Video de an22ro

Guvernul vrea să pună taxe pe ciocolată – dulciuri, în general, băuturi răcoritoare şi cam tot ce e mâncare, asimilată toată cu “junk food”.

Evident că iniţiativa asta, care duce cu gândul la “alimentaţia raţională” impusă de Ceauşescu, va avea consecinţe economice nefaste (retrageri de firme străine sau falimente ale unor afaceri) şi va încuraja evaziunea fiscală (care patron de local e tâmpit să spună cât sifon a vândut într-o lună?).

Eu zic aşa, băieţii să introducă la loc şi raţia. Coada oricum nu ne-a ieşit din sistem ca popor, deci totul ar fi minunat la televizor. Şi apropo, televiziunea publică îşi poate reduce programul la două ore, fiindcă şi-aşa nu se prea uită nimeni la ea. Dar două ore pe zi omagiale ar fi de real interes. Şi pentru economie de energie electrică, ar trebui să se raţionalizeze şi programele televiziunilor particulare, tot la 2-3 ore, o măsură de natură să accentueze la maximum concurenţa, s-o ascută ca pe lupta de clasă şi în acest fel să contribuie la “reforma statului” capitalisto-comunist, până la victoria finală.

Şi să nu mai avem lumină decât maximum 5 ore pe zi, între orele 17-22, după care să se dea stingerea. Să se oprească şi apa caldă, până a doua zi dimineaţa, între 5 şi 7. Astfel, poate spori demografia, aşa cum a dat indicaţii preţioase tovarăşul preşedinte Traian Băsescu şi totodată, pot creşte veniturile la bugetul de stat, prin taxa pe sex. În acest sens, se vor folosi dispozitive speciale amplasate de STS la domiciile tuturor, care să detecteze activitatea. În cazul în care ea este de dreapta, în genul lui Livache Negoiţă, taxa să se suplimenteze drastic, fiindcă nu contribuie la creşterea natalităţii. Să se reinstituie taxa pe celibat.

Serios, credeam că ungurii au intrat în guvern doar ca să-şi urmeze interesele comunitare, dar constat că s-au pedelizat (adică s-au tâmpit la cap). Îmi pare rău pentru ministrul Cseke, dar mă întreb cum poate un om tânăr – şi ungur – să aprobe o asemenea iniţiativă imbecilă. Zic să aprobe, fiindcă nu vreau să cred că a fost iniţiativa lui. O societate liberală nu-şi permite constrângeri asupra vieţii personale a oamenilor. Numai o societate dirijată instituie măsuri etatiste, prohibitive, până la aberaţii totalitare. Numai idioţii pot crede că PD-L e de dreapta. Formaţiunea prezidenţială este o combinaţie nazisto-marxist-leninistă.

Vorba lui Ţuţea, ăştia trebuie daţi jos cu parul. Că nu sunt politici, sunt de drept comun.

Foto: Marius Mina

Peste două săptămâni sunt alegerile pentru colegiul 1 din Capitală şi liberalii dorm. În timp ce trupele lui Băsescu lucrează deşi sunt sărbători şi mizează tocmai pe somnul adversarilor. De moarte.

Că e pe viaţă şi pe moarte bătălia pentru acel colegiu. O excelentă analiză în acest sens a reuşit Marius Mina. Toţi liberalii ar trebui să o citească şi să revadă, totodată, radiografia mafiei locale, cu extensie naţională.

Cum a ajuns EBA europarlamentar, la fel se intenţionează şi propulsarea loazei lui Prigoană: prin toate mijloacele. Mită, şantaj, fraudă şi nu în ultimul rând, convingerea populaţiei maneliste. Inclusiv a celei cu pretenţii intelectuale.

Miza este o lovitură dură la adresa lui Crin Antonescu, adversarul ireductibil al lui Traian Băsescu. Slugile preşedintelui ilegitim fac manevre pentru disoluţia PNL şi a PSD, şi totodată, pentru subminarea opoziţiei lor solidare împotriva (preşedintelui) partidului-stat.

Ce i se pregăteşte lui Radu Stroe, cu proxima ocazie.

Foto:  Marius Mina

Ovidiu Ohanesian denunţă, pe blogul lui, frauda electorală grosolană, săvârşită cu ajutorul şefului STS, Marcel Opriş. Ofiţerii de elită din servicii nu suportă să fie depreciaţi şi au curajul de a devoala frauda. Jurnalistul răpit în Irak – pentru ca Băsescu să pozeze ulterior în erou naţional după ce a a împărţit cu (pseudo)teroriştii banii de răscumpărare – a primit următorul mesaj, pe care l-a postat pe blog:

“Mai mulţi angajaţi ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS) Satu Mare afirmă că în data de 6.12.2009, începând cu ora 13.40, moment în care Mircea Geoană îl depăşea cu mai mult de 5 procente  pe Traian Băsescu, a fost pus în aplicare un plan de rezervă (planul B), la ordinul generalului Marcel Opriş, şeful STS, şi sub coordonarea vicepreşedintelui PDL Adriean Videanu. Concret, STS Satu Mare a avut o derivaţie secretă din schema STS conectată la un server din sediul central al PDL din Aleea Modrogan, având numele de cod „Taurul”. Toate judeţele au avut derivaţie din reţeaua principală, mai puţin municipiul Bucureşti. Potrivit surselor STS, în noaptea de 6 spre 7 decembrie, la ora 3,15,  toate derivaţiile au fost dezafectate sub directa supraveghere a generalului Marcel Opriş, fiecare judeţ decuplându-se pe rând după ce s-au închis şi cheile pe datele finale. Despre acest fapt ştiu doar şefii judeţeni ai STS şi cadrele tehnice, respectiv, doi subofiţeri care au realizat conexiunile. Toate conexiunile au fost operaţionale cu data de 06.12.2009, ora 1,30. Afirmaţia că toate datele au fost transmise prin intermediul telefoanelor mobile şi a telefonului guvernamental (T.O.) este falsă, deoarece toate datele au fost transmise electronic simultan cu cele oficiale. STS a avut inclusiv „spioni” de alarmă care semnalau acustic şi vizual depăşirea în procente a unuia sau altuia dintre candidaţi”.

Am avertizat de ieri că decizia privind renumărarea nulelor poate fi doar praf în ochii contestatarilor şi un premiu de consolare pentru o viitoare decizie defavorabilă. Am semnalat că e o posibilă manevră prin care, în mod tipic stalinist, PD-L să dea vina pe PSD pentru fraudă – sau făptaşul, pe păgubaş – “demonstrând” că de fapt nu Geoană, ci Băsescu a fost privat prin voturile anulate.

Pentru asta, au fraudat la pătrat. Au băgat în sacii desigilaţi, buletine votate Băsescu. Ca să nu mai vorbesc de mizeria din diaspora, de unde nici până la ora asta n-au venit transporturile cu nule. Iar unele din cele care au sosit erau cutii goale. Membrii BEC, morţi de oboseală, s-au dus la culcare. Până mâine la 8 dimineaţă, când revin, cele 5 judeţe plus diaspora care mai au de adus nulele pot opera în voie.

Încă o dată: majoritatea judecătorilor de la Curtea Constituţională nu mai au ce pierde decât demnitatea. Majoritatea au o vârstă înaintată. În faţa lui Dumnezeu nu se poate frauda.

Partidul De Lachei a organizat ieri un miting ca o mineriadă portocalie, în Piaţa Palatului sau a Revoluţiei din Bucureşti. La doi paşi de simbolurile României profunde. Profanate de prostituţie.

Stare de asediu în zona ultracentrală a capitalei, în care se blocase circulaţia. Oamenii înjurau din ficaţi.

Toată zona imensă a Pieţii a fost izolată, ca să apară el şi ea la tribună. Pe urmă el cu toţi penalii şi escrocii, ridicând mâinile la cer. Şi în final, el cu biata nevastă-sa, care nici nu a ridicat mâna liberă. I-a ridicat-o Băsescu pe cealaltă.

Spectatori? O mână de interlopi, boschetari şi bezmetici. Oare, cei câţiva rătăciţi nu s-or fi mirat în ce s-au băgat? Nici măcar cu mita şi şantajul nu au putut aduna mai mulţi în autobuze. Vor încerca din răsputeri să o facă mâine, la vot. Ca să fure grosier, că asta e singura şansă care i-a rămas lui Băsescu: victoria cu forţa. Violenţa.

Erau nişte feţe de se sparie gândul! Nu-mi e frică de bau-bau, dar ăştia ţi-ar da la cap şi chiar ţi-ar lua gâtul fără să clipească. Mardeiaşi şantajaţi. Şmenari, şuţari, proxeneţi. Ghidaţi de aparatul câinelui Vasile.

Am fost în zonă, am văzut, am păstrat distanţa, relatez.

La Universitate, fieful lui Crin, au avut tupeul să amplaseze un cort cu Băsescu şi să pună sub ştergătoarele maşinilor parcate cartoane mari pe care scria: “Eu votez cu Băsescu”. Vă daţi seama ce era la gura cui venea şi îşi găsea maşina cu alea pe ea!

Băsescu a pierdut de mult Bucureştiul. Crin rules.

Sunt disperaţi, vor fura. Mâine va fi o zi foarte grea. Trebuie să nu-i lăsăm să-şi facă jocurile murdare. Spuneţi-le celor tentaţi să fure că ei vor plăti. Ei personal. Cu închisoarea. Nimeni nu îi va mai putea salva.

Disperarea profitorilor lui Băsescu a ajuns la paroxism. Ei merg acum la sinucidere, conştienţi fiind că, day after eşecul lui Băsescu, sunt pasibili de pedeapsă penală. Cu închisoarea. Unii, mai ales cei mai puţin vinovaţi, deja au dat înapoi şi cer imunitate, contra neagresiune. Nu-i suficient. Mai trebuie şi mărturisiri complete. Deocamdată, la televiziuni. Ulterior, la Parchet.

Cine crede că nu poate da înapoi, fiindcă s-a băgat în toate porcăriile şi mai ales, fiindcă îşi acoperă fiul traficant şi consumator de droguri, nu doar uşoare, l-am numit pe Răzvan Murgeanu, merge la disperare. Dă pe grumaz litri de vodkă, prinde curaj şi merge personal pe străzile sectorului 1 nopţile, ca să ameninţe oamenii şi să distrugă panotajul adversarilor. S-a băgat în rahat şi acum, în loc să-l scuipe, îl înghite, riscând să se înece.

Mergeţi neapărat pe blogul lui Marius Mina, citiţi ororile relatate acolo şi ascultaţi mai multe înregistrări cu infractorul Murgeanu, care le spune executanţilor portocalii să-i umfle pe opozanţi şi să-i bage-n portbagaj. Cine biata maică-sa se crede nenorocitu-ăsta? Poate-mi trimiţi la uşă interlopii, că pun câinii pe ei! Şi nu doar câinii. Iar dacă Lucky şi ceilalţi păţesc ceva, e ultimul lucru pe lumea asta pe care-l faci, Murgene.

În sensul că mai sunt 7 zile şi mergi la puşcărie, inconştientule! Nu-ţi agrava situaţia, pentru un mort politic. Adică Băsescu. Care tot timpul a micţionat pe voi. E drept că, în grobianismul vostru, nu v-a păsat, fiindcă important a fost să profitaţi material şi să nu dea el curs şantajului cu dosarele voastre.

Repet: de la teroarea bolşevică încoace, niciodată în ţara asta nu s-a petrecut ceva mai mizerabil ca Băsescu şi PD. Odios.

AMR: 7 zile.

P.S. N-am făcut armata, dar mă solidarizez cu băieţii.

Ieri la amiază, în timp ce doamna doina Cornea se plimba împreună cu fiul ei, Leontin Juhas, i-a fost spartă casa şi furată pensia.

Asta, ca să se dea aparenţa de jaf. Am motive serioase să cred că, în realitate, a fost un act de intimidare al crimei organizate – al treilea.

Ca dovadă, faptul că toată casa a fost răvăşită, iar obiectele personale şi mai ales hârtiile cu însemnări ale doamnei Cornea, aruncate pe jos.

Doamna Cornea e obişnuită cu asemenea acte de brute, de pe vremea în care era cu domiciliu forţat şi urmărită pas cu pas de Securitate.

Aşa vrea Băsescu să arate România. Doamna Doina Cornea a semnalat acest pericol de mai multă vreme. L-a susţinut pe Crin şi acum, ca membră a PNŢCD, îl votează pe Geoană.

Haimanalele de la PD-L sunt atât de disperate încât au intensificat acţiunile crimei organizate. Au dat drumul la interlopi pe străzile noastre.

Şeful de trib la Bucureşti, Răzvan Murgeanu, sub directul patronaj al lui Vasile Blaga şi în tandem cu Adriean Videanu. Dacă Băsescu vorbeşte de rechini, are la îndemână în Modrogan.

Găsiţi relatări ale unor fapte sinistre pe blogul lui Marius Mina. Voi reveni.

Video de sweetybyby

Monica Macovei a declarat, la Realitatea TV, că ea şi-ar lăsa copilul cu Băsescu. nu cu Patriciu.

Ăştia nu sunt oameni. Au nevoie de tratament psihiatric.

Dragă Traian,

N-am mai comunicat din 2007, dar acum îţi voi adresa o întrebare.

Mai înainte, precizez că eşti dintre foarte puţinii oameni asupra cărora m-am înşelat. Te-am considerat un om de calitate, cu onoare şi despre care am crezut că scrie, mereu, din convingere.

Un scris minunat, cu seve din România profundă, pe care, din păcate, ţi l-ai depreciat lamentabil.

E ca şi cum ai fi trimis o prinţesă pe centură. Ai devenit peştele propriei vocaţii.

Sincer, nu ştiu cum te poţi simţi confortabil cu tine.

Oricum, îţi pun întrebarea, una singură, cum am promis.

Ai un fiu cam de-o vârstă cu băieţelul de la Ploieşti. Să-ţi trăiască! Dacă fiul tău ar fi fost în locul lui, tot aşa l-ai fi apărat pe Băsescu?

Atât.

1. Campania pentru România normală a debutat inspirat, la Oradea, găzduită de unul dintre cei mai serioşi primari, liberalul Ilie Bolojan.

Ulterior, Crin Antonescu şi Mircea Geoană au apărut la primul miting împreună, la Braşov, în care liberalii şi social-democraţii au aclamat împreună ideea de unitate, pentru “O singură Românie, România bunului simţ”, pentru un nou mod de a face politică, onest şi constructiv. Totodată, Geoană a reafirmat că premier va fi Klaus Johannis şi că noul guvern va menţine cota unică şi va reduce fiscalitatea imediat ce condiţiile vor fi de-aşa natură.

2. Curtea de Apel Bucureşti a admis plângerea fostului ministru de Interne, Dan Nica şi a suspendat decizia preşedintelui Băsescu de numire a lui Vasile Blaga în funcţia de ministru al Administraţiei şi Internelor, şi de viceprim-ministru. Băsescu a contrapus această decizie, deciziei Curţii Constituţionale, care a declarat constituţională numirea lui Blaga. Tot Băsescu a dat vina pe toată lumea, evident, în afară de PD-L, pentru faptul că nu avem guvern, deşi pentru orice om normal e clar că din cauza lui nu avem guvern, l-am fi putut avea de două luni, Johannis având o majoritate de 65% în Parlament şi o hotărâre adoptată în acest sens. Ulterior, Nica a declarat că toate deciziile de la Interne de după demisia lui sunt lovite de nulitate, iar Blaga l-a contrazis.

3. Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, l-a nominalizat pe Dacian Cioloş pentru funcţia de comisar european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală. Băsescu şi-a revendicat reuşita, la fel şi Stolojan, uitând cât l-au porcăit când era ministru al Agriculturii în Guvernul Tăriceanu.

4. Toată ziua s-a discutat la televiziunile de ştiri pe tema înregistrării faptei abominabile a lui Traian Băsescu. Fanaticii lui au negat evidenţa, afirmând că e vorba de o făcătură, nu de o înregistrare autentică, aşa cum susţin “comentatori şi analişti de doi bani”, cum i-a numit Stolojan – inclusiv pe expertul criminalist Butoi.

Grav este că Bogdan – copilul lovit şi mama lui, aflaţi singuri în Italia, sunt terorizaţi de ameninţările la care au fost supuşi. Mama lui, Silvia Istrăţoiu, a declarat că are atacuri de panică şi se teme ca băiatul ei să meargă la şcoală. Mătuşa băiatului, Cecilia Gheorghe, e în continuare tare pe poziţie şi spune că băieţelul le-a spus încă de atunci că Băsescu l-a lovit, dar ei nu l-au crezut. Bogdan a declarat, telefonic, că nu mai suportă şi vrea să fie lăsat în pace.

Costi Rădoacă, regizorul mitingului din 2004 de la Ploieşti, a declarat la Antena 3, emisiunea “Ştirea zilei”, că a văzut cum Băsescu l-a lovit pe băieţel de două ori, confirmând afirmaţiile lui Dinu Patriciu.

Prin ameninţările mafiote, Băsescu îşi agravează situaţia. Cum cazul a făcut deja înconjurul lumii, e necesar ca Bogdan şi mama lui să fie puşi sub protecţie internaţională. Şi să-l pună sub acuzare pe agresorul Băsescu Traian.

5. Felix Mogulul, pe blogul lui: Traian Băsescu este primul care a încercat să articuleze o “coaliţie Grivco” în România.

6. Emil Constantinescu, la “Antena 3 Special”, cu Paula Rusu şi Andrei Bădin, a afirmat că Băsescu a făcut parte din nomenclatură şi din Securitate, iar Adrian Năstase a pierdut alegerile în momentul în care n-a ştiut să-i replice că el a fost doar un simplu membru de partid, nu un nomenclaturist. Şi Mircea Geoană a fost doar simplu membru PCR, pe când Băsescu conducea Agenţia Navrom de la Anvers, ca ofiţer acoperit.

7. Mircea Badea, “În gura presei”: îl urăsc, îl detest pe Băsescu, dar mai mult îl detest. Fanaticii lui Băsescu te dezumanizează, mă fac să vreau să le fac rău. Sunt odioşi.

Ştiu amice, tocmai de-aia trebuie să scăpăm de ei. Ai luat decizia cea mai bună, votul pentru Geoană, şutul în mufa lui Băsescu. O sublimare perfectă – şi eficientă – a feedback-ului de care vorbeai.

Video de victorciutacu

Abominabil.

Băsescu n-a negat, la Realitatea TV, în timpul emisiunii live realizate de Răzvan Dumitrescu. A spus că va da o explicaţie. Ca şi cum să loveşti un copil ar putea avea o explicaţie. Sceleratul a încercat să se justifice, afirmând că poate copilul a înjurat sau i-a zis ceva mamei lui.

La “Ora de foc”, Roberta Anastase s-a întrebat de ce zâmbea copilul, când ar fi trebuit să plângă. Mai mult, l-a întrebat pe Victor Ponta dacă băieţelul lui râde când îl loveşte. Ponta a replicat dur, că nu-şi bate copiii şi că dacă femela respectivă poate pune problema aşa, atunci trebuie să plece din politică.

Felix Tătaru – cu bunăstarea rotunjită din banii de la Omar Hayssam – s-a repezit să afirme telefonic că “e un trucaj ordinar”. Ţi se face greaţă.

Băsescu, demisia! Afară din cursa electorală!

UPDATE. Laşul disperat s-a dus ulterior la sediul de campanie şi a făcut ce ştie el mai bine: a minţit ordinar. A negat evidenţa. Şi a adăugat că el nu bate copiii, nici pe ai lui, nici pe ai altora şi nici nu şi-a bătut nevasta. Subconştientul.

Video de jucatorul1

Băsescu a muşcat momelile lui Crin şi le-a înghiţit cu cârlig cu tot. Se îneca de furie. Atunci când Crin i-a replicat, senin, că nu el, ci preşedintele în exerciţiu a făcut şi a desfăcut “coaliţia Grivco”, de câte ori i-a convenit, că nu el, ci preşedintele în exerciţiu a fost coleg de partid cu Ion Iliescu – “mă refeream la partidul comunist” , că nu PNL, ci PD-L a făcut coaliţie cu PSD, că nu de el, ci mai ales de preşedintele în exerciţiu vor să scape românii. Şi tot aşa.

Dar cel mai tare a muşcat Băsescu – şi a decontat fără număr- atunci când Crin i-a aruncat-o fin, cu “Parfum de femeie”. Cel mai frumos omagiu pe care îl putea aduce femeii. Crin a făcut dreptate. Femeilor adevărate. Esenţial diferite de ţoapele penale promovate de Băsescu.

Crin Antonescu a onorat femeia. A luat apărarea feminităţii şi a meritului. Ca un domn ce este. Un bărbat stilat. I-a spus lui Băsescu în faţă ceea ce doamna Mariana Câmpeanu declarase într-o emisiune televizată, anume că a compromis promovarea femeilor în politică. Unu, că a tratat femeia ca obiect – genială tirada cu “aţi invitat o ziaristă pe masă” şi doi, că a promovat femela succesului facil, prin alte mijloace decât meritul, femeia stridentă, care se remarcă prin prost-gust şi tupeu.

Video de skoda1958

Atât de tare l-a scos din minţi Crin, încât Băsescu şi-a etalat josnicia la scenă deschisă. Ca să-şi apere târfa din spate – spre jena resemnată care se citea pe faţa nevestei aflate câteva scaune mai încolo -, preşedintele în exerciţiu a avut un comportament indecent – aproape dement, încercând, infinit de ridicol, să-l patroneze pe Crin prin forţa funcţiei – de exemplu, când i-a zis că trebuie să se ridice în picioare în faţa lui (Crin nu s-a pretat să plusese şi să-i spună că nu-l avantajează, pentru că e cu un cap peste el). Se vedea clar pe chipul lui schimonosit, setea de putere totală, aroganţa dictatorială.

Crin l-a redus la absurd. La dimensiunea de caricatură care este. Crin Antonescu e un om discret. El ştie că viaţa personală a omului se cuvine protejată. Şi respectată. Băsescu e un mârlan care intră cu cizmele în viaţa oamenilor, care ne urmăreşte corespondenţa şi ne ascultă telefoanele. Care ameninţă şi şantajează. Jigneşte şi lezează. N-are nici o urmă de sensibilitate. Nimic uman. Numai un instinct sexual al puterii, fără de care nici pe prostituata lui stupidă n-ar mai putea-o avea. Tipic rudimentar, ajuns pe culmile ascensiunii, pe care o percepe ca mijloc de satisfacţie persoanlă, nu ca obligaţie în serviciul public.

Băsescu s-a pretat să se refere la dispariţia dramatică a primei soţii a lui Crin. E o josnicie pe chiar chiar trebuie să fii ultimul subom ca să n-o dezavuezi. Că a fost laş şi a negat ulterior ceea ce – vorba mamei mele – a văzut toată ţara denotă laşitate şi disperare. Şi s-a pretat la un asemenea atac subuman doar ca să-şi apere pipiţa. Şi toate fâţele, vorba lui Vasile Blaga, pe care le-a promovat în politică. Proaste, agresive, cu tupeu infinit şi cu frumuseţi discutabile. Din cele grosiere, rapid perisabile. Unde nu e şi frumuseţea interioară, cea exterioară e ca un ambalaj.

Elisabeta Rizea, chiar şi la bătrâneţe, era mult mai frumoasă decât Duduia. Era cu adevărat frumoasă. Şi doamna Mariana Câmpeanu e mult mai frumoasă. Şi doamna Maria Băsescu e cu adevărat frumoasă. Pentru că o femeie adevărată e altceva, cu totul altceva decât un morman de carne vulgară şi o gură cu tupeu nesimţit, modelul preşedintelui Băsescu. O femeie care urcă în carieră prin teste orale compromite ideea de ascensiune a femeii în politică. De reuşită socială şi profesională a femeii, în general şi în particular.

Îi mulţumesc lui Crin Antonescu. Îi mulţumesc pentru modul frumos în care onorează femeile. Îi mulţumesc şi Adinei Vălean. O femeie frumoasă, deşteaptă şi discretă.

Ar merita să realizeze cineva un film rapid şi să-l posteze pe net, numai cu chipurile femeilor din sala confruntării de la Cluj. Ele spun multe, dacă nu chiar totul, despre bărbaţii de lângă ele. Chipul senin al Adinei, de soţie inteligentă a unui om sclipitor. Chipul crispat al Duduii, din grimasă în grimasă, de târfă cu amor. Chipul frumos şi trist, de-o resemnare cronică, al Mariei Băsescu. O femeie evident traumatizată. Şi care dacă nu-l părăseşte, pare că o face mai mult din teroare, decât din plăcere pentru avere. Cu preţul unor umilinţe publice. Incredibile.

Ca să se mai uite ce căcăcios e, fiindcă n-are curaj de confruntare cu Crin Antonescu, Băsescu şi PR-ul lui de jagardele au lansat altă nemernicie propagată de flaşnetele portocalii, în frunte cu alt laş, Radu Berceanu.

Imbecilitatea cu guvernul de dreapta, pe care l-ar vrea cu PNL, numai să nu mai pună condiţia primului-ministru: dovadă că încă îl seacă la ficaţi Tăriceanu. Oricine s-a lămurit de ce a ţinut PNL la funcţia de premier pentru Tăriceanu.

1. Liberalii şi ţărăniştii sunt în tandem, singura coaliţie de dreapta. PD-L nu-i de nici o culoare. Se vede imediat cusătura stupidă, prin care Băsescu crede că poate atrage liberalii să-l voteze: îi confundă cu imbecilii portocalii.

2.  Vrea să consolideze imaginea de iminenţă a finalei cu Geoană, ca să prevină migraţia de voturi PSD spre Crin Antonescu (pentru că sunt destui alegători PSD care nu l-ar vota pe Geoană, fiind conştienţi că îl bate Băsescu).

3. PNL nu intră la guvernare din poziţie subalternă. Participă doar cu condiţia ca premier să fie un independent de talia lui Klaus Johannis.

4. În politică nu se spune niciodată. Dar în politica normală, în care există un minim fair-play, deci parteneri onorabili. Cu jeguri ca PD-L, niciodată e prea puţin. Ei nu sunt oameni, sunt mutanţi imunzi. Ăla nu-i partid, e stabiliment abject. Şi trebuie lăsat în carantină. Până dispare.

Foto: Evz                                                                       www.dailybusiness.ro

Probabil că nici Lenin, nici Stalin, nici Hitler şi nici Ceauşescu n-au visat să se poate (pro)crea, pe undeva, o specie de mutanţi într-atât de corespunzătoare standardelor “arianismului”, respectiv, ale “omului nou”. Adică mutanţi, formaţi în laboratoarele propagandei de partid şi de stat, şi deveniţi la rândul lor roboţi propagandişti.

Sunt hoar(d)ele PD-L. Flaşnetele portocalii. Mutanţii setaţi de la departamentul PR să debiteze, imperturbabil, cele mai stupide absurdităţi – care, de regulă, neagă evidenţa şi sfidează realitatea -, cele mai grosolane jigniri la adresa tuturor celorlalţi în afară de slujitorii lui Băsescu, şi cele mai aberante atentate la adresa logicii şi a inteligenţei.

În plus, au tupeul fără margini să le atribuie celorlalţi, propriul comportament, grosier şi iresponsabil. Pe scurt: sunt insuportabili. Chiar asta şi urmăresc. Anticipam de câteva luni că tactica lui Băsescu merge pe intimidare, că disperarea de a pierde îl face să contraatace demenţial, de fapt, să prevină atacurile adversarilor dând impresia de invincibilitate (imagine pe care o promovează şi o consolidează ultimele sondaje – voi reveni separat).

Iar contracandidaţii comit eroarea de a-i face agenda lui Băsescu în campania prezidenţială – încă mai e timp, dar foarte puţin, pentru contraofensivă. Mă refer la Crin şi la Sorin, nu la iepuri (Geoană e umflat băsescian în sondaje, care manipulează mai iresponsabil decât oricând – vom face disecţia). Oamenii-ăştia trebuie să fie conştienţi că dacă s-au angajat în cursa prezidenţială, e vital să o câştige, fie Crin, fie Sorin şi trebuie să facă totul, absolut totul pentru asta, fiindcă altfel urmează extincţia naţională.

Mai multe importante ONG-uri i-au cerut Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea referendumului prin prisma inegalităţii de şanse în campania electorală. Este evident pentru orice om cu minim bun-simţ. Dar bunul simţ este lezat demenţial de propagandiştii lui Băsescu, în frunte cu mârlanul naţional însuşi (are o mahmureală pe care numai Monica Macovei o mai concurează cu succes).

Replica la atitudinea civică a ONG-urilor a dat-o purtătorul de cuvânt al campaniei lui Băsescu, anume, Sever Voinescu. El a citit un comunicat elaborat sub tutela altui mare caracter, Nicoleta Savin (exemplu de prostituţie morală şi profesională pentru bani – dovedeşte că ar face orice). Sever Voinescu a marcat evenimentul prin faptul că era spălat pe cap. Numai că nu-i vreme nici de sarcasm, nici de umor. Pentru că ei merg la omor.

Au atacat ONG-urile pe care le lăudau când îl susţineau pe Băsescu. Tot ce şi cine e contra lui e rău. Ce şi cine e pentru el e bun. Chiar dacă mai înainte a fost rău. Devine bun dacă vine la Băsescu. De exemplu, să mă ierte d-l Pârvulescu, dar dacă ar abjura azi ceea ce a susţinut ieri, pe loc ar fi decorat. Că avansat în grad, n-are cum.

Campania lui Băsescu e infectă. Se adresează fondului instinctual primar şi mizează pe nostalgia pentru dictatură. Induce şi speculează spaime artificiale, şi animozităţi iraţionale (chiar sinucigaşe, fiindcă a fi contra Parlamentului şi a partidelor înseamnă a fi contra ta, alegător). Foloseşte clişee totalitare vizând exterminarea adversarilor, înfieraţi ca duşmani ai poporului. Inamicul public numărul unu: Parlamentul, deci, partidele, esenţa democraţiei. Comunicatul citit de Sever Voinescu are modelul Ceauşescu, 20-21 decembrie 1989 şi e din recuzita propagandei boşevice.

PR-urile contracandidaţilor parcă dorm pe ele. Propaganda abjectă a flaşnetelor lui Băsescu poate fi demontată simplu. Deci eficient. De aşa natură încât logica să aibă câştig de cauză prin percepţie emoţională. Fiindcă nu cu oratorie, fie şi onestă şi nu cu logică academică se câştigă nişte alegeri vitale, în faţa unei fiare care face tot posibilul şi imposibilul să nu piardă puterea, fiindcă dacă pierde puterea, pierde nu doar imense avantaje materiale pentru el şi mafia lui: pierde libertatea. Iar dacă el câştigă, cetăţenii români îşi pierd libertatea. Mai bine să-şi piardă Băsescu libertatea, decât să-şi piardă poporul român libertatea.

Se vede şi din comunicatul citit, cu nesimţire, de Sever Voinescu. Retorica tipică a regimului nazist, respectiv, comunist. Exclusivism violent. Şi aroganţă totalitară. Mesajul e că toţi, în afară de Băsescu şi de (susţinătorii) PD-L sunt nişte nemernici. Deşi băsescienii sunt minoritari, se erijează în purtători de cuvânt exclusivişti ai poporului: PNL, PSD, UDMR sunt duşmanii poporului. “Imensa majoritate a oamenilor oneşti” vor ce vrea preşedintele, a spus comunicatul imund. Adică, a jignit grosier milioane de oameni. De exemplu, conform comunicatului nesimţit, doamna Doina Cornea nu-i onestă. Nici surorile Coposu. Nici tu, nici eu, nici noi, nici voi. Doar ei. Ei şi numai ei. De fapt, nişte deşeuri umane.

O mafie de nulităţi cu pretenţii, parveniţi şi femele uşoare au ajuns să-şi bată joc de oameni şi de ţară. Cred că mesajul central pe care ar trebui să-l lanseze şi să-l consolideze Crin Antonescu – n-ar fi rău să o facă şi Sorin Oprescu – este următorul: dacă vă e dor de dictatură, trebuie să ştiţi că Băsescu, Doamne fereşte!, reales nu vă aduce şi ceea ce de fapt aţi vrea voi din regimul Ceauşescu, anume locuri de muncă stabile şi linişte pe stradă. Vă aduce numai sărăcie şi mizerie. Şomaj. Şantaj. Domnie a interlopilor pe strada voastră. Foame. Umilinţă. Ca să huzurească pe spatele vostru o mafie nesimţită. Un beţivan iresponsabil preşedinte şi o târfă prim-ministru. Mai rău ca Elena Ceauşescu. Care cel puţin era nevastă.

Băsescu şi ai lui trebuie făcuţi să vorbească singuri, să-şi dea palme live. Să fie clar că se vrea tiran, dar de fapt e doar un tiranozaur. Dacă eşti faţă-n faţă cu el, se pierde (iar dacă trebuie să bea mai înainte, se vede că e mangă). N-are curajul confruntării. E laş cu spume. E mic. Un om de nimic. Ca şi susţinătorii lui.

Dacă băieţii au greţuri să atace la ficaţi, pierd şi îngroapă ţara sub dictatura psihopatului. Să nu confundăm bunul simţ cu simţul mioritic. Acum, până şi ciobanii s-au revoltat. Dacă nemernicii lui Băsescu vor sânge, daţi-le borşul. Daţi-le în cap cu toate exemplele concrete de corupţie şi mizerie morală. Şi arătaţi că hoţia nesimţiţilor făţarnici a dus la sărăcia oamenilor. În timp ce bolnavii mor în spitale, târfa preşedintelui trăieşte bine. Şi fratele. Şi fetele. Material, chiar şi biata nevastă. Numai cu exemple concrete, care să meargă la inimă şi la ficaţi, veţi convinge oamenii că merită să meargă la vot şi că e vital să voteze. Nu pentru voi. Ci pentru ei, alegătorii. Pentru o viaţă normală. Adică, împotriva mizeriei care îi aşteaptă încă 5 ani cu Băsescu.

P.S. Băsescu a avut dreptate să felicite Antena 3 pentru publicitatea pe care i-o face. Numai temele lui le tratează (nici dacă plătea, nu avea asemenea promoţie pentru referendum). Dreptu-i că, repet, contracandidaţii nu au temele lor. Cu care să măture impostura.

Cartea “Tăbliţele de săpun de la ITŞET-IP”, semnată de profesorul Mihai Buracu, apărută la editura MJM din Craiova face parte din aceeaşi tematică a scrierilor sale şi se circumscrie aceluiaşi domeniu – “infernul concetraţionar românesc”.

mai departe…

Din clipa în care nu a mai fost senator, profesorul Buracu îşi dedicase tot timpul activităţii scriitoriceşti, iar pană în prezent i-au apărut mai multe cărţi de versuri – “Din psalmii tinereţii”, “Pasărea cu o aripă de lemn”, “Lacrima de turnesol” şi aceasta memorialistică “Tăbliţele de săpun de la ITŞET-IP” (palindromul cuvântului PITEŞTI). Când dădea autografe pe prima din cărţile sale, Mihai Buracu obişnuia să scrie că poeziile sunt “psalmi zămisliţi în tenebrele infernului concentaţionar comunist, străbătut în anii unei tinereţi fără tinereţe (1949-1954)”. Era o formă de modestie, pentru că dacă primele două cărţi aparţin genului liric, unde sensibilitatea şi talentul poetic îşi pun pecetea, în ultima carte autorul nu face altceva decât să confirme, să demonstreze, starea sufletească care a precedat momentul de inspiraţie. Carte de memorialistică “Tăbliţele de săpun de la ITŞET-IP” face parte din acea categorie de cărţi puţine despre ceea ce s-a numit în istorie “Închisoarea de reeducare de la Piteşti”. Începută poate cu lucrarea lui Dumitru Bacu – “La Buchenwald se murea mai uşor”, cărţile care aparţin acestui gen de literatură sunt o mărturie vie a ceea ce s-a petrecut la Piteşti, în Camera 4 Spital, locul infernului, unde studenţii erau aduşi pentru a participa la procesul de “brain-washing” (spălarea creerelor). “ITŞET-IP este locul celui mai cumplit experiment satanic. Sinele stă faţă în faţă cu sinele, cu urlet pe urlet călcând”, spune Mihai Buracu, iar în altă parte “perfectă a fost organizarea torturii şi aşijderea aplicare ei până la cele mai mici detalii, cu preocuparea furibundă de a găsi noi şi noi forme de distrugere a rezistenţei celui nereeducat, de nimicire a ultimelor reziduuri de umanitate ce i-au mai rămas. Suferinţa îndurată este imensă, pustiitoare, fără zecimale şi fără milă”.

Sub teroarea inumană a lui Eugen Ţurcanu

Descendent al unei familii care luptase pentru înfăptuirea României Mari, tatăl sau, preotul Coriolan Buracu, fost luptător pentru drepturile românilor din Banat şi unirea cu România, apoi deputat naţional-ţărănist şi primul director al Palatului Cultural din Turnu Severin, arestat şi condamnat de comunişti pentru “uneltire împotriva statului”, profesorul Mihai Buracu îşi aminteşte că aceste convingeri anticomuniste veneau dintr-o anume educaţie primită chiar la Făgăraş, locul unde a fost cea mai puternică rezistenţă armată anticomunistă: “Veneam de la Făgăraş, unde exista un cult al trecutului românesc şi unde, alături de colegii de liceu şi de clasă am trăit toate schimbările dramatice ale acelor ani. Dovada implicării noastre în tragedia postbelică o constituie faptul că dintre foştii colegi de la Făgăraş o parte au luat calea munţilor şi unii au murit cu arma în mână, ca martiri ai acestui neam”. Întâlnirea cu Eugen Ţurcanu, torţionarul-şef de la Piteşti, a constituit o experienţă unică, una a durerii şi cruzimii, a inumanului şi a bestialităţii. Ceea ce s-a petrecut la Piteşti, în Camera 4 Spital, a fost nu numai un experiment singular, dar şi cea mai sinistră formă de tortură din câte au existat vreodată. Profesorul Mihai Buracu încearcă să explice în cartea de faţă mecanismul desfăşurării acestei forme de tortură, descriind amănunţit toate metodele şi procedeele folosite de Securitate pentru demascare. Paradoxal, carte este scrisă într-un stil plăcut, uşor liric, însă ea evidenţiază tenebrele mecanismului implementat de Ţurcanu, a cruzimii acestuia: “L-am cunoscut pe Ţurcanu în postura de şef al reeducării într-un moment când nimeni nu mai avea curajul să-i conteste autoritatea absolută. În această situaţie, Ţurcanu îşi purta zeghea vărgată ca un frac al torturii şi nu ca pe o rasă a unei penitenţe de neînţeles, cum ne-am purtat-o noi, cei mulţi, aduşi acum la scaunul judecăţii lui lipsite de omenie şi de spirit de dreptate. Executându-l pe Ţurcanu, securitatea şi-a lichidat pe cel mai bun specialist şi poate tocmai de aceea s-au lipsit de el, fiindcă dovedea inferioritatea şi de multe ori incompetenţa celor mari şi cu stele multe pe umăr. Ucideau şi torturau şi ei fără nici o milă, dar la Ţurcanu bestialitatea atingea perfecţiunea, desăvârşirea, materializarea celor mai macabre gânduri şi sinistre metode zămislite în subteranele infernului. Ca nimeni altul el a pus la punct un sistem de comunicare de la rău la mai rău, unic în felul său. Uneori Ţurcanu mă privea cu blândeţe, o blândeţe care încrâncena toţi porii pielii de pe mine. Ai pielii lovite sau nelovite încă”.

Tăbliţele de săpun – istoria încrustată a ororii

Tăbliţele de săpun de Piteşti sunt un caz unicat în istoria naţională, o adevărată bibliotecă a ororii în zorii instaurării comunismului în România. Ce erau aceste tăbliţe? Erau bucăţi tăiate din calupuri de săpun cu scopul de a se consemna tot ceea ce trebuia demascat, utilizate apoi drept ciorne pentru declaraţiile date organelor de securitate. “Nu s-a scris până acum nimic despre tăbliţele de săpun de la Piteşti, unice în felul lor, conţinând delaţiuni smulse dintr-un spaţiu al ororii organizat de cele mai diabolice minţi. Am intrat în această teribilă bibliotecă a crimei şi morţii în luna mai ’51, după ce trecusem prin primele trei faze ale aşa-zisei reeducări din Camera 4 Spital. Gardianul de serviciu m-a introdus într-o cameră-magazie, ca să iau săpunul necesar curăţării în secţie. Atunci am avut în mână zeci de asemenea tăbliţe de săpun pe care erau aşternute inscripţii, produs al unei inimaginabile suferinţe. Erau marcate fapte şi oameni ce urmau să devină victime, multe dintre ele fiinţe apropiate celor trecuţi prin infernul acelor schingiuiri. Descoperirea bibliotecii din tăbliţe de săpun a fost un şoc imposibil de uitat vreodată”, mărturiseşte Mihai Buracu. El mai spune că şi-a găsit propriul nume pe o astfel de tăbliţă, într-o delaţiune, cu specificarea “Buracu nu este receptiv la lecţiile de marxism şi nu este atras de lecţiile de filozofie idealistă ale lui Oprişan”. În opinia sa, acest lucru urmărea faza de reeducare, cea mai cumplită, a celor care nu făcuseră dovada că s-au despărţit în totalitate de “trecutul odios”: “singurul mijloc de a produce această ruptură definitivă era suplimentul de tortură, capabil să te facă să devii la rându-ţi bătăuş feroce, fiară căzută sub pragul ultim al condiţiei umane, deci reeducat o dată şi pentru totdeauna”. Mihai Buracu se întreabă, însă, cum va putea fi refăcută acestă “bibliotecă a ororii, minciunii şi delaţiunii” care a dispărut în timp. În acest sens, fostul deţinut de la Piteşti are şi răspunsul: “ele se regăsesc în declaraţiile aşternute pe hârtie, purtând sigla Penitenciarului Piteşti, însă reconstituirea unei asemenea biblioteci ar mai putea fi făcută, fie şi în parte doar, prin mărturiile supravieţuitorilor, autori ai unor tăbliţe, dar cu precădere prin strângerea declaraţiilor aflate încă în arhiva monstruoasei instituţii”. Aceasta a fost realitatea de la Piteşti pe care profesorul Buracu a zugrăvit-o în cuvintele suferinţei şi ale durerii: “Rugineşte cuiul din mâna dreaptă, care ţine stilul şi cel din mâna stângă, care ţine tăbliţa. Durerea rănilor din palmă este mai reală decât însăşi moartea. Peste puţin timp va începe cea de-a treia prăbuşire a lumii în care m-am născut, dar am şi murit ca om. Vor veni anchetatorii şi mă vor întreba câte demascări am făcut şi de câşi bandiţi rămaşi în libertate mi-am adus aminte”.

Mihai Buracu a întors o pagină de istorie, cea mai crudă şi cea mai oribilă din existenţa comunismului românesc, pentru că fenomenul Piteşti este un capitol al istoriei naţionale care nu poate să rămână neobservat. Regimul totalitar românesc a încercat aici un experiment unic, greu de imaginat şi de suportat, în care condiţia umană, umanitatea însăşi, nu mai reprezenta absolut nimic. El şi-a scris amintirile din acel infern şi ni le-a împărtăşit, lăsându-ne pe noi nu numai să reflectăm asupra lor, dar şi să conştientizăm această dimensiune a suferinţei şi ororii.

Mircea Popescu

Mehedinţi, România

Foto: James Boghosian

Astăzi a fost inaugurat la Bucureşti Memorialul Holocaustului. Ceremonia a fost prezentată, cu forţa şi graţia ei caracteristice, de Maia Morgenstern. A fost cu precădere emoţionantă prezenţa unor victime, firave şi modeste, din partea comunităţii evreieşti şi ţigăneşti din România. Oameni nevinovaţi.

Primarul Sorin Oprescu a stat în umbră, cu toate că lui i se datorează în bună măsură concretizarea monumentului pentru care, printre alţii, au făcut lobby şi emisari de la Washington. Monumentul a fost dezvelit de preşedintele Traian Băsescu, împreună cu două victime supravieţuitoare, un evreu şi un ţigan (foarte înduioşători).

Impresionant ceremonialul ancestral al neamului lui Israel. Ei îşi respectă cu sfinţenie religia şi datinile. Şi au un respect nemărginit pentru memoria lor naţională. Ceea ce ar trebui să învăţăm de la ei. Ei nu uită. Şi nu iartă. Noi uităm. De iertat, trebuie să iertăm, pentru că suntem creştini şi aşa ne-a învăţat Mântuitorul. Dar ne-a învăţat şi MEMORIA.

Ei îşi cinstesc eroii şi îşi onorează suferinţa emblematică. Ei nu-i iartă pe cei care au ordonat masacrarea lor. Îi vânează şi din mormânt. Când îi prind, îi bagă la puşcărie şi dacă sunt centenari. Crimele împotriva umanităţii nu se prescriu. Într-adevăr. Deci şi crimele comunismului sunt imprescriptibile, ca şi cele ale naţional-socialismului.

Dar dacă evreii se respectă, noi ne batem joc de noi. Dacă ei sunt onoraţi cu monumente, noi îi dezonorăm pe eroi. Dacă ei obţin şi acum condamnarea naziştilor şi a complicilor lor, fără să ţină seama de nici un considerent umanitar privind vârsta înaintată a celor prinşi, noi condamnăm şi acum eroii rezistenţei anticomuniste sau oricum, îi dezonorăm, iar asasini ca Pleşiţă mor fără să fi suportat consecinţele judiciare ale actelor lor criminale. Dimpotrivă, sfidează.

N-ar fi de conceput ca un exponent al regimului nazist, indiferent din ce eşalon, să ocupe vreo funcţie publică în lumea liberă. La noi a ajuns să ni se pară normal ca foşti utecişti pupincurişti ai lui Ceauşescu să devină, de exemplu, prim-ministru sau şef al SIE, iar dintre securişti, unul să ocupe chiar  funcţia de preşedinte al României. Şi să vrea să se permanentizeze în ea.

Foto: Andrei Antică

Dincolo de aspectul politic, am să mă opresc la cel moral. A trecut neobservată comemorarea din urmă cu câteva zile a Elisabetei Rizea, pentru care, de altfel, nu s-a organizat nici o ceremonie oficială. Şi ea şi bărbatul ei (foto) sunt eroi ai României, martiri din închisori, care au îndurat cele mai diabolice torturi, dar nu şi-au trădat credinţa şi fraţii. Exponenţi ai rezistenţei anticomuniste din munţi, fenomen unic în ţările europene foste comuniste, care a durat aproape 20 de ani – şi din care au făcut parte şi ofiţeri ai Armatei Regale Române. Semn că poporul român era frumos, curat şi solidar. În ciuda neajunsurilor caracteriale pe care, trebuie să recunoaştem, le avem. Şi din păcate, au devenit predominante.

Există Memorialul Sighet, închisoarea miniştrilor, în care a pierit elita politică a României. Dar acela e doar un ONG, lăudabil graţie tenacităţii cuplului Ana Blandiana-Romulus Rusan. Memorialul crimelor comunismului. Co-iniţiator al ideii a fost şi Banu Rădulescu, preşedinte al Fundaţiei MEMORIA şi al revistei cu acelaşi nume. Care de curând şi-a anunţat încetarea apariţiei, pentru că o comisie a statului român a considerat că nu merită să mai existe.

Cine uită nu merită. Devenim un popor de nemernici. Am suferit enorm de pe urma crimelor comunismului şi totuşi nu ne-am învrednicit să ridicăm un monument al victimelor celui mai criminal regim din istoria umanităţii, judecând după durată, consecinţe şi număr de victime.

Îl iubesc şi am să-l respect mereu pe preşedintele George W. Bush nu doar pentru că lui îi datorăm apartenenţa la NATO, ci şi pentru că el a fost primul preşedinte american care a condamnat oficial comunismul şi l-a echivalat cu nazismul. A considerat că sunt regimuri la fel de criminale. Preşedintele Ronald Reagan a numit comunismul sovietic, Imperiul Răului. Şi l-a învins.

Iar în 12 iunie 2007, preşedintele G.W. Bush a inaugurat Memorialul Victimelor Comunismului din Washington D.C. Atunci el a spus în faţa lumii întregi adevărul: comunismul şi nazismul sunt regimuri diabolice, îndreptate împotriva fiinţei umane. Şi tot în discursul inaugural, preşedintele american a spus că regimul comunist numără 100 de milioane de morţi. Atunci, George W. Bush a salutat nume emblematice de eroi şi martiri din ţările europene foste comuniste. Din păcate, nu şi de la noi. Pentru că noi nu ne onorăm eroii. Dimpotrivă. Îi denigrăm. Îi contestăm. Cum facem, de exemplu, cu dificilul Paul Goma. Pe care îl urâm şi-l izolăm, pentru că n-am fost în stare să ne solidarizăm cu el. Şi nici cu Dorin Tudoran. Nici cu doamna Doina Cornea. Şi nici după decembrie 1989 nu ne-am mândrit cu ei. Dimpotrivă, i-am stigmatizat din nou. Cum s-a întâmplat cu Corneliu Coposu – care a vorbit de holocaustului comunist-, în general, cu partidele istorice în 1990.

Dar actualul preşedinte Traian Băsescu s-a dovedit un mai mare duşman al partidelor istorice decât Ion Iliescu – acomodat, în timp, cu normele democraţiei şi ale statului de drept, deşi n-a găsit puterea să-şi ceară iertare pentru complicitatea la crimele comunismului şi nici pentru lupta de clasă continuată sub forma mineriadelor. Băsescu şi-a mărturisit ura viscerală faţă de PNŢCD şi a făcut totul ca să contribuie la distrugerea lui. Pe urmă, a jurat că va distruge PNL, celălalt partid istoric care a construit România modernă.

Revin în actualitatea zilei. Băsescu a condamnat comunismul în Parlament doar de imagine, ca să prostească unii intelectuali. L-a condamnat după ce iniţial zisese că n-are motive şi că trebuie să i se dea, că el de exemplu ar putea condamna comunismul pentru că nu exista lapte praf pentru copii, dar lui nu-i păsa, că le aducea de toate, inclusiv blugi, de peste mări. După care a condamnat comunismul în Parlament, mascarada PRM l-a ridicat în imagine, iar lumea uită, uită că în sală cei mai fervenţi susţinători ai condamnării comunismului ca regim ilegitim şi criminal, cei care au aplaudat entuziast şi au ovaţionat au fost liberalii. Era şi normal.

Condamnarea aceea n-a avut alte consecinţe decât aureolarea unei imposturi. A preşedintelui Băsescu. Cei care îl adulează în numele idealurilor anticomuniste sunt măcinaţi de sindromul celei mai cumplite boli morale generate vreodată de o propagandă: fenomenul Piteşti. Traian Băsescu reprezintă triumful Fenomenului Piteşti. Despre asta, altădată.

Deocamdată, observ doar că azi, la inaugurarea Memorialului Holocaustului, în calitate de preşedinte al României, Băsescu ar fi trebuit să aibă minima demnitate de a omagia în discurs memoria Reginei Elena, Regina Mamă a Regelui Mihai, care a primit titlul de “Drepţi între popoare” de la statul israelian, pentru ocrotirea evreilor în vremea prigonirii lor care avea să poarte numele de holocaust.

Foto: Cotidianul

Se ştia că Băsescu şi mafia lui instituţionalizată în Partidul de Lachei sunt în stare de orice, nu doar ca să rămână, ci ca să se permanentizeze la putere.

Deci, Boc a venit cu mizeria angajării răspunderii pe legea unică a pensiilor, ca să prevină moţiunea de cenzură anunţată ieri de PNL, PSD şi UDMR.

În acelaşi timp, anunţul de un tupeu maximal al lui Boc a fost dublat de tupeul fără margini al târfei prezidenţiale,  care, în plenul Parlamentului, la dezbaterea raportului privind porcăriile ei de la Turism, s-a dat fecioară şi a acuzat opoziţia de atentat la adresa statului de drept. Mai mare tupeu nu se poate imagina.

Nimic nu ne poate mira la nemernicii-ăştia. Păduchelniţa lor trebuie strivită. Deci, Borfeta Anastase n-are decât să se dea de pământ: pe ordinea de zi îi introduceţi moţiunea de cenzură. Care trece. Şi opoziţia îşi impune premierul independent (dar nu glumiţe gen Johannis-PD-L).

După care, la prezidenţiale, îl dăm jos pe psihopat şi le desfiinţăm mafia. Pentru că asta e PD-L: un stabiliment de derbedei, hoţi, târfe şi interlopi. Rătăciţii pe acolo sunt complici.

E nevoie de calm şi acţiune rece. Pentru rezultat ireversibil.

Nici serviciile nu mai pot tolera aşa ceva. E inimaginabil unde s-a putut ajunge.

Foto: www.infovot.ro

Fosta sinistră a justiţiei şi heirodulă a lui Băsescu, Monica Macovei, a făcut declaraţii extrem de periculoase la emisiunea “100%” cu Robert Turcescu, la Realitatea TV.

Turcescu a fost în nota obedienţei, cu afirmaţii imbecile de genul “păi dacă (CSM, nota mea) nu-l ascultă nici pe preşedintele ţării”!

Macovei a fost mai ostentativă ca oricând în apucăturile ei totalitare, de procuroare care a beneficiat din studenţie de privilegiile regimului comunist.

A înfierat cu mânie proletară judecătorii, a reluat minciuna că protestul lor are doar natură salarială şi de fapt a negat, violent, statutul Justiţiei de putere în stat, afirmând că ar trebui să fie “puterea poporului”.

Deci, de la ea a luat Băsescu ideea totalitară exprimată în discursul din Parlament privind introducerea în CSM a “societăţii civile”. Macovei a amintit, cu obidă, că în CSM majoritatea o constituie magistraţii, nu factorii politici (ministrul şi procurorul general, numit politic) şi că acest fapt ar trebui să se schimbe: spre tribunalul poporului.

Iresponsabila i-a făcut pe magistraţi mincinoşi şi corupţi, a spus că sunt susţinuţi în protestul lor “ilegal” de politicieni cu dosare penale.

În general, a minţit ordinar şi a fost sinceră doar în ura faţă de justiţie, care, în opinia ei, ar trebui subordonată politic şi anexată “popular”.

Indecenta a uitat să spună că părinţii ei ocupau o casă naţionalizată pe când era ministră şi nu s-a simţit să demisioneze sau să le spună să se care din casa furată.

Are un tupeu colosal, dar e o laşă, n-are curaj să participe la o confruntare în direct şi la o oră de vârf cu Mona Pivniceru. Pe care o atacă în lipsă.

În final, Macovei a susţinut dezincriminarea consumului de droguri. Fiică-sa nu are nici o vină că s-a născut din asemenea detracată, dar maică-sa ar merita să o vadă cum prizează. Şi cum se prostituează.

E vital pentru ţara românească să scăpăm de asemenea puroaie. Până nu e prea târziu.

P.S. Dacă era jurnalist, Turcescu nu rata ocazia să-i ceară fostei ministre a Justiţiei părerea despre replica dată de preşedintele Băsescu, preşedintei Asociaţiei Magistraţilor din România, Mona Pivniceru: “V-aş condamna imediat, dacă aş fi judecător!”.

Video de AlexanderXVI

Avram Iancu e, poate, cel mai pur erou pe care îl avem. Ceea ce s-a întâmplat azi, la Ţebea, e o ruşine naţională. Ca o profanare a mormântului celui comemorat cu fluierături, huiduieli, manifestări viscerale ale spiritului primar agresiv, vorba lui Marin Preda.

Blestematul politicianism, sinistra campanie electorală anticipată au tulburat până la grotesc un moment menit să fie de reculegere şi unitate naţională.

O turmă de primitivi, veniţi să-şi susţină liderul instinctelor gregare, C.V.Tudor, i-au huiduit pe ceilalţi şi l-au aclamat pe măscărici. Care şi-a tunat discursul patriotard mai bine de o jumătate de oră. Şi, ca şi cum mascarada n-ar fi fost de ajuns, a mai aterizat şi ciobanul Becali, drept în mijlocul adunării, cu elicopterul. Ca să fie aplaudat.

Inspirată decizia lui Crin Antonescu de a nu participa la manifestări organizate pe bani publici, deşi aici era vorba de o comemorare sfântă, la care oricine e liber să participe cu deferenţă. L-am văzut pe Radu Sârbu, trist, aducând un omagiu discret şi retrăgându-se rapid, cu mica delegaţie PNŢCD,  înainte ca totul să degenereze. Turma PRM tropăia a muget.

O asemenea comemorare la un popor normal se desfăşoară discret, ca şi patriotismul autentic, pe care-l ai în tine aşa cum bate inima. Iar sărbătoarea se petrece cu bucurie, nu cu nebunie clinică.

Preşedintele Băsescu vine doar la petrecere, evitând impactul, pe care l-a luat în plin Mircea Geoană. Toată mascarada a fost ca să-l potenţeze pe Vadim. Şi să beneficieze Băsescu de voturile lui în turul al doilea, prin limbajul geamăn pe care l-a adoptat în acest scop, ori chiar să-l propulseze în finală. Şi pentru tot mărunţişul ăsta electoral, s-a profanat o comemorare. S-a fluierat în curtea bisericii. În cimitir. Printre morminte.

Avram Iancu a murit nebun de tristeţe. Dacă învia azi, se ducea la fel. Şi repede.

Atrocitatea care s-a petrecut în urmă cu opt ani a schimbat lumea. Într-un cerc vicios. Lumea liberă dovedeşte că, din păcate, nu (mai) are sistem imunitar.

Lovitura barbară, dar calculată de minţi diabolice, a urmărit atingerea mai multor ţinte: batjocorirea simbolului libertăţii universale, îngenunchierea economică a lumii libere (pagubele materiale au fost imense, Bursa din New York s-a închis), punerea sub semnul întrebării a supremaţiei SUA, prin demonstrarea vulnerabilităţii celui mai puternic sistem de apărare, precum şi a democraţiei însăşi, împreună cu statul de drept.

Nu era nici pe departe prima dată când terorismul islamic lovea. Dimpotrivă, atentatele de la 11 septembrie 2001 au urmat unei serii de acte sinistre, îndreptate mai ales asupra SUA, ca simbol al lumii libere, printre care sechestrarea personalului ambasadei SUA în Iran. Acel act a demonstrat că totalitarismul islamic este paralel cu lumea civilizată, pentru că, spre deosebire de celelalte regimuri totalitare, nu păstrează nici măcar aparenţa că respectă uzanţele diplomatice elementare de drept internaţional.

Toate acele atentate, care aveau loc periodic, nu au fost urmate decât cel mult de retalieri (cum a fost bombardamentul asupra Irakului dispus de Bill Clinton, ca preşedinte al SUA, după atentatul asupra fostului preşedinte George H.W. Bush). Nu a existat, însă, preocuparea pentru o strategie antiteroristă, ale cărei măsuri preventive puteau conduce la evitarea catastrofei de acum opt ani. Mintea omenească normală nu poate concepe că e posibil aşa ceva. Şi totuşi, un film american cu exact aceeaşi temă SF urma să aibă premiera. Mulţi, de altfel, când s-au uitat la televizor, au crezut, iniţial, că e vorba de un film prost.

Dărâmarea Gemenilor, cu World Trade Center, inima capitalismului internaţional, avarierea Pentagonului, scutul Lumii Libere şi atentatul eşuat asupra Capitoliului, simbolul democraţiei universale – salvat graţie eroismului pasagerilor şi echipajului zborului 93, United Airlines, care s-au luptat cu teroriştii – au provocat un şoc mondial. Lumea civilizată a fost îngrozită, revoltată, oripilată. Regimurile totalitare au jubilat – în lumea islamică patronată de dictaturi au fost organizate manifestaţii de stradă pentru sărbătorirea evenimentului.

Solidaritatea comunităţii internaţionale cu America, foarte puternică pe moment, s-a transformat, treptat, în resentiment. Cel mai comod este pretextul războiului din Irak, blamat vehement,  după susţinerea masivă a războiului din Afganistan, care a întrunit participarea unei coaliţii internaţionale axate pe NATO, căreia i s-a raliat şi Rusia. Cu timpul, propaganda manipulatoare a “corectitudinii politice” a dus la anomalia ca, în loc să fie blamaţi teroriştii, împreună cu acele regimuri infractoare (rogue states) din care provin, a fost blamată America, prin prisma Administraţiei Bush.

“Corecţii politici”, manipulaţi şi manipulatori, au atacat efectele, nu cauza. Cauza era terorismul. Efectele constau în îngrădiri ale libertăţilor civile, pentru asigurarea securităţii. Este ceea ce, de altfel, au urmărit, pervers, mentorii terorii: să vulnerabilizeze democraţia şi statul de drept, ca să compromită sistemul de valori al Lumii Libere, prin a-i pune pe guvernanţi în situaţia să recurgă la măsuri care pot părea similare cu cele din statele totalitare.

Şi să intervină falsa dilemă: ce prevalează, securitatea naţională sau libertatea personală? Dilemă generatoare de revoltă a extremei stângi împotriva puterii conservatoare. Dilema e falsă: libertatea individuală e pusă în pericol într-un stat nesigur, iar securitatea naţională vizează nu doar securitatea statului in abstracto, ci tocmai cadrul de securitate necesar libertăţii drepturilor omului. Iar în realitate, democraţia, statul de drept şi drepturile omului sunt reprimate de regimurile comuniste, totalitare în general, printre care şi totalitarismele islamice - pe care le celebrează contestatarii SUA. Şi cei care – asociaţii, formatori de opinie, analişti – susţin drepturile teroriştilor, ale infractorilor în general, în numele drepturilor omului şi în general, al valorilor pe care cei apăraţi le pun în pericol şi vor să le distrugă. Este o reacţie sinucigaşă a democraţiei, o breşă letală în sistemul imunitar al Lumii Libere.

Teroriştii au ajuns să fie apăraţi după ce au atentat la esenţa civilizaţiei, profitând de realizările capitalismului, cu precădere ale creativităţii americane (Internet, sponsorizări de la miliardari anti-occidentali, armament, etc.), ca să distrugă. Iar smintiţi ca Dick Marty, în loc să condamne terorismul ca atentat la adresa vieţii şi civilizaţiei, în loc să protesteze la adresa regimurilor totalitare, în loc să condamne cu tărie atrocităţi de genul celor care se petrec în Coreea de Nord, China, Iran, Birmania sau R.Moldova din vremea protestului anticomunist, înfierează America şi pe aliaţii ei, pe tema “închisorilor secrete ale CIA”, la fel cum alţii au înfierat Guantanamo, în apărarea drepturilor omului pentru terorişti care vor să distrugă drepturile omului. Doi bani nu dau mentorii terorii pe viaţă.

După 11 septembrie 2001 au mai avut loc atentate sângeroase, de exemplu, cel de la Madrid, din 11 martie 2004, când teroriştii au reuşit să schimbe intenţia de vot în alegerile parlamentare, de la conservatori, la socialişti. Atentatele nu au fost îndreptate doar împotriva lumii creştine, ci şi a ţărilor majoritar musulmane, dar care fie sunt aliate ale SUA, ca Arabia Saudită, Liban, Egipt, fie au deschideri democratice sau chiar regimuri de tipul democraţiei occidentale.

Resentimentul anti-american ţinteşte, de fapt, Israelul. Teroriştii, aplaudaţi cu inconştienţă de antiamericanii din America, Europa şi din întreaga lume, asimilează SUA cu Israelul şi acuză Washingtonul că discriminează palestinienii. A fost pretextul sub care unii chiar au avut indecenţa să justifice atentatele de la 11 septembrie. Că a fost doar un pretext s-a dovedit clar prin faptul că, deşi George W. Bush a fost primul preşedinte american care s-a pronunţat pentru două state, Palestina şi Israelul, el a continuat să fie blamat şi nu a fost susţinut în demersul lui. Pentru că, de fapt, părţile nu doresc soluţionarea paşnică a disputei ancestrale, ci alimentarea conflictului. Profitabil comercial.

Profitorii comerciali sunt păpuşarii terorismului internaţional. Mentorii terorii profită, la rândul lor, de mase manipulate sinucigaş. Iar “corecţii politici”, începând cu cei americani, duc blamarea Americii până la odioasa teorie a conspiraţiei care, din păcate, face adepţi şi pe la noi. Este regretabil că Antena 3 a folosit mai mult spaţiu editorial pentru trecerea în revistă a acestei teorii imunde a atentatelor înscenate, decât pentru ceremonia de comemorare care a avut loc la New York şi Washington. Am fi avut şi de admirat şi de învăţat din ea: solidaritatea, chiar fraternitatea dincolo de convingerile politice, volutariatul, patriotismul natural ca respiraţia, cultul eroilor, respectul faţă de eroii supravieţuitori, generozitatea.

În loc de asta, noi ne complacem în a crede producţiile comerciale ale dezgustătorului Michael Moore, care şi-a rotunjit cele 300 de kilograme pe spatele credulilor. S-a îmbogăţit indecent din propagandă pentru frustraţi, profitând de avantajele capitalismului ca să-l înfiereze. Ultima lui producţie anticapitalistă este o plecăciune la mumia lui Lenin. Ca şi filmul lui Oliver Stone, care, fiindcă i-a ratat pe Stalin şi Ceauşescu, i-a făcut statuie lui Chavez. Amicul teroriştilor.

Obama a profitat de “corecţii politici”, a vehiculat retorica lor în campania electorală, dar odată ce a devenit preşedintele SUA, continuă dur politica antiteroristă: aşa cum a avertizat încă din discursul din noaptea alegerilor. Nu închide Guantanamo – decât dacă aliaţii ar fi dispuşi să-şi deschidă ei închisori pe teritoriul statelor lor şi să preia suspecţii de terorism: ceea ce Bush n-ar fi îndrăznit să propună (dar i se reproşează ipotetice închisori secrete). Amplifică războiul din Afganistan. Menţine strategia de apărare, semnificativă fiind păstrarea republicanului Bob Gates la comandă. Nu face concesii în raporturile cu Iranul şi Coreea de Nord. La recepţia de la ONU în memoria victimelor atentatelor de acum opt ani, nu l-a invitat pe Ahmadinejad.

Ca produs de marketing de mare succes, Obama îşi poate folosi credibilitatea în mediile stângii, mai precis, ale stângii smintite în “corectitudine politică”, pentru a resuscita solidaritatea antiteroristă în jurul Americii.

Azi, la Londra, au avut loc ciocniri între musulmani şi britanici care manifestau sub sloganul: “Puneţi capăt islamizării Europei!”.

Amin.

Foto: www.bzi.ro

Această lege a salarizării unice lichidează puterea judecătorească … Nu mai suntem demnitari, în situaţia să judece demnitari, suntem asimilaţi cu aparatul administrativ din alte ministere.

Mona Pivniceru, preşedinta Asociaţiei Magistraţilor, la Antena 3, telefonic cu Ov. Maior

P.S. Despre această lege nemernică am mai scris şi voi reveni. Doamna Pivniceru este până acum singura persoană care a sesizat un mare viciu de fond al acestei calamităţi de proiect, pentru care premierul Boc vrea să angajeze răspunderea Guvernului. Sindicatele parcă sunt drogate.

Foto: Mediafax

“Numai cei care nu îşi doresc o reformă în educaţie optează pentru dezbatere parlamentară”, a spus, marţi, preşedintele Băsescu, la “dezbaterile” pe tema reformei învăţământului. Logică distrusă. Dictatorială. Şi provocatoare de scandal. Consilierul cu privirea fixă, Cătălin Avramescu, a zis de mult că nu avem nevoie de Parlament. Deci, nici de partide.

Partidul unic e nostalgia lor de pretinşi anticomunişti. În realitate, sunt ultimele eşaloane vopsite democratic şi crescute cu propaganda-n sânge. De foarte mici. Din familie. De exemplu, femela paraşutată pe scaunul de preşedinte al Camerei Deputaţilor, care se laudă că e membră a FSN de la 11 ani.

Borfeta Anastase a organizat la Parlament o falsă dezbatere pe tema reformei în educaţie, menită să substituie dezbaterile reale, civice, profesionale, parlamentare. A fost, de fapt, un simplu pretext al unei demonstraţii de forţă prezidenţială. O parodie organizată pentru ca preşedintele ţării să dea indicaţii preţioase, iar ceilalţi, să ia notiţe.

PNL a refuzat să participe la mascaradă. Iar Băsescu a crezut că-l face praf pe Varujan Vosganian când i-a zis să nu uite că a suspendat legea majorării salariilor profesorilor, dar şi-a dat cu tesla, pentru că, după alegerile parlamentare, liderii sindicali din educaţie au recunoscut că PD-L şi PSD i-au înşelat.

Băsescu are şi el nevoie de ceva concret cu care să se laude, dintr-un mandat în care n-a făcut decât să dezbine şi să distrugă. N-are nimic în bilanţ. Nulitate. Şi i-ar trebui pachetul educaţiei adoptat prin angajarea răspunderii, de care să facă mare caz în campanie. Iar dacă nu poate să determine PSD să accepte angajarea răspunderii, atunci foloseşte refuzul ca pretext de scandal diversionist.

Că n-a fost în intenţie nici o dezbatere s-a văzut din simplul fapt că preşedintele Băsescu şi-a prezentat indicaţiile preţioase de-o inestimabilă valoare teoretică şi practică, şi s-a tirat. Etalând lipsă de bun simţ, a plecat înainte de a asculta măcar ce are de spus ministrul Educaţiei, o doamnă.

Vorbeşte de educaţie şi vrea să dicteze o reformă cineva care dispreţuieşte şcoala, şi a intrat la Marină nu pe merit, ci prin intervenţii. De altfel, s-a lăudat că era un elev submediocru, care nu s-a omorât cu cartea şi totuşi a ajuns preşedintele ţării. Iar ţara, în halul în care este. Şi mai vrea cinci ani, ca să o şteargă de pe hartă.

Pornind de la reforma educaţiei, Băsescu ameninţă că dă afară PSD de la guvernare. N-aş crede. Nici nu intenţionează altceva decât scandalul, fiindcă are nevoie de PSD ca să aibă pe cine da vina. E adevărat că, de fapt, dă vina pe toţi. Dar dacă amorsează un scandal cu PSD nu-i decât o mare diversiune wag the dog.

Provocările, previzibile, ale lui Băsescu trebuie ignorate. Răspunsul la ele ar trebui să fie, invariabil: înregistrările ilegale, Ridzi, Duduia, Fratele Mircea, va urma …

Ministra Turismului s-a dat din nou în stambă. Şi-a ridicat poalele în cap mai urât ca oricând. Le comite în lanţ. Are un tupeu colosal, dar nu e chiar tupeul ei obişnuit. Acum plusează din disperare. A început să se prindă până şi ea că drumul pe care s-a afundat este ireversibil. Şi încearcă imposibilul.

S-a dus la Parchet şi a depus plângeri penale penibile împotriva preşedintelui comisiei parlamentare şi a altor membri, a declarat că nu se prezintă la comisie până la demisia lor, după care, în 10 minute, a venit la comisie şi şi-a bătut joc de ea, prezentând nişte documente, oricum nici pe departe toate cele solicitate - pe care minţise chiar aseară la Gabi Firea că deja le-a trimis, pretinzând că acceptă să fie audiată, după care a proferat tupeisme de mahala, s-a ridicat şi a plecat.

Ţopârlanca îşi agravează situaţia. Invocă înregistrări ilegale, închipuindu-şi că serviciile sunt la dispoziţia ei. Încalcă ostentativ şi live legile ţării. Pentru plângerile penale pe care le-a depus va plânge penal. Va primi bukkake cu NUP-uri de la Parchet şi se va întoarce acolo în calitate de acuzat, care şi-a instigat subordonaţii la nerespectarea legii. Şi multe altele i se vor întâmpla.

Băsescu se va delimita de ea. El crede că provizoriu, după care se realege şi o pune premier. Dar serviciile au orgoliul lor. DNA o va face varză. Pe drumul pe care a luat-o instituţia condusă de inamovibilul Daniel Morar nu-şi mai permite să se compromită acceptând comenzi politice. Acum, aşteaptă doar să fie tăvălită cât mai tare. Şi o sesizare.

Ridzi păţeşte infim faţă de ea. Fosta ministră a Tineretului s-a limitat la manipularea penală a subordonaţilor din minister. Sinistra Turismului şi-a permis să intervină la Ministerul Finanţelor, determinând un lanţ de ilegalităţi fără precedent într-un stat de drept. A recunoscut chiar aseară, la “Ştirea zilei”, că a intervenit la Finanţe. Pentru tot ce a urmat trebuie nu doar să-şi dea demisia, ci e flagrant penală. Pogea, Anastase, Barbu au şi ei răspundere penală, chiar dacă sunt iresponsabili. Trebuie să demisioneze toţi.

Iar complicii Duduii din PD-L şi de oriunde vor suporta consecinţele. Penale.

P.S. Mai multe vă spun eu, mai încolo, cum am promis de ieri. Iar ei îi spun că ne jucăm de-a pisica şi şoarecele, dar nu e ea pisica.

Aflu că Ministerul de Interne a achiţionat somon afumat şi alte delicatese de peşte, la fel, cărnuri de porc cu tonele, 80000 de ouă, whisky-uri şi altele, pe o perioadă de două luni!!! – în timp ce poliţiştii n-au bani nici de combustibil pentru misiuni, nici de supravieţuire. Totodată, MAI alocă 1 milion de euro pentru reabilitarea hotelurilor Internelor. Că doar nu pentru prăpădiţii de poliţişti care au făcut miting de protest, sub genericul “Prima coasă”, pentru că nu li se mai plătesc chiriile şi dintr-un salariu n-au bani să şi le achite, ca să le mai rămână şi pentru supravieţuire. Dar ei trebuie să ne apere de infractori. Pe gratis, ca să se lăfăie nesimţiţii. Şi evident incoruptibili, spre deosebire de nesimţiţi.

Uitaţi-vă la averile şefilor de la Interne, nişte civili şi nişte comisari: putred de bogaţi. Magistraţii n-au dreptul să exercite activităţi lucrative paralele. Cei de la MAI, da. De ce? De ce discriminarea? Pentru corupţie instituţionalizată? Cert e că ministrul Internelor, viceprim-ministrul Dan Nica frizează nesimţirea prin aprobarea unui asemenea dezmăţ pe vreme de criză.

În timp ce şefii de la Interne decid cheltuieli nesimţite, la Apărare s-a tăiat bugetul. Şi ăsta-i un dublu genocid. Atât pentru militarii noştri din teatrele de război, cât şi pentru pacienţii spitalelor militare. Aveţi idee ce ar însemna 1 milion de euro pentru ele? Câte vieţi s-ar salva? Ştiţi cât costă o operaţie, spitalizarea şi toate aferente? Ştiţi cât de greu spre imposibil este pentru un om cinstit cu venit mediu să supravieţuiască atunci când e bolnav şi are nevoie de îngrijire medicală? Chiar şi când e sănătos, supravieţuirea a devenit o problemă pentru un om care trăieşte din salariu sau pensie. Dar când e nevoie de o operaţie, situaţia devine dramatică.

Să vă povestesc. Spitalul Militar Central, spital NATO, cândva, cel mai performant din România, a ajuns ca la unele secţii să nu aibă nici eprubete. Ce să mai vorbim de medicamente, care sunt extrem-extrem de scumpe şi ar trebui să fie gratuite pentru asiguraţi. Nu există. Oamenii trebuie să şi le cumpere.

Şi să vă spun, de exemplu, pentru cineva foarte drag, cum e situaţia. Compensate şi după îndelungi căutări prin farmacii – pentru că medicamentele delicate, adică vitale pentru unii pacienţi, după ce că sunt extrem de scumpe, se găsesc şi foarte greu – au costat numai pentru o săptămână peste 10 milioane de lei vechi. Restul – operaţia, asistentele, infirmerele etc. vă închipuiţi cât costă. Numai pentru prima săptămână, vreo 2000 de lei. Şi stă două săptămâni postoperator, şi alte trei, pentru raze.

Deci, mă înfurii. Mă înfurii de aş da cu cuţâtu-n piatră, vorba ardeleanului. Dar el e calm. Eu sunt furioasă şi le-aş sparge faţa nemernicilor care sparg banii pentru parandărături personale şi electorale. Până când?

Dumnezeu să ne ajute, să ne dea sănătate şi în rest, scăpăm noi de toate. Doamne ajută!

Pornita de mai multe ori sa scriu ceva, nu pot….Zic doar: donati!..si transmit textul din blogul Andrei:

09 august 2009
Dana… si de la capat

Nu-mi place sa dau forward la mail-uri din “alea” in care ti se povesteste cum cineva moare si tu poti sa schimbi asta… poate fiindca sunt lasa si cred ca n-ai cum sa invingi moartea!? Nu stiu!… dar fiindca unul din lucrurile pe care le fac cel mai bine e sa sper, ma auto-educ si incerc sa schimb si eu ceva. Nu vreau sa fiu lasa fiindca oameni ca Dana nu sunt lasi si imi place sa cred ca oamenii astia ma inspira sa fiu ceea ce sunt si ma invata, despre mine, ceea ce nu vreau sa fiu. Iar in momentul asta nu vreau sa fiu nici lasa, nici indiferenta.
Dana e fata care in anul I de faculta’ ne-a organizat excursia de pe valea Minisului. Dupa excursia aia multa vreme i-am spus “Bamboocha” ca-n reclama aia plina de viata si veselie. Un prieten foarte apropiat al ei spune despre ea ca “are un tupeu din ala jegos de Caras” si zambeste. Asta e sensul cel mai fain al cuvantului “jegos” pe care l-am auzit vreodata. E Dana aia lipsita de ipocrizie… si, Doamne, ce rari sunt oamenii astia! Apoi se uita in jos si continuam sa vorbim despre Dana si ma gandesc ca mi se face rau de parca ar fi totul jeg in jurul meu si nu inteleg cum s-a ajuns in situatia asta. Dana are cancer. A stat in spatele meu la examenul de admitere. Asta mi-aduc aminte acum in timp ce scriu. Dana are cancer. Cum sa aiba cancer? Cine are cancer la 24 de ani, intrebam acum cateva zile cand am aflat. Cica sunt destule cazuri. Unde?! In mail-urile “alea”?! Acum nu mai conteaza, o sa ma opresc si sa ma gandesc la asta mai incolo. Acum Danei ii trebuie bani, cancerul e in stadiu final, doctorii au gresit, e tarziu, mult prea tarziu ca sa gasesti vinovati, curand iti dai seama ca parca nu exista un vinovat clar, dar cumva vina ar trebui sa o simtim toti. De ce!? Nu pentru ca traim- asta ar trebui sa fie cea mai mare bucurie. Fiindca, poate, o sa reactionam cumva daca ne simtim vinovati ca avem optiunea sa ne facem planuri pentru azi si pentru maine care sa includa mai mult decat ideea ca trebuie sa facem orice ca sa supravietuim de azi pana maine, la propriu. Suna crunt, dar asta parca e natura noastra… vina ne face sa reactionam cumva. De fapt, din experienta ultimelor zile, cred ca daca am simti ar fi de-ajuns. Disperarea sau moartea. Apropierea lor. Daca am simti-o. Oare am schimba ceva asa cum ne cere mail-ul “ala”!? Nu stiu!… dar ce-am simti oare daca am incerca si chiar am reusi!? Eu vreau s-o iau de la capat cu Dana si am trimis mail-uri despre cazul ei. Respect celor care participa la incercarile de a pune la incercare disperarea si moartea fiindca au citit mail-ul respectiv.

Te rog, doneaza intr-unul din conturile urmatoare:

Cont în lei, deschis la Sucursala BRD Reşiţa:
Daniela Dobromir
RO55BRDE110SV20733011100
Cont în euro, deschis la Sucursala BRD Reşiţa:
Daniela Dobromir
RO02BRDE110SV20733101100

sau ajuta-ne sa gasim oameni/ fundatii care ar putea sa ne ajute sa strangem cei 70000 de EURO de care e nevoie pentru a o sustine pe Dana in incercarea de a invinge cancerul si-a o lua de la capat.

http://andra-mirona.blogspot.com/2009/08/dana-si-de-la-capat.html

România e coborâtă în derizoriu. Individa din imagine îşi face publicitate indecentă pe bani publici şi identifică imaginea României cu a ei. Sinistră ţopârlănie şi mahalagism strident.

Este extrem de agresivă în precaritatea ei de parvenită. Se comportă de parcă România ar fi moşia ei, iar ministerul pe care ar trebui să-l administreze în serviciul naţiunii, o firmă proprie. Cine se crede? Nu e decât o nulitate cu pretenţii nemăsurate.

Şi nimeni din Partidul De Lachei, care în realitate o detestă, n-are curajul să-i spună să plece, dimpotrivă, o apără ca o turmă de sclavi, aşa cum făceau cu Tovarăşa cei din anturajul lui Ceauşescu. Jenant! Videanu a devenit o cârpă a lui Băsescu.

De fapt, le e frică fiindcă ştiu că sunt urmăriţi. Şi laşitatea lor favorizează infracţiunea. Ca să o acopere, îi acuză pe ceilalţi. Bagă teoria conspiraţiei şi se victimizează. Acum încearcă din răsputeri s-o sustragă pe sinistră de la audierile din comisie.

Am spus în postarea anterioară ce cred despre comisia în cauză şi ce-ar fi potrivit să fie făcut pentru a-şi reabilita credibilitatea, după precedentul comisiei Ridzi, confirmată de DNA.

Revin asupra gravităţii extraordinare a înregistrării ilegale a parlamentarilor dintr-o comisie de anchetă. Un atentat la adresa statului de drept şi a democraţiei.

Repet: trebuie făcute toate demersurile pentru a se afla cine a comis ilegalitatea. Duduia, în uşurătatea ei de parvenită, s-a lăudat public în mai multe rânduri cu serviciile şi a ameninţat cu represalii – cum a făcut în cazul lui Cătălin Tolontan, când i-a promis live la Realitatea TV că-l “prelucrează informativ”.

Un ministru care şi-ar fi permis să ameninţe public un jurnalist cu serviciile secrete, în orice ţară normală ar fi zburat din oficiu, direct în boxă. La noi, pasivitate. Faptul că atunci nici un om politic şi nici o autoritate a statului nu s-a sesizat şi nu i-a cerut demisia a creat un precedent.

A urmat scena de isterie din Parlament, când s-a votat constituirea comisiei de anchetă, în cazurile flagrante de batjocorire a banilor publici şi a populaţiei obligate la sacrificii pe vreme de criză. Indecenţa ei greţoasă a fost dublată de o agresivitate de miliţiancă politică, sugerând cu ostentaţie că are surse din servicii.

Iar după întregistrarea ilegală a comisiei, din care a citat cu ton de comisar sovietic, a manifestat un delir de putere. Aviz amatorilor de realegere a lui Băsescu: mahalagioaca devine prim-ministru şi şefă a poliţiei politice. E fanatică, deja se crede stăpâna României. Crede că ea decide şi decretează în ţara asta. Cum ar fi neprezentarea în faţa comisiei parlamentare.

Vă puteţi imagina ce ar urma odată reales protectorul sinistrei, dacă acum îşi permite asemenea ieşiri, să ameninţe parlamentarii, să delireze că ei lucrează ilegal în comisie, să-i trateze ca pe infractori, să afirme că le face plângeri penale şi să le facă încadrări hilare.  A ajuns România să fie guvernată de asemenea hal de personaje. 

Dacă nici acum reprezentanţii partidelor nu dezavuează ferm această atitudine, atunci suntem în prag de dictatură liber consimţită. Dacă nici acum nu se acţionează ferm şi nu se instituie o comisie de anchetă parlamentară cu privire la înregistrarea ilegală, până se află, cu nume, prenume şi instituţie cine a comis-o, atunci data viitoare parlamentarii se vor pomeni cu mandat de arestare pentru delict de opinie.

Până ce opinia va fi cu desăvârşire interzisă, cum a mai fost în urmă cu 20 de ani. Am mai spus în postarea anterioară, nu cred, totuşi, că profesioniştii serviciilor acceptă situaţia. Cred mai degrabă că Duduia e cea “prelucrată informativ”. Şi că de la înregistrarea asta ilegală i se va trage.

Roberta Anastase ar fi înduioşător de stupidă, dacă n-ar fi dezgustător de servilă. Complicitatea o va costa.