Pentru ca nici macar anotimpurile nu mai sunt ce au fost candva. Pentru ca de cele mai multe ori ne ducem, pe cand venim. Pentru ca nu mai putem ramane. Pentru ca imi esti dor. Pentru ca sunt trista eu si pentru tine. Pentru ca esti. Pentru ca esti atat de mult. Pentru ca nu voi mai fi. Pentru ca viitorul e tacut, oriunde.

Bine ca mi-am amintit… Chiar tineam neaparat sa impartasesc asta si sa dau mai departe.

Avem o tara frumoasa cu locuitori in mare parte de …rahat, cu un sistem de rahaat, cu o clima de rahat pentru k asa am schimbat-o toti incapabilii de pe Glob etc. Cu toate astea, exista cateva lucruri marunte, aparute parca din neant, care reusesc prin inocenta si spontaneitatea lor sa schimbe cursul zilei intr-unul ascendent pozitiv sau macar sa il opreasca sa scada alert. Si sunt convinsa, e CERT pentru mine faptul ca este un lucru comun, care ni se intampla tuturor intr-un fel sau altul, ca vrem sau nu sa il luam ca atare sau in considerare.

Imi amintesc foarte bine o zi in care am alergat nebuneste, intruna efectiv, nevoita fiind sa imi indeplinesc o sarcina destul de solicitanta atat nervos cat si fizic. In ziua aceea, aproape ca imi venise sa plang de fericire si de nervi in acelasi timp ca se terminase totul, cand aud deodata o strigat inabusit “Domnisoara!…domnisoara!…” Amica mea ma trage de maneca si imi spune ca ma striga doamna care imi vanduse ultimul produs de cumparat de pe lista mea de “Multe”. Doamna cu pricina venise jumatate de mall in urma mea pentru a-mi inapoia 2 Lei Nu mi-a venit sa cred ca femeia aceea chiar facuse efortul, cand putea sa bage banii in buzunar avand in vedere ca eram atat de buimaca incat uitasem complet sa iau restul.

O alta intamplare, azi, eram pe goana si imi era cald, si imi era rau, si imi era de toate in acel mirific tramvai al ratb! Langa mine la usa vine o doamna cu un pekinez dragut si cuminte; un catel atat de imbucurator incat mi-am permis sa imi infig putina afectiune in blanitza lui ingrijita si pufoasa. In spate  simt o boare placuta. Ma intorc si zaresc o fetita la vreo 4 anisori cu un evantai de lemn in mana si, zambind rusinata, se opreste din a-mi face vant. I-am spus “Multumesc, pitico!” apoi continuat sa imi aeriseasca maieul incins cu bunavointa ei angelica . Mi-a schimbat ziua. Mi-a schimbat grimasa. Mi-a schimbat starea. 5 minute in tramvaiul diavolesc, dar 5 minute langa 2 fiinte dragalase. Ea a fost ingerasul meu.

Deschideti-va inimile si ochii sa puteti primi zambetele micilor minuni care se pot ivi cateodata ! Aveti nevoie ! Avem nevoie !