, panxenomòrfo,panxenomorfo, panzana,panzana, panzanèlla,panzanella, panzaròtto o panzeròtto,panzarotto_o_panzerotto, panzóne,panzone, paolini,paolini, paolino (aggettivo),paolino1, paolino (sostantivo),paolino2, paolòtto,paolotto, paonazzo,paonazzo, papa,papa, papà,papa_1, papa Angèlico,papa_angelico, papàbile,papabile, papàia,papaia, papaina,papaina, papale,papale, papalina,papalina, papalino,papalino, paparazzo,paparazzo, papasso,papasso, papato,papato, Papaveràcee,papaveracee, papavèrico,papaverico, papaverina,papaverina, papàvero,papavero, pape,pape, papelera,papelera, pàpera,papera, paperina,paperina, pàpero,papero, papésco,papesco, papéssa,papessa, papiaménto,papiamento, papier collé,papier_colle, papier mâché,papier_mache, papigliòtto,papigliotto, Papilionàcee,papilionacee, papilionàceo,papilionaceo, Papiliònidi,papilionidi, papilla,papilla, papillare,papillare, papillòma,papilloma, papillomatòsi,papillomatosi, papillon,papillon, papillosfinterotomìa,papillosfinterotomia, papino,papino, Papio,papio, papiràceo,papiraceo, papiro,papiro, papirografìa,papirografia, papirologìa,papirologia, papirològico,papirologico, papiròlogo,papirologo, papismo,papismo, papista,papista, Papovavirus,papovavirus, pappa,pappa, pappacéci,pappaceci, pappafico,pappafico, pappagallerìa,pappagalleria, pappagallésco,pappagallesco, pappagallino ondulato,pappagallino_ondulato, pappagallismo,pappagallismo, pappagallo,pappagallo, pappagòrgia,pappagorgia, pappardèlla,pappardella, pappare,pappare, pappata,pappata, pappataci,pappataci, pappatòria,pappatoria, pappina,pappina, pappo (botanica),pappo1, pappo (sostantivo),pappo2, pappóne,pappone, pàprica,paprica, papuano,papuano, pàpula,papula, para-,para_, para (gomma),para, para (moneta),para_1, parà (paracadutista),para_2, parà (movimento nativista),para_3, parabànico,parabanico, parabasale,parabasale, parabèllum,parabellum, parabiòsi,parabiosi, paràbola (algebra e altro),parabola1, paràbola (letteratura),parabola2, parabolano,parabolano, parabòlico,parabolico, parabolòide,paraboloide,

Nu sunt adeptul zilelor onomastice serbate cu chef de chef în cinstea celui ce poartă nume de sfânt, trecându-se cu vederea total de sfântul care şi-a sfinţit viaţa şi numele, câştigând un loc în calendar. Când mi se adresează urări la ziua numelui, mă simt ca un profitor de pe urma vieţii sfântului. Noi doar profităm de ziua sfântului dacă nu-l urmăm şi nu ne amintim de el. O agapă frăţească în cinstea sfântului al cărui nume îl purtăm s-ar cuveni mai degrabă decât un party de toată pomina unde sărbătoritul este înălţat în slăvi, omiţând sărbătoarea. Să nu ne subtituim sfântului căruia i se cuvine cinstea!

Zilele acestea, mare bucurie mi-a provocat o persoană dragă mie, prin dăruirea unei icoane, pictată personal, cu sfântul al cărui nume port de la botez. Nu pot decât să-i mulţumesc pentru dragoste şi trudă, socotindu-mă dator să mă rog în faţa acestei icoane pentru ocrotirea celui ce a pictat.

cu drag şi recunoştinţă,

un profitor de pe urma Sfântului Alexandru al Constantinopolului

En el artículo 1.2. explicábamos que el cántabru es el ”resultado de la evolución del latín en Cantabria interpretado a partir de un sustrato indoeuropeo céltico anterior”. Pues bien, el objetivo del presente artículo es contribuir a aclarar qué lengua se hablaba en Cantabria antes de que arraigara el latín y hasta dónde llega la influencia de ese sustrato en el cántabro de hoy.

Dada la finalidad didáctica del presente Proyeutu, no nos detendremos a analizar todo lo que se ha escrito sobre la lengua de los antiguos cántabros, limitándonos a recomendaros algunas obras de referencia por si quisiérais profundizar, y aclarar los principales mitos y dudas que suele haber.

¿Cómo era la lengua de los cántabros en la Antigüedad?

Para acercarnos a esta lengua extinta por el avance del latín, tenemos:

a) La toponimia (nombres de lugar, antiguos y actuales).
b) La onomástica (los nombres cántabros) y los nombres de las tribus o gentilidades.
c) Alguna inscripción en lengua indígena que nos ha llegado, como la tésera de hospitalidad de Monte Cildá y una estela en los alrededores de Iuoliobriga.
d) Las citas de los cronistas clásicos, como Pomponio Mela, que decía:

“Entre los cántabros hay algunos pueblos y ríos cuyos nombres no pueden ser expresados en nuestra lengua“.

A través de estas fuentes, podemos extraer que en la lengua de los cántabros prerromanos había a) un antiquísimo sustrato preindoeuropeo (Mata, Carrascal, Árguma, Tojo, Cuetu…) asumido posteriormente por las poblaciones indoeuropeas llegadas al territorio, b) un ”poso” de filiación indoeuropea arcaica “precelta” (Abiada, Carranza, Corconte, Pembes…) llegado en torno al 1000 a.C. (Tovar) y c) un sustrato indoeuropeo protocéltico (Dobres, Cambarco, Bedoya…) y céltico (Cantabria, Deva, Monte Medulio y Vindio, Ambatos, Lugua, Bodero…).

 Concluye Peralta que “los cántabros pertenecían lingüísticamente al área de las lenguas indoeuropeas peninsulares del grupo oriental o celtibérico, es decir, a la de los pueblos de su entorno geográfico-cultural”.

Caro Baroja, y en menor medida otros autores, entre los que se encontraba el propio Tovar, destacó una serie de elementos paleo-euskéricos sobre los que se superpodrían los puramente indoeuropeos célticos. Se fundamentabe en estudios sobre la toponimia moderna que en demasiadas ocasiones se apoyaban en la mera semejanza fonética. Conocido es el caso de Selaya, proveniente en realidad del céltico Sel (campo cultivado) del Haya, y no del vasco zelai (campo, prado) como creyeron estos autores. En otros casos, o bien son préstamos célticos que asumió el euskera (-k-harri) o simplemente son restos del antiguo sustrato preindoeuropeo del que “beben” ambas variantes (*kanda, *naba, *eis-, *kar-, *sau-…).

¿Cómo influyó el cántabro -indoeuropeo- en el cántabru -romance- actual?

Cantabria fue un territorio de latinización tardía, por lo que el sustrato indoeuropeo estuvo durante bastante tiempo conviviendo con el latín vulgar que traían los romanos. De esta forma, el romance cántabro es resultado de la evolución del latín, pero desde y adaptado al sustrato anterior.

Además de la influencia en el patrimonio lingüístico más fosilizado, como la toponimia o la onomástica, ese sustrato influyó también en el habla viva patrimonial de la Cantabria actual, que es el objeto del Proyeutu Depriendi. Este aspecto no ha sido objeto de estudio científico hasta la fecha (hay alguna bibliografía pero poco fiable, que ni siquiera citaremos), por lo que es difícil concretar esa influencia, y más aún qué influencia fue directa y cuál es posterior, pero es probable que tengan un origen en el cántabro antiguo:

- Léxico cántabru actual como carru, borona, cantu, luga, brena, barda, bardal, trébede, cambáa, duju, garma, sel, cagiga, salci, braña, lomba, abidul, caminu, llosa/losa, esquilase, esquilu, carrascu, argaña, gurar/gorar…

 - La conocida aspiración de la f- inicial latina, es considerada por la mayoría de autores una influencia de sustrato cántabro, quizá debida a la dificultad de la población nativa para reproducir el sonido latino, que lo adaptó de esa manera. Esta postura se apoya en la coincidencia de la frontera entre cántabros y ástures en la Antigüedad, con la isoglosa de la aspiración de la h.

- La aspiración de la s, rasgo compartido con otras lenguas indoeuropeas.

- La tendencia a la patalización, a la síncopa y a la aféresis, común con las lenguas celtas actuales.

- La sonorización de las consonantes sordas, vinculado también con las lenguas celtas modernas.

- Algunos sufijos cántabros como el -ucu/-uca (-uk) o -iegu / -iega.

Dragi Alexandre, Alexandrii, Alexie, Alexuti, Alexele, Alexei s.a.m.d.  si bineinteles norocosi nascuti dupa ora 24 – maine este ziua noastra! Vroiam sa va urez maine LA MULTI ANI!!! dar am sa o fac azi, nu de alta dar presimt ca va fi o noapte furtunoasa…

Prin urmare pentru voi toti ce sarbatoriti maine pe langa urarile de rigoare va dedic si un mai pitoresc HAPPY BIRTHDAY TO YOU !!!

Si pentru voi ceilalti ce sunteti dezgustati de  aceasta zi de 30 august, dar totusi va incadrati in categoria de mai sus, tot  o urare – insa una putin mai speciala:

Distractie maxima!

Al vostru Zizzou

Srecan Rodzendan, Mile Carpenisan !!!

Prietenului de suflet, brate Mile, muzika srpska, Respect si mereu alaturi ! Niko kao ti,druje Mile !

Saban Bajramovic:

Sanatate, impliniri de suflet, bucurii si mult succes in afaceri, druje Mile !!! La multi ani, fericiti, alaturi de frumoasa Ramona, Regina de Mile ! Srecan Rodzendan, brate Mile !!!

Dragan Pantic Smederevac Niko nema sto Srbija ima:

La Multi Ani, Mile !

Sibilla&Leo&Lucas

muzika srpska – youtube

imagine preluata de pe www.ziua.net