Până nu demult, forfota străzii mă paraliza sufletește. Picioarele mă purtau pe drumuri neumblate, însă inima rămânea pe loc, cu pulsul spre-acasă.

Știți privirile întrebătoare sau ciudate sau încruntate sau pline de scârbă sau pur și simplu ca de piatră ale trecătorilor, atunci când vă intersectați cu ei pentru doar câteva secunde, urmând ca apoi fiecare să-și vadă de drum? 547 more words