Hallo an alle, ich  muss leider das ganze strukturieren weil ich nicht genau weiss wie ich euch diese optionen freischalte.

Deshalb wundert euch nicht wenn eure kommentare nicht sofort auftauchen ich muss die immer erst zulassen.

das ganze soll ja auch nicht top laufen sondern nur eine moeglichekit bilden sachen zu diskutieren.

Wenn ihr als autor geaddet werden wollt muesst ihr mir eure email adresse geben und dann seid ihr drin und koennt eure eigenen artikel schreiben und nicht nur auf alles einen komentar geben.

Also in diesem fall auf diesen artikel einen kommentar geben in dem eure mail steht dann adde ich euch und ihr seid teil der community.

Am Samstag geht es auf Asche gegen den bisherigen Außenseiter Draußen, gegen den wir uns keine Blöße geben sollten… Deswegen eintragen!

Am Samstag, den 14.11. geht es um 13:00, darum den Mit-Spitzenreiter auszustechen und die punktgleiche Tabellenführung weiter auszudünnen. Eintragen HIER.

Auf der Seite Schulentwicklung konkret wird ein Sechs-Phasen-Modell zur Unterstützung der Qualitätsentwicklung in Thüringer Schulen vorgestellt. Besonders übersichtlich werden Methoden und Instrumente zur Evaluation erläutert.

In the Foreword, Peter Senge notes Fritz’s distinction between “structural tension” which enables an organization to succeed and “structural conflict” which causes an organization to “oscillate” rather than advance. Both Senge and Fritz insist that it is possible to design organizations to succeed.That is to say, to design a structure which moves an organization “in thedirections [its] members seek.” Such movement is explained by threescientific facts: energy moves along the path of least resistance, theunderlying structure of anything will determine its path of leastresistance, and it is possible to determine the path of least resistance bycreating new structures.

The implications of these three scientific factsare even more important when we acknowledge that external forces andcircumstances can so quickly (and unexpectedly) require an organization tochange its direction. Competitors can substantially increase resistancewith an advertising blitz, initiating a price war, introducing a hot newproduct, etc. Internal forces and circumstances (eg a workers’ strike, lossof key executives, litigation caused by defective products) can alsorequire an organization to change its direction.

It is insufficientmerely to design an appropriate structure. The organization must also makecertain that everyone involved understands that structure and, especially,understands what is expected of them to ensure that structure’seffectiveness. In a “total learning organization”, moreover, everyoneinvolved is prepared to help make whatever modifications may benecessary.

Fritz does a brilliant job of explaining HOW to achieve all ofthese objectives. The material is organized within a framework provided bywhat he calls “The Nine Laws of Organizational Structure.” At the end ofeach chapter, he includes a “Quick Review” of key points. If you share myhigh regard for this book, I suggest that you also read his earlier work,The Path of Least Resistance, as well as Senge’s The Fifth Discipline andThe Dance of Change.

Click Here to see more reviews about: The Path of Least Resistance for Managers (Paperback)

Ieri (duminică 18.10), ca să mai rup din monotonie, am mers la un concert de orgă la Biserica romano-catolică din oraş. Iniţial vroiam să nu mai merg dar … demult nu am mai fost la un concert de muzică clasică (la orice instrument). Îmi amintesc cum în urmă cu câţiva ani am mers de vreo câteva ori şi pe la Timişoara la Opera Română la diverse programe. A fost … îmbătător mai ales când erai şi cu cineva destul de drag lângă tine . Concertul de orgă mi-a prins bine, dar efectul nu a fost precum mă aşteptam (orga poate prea mare, iar biserica mi se pare că nu are acustică). Totuşi, parcă nu mai vroiam să plec de acolo … de fapt această biserică, acest loc pentru mine este aparte pentru că … în marile (şi micile) momente din viaţă am fost prezent aici (asta pentru că biserica e deschisă peste zi) şi mă puteam reculege şi descărca excelent. Nu ştiu dacă trebuia să spun asta că altul era motivul pentru care îmi doream să … rămân, rămân şi iară şi iară cu pace să rămân dar nu singur căci "nu este bine ca omul să fie singur" (Gen.2:18)

Mă gândeam dacă am venit chiar pe bune pentru a asculta recitalul de orgă sau doar .. aşa de “fiţe”, “impresii”, “ca să dea bine”, sau ”pentru cineva anume”. Dacă aş fi să fiu copil, adică extrem de sincer aş spune că este câte un pic din toate cele, dar peste acestea a fost curiozitatea şi setea de a mai participa la ceva clasic, adică mi-era dor şi în timpul concertului am resimţit acest dor şi mai mult. … Tot sincer … nu mi-a plăcut decât prima lucrare de Bach. În rest … în timp ce ascultam şi celelalte lucrări mi se făcuse parcă dor şi mai mult de muzica clasică simfonică. Îmi treceau o grămadă de gânduri care rămâneau asemenea unor ferestre deschise puternic de vânt. Sunetul apăsător la un moment dat (pentru mine) al orgii pe tuburi nu m-a lăsat să-mi duc gândurile până la capăt, dar colac peste pupăză a fost mai mult de bine, şi interior am plecat oleac’ mai rafinat în modul meu de a fi în sensul de a fi mai atent la detaliile ce ţin de maniere, de preţiosul bun simţ şi de respect şi civilizaţie care în lumea de azi dincolo de cultură şi mai ales în spaţiul nostru mioritic sunt parcă specii pe cale de dispariţie, rara avis, etc.

Concluzie? Cultura înseamnă civilizaţie. Orice cultură de orice tip contribuie la definirea termenului sau mai bine-spus a fenomenului de civilizaţie, şi doar un exemplu: întotdeauna un maneloman îşi are gradul lui de civilizaţie diferit de un clasicman şi cu asta am spus destule ca să nu mă mai lungesc atâta la vorbă.

Musica Coronensis 2009 a ajuns la final. Duminică, la ora 19:00, festivalul se va încheia prin concertul special de orgă din Biserica Neagră. Dacă n-aţi fost până acum la un concert de orgă în Biserica Neagră, acum e ocazia! Dacă aţi mai fost la un astfel de concert în această locaţie, aveţi posibilitatea să vedeţi pentru prima dată organistul la consola orgii Buchholz, în imagini live.

Biletul de intrare e 5 lei. [mai mult...]

(“Idei în dialog” nr. 12, dec. 2007)

Interviul din „Idei în dialog” nr. 9 (sept. 2007) cu maestrul Cristian Mandeal, reputatul interpret brucknerian şi enescian, perpetuează unele legende despre „Arta fugii” de Bach, infirmate de cercetarea muzicologică din deceniile recente. Dacă pe vremea lui Ceauşescu „nu exista informaţie” (deşi maestrul Mandeal cam exagerează spunând că „nu existau canale culturale”), acum informaţia circulă incomparabil mai uşor.
Realizând orchestrarea „Artei fugii”, Erich Bergel i-a încredinţat-o lui Mandeal pentru Filarmonica din Bucureşti, conştient fiind că în Germania demersul său nu ar trezi ecou din cauza „strâmbăturilor din nas ale atoateştiutorilor”. Maestrul Mandeal consideră încă şi dânsul că „Arta fugii” e „o lucrare didactică”, „gândită în abstract” şi „scrisă pentru sine”, necesitând orchestraţie ca să nu rămână „o creaţie de muzeu”, deşi acceptă ipotetic orga pentru o interpretare mulţumitoare. Idiosincraziile faţă de curentul de interpretare fidelă stilistic a muzicii vechi, dezvoltat în lume din anii 60 şi bazat pe cercetări muzicologice serioase, sunt cvasi-generale în viaţa muzicală românească şi ar merita o abordare separată. Pe scurt, dacă „pe vremea lui Bach se cânta altcumva”, de ce să considerăm această manieră „muzică de muzeu”? De ce „e necesar să folosim actualele instrumente” şi moduri de a cânta la ele şi să ne închipuim că Bach le-ar fi folosit dacă le-ar fi avut la dispoziţie? Ori desfiinţăm muzeele, refacem picturile Renaşterii după gustul nostru şi actualizăm modul de a cânta inclusiv la Bruckner sau Enescu (de ce doar la Bach şi Beethoven?), ori redăm toate aceste lucrări aşa cum le-au conceput autorii lor.
„Arta fugii” nu avea nevoie de orchestraţia lui Bergel ca să-i dea viaţă, cum spune maestrul Mandeal, mai ales că această orchestraţie nu respectă „sunetul epocii”. Faptul că Bach nu a notat nici o indicaţie de instrumentaţie în „Arta fugii” şi a scris-o în partitură desfăşurată şi în cheile vocale a dus în prima jumătate a secolului trecut la concluzia eronată că e o lucrare abstractă, teoretică, o demonstraţie de ştiinţă contrapunctică fără legătură cu viaţa de concert, sau că e o operă deschisă, care poate fi interpretată la orice instrumente. Dar, ca orice muzician pragmatic din perioada barocului, Bach nu a scris „Arta fugii” in abstracto sau pentru el însuşi. Publicul nu ar putea ajunge însă la înţelegerea ei decât audiind-o integral şi în ordinea logică, deşi însuşi Furtwängler se îndoia asupra capacităţii de percepţie a unui public obişnuit supus la acest supra-efort. Iar orchestrarea ei e ceva contrar spiritului lucrării, întrucât muzica riguros polifonică e un gen cameral sau coral, fiind improprie mediului orchestrei (cum spuneau, printre alţii, R. Strauss şi  Tovey acum vreo sută de ani). Tovey susţinea deja că „Arta fugii” e o compoziţie pentru claviatură, iar de vreo 70 de ani, majoritatea muzicologilor şi a interpreţilor din lume au acceptat această idee. Cele mai multe dovezi au fost publicate de Gustav Leonhardt, unul din pionierii în reconstituirea fidelă stilistic a interpretării muzicii vechi. Până în 1985, când specialistul în muzica veche Davitt Moroney a realizat o nouă ediţie critică şi o înregistrare a „Artei fugii” pentru casa franceză de discuri Harmonia Mundi, cercetătorii adunaseră deja răspunsuri convingătoare la întrebările majore conexe cu această capodoperă, deducând majoritatea intenţiilor lui Bach.
Printre altele, a rezultat că Bach a destinat-o clavecinului şi că lucrarea e completă (cu excepţia secţiunii finale a ultimei fugi). Cel puţin fugile „în oglindă” din „Arta fugii” sunt comparabile cu cele două Contrapunctus-uri ale lui Buxtehude la patru voci, tot în re minor şi cu o evolutio în oglindă, din „Fried- und freudenreiche Hinfarth” (1674). E încă o dovadă că privirile lui Bach se îndreptau mai mult spre tradiţie decât spre viitorul incert prefigurat de frivolul rococo. Notaţia desfăşurată, nu pe două portative cum e cazul de obicei cu compoziţiile pentru claviatură, era normală în muzica intens contrapunctică pentru orgă şi clavecin, începând de la sfârşitul secolului al XVI-lea, cum o arată şi compoziţiile lui Frescobaldi şi Froberger. Chiar Bach o folosise în alte două lucrări pentru claviatură tipărite în aceeaşi perioadă: Variaţiunile canonice pentru orgă pe coralul „Vom Himmel hoch” şi Ricercar la 6 voci din „Ofranda muzicală” (1747) (despre care C. Ph. E. Bach scria că e o compoziţie pentru clavecin). Există un manuscris autograf al „Artei fugii” de prin 1745 (tot în partitură desfăşurată şi în cheile vocale, ca şi versiunea finală, tipărită), ce conţine doar 12 fugi şi 2 canoane (versiune înregistrată la orgă de Herbert Tachezi, organistul orchestrei Concentus Musicus din Viena, unul din primele ansambluri specializate în interpretarea fidelă a muzicii vechi). Poate că Bach a vrut să termine „Arta fugii” până în iunie 1749 pentru a o trimite drept a treia şi ultima contribuţie la Societatea lui Mizler, în care se înscrisese în 1747. O condiţie a apartenenţei la această asociaţie de muzică savantă era trimiterea anuală până la împlinirea vârstei de 65 de ani a câte unei publicaţii care să ateste ştiinţa componistică a autorului. Prima trimitere a lui Bach fuseseră Variaţiunile canonice pentru orgă pe coralul „Vom Himmel hoch” (1747). A doua, ce ar fi urmat în iunie 1748, poate să fi fost „Ofranda muzicală”. De aceea, notarea „Artei fugii” în partitură desfăşurată poate fi datorată intenţiei iniţiale a lui Bach de a o prezenta Societăţii lui Mizler.
Deci „Arta fugii” în re minor e o compoziţie pentru clavecin constând din 14 fugi (intitulate Contrapunctus, în maniera veche), dispuse în ordinea crescătoare a complexităţii, precum şi din 4 canoane la 2 voci pe aceeaşi temă cu fugile şi dispuse tot în ordinea crescătoare a complexităţii, care formează un fel de coda sau apendice al întregului ciclu. Îmi îngădui aici o sugestie pentru a se integra organic în interpretare cele 4 canoane, fără a răpi ultimul cuvânt grandioasei fugi cvadruple: ele pot interveni după grupurile de fugi reunite de unele elemente comune, contribuind astfel la perceperea structurării ciclului: primul canon poate fi inserat după Fuga 4 (primele fugi sunt mai simple şi prezintă tema fără mari variaţii, directă şi răsturnată), al doilea după Fuga 7 (Fugile 5 – 7 sunt bazate pe stretti, procedeu contrapunctic de „înghesuire” a vocilor), al treilea după Fuga 11 (Fugile 8 – 11 sunt triple şi duble), iar ultimul după Fuga 13 inversus, înainte de fuga cvadruplă.
În loc de concluzie, sper că aceste minime argumente pentru redarea fidelă a capodoperelor trecutului şi pentru caracterul superfluu al reinstrumentării lor vor trezi un minim interes pentru racordarea acestui domeniu al vieţii muzicale româneşti la practicile şi dezbaterile de idei din lume. Nimeni nu ar avea nimic de suferit în căutarea adevărului şi frumosului. „Amicus Plato…”.

Nachdem nun Ferien sind, stapeln sich die Klassenarbeiten von drei Klassen. Naja, seit heute stapeln sie sich nicht mehr, sondern stehen fein säuberlich in einem Heftsammler. Die gabs gestern beim schwedischen Möbelhaus im Fünferpack. Dazu gabs drei Billys zum Preis von zweien. Da ich schon länger ein Auge auf diese Bücherregale geworfen hatte, mir die in weiß aber nicht gefielen und in Buche sehr viel teurer waren, kam mir dieses Angebot sehr gelegen. Und nun stehen sie groß und halb gefüllt hinter mir. Ich habe wieder Platz für neue Bücher!!! Und Platz auf dem Fußboden habe ich dank der Stehsammler auch wieder.

orga

text fett kursiv durchgestrichen

zitat

• punkt
• punkt

besuchter link

link

A sagt, dass.
B findet gut, dass.
C hält dagegen, dass.
D betont, dass.
E gibt zu bedenken, dass.
F kennt jemanden, der.
G hat selbst erlebt, dass.
H schlägt vor, dass.
I schlägt eine Abstimmung vor.
J möchte festhalten, dass.
K findet aber, dass.
L glaubte eigentlich, dass.
M ruft zur Abstimmung auf.
N ist nicht einverstanden, dass.
O überlegt sich, ob.
P notiert, dass.
Q beklagt sich, dass.
R beunruhigt, dass
S findet nicht in Ordnung, dass.
T ist frustriert, dass.
U stimmt zu, dass.
V stimmt ab, dass.
W möchte, dass.
X stimmt unter Vorbehalt ab, dass.
Y lobt die Modalitäten der Abstimmung und alle Beteiligten.
Z holt sich einen Kaffee.

Gelegentlich sind einige Buchstaben gleich.