Cine o vede pe Cosmina are impresia că e un copil sănătos, plin de vise, fericită. E doar o impresie, căci viaţa nu i-a fost deloc uşoară. E o copilă puternică, cu o rezistenţă puternică în faţa bolii, însă zâmbetul ei ţine loc de mulţumesc pentru cei care o ajută. Din multitudinea de visuri, azi are doar unul: acela de a trăi. A fost diagnosticată, în urmă cu câteva luni, cu leucemie acută mieloblastică M1.

Aruncată în stradă
Până să fie diagnosticată cu leucemie, copilăria ei a fost umbrită de divorţul dintre părinţii ei şi de gestul tatălui de a o evacua, alături de mama sa, din casă printr-o sentinţă judecătorească.

Centura albastră şi luxul de a se bucura de toamnă
Cosmina Păun este componentă a clubului de karate HASU Mizil. Un sport în care îşi arătase talentul, obţinând centura albastră în scurt timp. Uneori era şi un ajutor de nădejde al antrenorului, ajutându-i şi pe cei mici. În urmă cu câteva zile, într-un ziar central, Cosmina spunea: “Îmi plăcea mult ce făceam, competiţiile la care participam şi visam la mai mult. Acum aş vrea măcar să mă bucur de toamnă, ca un copil normal, dar şi acesta e un lux pentru mine”.

Conturile Cosminei si metode de ajutorare

Raiffeisen Bank – Agenţia Mizil, judeţul Prahova, str. Nicolae Bălcescu nr. 38, bl. 43 B

RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891

EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885

USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416

Cod SWIFT: RZBRROBU

Titular: Neagu Steluţa (mama Cosminei) – CNP 2700509292085

Împuternicit: Neagu Mia (mătuşa Cosminei)

Domiciliu: sat Grădiştea, nr. 168, comuna Boldeşti, judeţ Prahova

Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273

Telefon Păun Cosmina Andreea: 0764 376 174

0900 900 472 – pentru 2 euro/apel fără TVA (puteţi suna de câte ori vreţi, doar din Reţeaua Romtelecom, din România)

<a href=”http://pyngu.wordpress.com” mce_href=”http://pyngu.wordpress.com”><img src=”http://img223.imageshack.us/img223/2824/36653213816.jpg” mce_src=”http://img223.imageshack.us/img223/2824/36653213816.jpg” border=”0″ width=”300″ height=”400″ alt=”Powered by BannerFans.com” /></a><br />

nenorocitul de cancer ii sapa in oasele fetei

Un campion mondial la arte marţiale se luptă cu o boală cumplită. Marian Fabian suferă de cancer osos şi medicii i-au dat puţine şanse de a trăi

Marian Fabian locuieşte acum în Bacău, dar a trăit o vreme îndelungată în judeţul Gorj, unde a antrenat copiii din mai multe localităţi. În vârstă de 34 de ani, acesta este convins că misiunea lui nu s-a încheiat şi vrea cu orice preţ să iasă învingător din lupta cu cancerul, aşa cum a reuşit să-şi biruiască şi adversarii.
Fabian Marian, de loc din Valea Jiului, a început lupta cu un destin nemilos încă de când era copil. „M-am apucat de arte marţiale la vârsta de trei ani şi jumătate. Aveam bronşită asmatică, iar medicul le-a recomandat părinţilor să fac mişcare multă. Aveam un unchi instructor de arte marţiale, care m-a luat la sală. Sportul mi-a făcut mult bine. M-a vindecat de boală si m-a echilibrat mental“. Ca aproape, orice localnic din Valea Jiului, Fabian Marian a ajuns în mină. Însă, nu a rezistat în subteran decât şase luni, timp în care a suferit cinci accidente.

A activat în Legiunea Străină

Fabian Marian are centura neagră 4 dan shotokan, 3 dan godai ryu (lupte asiatice) şi 1 dan kick box. A câştigat nenumărate medalii, fiind declarat cel mai bun din lume. Şi-a încercat norocul şi peste graniţă şi a activat chiar în Legiunea Străină.  „Am emigrat şi eu ca tot românul. Am fost instructor de arte marţiale la greci, apoi am stat în Serbia 3 luni. Am ajuns în Ungaria, apoi în Tiraspol. Peste tot am condus antrenamente de karate. În 2006 am ajuns în Legiunea Străină spaniolă, în care încă sunt membru“, spune sensei Marian.

Speră să biruiască boala care-l macină

În anul 2006, Fabian Marian a aflat ca suferă de cancer malign la maxilar, fiind la un pas de metastază. S-a îngrijorat, dar nu s-a speriat. A fost la nenumăraţi doctori, care i-au scos maxilarul din partea dreaptă. A rămas cu un gol în gură până la creier şi cu partea dreaptă a feţei fără suport osos. „Am făcut nouă operaţii şi cinci biopsii. Sportul m-a ajutat teribil. După citostatice nici măcar parul nu mi-a căzut. Numai că acum trebuie sa fac a zecea operaţie. Cancerul s-a extins şi la maxilarul stâng“, îşi povesteşte drama Fabian.
Campionul nu mai are bani pentru a-şi continua tratamentul şi operaţiile. Nu a mai fost să efectueze cea de-a zecea operaţie. Este conştient că se joacă efectiv cu moartea: „Mă joc cu moartea, ştiu. Dar fac ceea ce-mi place. Ce sa fac?! Să-mi plâng de milă?! Niciodată!” spune mândru luptătorul.
Puteţi urmări un film despre Marian Fabian şi situaţia disperată în care l-a adus cumplita boala, precum şi contul în care se pot face donaţii pentru salvarea sa.

preluare dupa adevarul.ro

Când eram copilandru îmi doream să fiu faimos, celebru. Să am vile, maşini de lux. Să apar pe pagini gazetăreşti, iar cerul meu să fie senin şi cu soare, chiar dacă ar fi trebuit să arunc cu monezi de aur ca să destram norii cenuşii. Vremea a trecut şi mi-a dovedit că nu am duşmani printre oameni – cel puţin dpdv personal, că nenorocitul care mă loveşte şi sugrumă temeinic multe dintre scornelile care mi se năzăresc şi doresc să le înfăptuiesc este TIMPUL. Nenorocitul care curge vijelios pe cursul vieţii, chiar dacă uneori trăim o impresie falsă că se scurge într-o lentoare plictisitoare. Nenorocitul ăsta care e nemilos cu noi m-a făcut că să-mi doresc să fiu un om cu un caracter de valoare, ci să nu mai fiu celebru.  

Cred, de fapt sunt sigur, că asemenea vise avea – sper că le are – şi Cosmina. Cosmina Păun, fata căreia cineva sau ceva de dincolo de cortină a aruncat peste ea scârboşenii ponegrite de gustul amar şi oţetit al durerii, urâţenii pe care nici un copil nu ar merita să le trăiască şi să îi fie nimicită copilăria în halul ăsta. Cosmina a trecut peste ceea ce puţini ar fi rezistat psihic să treacă, cu toate că are de abia 15 ani. Şi, deşi s-a luat la trântă cu nemernica de boală, are încă puterea să zâmbească. Şi pentru ea singurul duşman e timpul.

Dată afară din casă de propriul tată cu un ordin judecătoresc, a asistat neputincioasă la despărţirea părinţilor. Când adolescenţa îi bătea la uşă şi fiorii copilăreşti începeau să o părăsească a văzut cum singurul ei sprijin – mama – e nevoită să plece printre străini pentru a îi oferi un trai mai bun. Cred că în acele clipe Cosmina era mânioasă, dar nu pe mamă, ci pe ea însăşi că nu are puterea să schimbe ceva.  Pentru ca apoi o vestea să tulbure şi să scufunde şi gramele de fericire din viaţa ei. Diagnosticul: leucemie. Doamne, ce poate fi mai crud decât să fii copil şi afli că stai pe un fir de sârmă, la înălţime mare, iar firul se poate rupe?

Pe Cosmina încă nu am apucat să o cunosc. Sau poate o ştiu, Mizilul natal e un oraş mic, iar ea e mizileancă.  Şi mai ştiu despre ea că după nemerniciile ce a lovit în ea are dreptul să zâmbească, la viaţă. Are dreptul (şi obligaţia) să crească, să cunoască fiorii nestemaţi ai iubirii, căldura unui cămin primitor şi să-şi primească prieteni. Are dreptul să fie pe tatami, ci nu în spital.

Cosmina nu s-a lăsat învinsă. Are de gând să lupte. De astfel, Cosmina are şi mulţi prieteni. Ce au fost alături de ea. Pentru că prieteni se numesc cei ce îşi ajută seamănul. Dar întotdeauna e loc şi de mai mulţi. Încă ceva, timpul – or poate şi distanţa – nu mi-a permis încă să o văd. Însă, ştiu multe despre ea. Prietenii ei, care sunt şi ai mei, îmi spun mereu despre Cosmina câte un amănunt, ne sfătuim şi ne-ntrebăm ce am putea face. Isabelle, Zinca, Laura sunt unii dintre prietenii ei buni. Şi ele o susţin pe Cosmina. Cosmina are nevoie de prieteni, iar eu vreau să cunosc pe învingătoare, cu un caracter de valoare. Pe lângă asta, pentru Cosmina timpul îi este duşman. Şi pentru că întotdeauna e loc şi de mai mulţi prieteni, pentru viaţa ei, pentru a şterge semnul durerii de pe chipul ei, hai să fim alături de ea. Puţin câte puţin, prin paşi micuţi, mână de la mână, putem să o auzim pe Cosmina spunând „Eu mereu înving”. Iar zâmbetul ei – cel mai sincer mulţumesc.

•• Bogdan Bărbieru

Astazi, mama Cosminei ne-a facut o bucurie: din 15 septembrie si pana ieri, 19 octombrie 2009, in contul Cosminei s-au strans aproape 10.000 de euro. Care se adauga celor 10.000 stransi de colegii si prietenii din Mizil. Doamna ajuta!

Dacă doriţi să o ajutaţi pe Cosmina:

Raiffeisen Bank – Agenţia Mizil, judeţul Prahova, str. Nicolae Bălcescu nr. 38, bl. 43 B

RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891

EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885

USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416

Cod SWIFT: RZBRROBU

Titular: Neagu Steluţa (mama Cosminei) – CNP 2700509292085

Împuternicit: Neagu Mia (mătuşa Cosminei)

Domiciliu: sat Grădiştea, nr. 168, comuna Boldeşti, judeţ Prahova

Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273

Telefon Păun Cosmina Andreea: 0764 376 174

Cine o vede pe Cosmina are impresia că e un copil sănătos, plin de vise, fericită. E doar o impresie, căci viaţa nu i-a fost deloc uşoară. E o copilă puternică, cu o rezistenţă puternică în faţa bolii, însă zâmbetul ei ţine loc de mulţumesc pentru cei care o ajută. Din multitudinea de visuri, azi are doar unul: acela de a trăi. A fost diagnosticată, în urmă cu câteva luni, cu leucemie acută mieloblastică M1.

Aruncată în stradă
Până să fie diagnosticată cu leucemie, copilăria ei a fost umbrită de divorţul dintre părinţii ei şi de gestul tatălui de a o evacua, alături de mama sa, din casă printr-o sentinţă judecătorească.

Centura albastră şi luxul de a se bucura de toamnă
Cosmina Păun este componentă a clubului de karate HASU Mizil. Un sport în care îşi arătase talentul, obţinând centura albastră în scurt timp. Uneori era şi un ajutor de nădejde al antrenorului, ajutându-i şi pe cei mici. În urmă cu câteva zile, într-un ziar central, Cosmina spunea: “Îmi plăcea mult ce făceam, competiţiile la care participam şi visam la mai mult. Acum aş vrea măcar să mă bucur de toamnă, ca un copil normal, dar şi acesta e un lux pentru mine”.

◘ Bogdan Bărbieru©
◘ bogdanb.pingu@gmail.com
●● Vă aduceţi aminte de Marian, bolnav de cancer la doar 23 de ani, cazul său făcând vâlvă în presă, pentru că acesta avea tatăl mort dinainte să se nască, mama îi murise la 14 ani, iar pentru el guvernul aprobase, în iulie curent, acordarea banilor necesari pentru tratament. Ei bine, pentru el a luptat atunci, încă mai luptă, Asociaţia Salvează Vieţi, http:⁄⁄-salveazavieţi.ro. Membrii ei, adică a asociaţiei, sunt 6 femei si un bărbat, care au profesii de avocat, medic şi finanţişti. Şi dacă tot nu aveţi habar de ei, ştiţi protestul ală din faţa guvernului când 6 oameni au protestat pentru ca formularul E112 să i se aprobe lui Dragoş Croitoru? Ei bine, doamnele de mai sus protestau. De fapt, aşa a început şi lupta pentru viaţă a asociaţiei. Una dintre membre primise un mail, de genul spam, despre Dragoş, un copil de 19 ani care luptă contracronometru împotriva leucemiei sale. Atunci au decis să se implice. Să ia atitudine. Iar acum Dragoş nu mai are leucemie. Iar Marian mai are de trecut câteva hopuri pentru a se vindeca complet. Şi ca ei mai sunt alte zeci de persoane. “Unii o facem pentru că suntem convinşi că putem schimba lucrurile, alţii pentru că am avut probleme de sănătate şi am vrut să fim ajutaţi sau pentru că am fost ajutaţi şi vrem să dăm înapoi”, spunea una dintre femeile de Salvează Vieţi, în urmă cu ceva timp. “Eu, ca cetăţean plătesc impozite. Tu, ca autoritate, trebuie să îmi oferi o soluţie: în ţară, or în afară. Nu poţi spune NU” – cât adevăr în vorbele lor. ■

Va mai amintiti de revista Magazin de pe vremea lui Ceausescu? Eu imi amintesc! Era printre putinele ziare pe care le cumpara tata si in care chiar aveai ce sa citesti, nu te loveai de eternele sedinte ale comunistilor, de realizarile cincinale in hambare si nici de al paispelea congres al PCR. Ei bine, aceasta revista mai exista si acum, nu o cumpar cu regularitate dar de cate ori o fac, imi spun ca oamenii chiar au pastrat linia initiala si anume informarea publicului pe teme de istorie, geografie, sanatate, etc…scurt si la obiect, as caracteriza eu acest “saptamanal cultural – stiintific independent”!

La fel s-a intamplat si saptamana trecuta, am cumparat-o, am rasfoit-o un pic, am aflat tot pe scurt ca virusul oboselii este inrudit cu virusul HIV, ca in Olanda (offf, ce dor imi e de tine!!) arhitectii si inginerii se gandesc serios la cresterea nivelului marii, sa nu uitam ca aproape toata tara lor este la 5-6 metri sub nivelul marii si arata al naibii de bine, ca osteoporoza este considerata acum ca fiind “hotul tacut” din oase. M-am putut delecta cu cateva glume, cu rebus si sudoku, iar pentru cei interesati si de programul tv si astrologie, existau si astfel de rubrici.

Totul ok pana acum, au pastrat linia asa cum spuneam mai sus si probabil cititorii fideli sunt aceiasi de acum 20 – 25 de ani, inainte de aparitia zecilor sau chiar sutelor de publicatii pe diverse teme si mai ales a influentei crescande a internetului.

Dar, ce gasesc la pagina 5? Nu o tipa goala pe jumatate cu o mana ridicata si uitandu-se lasciv la manelistul care ii face poza…nu, mai rau! O gasesc pe Bratara. Adevarata Bratara, bineinteles…vrajitoarea si clarvazatoarea care nu a cunoscut esecuri cu harul si cu arta ei magica….bla bla bla. As fi trecut cu vederea o poza de a vrajitoarei, nu ar fi fost prima pe care o vad intr-un ziar, dar mi-a atras atentia votul de incredere pe care revista si jurnalistii angajati, redatorii o dau acestei individe.  Pentru a afla ce iti rezerva viitorul, trebuie sa trimiti bani prin mandat postal, pe adresa redactiei, pe numele unui tip, Ionescu. Sunt sigura ca se vor gasi o gramada de naivi, care indemnati de aceasta gaselnita, de siguranta pe care ti-o da un astfel de anunt vor trimite banii pentru un viitor a la Bratara! Un fel de: “Daca trimit banii la redactie nu poate fi o inselatorie, oamenii aia chiar o cunosc si totul e pe bune”!!!

Am vrut initial sa transmit o scrisoare deschisa revistei “Magazin”, dar prea m-am luat cu vorba si nu ma voi multumi decat cu un articol pe blogul asta amarat si poate ca voi trimite si un mail la redactie si de ce nu, o sa mi se si raspunda!!!

Astazi, mama Cosminei ne-a facut o bucurie: din 15 septembrie si pana ieri, 19 octombrie 2009, in contul Cosminei s-au strans aproape 10.000 de euro. Care se adauga celor 10.000 stransi de colegii si prietenii din Mizil. Doamna ajuta!

Dacă doriţi să o ajutaţi pe Cosmina:

Raiffeisen Bank – Agenţia Mizil, judeţul Prahova, str. Nicolae Bălcescu nr. 38, bl. 43 B

RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891

EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885

USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416

Cod SWIFT: RZBRROBU

Titular: Neagu Steluţa (mama Cosminei) – CNP 2700509292085

Împuternicit: Neagu Mia (mătuşa Cosminei)

Domiciliu: sat Grădiştea, nr. 168, comuna Boldeşti, judeţ Prahova

Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273

Telefon Păun Cosmina Andreea: 0764 376 174

mai multe informatii aici

Un bolnav de leucemie, fost politist de frontiera, a plecat la cer in urma cu cateva zile, la doar 35 de ani. Din pacate, boala a fost mai puternica decat el, Constatin Ilie, si l-a rapus. In urma lui a ramas un copil orfan, de 5 ani, care isi va striga tatal sperand ca acesta va veni si il va lua in brate, o sotie indurerata care stie ca trebuie sa fie puternica pt a avea grija de copil, o mama si un tata care simt ca a cazut cerul peste ei, fiind nevoiti sa isi ingroape fiul.

Dumnezeu sa il ierte!

Vestea mi-a fost data de Isabelle, pentru a citi mai multe click aici

• mai multe informatii aici si click aici
  <
  

  <a href=”http://pyngu.wordpress.com/proiecte/copiii-marii/” mce_href=”http://pyngu.wordpress.com/proiecte/copiii-marii/”><img src=”http://img70.imageshack.us/img70/3919/36653210221.jpg” mce_src=”http://img70.imageshack.us/img70/3919/36653210221.jpg” border=”0″ width=”150″ height=”150″ alt=”Powered by BannerFans.com” /></a><br />

  Alina are 28 de ani. Este asistentă medicală la pediatrie. A ajuns în fotoliul ăla rulant pentru că… Alina se pregătea de nuntă. A avut dureri de cap câteva zile, pe care le-a pus pe seama emoţiilor şi oboselii. A luat câte o pastilă şi a aşteptat să treacă. Până când a ajuns la urgenţă. Pe 24 iunie 2009, cu o săptămână înainte de nuntă, după câteva investigaţii la spitalul din Galaţi, Alina a fost trimisă la Spitalul Bagdasar Arseni din Bucureşti şi internată. Aici a fost diagnosticată cu tumoră malignă Glioblastom. Care ulterior s-a dovedit a fi Xantoastrocitom Pleumorf. AlinaDonescu2 Adrian Donescu, soţul Alinei: „In urma tomografului, s-au evidentiat 3 formatiuni tumorale, cea mai mare fiind de 5 cm. Alinei i s-au facut analize (la sange, la plamani, inima si ochi) pentru a o opera si s-a intervenit chirurgical pe data de 29.06.2009. S-a intervenit doar la tumora de 5 cm si s-au luat probe, neexterpandu-se total ci doar partial (foarte putin). Dupa operatie, Alina a suferit o bronhopneumonie ceea ce a necesitat 14 ziele de terapie intensiva. Alina a fost externată pe 29.07.2009 si trimisa la Radioterapie. A facut cura cu Temodal timp de 5 zile, conform diagnosticului de Glioblastom. Dupa 25 de sedinte de radioterapie, pe 1.09.2009, Alina incepe sa acuze iar dureri mari de cap”. Rezultatul biopsiei tumorii extirpate a fost altul la Institutul Victor Babeş: Xantoastrocitom Pleumorf. „Restul” tumoral i-a afectat Alinei vederea, vorbirea, echilibrul. Adrian Donescu: „Alina este iar dusa la Bucuresti la acelasi medic care a operat-o, i se face iar un tomograf in urma caruia se constata ca tumoarea revenise la dimensiunile avute inaintea operatiei (5 cm) si, culmea ironiei, doctorul refuza sa o mai opereze, trimitand-o acasa cu externare si tratament dupa cum urmeaza: Medrol- 3/zi; Kepra – 2/zi; Neurotop – 3/zi; DHC (60mg) – 3/zi”. Medicii români au spus că nu se mai poate face nimic pentru Alina. Şi că mai are câteva luni de trăit. Soţul Alinei nu a acceptat „soluţia” medicilor români. A început să caute pe internet. A aflat de INI Hanovra de la Dan. A trimis toate rezultatele analizelor. Alina a fost acceptată la operaţie. O va opera Prof. Dr. Rusolf Fahlbusch, de urgenţă. Pe 25 octombrie 2009. Operaţia costă 40.000 de euro iar transportul special 6.000 de euro.

  Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

  Pentru lei: Raiffeisen Bank SA – Sucursala Galaţi RON: RO 55 RZBR 0000 0600 1195 6981

  Titular: Donescu Adrian (CNP:1800125170082)

  Pentru euro: BCR – Sucursala Galaţi

  EURO: RO 59 RNCB 0141 0324 3300 0005

  Cod SWIFT: RNCBROBU

  Titular: Donescu Ana (CNP:2501206170356). Împuternicit: Donescu Adrian (CNP:1800125170082)

  Telefon: 0765 399 482, Adrian Donescu

  UPDATE 17 octombrie 2009. Alina a strâns 12.000 RON şi 4.000 euro.

  Blogurile Alinei:

  http://alinadonescuumanitar.blogspot.com

  http://povesteaei.blogspot.com

Scumpă şi dragă prietenă,

Îţi scriu cu mare greu, căci îmi tremură privirea, dat fiind că afurisita asta de Cocuţa s-a jucat cu ochelarii mei şi mi i-a prăpădit în vecii vecilor. Pisică îmi trebuia mie, ma şi zgâriat zilele astea, mia curs sânge de am crezut că nu mai apuc ziua de mâine. A venit ieri la mine nebuna de Rodica să-mi spună că a căzut guvernul, auzi. Dar să cază, dracu să-l ieie, că de guvern nu mai puteam eu acuma, cu osteoporoza mea care e tot înfloritoare, după cum o ştii şi cu pisica care are şi ea boale că tot vomită nimica nu poate înghiţi de două zile, o fi mâncat ochelarii ceia, că de când îi tot caut.

M-am bucurat să aud că ftizia ta ţi-a mai dat pace, că mult tea mai chinuit, Catrino. Mulţumesc pentru cartea poştală de aniversarea mea de optzeci, eu uitasem de ea. Am citit eu la mulţi ani, miam zis să vezi Leano, că iar ai uitat de ziua ta, te-ai ramolit de tot, începi să îmbătrâneşti, he.

Te strâng în braţe cu patos. Da’ Camil o fi ajuns în Antartida, ca Racoviţă cela? Că şi pe-acela tot Camil l-a chemat.

P.S. Te sărută şi netrebnica asta de Cocuţa, că numa rele face.

Scumpă prietenă,

Trist răvaş de aici de la Marila. Am ajuns eu, Leano, la 72 de ani, fost cadru didactic dintr’un oraş de seamă ca Brăila, să stau la sanatoriu în aşa condiţii de mizerie. E jalea lui Dumnezeu, prin acoperiş plouă ca prin strecătoare şi prin ziduri bate vântul. Am bătut atâta drum degeaba că locurile la ozonat nu mai sunt, le’au desfiinţat prin 90. Ftizie îmi trebuia mie, Leano, la vârsta mea şi cu problemele mele de care bine ştii. Ftizie, să stau aici să mă plouă când ar trebui să mă vindece. Prin 53 când a venit pe aici tanti Florica cu tebece era cel mai mândru sanatoriu din vestul ţării şi acum e ruină. La Bucureşti şi la Guvern se ştie tot, dar nu mişcă nimeni un deşt. Şi nu mi’e nelinişte să scriu asta pe o carte poştală, să vadă cine vrea să vadă, ce o să’i mai facă unei bătrâne ca mine?

Rămas bun, Leană dragă, cu speranţă în suflet să ne ţină oasele şi să ne mai vedem până ne’om duce de tot. Vedere n’am găsit decât din Reşiţa.

Catrina

aDELINA AVRAMESCU are 23 de ani. viata ia dat o palma dura, insa ea nu renunta. lupta. stie si cum, dar nu are posibilitati finaciare. pana de curand se stransesera circa 17 mii de euro din cei 30 de mii necesari pentru o operatie.

In martie, iata ce declara Adelina : “

Pana in 2001, eram ca oricare adolescenta: fericita, vioaie, activa, plina de sperante. Cel mai mare vis al meu era sa termin liceul si sa urmez cursurile Facultatii de Educatie Fizica si Sport din Timisoara. Acum la 23 de ani, totul s-a naruit. Nici nu mai indraznesc sa sper. Soarta a fost dura cu mine, lasandu-mi viitorul in mainile celor cu suflet mare, la indurarea lor. In urma cu 8 ani, am fost diagnosticata cu o boala mai ciudata, Lupus Eritematos Sistemic. Ce parea la inceput doar rutina medicala s-a dovedit a fi mai tarziu un calvar. Am fost internata in mai multe spitale din judetul Timis. Din 2002, a inceput lupta cu destinul. Atunci am fost cu mama la un medic specialist de la Spitalul Colentina din Bucuresti. Din nefericire, eu a trebuit  sa fiu subiectul unei erori medicale. Specialistul mi-a dat un tratament mult prea puternic pentru varsta si greutatea mea. Aveam 17 ani si 45 de kg. Iar tratamentul care consta in injectii, perfuzii si altele, continea doze mult prea mari de medicamente. Intr-o luna luam aproximativ 1500 mg Medrol(Cortizon) pastile, 1500 mg Medrol (Cortizon) perfuzii si 1000 mg Ciclofosfamida perfuzii. Nici macar nu mi-au spus ca unul dintre medicamente era din categoria citostaticelor. Niciodata, pe tot parcursul terapiei, nu mi s-a spus ca voi pierde calciu si ca oasele vor fi afectate. Prin urmare, nu mi s-a prescris niciun supliment mineral s-au vitamine. Tratamentul a fost atat de puternic, ca dupa trei luni am ajuns sa nu mai pot merge. Dupa o multime de analize, am aflat ca am Osteoporoza Cortizonica Severa si 3 fracturi la coloana vertebrala. Mi-e aproape imposibil sa descriu in cuvinte suferinta ingrozitoare prin care am trecut. Cateva luni bune am fost nevoita sa stau in pat, fara sa ma pot misca. Dupa cele trei luni de tratament, mi-au aparut pe corp si o multime de vergeturi (pe sani, picioare, burta, coapse). Speriata i le-am aratat medicului  dar acesta mi-a spus sa stau linistita caci sunt doar niste’’semne” care vor disparea in cateva saptamani. Am folosit foarte multe creme impotriva vergeturilor dar nici astazi dupa 7 ani acele ‘’semne” n-au mai disparut. Toate visele mele s-au spulberat din cauza acelui tratament gresit. Ce vina aveam eu? Dintotdeauna am fost pasionata de sport si ma vedeam urmandu-mi acest vis. Eram o persoana foarte vioaie, practicam atletism, inot, mergeam in fiecare zi cu bicicleta, iar acum sunt nevoita sa-mi petrec timpul intr-un scaun cu rotile. In schimb am primit o palma de la viata, din cauza unei erori medicale. Cine imi da inapoi toti anii de chin? Cine imi poate umple golul din inima si alina durerea? Port corset medicinal de ani de zile, fie iarna, fie vara. Pot sa merg uneori, dar obosesc foarte repede din cauza celor 6 fracturi la coloana, pe care le am astazi. E cumplit. Si mai dureros e faptul ca stiu ca am o sansa sa-mi recapat sanatatea pierduta in urma cu multi ani. Pot fi operata la coloana vertebrala, la o clinica din Viena. Numai ca sunt prea mari costurile operatiei. As avea nevoie de 30.000 de euro, suma pe care mi-e imposibil s-o obtin numai cu ajutorul familiei si a celor apropiati. Pana in prezent am reusit sa strangem aproape 14.000 de euro. Sunt disperata, pentru ca sunt tanara si pot fi inca de folos lumii. Nu vreau sa-mi traiesc viata inutil. Daca fiecare dintre voi, cei care cititi aceste randuri, ati contribui cu cate putin la vindecarea mea, va promit sa nu regretati investitia. Nu mai vreau sa plang de durere si nici sa depind de ajutorul celorlalti. Numai voi ma puteti pune din nou pe picioare.

Daca vreti sa ma ajutati sa strang banii pentru operatia salvatoare, va rog sa donati o suma cat de mica, in conturile deschise pe numele mamei mele, Avramescu Felicia, la Banca BRD-GSG, Sucursala Lugoj.

Cont in lei :     RO80BRDE360SV66440233600

Cont in euro:  RO72BRDE360SV59226503600″.

Sa fim alaturi de ea!

Potrivit unui studiu realizat de cercetătorii spanioli de la Universitatea Extremadura din Caceres, consumul moderat de bere este benefic pentru întărirea sistemului osos al femeilor.

Acest studiu, ale cărui rezultate au fost publicate în revista de specialitate Nutrition, a fost realizat pe un eşantion de 1.700 de femei şi a relevant că densitatea osoasă era mai mare în cazul femeilor care consumau cu moderaţie bere, în comparaţie cu cele care nu consumau deloc acestă băutură.

Se pare că efectele benefice provin din hormonii vegetali din bere, dar există şi efecte dăunatoare, dacă se consumă mai mult de două sticle de bere pe zi.

Osteoporoza este o problemă de sănătate frecvent întâlnită în categoria femeilor aflate la menopauză, care creşte riscul de producere a fracturilor osoase la vârste mai înaintate.

Femeile care consumă până la 280 de centilitri de alcool pe săptămână, au prezentat o densitate osoasă superioară decât cele care nu consumă deloc alcool.

Cateva informatii medicale despre vitamina A (sursa este mentionata mai jos in continutul acestui articol)

Vitamina A este cunoscuta si sub numele de retinol.

Cât are nevoie organismul?
Vitamina A este o vitamina care se dizolva in grăsimi. Acest lucru înseamnă că nu ai nevoie de ea în fiecare zi, pentru ca in cazul vitamimelor solubile in grasimi corpul tau nu are nevoie imediat de ele, orice surplus fiind stocat in grasimile din corp (fiind disponibile ulterior cand organismul va apela la ele). Totusi, este de preferat obtinerea vitaminei A din dieta zilnica.

Conform Agentiei de Standarde Alimentare din Marea Britanie, nivelele standard zilnice de vitamina A sunt urmatoarele:
0,7 mg pe zi pentru bărbaţi
0,6 mg pe zi, pentru femei

Care sunt efectele in organism ale vitaminei A?
Vitamina A are un număr important de funcţii.
• ajută la menţinerea sănătatii pielii
• ajută la intarirea imunităţii la infecţii
• ajută vederea

Ce se întâmplă dacă iau prea mult?
Unele cercetari sugerează faptul că mai mult de circa 1,5mg pe zi de vitamina A peste mulţi ani vă poate afecta oasele in sensul ca se mareste sensibilitatea la fracturi când sunteţi mai în vârstă. Persoanele în vârstă, în special femeile, sunt deja expuse riscului de osteoporoza, ceea ce inseamna faptul ca densitatea oaselor scade, crescand astfel riscul de fracturi. Dacă mănânci ficat sau pate de ficat o dată pe săptămână ai cam luat cantitatea de 1,5mg de vitamina A pe zi. Multe multivitamine conţine vitamina A. Alte suplimente, cum ar fi uleiul de ficat de peşte, sunt, de asemenea, bogate în vitamina A. Deci, dacă luaţi suplimente care conţin vitamina A, asiguraţi-vă că nu luati mai mult de 1,5mg pe zi in total din dieta şi suplimente alimentare.
Dacă sunteţi gravidă, cantităţile mari de vitamina A pot afecta copilul dumneavoastră nenăscut. Prin urmare, in acest caz, sau in cazul in care va gânditi sa aveti un copil in viitorul apropiat, ar trebui să evitati sa mancati ficat sau pate de ficat, pentru că acestea sunt foarte bogate în vitamina A. De asemenea, trebuie să evitaţi să luaţi suplimente care conţin vitamina A.

Eu iau vitamina A din sucul de morcovi (tipic pentru un vegetarian, nu?)

Cam acestea ar fi informatiile medicale despre vitamina A

“Avem o societate bolnavă!”. P-asta sunt sigur că aţi mai auzit-o, dar completarea cum vi se pare: “Avem o societate bolnavă de osteoporoză”. Ce-i aia? Google it, sau poate vă daţi seama pe parcurs cam ce vreau sa exprim.

Boala asta este generată, într-un fel, de divergenţele bazate pe anumite lucruri superficiale, caracteristicie societăţilor tranzitorii. Până când nu ne va trece osteoporoza, nu putem spune că am ieşit din celebra şi deja exhaustiva tranziţie. Judecăm prea mult într-un mod neconstructiv. Încercăm prea mult să desfiinţăm ceea în ce nu credem şi prea puţin să acceptăm credinţele altora. Ne interesează prea mult contu’ bancar şi hainele celui de lângă noi pentru a-l accepta ca prieten. “E manelist?! dă-l frate la o altă direcţie că io nu ascult manele!”. Numai nişte ignoranţi ar spune asta, nişte ipocriţi cu şcoală. “Ruacăre, tunde-te frate!”, şi după 2 beri “Bag-o p’aia cu basu de la viţa şi apoi pune-o p’aia nu nating els metărs”. Şi nu ipocrizia mă deranjează, că e amuzant să vezi cum se pierd convingerile după juma’ de Jack, ci mă deranjează faptul că îşi impun părerea prin acţiunile lor de marginalizare. 

Trăim în prea multe categorii sociale şi suntem obsedaţi să categorisim în continuare, din păcate exclusivist. Eu zic că ar fi cazul să ne îndopăm cu vitamina D şi calciu şi să ne întărim ca societate astfel să nu mai existe găurile dintre noi, ci să ne formăm… pe straturi.