Žolių kilimu minkštu ridenasi
Mano rytas jaukaus apvalumo
Ir pavargę keleiviai jau keliasi
Naktyje išsiilsinę kūnus

Ima lazdą medinę į delną
Ir suspaudžia kaip grumstą artojas
Tiesias kelias it kilpa į kalnus
Kaip ir dienos tie žingsniai kartojas

Susipinusios mintys laisvėja
Plaukuose supas vasara oriai
Kažkodėl visad eiti prieš vėją
Kažkodel vis sustoti nenoriu

Ta kelionė it prarastas šokis
Neįvykęs, ilgai tik planuotas
Mano angelas medyje juokias
Pagalvojus – išties, kas čia tokio

2009 m. lapkritis

Daca esti perspicace, iti poti da seama la ce m-am referit in titlu. Daca nu, iti spun acum. Despre orasul in care locuiesc de aproape 4 ani, unde am avut ocazia sa cunosc persoane deosebite, sa ma dezvolt pe plan personal si profesional ( pentru ca si scoala este pana la urma o profesie…) , unde mi-am trait copilaria, pana la urma. Unde m-am indragostit, unde am facut tampenii, unde in fiecare vara ma jucam badminton, unde inca locuiesc.Exact .. Orasul Gaesti.

Bun. O mica descriere a orasului Gaesti:  un oras mic, destul de curat ( de cele mai multe ori – fata de Bucuresti, sau cartierele periferice ale acestuia), are aproximativ 1000 de locuitori, un parc , un parculetz, o balta, un Club al Copiilor, o Casa de Cultura, 3 licee, 2 scoli, si multi , multi caini. Pot sa spun ca mi se pare un oras destul de linistit, mai ales daca il compar cu renumitul Bucuresti …

Cam asta e Gaestiul. M-am mutat in Gaesti pe 17 martie, 2006. Era vineri. Si eram obosita. Eram obositi cu totii. Dar totusi am rezistat ca sa despachetez toate bagajele si sa admir privelistea de pe balcon. Era chiar frumos ! Mijlocul lui martie… cica primavara, dar inca era iarna… Erau multe lumini aprinse. Si spre deosebire de Bucuresti, nu imi era teama sa ma duc pana la magazin la 12 noaptea. Dar gata cu seara de 17 martie. A doua zi , am inceput sa descopar incetul cu incetul imprejurimile. Am descoperit biblioteca, parcul, scoala nr 6 ( unde urma sa invat), magazinele din apropiere si piata. Mai mult nu ma avantam. Urmatoarele zile au fost dedicate scolii. Exact. Unitatii de invatamant unde urma sa invat, sa ma cunosc cu multe persoane, sa leg prietenii etc..Dar iata ca veneau si verile. Uitam de scoala. Vedeam numai soarele arzand puternic, vedeam parcul, verdeata din fata blocului si din jurul foisorului ( pentru ca exista si un foisor pe langa blocul meu). Asteptam doar inceputul fiecarei zi de vara, care era dedicata picnicului, jocurilor, seriilor de Remi cu Adina, Alex si Vlad, care era dedicata serilor calduroase in care puteam sa  jucam “pitita” foarte bine. Nu cred ca exista zi in care sa nu cad. Nu cred ca exista zi in care sa nu rad …

Si-asa au trecut zile, saptamani, luni… si iata ca pe 17 martie, 2010 se fac 4 ani de cand locuiesc in Gaesti. Ah.. si cate s-au schimbat.  Probabil ca asa voi reusi sa justific titlul articolului. Pai..vedeti voi,  vineri seara (27 noiembrie) am iesit pe afara . Eram cu doi prieteni.. si vorbeam de scoala.. apoi am ajuns la mancare( ne era o foameee ) , apoi iar la scoala, la net, la telefoane, si.. in cele din urma, la orasul Gaesti.Si am facut o scurta comparatie cu ceea ce a fost si ce este ACUM Gaestiul. Si unul dintre ei a zis’o perfect: Orasul-fantoma! Numai caini, numai plancarde cu “Basescu pentru Romania[ cacat, ca numai pentru Romania nu e ], numai pustiu… Pai da.

Asta de ce? Pur si simplu. Copiii nu se mai joaca atat de mult ca inainte [ cel putin atat de mult cat ne jucam noi, printr-a 5-a, a 6-a, a7-a, a 8-a chiar! ]. Din ce in ce mai multi sunt absorbiti de aceasta “gaura neagra” numita internet & televizor. Nu se mai joaca! Nu se mai intalnesc la o “pitita”, la o baba oarba, la un sotron, la nimic… Devin din ce in ce mai “emo” si mai sedentari.. E trist! E trist ca nu mai sunt cu adevarat copii! E trist ca generatiile urmatoare vor fi prea mature pentru varsta pe care o vor avea. Nu ma’ntelegeti gresit, nu spun ca e rau sa fii matur, nu. Dar nu atat de mult incat sa nu te mai bucuri de o jucarie, de un sotron cu amicii, colegii, fratii, prietenii.. etc. Nu atat de matur incat sa nu mai fii Copil.

Profiati! Profitati la maximum de orice ocazie de a va juca, de a iesi in aer liber.  Nici nu stiti cat conteaza…

M-a rugat Zamfir să-i găzduiesc, la mine pe blog, mămăruţele şi buburuzele pe care le-a fotografiat la Boju, după ce a plecat de la Trenu-mburdat.

În tufele acestea locuieşte norul de mămăruţe – buburuze!

Jos, în vale, e curba unde s-a răsturnat trenul în septembrie.

În stânga e Boju - şi calea spre Cluj Napoca,

iar în depărtare e Valea Florilor – şi calea spre Câmpia Turzii!

Astazi: Temple de Sagrat Cor (The Church of the Sacred Heart). Din oras vezi o biserica cu o statuie uriasa deasupra ei. Cand ajungi acolo insa, ei bine, incepi sa te simti ca in Stapanul Inelelor. Pentru ca acolo sunt nu una, ci doua, o biserica si o catedrala si nu una langa alta ci una deasupra celeilalte. Pozele de mai jos stau marturie.

Interiorul bisericii de jos este fascinant prin nivelul de detaliu al picturilor si prin delicatetea sculpturilor atat interioare cat si exterioare. Odata coplesit de cele vazute gura de aer de la iesire este binevenita caci pentru a ajunge la catedrala de deasupra trebuie sa urci cateva trepte care alaturi de privelistea orasului iti taie respiratia. Brusc catedrala si statuia de deasupra ei te fac sa te simti mic caci catedrala emana forta bruta din arhitectura ei iar statuia imensa pare vie. Linistea revine insa in interiorul de o simplitate dezarmanta.

Excursia poate fi completata foarte bine cu o experienta placuta in parcul de distractii aflat la cativa metri sau cu Torre de Collserola cu ascensoare transparente care se ridica la 288 metri inaltime. Sau, de ce nu, cu relaxare la barul cu terasa de unde puteti admira Barcelona in toata splendoarea sa.

Ca sa ajungi in varful muntelui sunt mai multe variante, cea mai la indemana fiind autobuzul T2 din Plaza Catalunya, atentie insa, nu circula in toate zilele saptamanii.

Nu doar un francez ci un simbol. Nu doar un pasionat ci un creator. Acesta este Christian Dior. Desi a crescut intr-o familie angrenata in business (producerea de fertilizatori) micul Christian a fost atras de arte si frumos, studiind flori, gradini si decoratiuni. Apropierea de moda s-a facut de timpuriu, inca din copilarie desenand costume pentru carnavalul din orasul natal.

Si-a dorit o cariera in muzica si arte frumoase, si-ar fi dorit sa fie si arhitect, a cedat insa dorintei familiei urmand Scoala de Stiinte Politice. Nu a fost suficient ca sa il deturneze de la drumul sau, in timpul scolii intalnind pictori si muzicieni printre care Jean Cocteau care, mai tarziu avea sa spuna despre Dior “geniul timpurilor noastre, al carui nume magic combina pe Dumnezeu (Dieu) si aurul (Or)”. Prietenia cu acesti artisti l-a facut pe Dior sa deschida o galerie de arta in care a expus lucrarile unor pictori ca Braque, Derain sau Dali.

Intrarea in lumea modei s-a facut in forta avand succes inca de la inceput cu rochiile sale neobisnuit de lungi pentru vremea respectiva si stramte. Revista Harper’s Bazaar a inventat expresia “The New Look” pentru a defini stilul silueta al creatiilor lui Dior si insusi Dior ar fi spus “I have designed flower women”. In doar 10 ani Christian Dior a avut 20 de colectii haute couture transformand numele si afacerea intr-un imperiu al luxului.

Dior a simtit necesitatea unui parfum care sa insoteasca creatiile sale in moda, prima esenta numindu-se “Miss Dior”. In ciuda dificultatilor economice ale vremii Dior a insistat ca parfumurile si ambalajele sale sa contina cele mai bune esente si materiale. Christian Dior spunea la un moment dat “It is difficult to imagine just how much care and trouble goes into finding a new perfume, creating a bottle, or even just the packaging. These activities so absorb me that today I feel as much a perfumer as a fashion designer”. In timpul vietii sale Miss Dior, Diorama, Eau Fraiche si Diorissimo au insotit colectiile de moda. Astazi..

La Roma, la Vatican, când au loc alegerile pentru noul papă, se semnalizează reuşita cu un fum alb şi vorbele “Habemus papa“: Noi nu suntem chiar la Roma. Doar pe drumul spre Cetatea Eternă (pentru că “toate drumurile duc la Roma“, deci, şi al nostru!?), şi nu avem papă, ci, doar un … molid, pe post de brad!

Mai întâi, am fost pe la Mihai Viteazu. Primăria de-acolo a pus afişe, informând populaţia despre programul festivităţilor din 1 Decembrie, Ziua naţională a României.

Un ROMân, a trecut pe stradă şi a pus afişe despre câinele său, pierdut. Nu le putea pune în altă parte, decât PESTE afişele dedicate Zilei Naţionale !

Ar mai trebui să mai pună un rând de afişe: “pierdut bun simţ“! Peste cele cu “pierdut câinele“!

Mergând spre Poiana, am văzut în faţa afişului uriaş cu Băsescu (de pe ruina fostei viitoare Case de cultură!), o macara cu un braţ telescopic, extrem de lung. Mi-am jurat în barbă, ca Baiazid. Nicidecum, “să dau calului, ovăz din pristolul de la Roma“. Doar, să nu uit ca, la întoarcere, să iscodesc şi să aflu ce a ridicat macaraua. Credeam că se montează, în sfârşit, o copertină în staţia de autobuz. Naivul de mine!

În Oprişani, pe la “trei mocani”, lipseşte semaforul. Era, … până aseară, pe la orele 20,30, când a trecut o maşină cu pelicani ori de-a pelicanilor sau … Nu am reuşit să aflu exact. Unii zic că ar fi fost beat, alţii că ar fi avut sub 100 km/oră, …

Doar că, acum, semaforul este orizontal, la câţiva metri de locul unde era vertical.

În mod sigur, în următoarele zece luni, se va repara.

La Poiana, am admirat panourile de informare pentru campania electorală. Pline cu afişe … invizibile. Şi o cruce în apropiere! Doamne, ajută-ne să votăm! Cu cine? Că dacă ne luăm după afişe, stăm acasă cu telecomanda în mână. Şi cu berea şi seminţele în cealaltă. Ca ăla care “cu o mână a luat pumnalul şi cu cealaltă a spus“! …

Dar şi multele gropi din … staţia de autobuz de la “şcoală”.

Până la urmă, tot am ajuns înapoi, în faţa Primăriei. La gropile centrale, din staţia de-aici.

Ce-am constatat: macaraua a dispărut, fără urme.

Pardon, am găsit ceva urme.

Mai multe, chiar:

Normal: eu am trecut pe la 19 în jos, deci, 19 e înainte de 18?! Habar n-aveam! Dar, aşa am aflat justificarea prezenţei macaralei. După mizeriile de pe jos!

Habemus … molid! Că papa …  e scumpă!

M-am uitat şi din dreapta şi din stânga. Abia se vede portretul lui Ceauşe … pardon!, Băsescu întins pe faţada celui mai mare veceu public, pardon!, Casei de cultură, din faţa Primăriei cu gropi în staţie!

Na, că le-am încurcat!

Eu? …

Hiroshima si Nagasaki acum 64 ani si azi…

Hiroshima, Nagasaki
1945

In 2009

Poate fi explicata o lovitura?!  Se pare ca da… Maine vom afla… Totusi, daca imaginile filmuletului cu lovitura aplicata de dl Basescu unui copil pus pe sotii sunt adevarate, atunci ar trebui sa ne punem anumite intrebari despre cine suntem, ce avem, ce dorim sa avem si, mai important decat atat, ce vrem sa fim… M-a surprins ca, in atatia ani, aceste imagini nu au fost facute publice… Totusi, gandindu-ma mai bine, imi dau seama ca,  pentru cei care se opun actualului presedinte,  acestea sunt precum painea calda… Raspunsuri de tipul: a jignit femeia, a glumit,a injurat nu pot explica o astfel de atitudine a unui barbat adult care reprezinta o tara care se vrea europeana cu tot ceea ce acest atribut implica… Rabdare… Sa auzim cu totii explicatia… Deci maine care va deveni azi ne va oferi ceea ce am auzit ieri…

Gaudeamus igitur (iuvenes dum sumus) – Therefore, let us rejoice. (while we are young)

Si ce poate fi mai placut pentru creieras ca lectura ?! … In aceasta saptamana, ca in fiecare an, putem sa ne delectam cu lumea minunata a cartilor… O lume plina de mister si fantezie care ne ajuta sa ne regasim si sa vedem cu ochi noi si plini de adevar realitatea in care traim… Sa profitam de aceasta saptamana plina de cuvinte potrivite…

Inserez câteva imagini din Galaţi, un oraş pe care nu-l ştiu… Am îndreptat aparatul de fotografiat (24.11., seara) doar spre câteva faţade de clădiri care vorbesc despre un trecut şarmant. Biserica Precista, ctitoria lui Vasile Lupu, dă imaginea unei surprinzătoare sinteze: alură moldovenească în jumătatea ei estică, un turn transilvănean la vest, faţade cu succesiune de arcade munteneşti la partea inferioară şi discuri smălţuite, ştefaniene, moldave, sub acoperiş… Poate cândva voi avea răgazul să vorbesc mai pe îndelete despre faţetele  fabuloase ale aceste sinteze care a dat un „chivot” fortificat, loc sacru pe faleza Dunării…

Noi, câinii suntem prietenii oamenilor. Cât de prieteni ne sunt oamenii, mai putem discuta.

Dar, avem şi Prieteni adevăraţi: în Asociaţia Trei Fraţi Pătaţi , de exemplu. Ce fac ei, ce au făcut în anul ce se cam termină, puteţi citi în Comunicatul de presă oferit mass-mediei astăzi.

Despre activităţile asociaţiei, puteţi găsi detalii şi pe blogul Brânduşei.

Tuturor, chiar dacă se mai ocupă şi de pisici (mârrrrrrr!), le “Ham-ham (mulţumesc!) din inima mea de căţel fericit”.

Puse pe fapte mari, trei femei din Harare, Zimbabwe au rapit un tanar pe care l-au inchis intr-o biserica si l-au violat o noapte intreaga.

Barbatul de 18 ani iesise de la munca, pentru a cumpara ceva de la un magazin din apropiere. A fost abordat, ziua in amiaza mare, de trei frumuseti intr-o masina. A raspuns provocarii de a urca in automobil alaturi de ele, fara sa stie ce il asteapta, potrivit zimdiaspora.com.

Ajunsi langa o biserica din orasul Chitungwiza, femeile l-au dat jos din masina, l-au obligat sa mearga la cladirea de langa si l-au inchis acolo. Cele trei au revenit la prizonier cateva ore mai tarziu. L-au violat, pe rand, o noapte intreaga. A doua zi l-au urcat in aceeasi masina si l-au dus pe strada de unde il rapisera.

Autoritatile au inceput o ancheta si incearca sa le identifice pe cele trei femei.

Arcologia este o îmbinare a cuvintelor “arhitectura”, “ecologie”, reprezentând o serie de principii arhitecturale care susţin realizarea unor hiperstructuri pentru zonele cu populaţie umană foarte densă. Aceste structuri ipotetice conţin o varietate de construcţii rezidenţiale, comerciale, având rolul de a minimiza impactul uman asupra mediului. Adesea sunt structuri menite să se întreţină singure.
Conceptul a fost pentru prima dată promovat de Paolo Soleri, apărând în numeroase creaţii ştiinţifico – fantastice din literatura contemporană.
O caracteristică a oraşelor care se pliază principiilor arcologiei este tridimensionalizarea structurii urbane plate. În acest fel, căile de acces către funcţiunile urbane se pot găsi la mai multe nivele decât cel al solului, economisind timp, resurse, teren. Un astfel de oraş ar ocupa, pentru acelaşi număr al populaţiei, doar 2% din suprafaţa unui oraş obişnuit. Un oraş contemporan foloseşte mai mult de 60% din spaţiul construit pentru căi de acces pentru maşini, principiile arcologiei eliminându-le pe acestea din cadrul oraşului, propunând ca principală modalitate de deplasare mersul pe jos.
Sursele de energie alternative alimentează această structură cu energia pe care o consumă locuitorii săi cu iluminarea, activităţile zilnice, încălzirea.

Arcosanti
Arcosanti este un oraş experimental aflat în construcţie în zona centrală a statului Arizona. Conceput de Paolo Soleri acesta are ca scop demonstrarea funcţionalităţii principiilor arcologiei.
Sisteme de conectare între clădiri, formate din reţele pentru pietoni, reţele subterane care să ofere pe traseul lor centre de interes comercial sunt deja construite în mai multe zone urbane aglomerate de pe Pământ.
Prin capacitatea acestor aglomerări urbane de a se susţine singure economic, energetic, sunt economisite cantităţi uriaşe de carburant utilizat pentru aprovizionarea acestora cu elementele necesare unui nivel de confort optim al locuitorilor.
Construcţia oraşului experimental Arcosanti a început în anul 1970, iar scopul arhitectului Paolo Soleri a fost de a demonstra cum zonele urbane pot fi îmbunătăţite, minimizând impactul asupra mediului natural. Oraşul este încă în construcţie, populaţia sa variind între 50 – 150 de locuitori, însă îşi propune susţinerea a peste 5000 de locuitori.
Utilizarea unor materiale care provin din mediul natural, participând la integrarea clădirilor în peisaj reduce aspectul artificial al acestora. Majoritatea clădirilor sunt orientate către Sud pentru a preveni pierderea inutilă a căldurii, beneficiind de lumină pe parcursul întregii zile. Sistemele de acoperire sunt parte a sistemului de termoizolaţie. Interiorul clădirilor este complicat, având forme organice, propunând accesibilitatea tuturor funcţiunilor specifice urbane.

de Bulău Laura – Teodora

Cu durere am constatat similitudinea dintre situaţia acestui moment – dintre două tururi de prezidenţiale – cu perioada similară din 2000. Doar că, acum, îmi este mai greu să definesc “răul cel mai mic”! Am primit o glumă tematică, pe care v-o împărtăşesc:

Învăţătoarea le cere copiilor să scrie o compunere despre T.B., promiţându-le că nu le va notă, doar le va comenta lucrările.

A doua zi, a adus lucrările şi a început să-şi spună părerea despre fiecare.

Udroiu: o lucrare buna, dar ai niște greșeli gramaticale, de exemplu, verbele bagamias, bagaias, luamiar, se scriu despartit, in silabe, la sfirsit.

Placintoiu: aceleasi greseli, verbele daias, cacumas, sugemiar se scriu despartite, in silabe, la sfirsit.

Rideanu: aceleasi greseli la verbele lualar, belimear, buzulimear.

Casuleanu: la verbele futul şi futelas.

Toti aţi făcut aceeaşi greşeală: pentru că verbele se referă la un nume foarte important, trebuiau scrise cu iniţială mare.

Dar, nu ştiu la cine se referă!? De-aceea, am folosit culoarea “puţin mov” pentru text.

Are vreo legătură cu fotbalul?

Mai gândiţi-vă!

Artă cu tendinţă

Am găsit tunelul. Unde-i Luminiţa?

Între măturători şi adunători

Pepiniera de plastic

Gunoi şi pubelă avem. Tomberon şi bun simţ …

Erata: Titlul postării mi-a ieşit cu eroare la tastare. Mult mai corect ar fi fost “Zile de plâns-gândire“!

Odata cu Lastun si Tico, Romania a cunoscut masina simpla, mica, de oras, dezgolita de brizbrizuri si solutii complexe de design, practica, economica si usor de intretinut. Departe de popularele Oltcit si 1310, aceste modele au marcat epoci de aur ale masinii de oras in ceea ce priveste mobilitatea si consumul. Timpul a trecut si mostenirea e dusa mai departe de un trio franco-japonez care a inteles perfect care e treaba cu masinile liliput: PSA – Toyota. C1, 107 si Aygo fac aproximativ aceeasi treaba ca Lastunul sau Tico-ul, cu aceeasi simplitate si ceva mai mult condiment in design.

Trio-ul a trecut recent printr-un facelift, destul de discret, iar C1 a fost provocat la un parcours de trei zile prin aglomeratul Bucuresti. Dupa cum sugeram la inceput, C1 este o masina simpla, cu volan si patru locuri, roti si un portbagaj perfect pentru mers la piata sau la supermarket, un consum care umileste multe alte masini cu pretentii si o usurinta in condus pe care ai mai intalnit-o doar in clasa mini. Intr-adevar, usile sunt subtiri, ca si intreaga caroserie, iar motorul, desi mic, isi face simtita din abundenta prezenta. Luneta este practic usa portbagajului si chiar daca sporeste vizibilitatea presupune costuri mari de inlocuire in caz de spargere. Calitatea materialelor este medie, iar combinatia dintre plastic, textil si tabla de la interior ii confera un aer retro. Volanul este placut la atingere si se manevreaza cu mare usurinta. Per total, C1 este foarte manevrabil si destul de stabil, avand in vedere rotile plasate cat mai pe marginile caroseriei. Tubul luminos ce contine sistemul de climatizare are un design placut, unic, insa partea lui stanga este relativ greu de folosit, fiind dificil de apucat. In acelasi capitol se incadreaza si geamurile electrice. La bord exista cate un singur comutator penturu fiecare geam, astfel ca de soferul isi doreste sa lase geamul pasagerului in jos, trebuie sa se intinda dupa butonul aferent acestuia. Global, plansa de bord pare bine inchegata, exceptie facand discul folosit la selectarea vitezei ventilatorului. Acesta este confectionat din plastic si pare destul de fragil cand este manipulat. Pozitia la volan este aproape de ideal… Linia geamurilor este destul de joasa si iti permite sa observi foarte bine imprejurimile masinii. Mai mult decat atat, botul si spatele sunt foarte bine delimitate de faruri si luneta, astfel ca masina se manevreaza foarte ok chiar si in spatii inguste.

C1 este perfect adaptat orasului… Motorasul de 68 de cai consuma undeva la 6 litri de carburant pentru a parcurge 100 de kilometri si este foarte fasnet atunci cand situatia o cere. Schimbatorul cutiei de viteze este la indemana si este destul de ergonomic, desi cutia iti da uneori impresia ca agata sau ca nu intra in viteza.Spatiile de depozitare sunt numeroase si parca te invita sa-ti golesti geanta doar de dragul lor. Culmea e ca pot face si fata cu mare usurinta.

Multumim Citroen Romania. Consulta lista de preturi aici.

May I take a moment of your Time?

They say to never ask for a moment of a man’s time; just take it..is that  robbery? A theft of time?

Time and time again you say? 

Is it then more time ?

Going big time…

Time piling up… time after time?

or  repeating  itself….  time and again..

Father Time?

No Mother Time or Sibling  Time…Time for me or Time for you..Time for us..?

Don’t waste time..

We have all the time in the world..

Time cut short..

That was good timing or maybe… it was bad timing

Timing is everything they say..

A time to laugh a time to  cry… a time to live… a time

to die..

A time for everything under the sun, they say..

Not enough time?

Too much time on your hands..both hands?

short hand or long hand?

A moment in time..a moment can cast  long memories..in time ..over time …in due time….

Why does everything take too much time? Or sooo.. much time?

Where did the time go?..

How do we stay in time or is it on time?

Can we synchronize our  time?

 Will we have the same time?

Is this a good  time?

Do you have the time?

Do you have extra time?

Thank you for your time

We just had..

 a little

 time.

cbruce